spune in 2 Regi 16: 3: ,,Ahaz a umblat in calea impdratilor Jui Israel si chiar a trecut pe fiul sdu prin foc, dup& uraciunile neamurilor, pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Avraam a gresit infelegand literal porunca lui Dumnezeu, care spunand: ,, A du-/ ca ardere-de-tot pe ful t{u“voia numai ca Isaac s& fie consacrat slujbei Sale. De la nivelul superior de cunoastere la care ne afl{m ast&zi, putem vedea lucrul acesta, care lui Avraam ii era tainuit. Noi stim acum cé Dumnezeu nu ne cere sa jertfim pe fiii nostri, ci cd El Si-a jertfit Fiul pentru riscumpiararea noastra. Prooroci de mai tarziu ai Israelului critica credin- ta gresita a lui Avraam in chestiunea aceasta. Astfel in cartea lui Mica este scris: ,,Cu ce voi intémpi- aa pe Domnul si cu ce mé& voi pleca inaintea Dumnezeului celui Preainalt? [i voi intémpina oare cu arderi-de-tot, cu vifei de un an? Dar oare pri- imeste Domnul mii de berbeci sau zect de mii de rauri de untdelemn? S& dau eu pentru farédelegile mele pe fntaéiul meu nadscut, rodul trupului meu peatru pacatul sufletului meu? Ti s-a ar&tat, omule, ce este bine. Si ce alta cere Domnul de Ia tine, decat s& faci dreptate, s# iubesti mila si s& umbli smerit cu Dumnezeul téu?“ (6: 6 - 8). Avraam il jertfeste pe Isaac ’ La proba intelectuali Avraam nu a rezistat. Dar dac& ideile lui despre Dumnezeu nu sunt cele mai inalte, Tat&l Ceresc va aprecia la el ravna dea executa, 98in graba si intocmai, ceea ce acesta considera literal, ca fiind voia Lui. : Avraam greseste in intelegerea poruncii dumne- zeesti. Dar la cel credincios si gregelile rodesc bogate binecuvantari. Daca natiunile dimprejur socoteau ca nimic nu este prea sfant sau prea scump pentru a fi refuzat idolilor lor, Avraam avea s4 dovedeasca, des- pre inchinatorii adevaratului Dumnezeu, cd sunt gata de aceleasi sacrificii. fn mintea lui Avraam era clar: Dumnezeu care-i ceruse despartirea de familia sa, fi cerea acum sa se desparta de fiul stu. Si ce plin de continut este pentru el fiecare cuvant al poruncii pe care o primeste !* Primul cuvant este: ,,/a/“ L-a mai auzit Avraam de mult, cand Domnul i-a zis: ,,Ja o juncand de trei ani (...) la incheierea legimantului“ (Geneza 15: 9). Auzind cuvantul ,,/a‘| Avraam va fi fost gata sa se repeada la turma si s4 aduc& o mie de vite ca jertfa. Dar de data aceasta nu era vorba de animale. Domnul spune prin psalmist: ,,Nu voi Jua tauri din casa ta, nici fapi din staulele tale. Ca4ci ale Mele sunt toate dobitoacele pddurilor, toate fiarele munfilor cu miile Jor“(Psalmul 50: 9 - 10). Si noi suntem gata s4 sarim, s4 dim lui Dumnezeu ceva din turmele noastre. Dar Dumnezeu nu-ti cere ceea ce esti gata si dai, ceea ce este de putin pret in ochii tai. * Redarea jertfirii lui Isaac care urmeazi, este o prescurtare, cu unele modificari, a pasajului respectiv din comentariul lui Henry Matthew la Geneza. 99Porunca glisuieste: (...),,/a pe singurul tau fru“, singurul care ram&sese dup4 izgonirea lui Ismael, »pe care-] iubesti, pe Isaac. Du-te in fara Moria si adu-l ardere-de-tot“ (...) (Geneza 22: 2). Dumnezeu cere céteodata jertfe scumpe. Nu nu- mai lui Avraam, ci si tie ifi cere jertfe scumpe si atunci s4 nu cauti versete biblice, pentru a justifica neascultarea, c4ci nici Avraam nu a cdutat. Intelegdnd porunca aceasta drept voia lui Dumnezeu, el nu a mai stat s4 se tocmeasc4. Ascul- tarea era la el neconditionat&. Este drept c4 Cuvantul lui Dumnezeu, cunoscut lui Avraam, interzicea omo- rul, Domnul spusese lui Noe: ,,Dacd varsd cineva sangele omului si sangele lui s& fie varsat de om, caci Dumnezeu a facut pe om dupéd chipul Iui“ (Geneza 9. 6). Dar Dumnezeu care da 0 poruncé este liber s& 0 schimbe. Avraam nu vede nici un motiv pentru justificarea jertfei lui Isaac. Dar fara indoiala cé Dumnezeu nu este dator s& indice intotdeauna motivele pentru care ne cere un lucru. Avraam nu a stat s4 se gAndeasc& la faptul c& porunca aceasta nu se impacd deloc cu figaduinta, pe care o avea, c& din urmasii lui Isaac urma s4 Se nasc& Mesia. Avraam face s& intervina $i aici ,,inven- fia“ lui, facultatea cea noua: credinta. ,,Prin credinfa a adus Avraam jertf pe Isaac, cand a fost pus Ja incercare: el, care primise fig&duintele cu bucurie, 4 adus jertf% pe singurul lui fu! El, cé&ruia i se spusese: ,,in Isaac vei avea o sdmanfé, care-fi va purta nuele“ Caci se gandea c4 Dumnezeu poa- te s& invieze chiar si din morfi. Si drept vorbind 100ca inviat din morfi |-a primit inapoi. (Evrei 11: 17 - 19). Dar unde-i ratiunea jertfei pe care trebuie s-o adu- c&? Isaac nu este un martir pentru un adevir, nu-i pret de rascumpirare, nu-i un criminal care trebuie s& fie pedepsit cu moartea, ci un fiu bun. Cui fi va folosi sacrificiul acesta adus pe un munte singura- tic, fri stiinta nimanui? Avraam la toate acestea avea unul si acelasi raspuns: ,,Mi-a vorbit glasul lui Dumnezeu“ Se punea pentru Avraam problema: ce va spune el Sarei? Cum o va mai ptivi vreodat4 in fat’? Cum va veni la ea cu miinile si hainele pitate de snge? Se punea intrebarea: ce vor spune rudele? Dar toate aceste obiectiuni nu conteazd inaintea unui suflet cdruia i-a vorbit Dumnezeu. Cel care intervenise pentru orasele stricate, Sodoma $i Gomora, nu se roagi s& fie crutat propriul su fiu si nici macar s& nu fie el persoana care s4-1 injunghie pe copilul fag&duintei. __ ,Avraam s-a sculat dis-de-dimineati“ (Geneza 22: 3). Dis-de-dimineat& pentru aducerea unei aseme- ~ nea jertfe! Nua spus nimic sotiei si servitorilor ca s& nu fie impiedicat s4 implineasc& ceea ce el cunostea drept voia lui Dumnezeu, ,,a pus saua pe magar gia Juat cu el doud slugi si pe fiul séu Isaac“ (Geneza 22: 3), Pe Isaac fl va fi trezit la urmi. fi va fi spus cAt mai trziu cu putin{a, c& trebuie si plece. L-a lsat s4 mai doarmi. Isi va fi chemat intai servitorii, fiindc& va fi vrut s& evite faptul de a se afla singur cu Isaac. »A taiat (el insusi) Jemnele pentru arderea-de- tot“ (Geneza 22: 3) si fiecare lovitura de topor va fi 101fost in acelasi timp si o lovitura in propria sa inima. Si apoi a pornit. De la Beerseba unde locuia Avraam, pana la Moria, muntele unde avea s4 se aduc& jertfa, este o distant de 42 de kilometri. intrucat pregitirile vor fi ripit o buna parte din prima zi, ei ajung la munte abia in dimineata zilei a treia, destul de devreme. si Avram a zis slugilor sale: «Raménefi aici cu m&garul. Eu si baiatul ne vom duce pané acolo s& ne inchinim si apoi ne vom intoarce la voi»“ (Geneza 22: 5). La poala muntelui se face despartirea dintre Avraam si Isaac pe deoparte si slugi de alt& parte. Israelitul, cel nascut din Israel, se suic pe Culmi. Cel crescut numai de Israel, rimAne Ja poala muntelui. Despartirea se produce cu naturalete. Avraam nu se laud& cu fapta pe care avea s-o sdvarseasc’. Dar prin credint&, cel care mergea s& aducd jertfa pe Isaac, spuse servitorilor: ,,Ne vom fintoarce“ (Geneza 22; 5). Nu tie cum s-ar mai putea intoarce Isaac, dar o crede, cici Dumnezeu poate invia $i mortii. ,Avraam a luat Iemnele pentru arderea-de-tot, Je-a pus in spinarea fiului sd4u Isaac“ (Geneza 22: 6). Isaac, baiat mare, avea s& care lemnele pentru executia lui, cum,a dus si Isus crucea, cAci el Il pre- inchipuia pe Isus. Si Avraam a luat in mana focul si cufitul” (Geneza 22: 6). ,Atunci Isaac, vorbind cu tatal stu Avraam, @ zis: ,, Tat&!“ (Geneza 22: 7). Ce sfasietor trebuie sa fi fost acest cuvant duios pentru Avraam, care tinea in mana lui cutitul cu care trebuia s4-si omoare copi- lasul si focul pentru aprinderea rugului sau! 102»Unde este mielul pentru arderea-de-tot?“ _ (Geneza 22: 7) - intreba Isaac. : 3 Avraam a raspuns: ,,Fiule, Dumnezeu fnsusi va purta de grija4 de miclul pentru arderea-de-tot“ _ (Geneza 22: 8). Raspunsul este cu dou intelesuri. Poate s& aib& si sensul c& Fiul este mielul si c4 exista ~ un Alt Miel pregatit ca ardere-de-tot. Si intr-adevir Dumnezeu a purtat de grija sa fie _un miel care s& ridice pacatul lumii - /sus. Este clar _ ca-i vorba de 0 profetie de viitor aici, cici animalul _ de care a ingrijit Dumnezeu pentru ocazia aceasta-ca _ Sia locul lui Isaac, este un berbec si nu un miel. __»C4nd au ajuns Ia locul, pe care il spusese _Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, si a _asezat lemnele pe el“ (Geneza 22: 9). Si acum va fi nit momentul solemn. Avraam ji descopera. lui : ,, Ju esti mielul Isaac, desi baiat mare, in stare s4 care singur 0 cantitate mare de Jemne, nici nu fuge, nici nu se e, nici nu scoate strigate dup& ajutor. Dimpotriva eleste primul personaj biblic care se jertfeste voluntar entru Dumnezeu. _ El stie ceva despre un Miel ispasitor al pacatelor ii. Si inima lui se va fi bucurat la gandul c&4 ie i-a fost rezervata lui cinstea de a fi acest miel. I este gata de jertf ca si Avraam. Ba ii este chiar uperior, cici lui Isaac, Dumnezeu nu i-a vorbit nimic. ascult& glasul Jui Dumnezeu. Isaac se mul- i s& asculte glasul lui Avraam. Si este ceva iperior si mergi la moarte crezAnd fara s& fi vazut, A ind .de glasul lui Dumnezeu, nu de acela al 103Isaac este gata de jertfa, ca si Avraam. Nu se roag pentru viata lui si nu caut& si fug4, nu se lupta cu tat&l s4u batran si usor de biruit, ci se supune ,,ca un imiel pe care-I duci Ja macelérie“. Avraam {1 va fi int&rit prin n&dejdea invierii pe care o avea si el. fi va fi vorbit de Raiul cu tot felul de pomi plicuti la vedere si buni la mancare, in care Dumnezeu umbl& in racoarea zilei. vA legat pe fiul stu Isaac“ (Geneza 22: 9). Avraam leaga miinile dragi care de atatea ori s-au intins spre el spre a-i cere binecuvant&ri sau a-1 imbratisa. Legat, ,,/-a pus pe altar, deasupra lemnelor“ (Geneza 22: 9). Dar junghierea jertfei pe altar era ceva cu totul neobisnuit. Junghierea se ficea intotdea- una in afara altarului. Apoi, fiinta jertfit’, odat& moart4, era asezata pe altar. Este lesne de inteles c& Avraam trebuia si procedeze astfel ca s& aib& cat mai putin de lucru dupa jertfire. Acum Avraam va fi pus mainile pe capul lui Isaac. Cu ochii scaldati in lacrimi isi ia, printr-o singuri sdrutare, ramas bun de la fiul stu. Poate c&-i mai cere © sarutare pentru Sara din partea fiului ei aflat pe moarte. Si cu asta s-a terminat cu sentimentele de tata. Avraam va fi preot in slujba lui Dumnezeu. Inima sa este tare, iar ochii ii sunt atintiti spre cer. El ia cu- titul si intinde m4na pentru lovitura de gratie. Isaac std linistit, fiindc& cutitul se aflé in mfna tatalui s4u. Tot asa putem $i noi s4 st4m linistiti, in orice imprejurare critic’, avand o astfel de incredere in Dumnezeu. Cu cutitul ridicat, Avraam sti deasupra 104lui Isaac, gata si loveasc’. ,,Mirafi-va, ceruri! Miré- _ te, pamantule! Alesul lui Avraam, bucuria Sarei, nadejdea Bisericii, mostenitorul figdduinfei st& gata s& moara de mana propriului s&u tata, o mand care nu tremura!“ Si in inima noastri apare imaginea din cartea proorocului Zaharia. Acolo, Tata] ceresc spune: »Scoali-te, sabie, asupra pastorului Meu, si asupra _ omului caré Imi este tovarés! zice Domnul ostirilor. Loveste pe pastor...“ (13:7). __ La Isus lucrurile au continuat pana la deznod3- méantul tragic: El a murit. Dar in cazul lui Avraam, cerul posomorat se lumineaza deodata, apare soarele, _ $i ochii nostri vad o scen4 minunat&. Se iveste Méantuitorul, ingerul Domnului, [ehova. Totul fusese numai 0 incercare si, desi Avraam nu a dovedit in _ cursul ei o profunda cunoastere a caracterului, a _ felului de a fi al Domnului, a aratat ins’, intr-un chip splendid, c4-L iubeste pe Dumnezeu chiar mai mult _ decat pe fiul s&u Isaac. _Scopul a fost atins. Dumnezeu nu va ing&dui lui Avraam sa incalce fara rost porunca: ,,.S4 nu ucizi!“ ,,Angerul a zis: «S nu pui mana pe baiat si s¥ nu-i fact nimic...»“ (Geneza 22: 12). Preda&-I tot ce ai mai scump lui Dumnezeu si El _ iti va pstra bunurile tale. Nu trebuie si deznidaj- _ duiesti nici o clipa! Dumnezeu trece peste porunca dat& inainte, — intocmai cum Noul Testament anuleazi atatea legi ale Vechiului Testament fiindc& au fost rau intelese. Si ce cuvinte elogioase aude acum Avraam din - gura Ingerului Domnului: ,,Stiu acum cd te temi de 105Dumnezeu...“‘ Vointa ta de a savarsi fapta este socotit’ de Dumnezeu ca fapta insisi. ,,Stiu acum ca te temi de Dumnezeu intrucat n-ai crufat pe ful t4u, pe singurul tau fru, pentru Mine“ (Geneza 22-12); Asta putem spune si noi lui Dumnezeu: ,,Stiu acum c&é Tu ma iubesti, c&ci nu L-ai crutat pe Fiul Téu pentru mine“. Dar acum Avraam nu are astémpar. El caut& o alt4 jertf. Trebuia prefigurat& jertfa lui Mesia. Isus avea s& fie sacrificat in locul nostru. Asa avea sa fie jertfit acum un berbec, iar Isaac putea pleca liber. Avraai a facut astfel, a adus ca ardere-de-tot un berbec aflat in apropiere. Atunci Dumnezeu i-a vorbit iarisi, spunandu-i: ,Pe Mine Insumi jur, zice Domnul, pentru c& ai ficut lucrul acesta si n-ai crufat pe fiul t&u, pe singurul tau fiu, te voi binecuvanta foarte mult si-fi voi inmulfi foarte mult sd4manta si anu- me: ca stelele cerului si ca nisipul de pe jarmul mari“ (...) (Geneza 22: 16 - 17) fnainte legimantul dintre Dumnezeu si Avraam avea conditiuni reciproce. Acum, dup& sacrificarea lui Isaac, juramAntul este neconditionat, Cum este neconditionat si legimAntul dintre noi si Dumnezeu, care are la temelie jertfa lui Isus. Avraam a fost gata si dea un fiu - si-i sunt pro- misi, in schimb, multi altii. Lucruri mici aduc dupa ele rasplat% mare. Cat de imbelsugat rasplatita a fost o vaduv4 din Sarepta pentru o mic& turt4 pregatitd lui Iie! Faina din oal& nu i-a mai sc&zut si untdelem- nul din urcior nu i s-a mai imputinat. 106Fagaduintele acelea sunt mai tarziu repetate lui Isaac, lui Iacov, dar mai departe ele se transmit nu rin Esau sau Ruben, ci numai prin Iuda inspre David. Aceste fapte sunt semne c4 numai unii evrei vor fi considerafi drept copii ai lui Avraam, mostenitori ai lui Cristos. Acestia sunt ca stelele cerului de stra- lucitori, fiindcd intore multe suflete pe calea nepriha- ___nirii. Ceilalti, desi copii ai lui Avraam, sunt ca nisipul _ de pe malul marii. Aceasta este partea cea mare a - natiunii evreiesti care inghite doctrinele amaraciunii “si a neg&rii lui Dumnezeu, respingand Cuvantul Adevarului Sau. Dumnezeu mai fagaduieste lui Avraam: ,, Toate neamurile paméntului vor fi bineguvantate in sdméanja ta“ (Geneza 22: 18). $i intr-adevar exist& natiuni intregi crestine. »Avraam s-a intors Ia slugile sale“ (Geneza 22: 19). Cu ce simplicitate dup& un asa sacrificiu! i au plecat impreund Ja Beerseba“ (Geneza 22: 19). Dar Avraam nu a ramas singurul om gata de a-si jertfi copilul pentru Dumnezeu. Ne amintim din istoria evreiasc& de Miriam si cei sapte fii ai ei. Miriam, fiica lui Tanahum, a fost inchi- s& cu cei sapte fii ai ci si adus& inaintea Cezarului. Acesta spuse celui mai in varst& dintre fii: ,,Adord-] pe dumnezeul meu!“Tanarul raspunse: Eu nu-L reneg pe Sfantul lui Israel, care ne-a spus: Eu sunt Domaul Dumnezéul t{u. Atunci tanarul a fost dus si ucis. A fost chemat al doilea fiu sii s-a spus: inchind-te inain- tea idolului! $i acesta raspunse: Eu nu-/ tradez pe Dumnezeul meu, care a zis: -S& nu ai alti dumnezei 107in afaré de Mine. A fost omort si el. A fost chemat al treilea $i i s-a poruncit acelasi lucru. Tanarul dadu raspunsul: Eu nu md Jas de Dumnezeul meu care a dat porunca: Sé nu te inchini zeilor strdini! A fost ucis si el. A fost chemat al patrulea inaintea regelui si a auzit aceeasi porunca. El raspunse: Eu nu voi ff necredincios Domnului meu, care ne-a sfituit: Si nu cazi in genunchi fnaintea unui alt zeu! A fost mace- larit si el. Dup& aceea a fost adus inaintea Ceza- rului al cincilea fiu al lui Miriam si indemnat s&4 se - inchine idolului. El raspunse: $4 ma Jepad eu de Domnul, care ne-a strigat: ,,Asculté, Israele, Domnul, Dumnezeul t&u, este unicul Dumnezeu!“? A fost executat si acesta. Atunci a fost adus al saselea frate inaintea imp&ratului si suveranul vorbi cu el ca si cu ceilalti. Atunci tandrul raspunse: Nu vreau sé intorc fafa mea de Ja Domnul si nu-i altul in afark de El. Asa a fost omort si acesta. La urmi a fost adus cel mai t4nar fiu al lui Miriam si acesta trebuia s4 inge- nuncheze inaintea idolului. Atunci baiatul rispunse: Vreau s& cer sfat de la mama mea. S-a intors spre mama si i-a spus: Ce s& fac? Miriam rispunse: Vrei oare ca numai frafii tdi s& stea imprejurul Creatorului Jor, iar tu s& rétmai pe dinafara? Nu asculta de acest om féri Dumnezeu si nu te desparti de frafii tdi! Baiatul se intoarse iardsi spre rege si acesta il intreba: Ei, vrei acum s4 asculti de mine? Biiatul rispunse: Eu nu ma departez de Dumnezeul meu, care a zis: Ai ales astazi ca Eu s& fu Dumnezeul tau. Atunci regele fi spuse: Voi arunca Ja paméant inelul meu, care poartd chipul idolului, apleaca-te si ridic&-I, ca sa paré cé ai implinit voia mea. Baiatul raspunse ins’: 108Vai fie, rege! Tu vrei sa-fi pastrezi demnitatea inaintea curtenilor t& si de aceea imi ceri lucrul acesta, dar ceea ce se cuvine demnitafii tale, se cuvine desigur cu atét mai mult demnitafii Sfantului Iui Israel, Indati’ a fost dus afara si pedepsit cu moartea. __ Miriam ii spuse regelui: Lasd-md sd-mi sarut copi- Jul! Acest lucru i s-a ing&duit. Dupa aceea ea s-a intors spre fiii ci morti si le-a spus: Spunefi tatdlui vostru Avraain s@ nu se mandreasca in inima lui, caci ela jertlit Cerului numai un fru, dar iat cu am avut sapte Mii si i-am jertfit pe tofi. Cu aceste cuvinte Miriam se arunca de pe teras4 si muri. Si un glas ceresc rasuna: Votoasa este mama copitlor. Abia in secolul trecut, o scend asem&natoare s-a petrecut intr-un sat de falasi crestinati din Abisinia, atacafi de tribul Mahdi, care a vrut sa-i sileascd pe toti s& treacd la mahomedanism. Numai c& toti care au mai adus asemenea jertfe lui Iehova - Dumnezeu erau fii ai lui Avraam, pe cand Avraam era fiul unui idolatru. Ceilalti aveau jnaintasi statornici in credinta pentru Dumnezeul adevarat, dar Avraam nu avea asa ceva. Si atunci, dac& judecim dupa logica rece, nu a avut oare totusi rost jertfa adus% de Avraam? fntr-un anume sens nu va fi inteles el totusi bine porunca? Fiindc& a trebuit s4 se statorniceasc& odat& c& dra- gostea de Dumnezeu este mai presus de orice dragos- te. C4 orice alta dragoste trebuie s& treac’ in um- bra fnaintea iubirii de Dumnezeu, ca dragostea de Dumnezeu piere intr-un suflet care nu vrea s& jert- feasc4 pe nimeni si nimic pentru ea. Intr-o form’ primitiva, Avraam a ilustrat odata pentru totdeauna acest mare adevar. +109