Morometii –caracterizare Ilie Moromete

Plan:

1. Context
2. Tip de roman
3. temele
4. Viziune narativa
5. Conflicte
6. Incipit-final
7. Prezentare generala a personajului
8. Tipurile de statut
9. Trasaturi, modalitati de carac+2 scene
- A trait toata viata cu sent libertatii totale in „lumina vie a mintii”
- Relatia cu pamantul-garantia libertatii lui interioare, a armoniei sufletesti
- Capacitatea de a contempla lumea, bucuria de a trai parca in afara curgerii timpului
- Ironia si inteligenta
- Disimularea
- Capacitatea de a vedea dincolo de lucruri
- Priveste lumea cu detasare
- Autoiluzionarea
- Capacitatea de reflectie, de interogatie a lumii si a propriei fiinte
- In ultimul vol consiinta paternitatii ratate
10. Opinia
7. Ilie Moromete, protagonist al romanului este personaj unic in lit romana, erou complex, cu o profunda
valoare simbolica. Pein intermediul sau, autorul Marin Preda reconstituie viziunea asupra lumii taranesti in 2
etape istorice: inainte de RII-in vol 1 si in prima parte a perioadei postbelice-in vol 2. Prin destinul sau, acest
pers ilustreaza modul in care o lume supusa unor mari convulsii istorice (razboiul sau colectivizarea), poate
disparea din istorie.

8. Statutul sau este si el aparte. Dpv social el este portotipul taranului de tip patriarhal „cel din urma taran” N.
Manolescu, personaj exponential, al carui destin exprima moarte unei lumi. Modelul sau real este tatal
scriitorului, Tudor Calarasu, figura care i-a marcat intreaga existenta. Dpv psihologic, el este inteligent, ironic,
cu o mare capacitatea reflexiva, subtil inlaturand prin aceste calitati imaginea taranului instinctual obsedat de
acumulare materiale, asa cum il vedea Rebreanu. Moral, el are o mare capacitate de a disimula, dar si de a se
autoiluziona si de aceea este in stare sa inteleaga si sa traiasca marile drame existentiale.

9. Ilie Moromete este personajul refelctor al primului volum, acela care limiteaza omniscienta autorului
auctorial. Personalitatea si viziunea lui despre lume apar surprinse prin modalitati multiple de caracterizare.
Astfel, la sfarsitul vol 2, prin autocaracterizare, isi proclama crezul unei vieti intregi pana si pe patul de moarte
„Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta”. Aceasta fraza spusa medicului in ultimele zile de
viata prezinta un pers care a trait toata viata cu sent libertatii totale in „lumina vie a mintii”, asa cum spune
despre sine intr-o scena revelatoare.

Improprietarit odata cu reforma agrara Ilie Moromete are cu pamantul o relatie interesanta: el nu doreste nici
sa acumuleze mai mult, dar nici sa-l vanda; pamantul reprezinta ptr el garantia libertatii lui interioare, a acelei
armonii sufletesti care il facea sa se simta liber si sa priveasca lumea cu detasare. Unitatea pamantului
„pamntul ramas intreg” reprezinta ptr el pastrarea unitatii familiei, in fond o certitudine a dainuirii unei
oranduiri stravechi. In consecinta, implinirea lui sufleteasca privine tocmai din contemplarea lumii, din bucuria
de a trai parca in afara trecerii timpului. Aceasta bucurie nu poate fi umbrita nici macar de faptul ca familia lui
nu il intelege. El ramane impasibil atunci cand Catrina in carac in mod direct drept „lenes si nesatul de
trancaneala” .

Asadar, una dintre marile bucurii ale lui Moromete este jocul gratuit al limbajului. O scena revelatoare in acest
sens este aceea a intalinirilor duminicale din poiana lui Iocan unde Moromete ocupa pim-planul dezbaterilor;
de fapt nicio discutie din aceasta „agora” a satului Silistea-Gumesti nu incepea fara prezenta lui Moromete.
Poiana lui Iocan este un loc simbolic in care oamenii par sa aiba o falsa victorie asupra timpului. Taranii se
simteau aici liberi, purtand discutii politice despre Bratieni, despre Iorga „cel cu doi creieri” sau despre
discursul regelui in Parlament. Dispus la glume si ironii, Moromete este cel care incepe lectura ziarului. Cu totii
isi inchipuie ca lumea traieste dupa chipul si asemanarea lor de pilda ca pamantul ar fi muncit peste tot sau ca
insusi regele ar avea pamant mult, mai ales ca ar fi primit si din lotul copilului Mihai. Ironia si inteligenta sunt
evidente la acest personaj. Pe stanoaga podistii unde era mereu in asteptarea cuiva pe care sa il ridiculizeze
subtil sau in poiana lui Iocan, Mormete se ridica mereu deasupra celorlalti; „adica ocupatiunea ta mintala,
Cocosila este la alte prostii”, il ironizeaza el pe prietenul sau.

Una dintre scenele amuzante este comedia jucata cu perceptorul Jupuitul care vine sa incaseze fonciirea. El
stie ca are de platiti impozitul, stie ca il va gasi acasa pe perceptor, dar joaca in fata acestuia o comedie
domniata de acel „N-am!” la fiecare cerinta a lui Jupuitu reusind sa detensioneze atmosfera. Asa cum remarca
fiul sau Niculae care reface dupa un timp impreuna cu el calatoria la munte , Moromete avea darul de a vedea
lucruri care celorlalti le scapau; el vede dincolo de lucruri cu o inteligenta care parca strapunge invelisurile
realitatii. Aceasta ii confera locul unic in sat printre prietenii sa Cocosila sau Dumitru lui Nae.
El priveste lumea cu detasare ca pe un spectacol la care nu participa, viata parandu-i-se speciala. De pe
stanoaga podistii sale el vede totul cu un ochi patrunzator si bucuros si traieste cu iluzia ca timpul pare sa aiba
cu el nesfarsita rabdare. De aceea, o alta trasatura a lui Ilie Moromete este autotiluzionarea. Venind dintr-un
unviers stravechi ca mentalitate, crezand ca lumea este stabila, el traieste intr-o iluzie: ca familia il va intelege
si va ramane unita, ca baietii cei mari vor trai si ei din munca pamantului, sau ca taxele pot fi amanate. La
finalul vol 1, pers capata o dimensiune tragica asa cum este reflectata intr-o scena tulburatoare, scena de pe
piatra de hotar unde Moromete apare umilit, infrant, deznadajduit. Aceasta scena este si ea polemica fata de o
alta asemenatoare din romanul Ion de Rebreanu. Pe pamanturile de abia primite de la Vasile Baciu, Ion venea
coplesit de extaz si intr-un gest mistic cu conotatii aproape erotice saruta brazdele acestuia. Tot pe
pamanturile sale vine si Ilie Moromete aflat insa intr-oi stare sufleteasca dramatica. El vine aici si se aseaza pe
piatra de hotar ptr a fi singur, ptr a se decoperi pe sine, ptr a vedea unde gresit fata de copii sau fata de el
insusi. Traind in iluzia ca modul lui de viata arhaic reprezinta cea ma buna dintre lumi, el nu a inteles decat
tarziu nemultumirea baietilor confruntati cu mirajul banilor, al orasului, al negotului. De abia acum descopera
dimensiunea conflictului dintre el si baieti si intelege cu durere cat de tare s-au intstrainat acestia de el si ca
incercand sa nu se dea batatu in fata vietii, el s-a autoiluzionat ca toate lucrurile sunt bune. Scena e alc dint-o
suita de interogatii retorice care transmit puternic un sent tragic. Ilie Moromete isi pune la indoiala modul in
care a inteles el viata dar si modul in care au inteles-o baietii sai. Apare aici un pers vulnerabil in fata uni destin
tragic, un pers care si-a pierdut increderea in sine si in valorile in care crezuse. Dupa acest moment el se
instraineaza de lumea toata, nu mai raspunde la salut , nu mai priveste detasat cu o anume veselie in ochi,
viata ca pe un spectacol, nu mai este ironic si nici nu mai disimuleaza. Doar capul lui de lut sculptat de bunul
sau prieten Din Vasilescu mai vegheaza de pe polita fierariei lui Iocan ca o amintire a unei lumi pierdute.

Volumul 2 suprinde un pers care incearca sa isi refaca existenta dupa ce a fost parasit de fiii cei mari. Nimic lu-l
mai ajuta odata expus caroiciilor istoriei. Parasit de familie, el isi pierde complet autoritatea si are constiinta
unei paternitati ratate fiindca niciunul dintre cei 6 copii nu-i preia viziunea asupra lumii. Ilie Moromete isi
diminueaza forta de seductie, devine anost, banal, nu mai are nimic din grandoarea eroului cunoscut . Nu-l mai
asculta nimeni, vechii prieteni l-au oarasit sau au murit, el devine „ultimul taran, fara rost pe lumea asta”.
Moarte lui fizica la sf acestui voulm reprezinta destramarea definitiva nu numai a familiei de tip traditional ci si
a intregii clase taranesti de tip patriarhal.

10.Consider, asadar ca in acest roman al autoiluzionarii in care timpul si istoria modifica relatia de familie in
comunitatea rurala, Ilie Moromete este un pers unic, monumental si exponential. El reprezinta o noua
tipologie de pers rural disimulat, contemplativ, ironic si inteligent avand rol de pers reflector in vol1. Prin
intermediul lui Ilie Moromete si al romanului „Morometii”, Marin Preda produce o mutatie decisiva in romanul
romanesc cu tematica rurala.