•

NOTIUNI INTRODUCTIVE
•
ALTERARI CELULARE
 INTRODUCERE

Morfopatologia (anatomia patologica)

este disciplina care studiaza modificarile
structurale, leziunile care se produc in
organismul uman in cursul diferitelor boli.
Aceste leziuni sunt de obicei vizibile cu ochiul
liber, cand se numesc leziuni macroscopice.
Ele intereseaza:
culoarea,
consistenta,
forma,
dimensiunile
anumitor tesuturi sau organe.
Informatii mai exacte se obtin insa prin utilizarea
unor aparate optice maritoare (microscoape).
Acestea pun in evidenta modificari ale aspectului
microscopic al tesuturilor si organelor bolnave
(=leziuni microscopice).
“Patologia” (lb greaca)

“pathos” = boala
“logos”- stiinta
Morfopatologia se compune din doua parti:

•
1. Morfopatologia (patologia) generala

•
2. Morfopatologia speciala
Morfopatologia generala studiaza procesele
patologice fundamentale care stau la baza
oricarei boli ale organismului.
Alterari celulare,
Inflamatii,
Tulburari de circulatie,
Tumori,
Malformatii
Morfopatologia speciala studiaza procesele
patologice fundamentale de la nivelul organelor
aparatului cardio-vascular, respirator, digestiv,
excretor, genital, nervos, endocrin, locomotor si
hematoformator
 Ce ar trebui sa stim despre o boala?
•
Definitia
•
Epidemiologia: UNDE si CAND
•
Etiologia: Care este cauza?
•
Patogeneza: Evolutia, mecanismul de
producere
•
Morfologia: Modificarile structurale
•
Consecintele functionale
•
Managementul
•
 Morfopatologia se focuseaza asupra a
4 aspecte privind bolile:
•
Etiologia (cauzele/ factorii de risc)

•
Patogeneza (mecanismul de producere)

•
Morfologia (modificarile de structura)

•
Consecintele functionale, expresia clinica
Depistarea intr-un stadiu cat mai incipient
a bolii este o conditie esentiala ca aceasta
sa fie diagnosticata corect si tratata
corespunzator.
 Etiologia

Bolile pot fi urmarea unor defecte functionale

sau structurale cu caracter ereditar.

Adesea in patologia bolilor sunt incriminati

factori genetici.
De cele mai multe ori insa bolile sunt urmarea
actiunii asupra organismului a unor factori din
mediul extern capabili sa produca leziuni, numiti
factori patogeni:

mecanici,
fizici,
chimici,
biologici,
Factorii mecanici se prezinta sub forma unor
corpuri dure, contondente;

Se produc traumatisme sub forma de:

contuzii (zdrobiri) sau
plagi (intreruperi ale continuitatii tesuturilor).
Factorii fizici actioneaza ca:
-temperaturi excesive:
-expunerea la caldura excesiva produce
arsuri sau combustie;
-expunerea prelungita la frig produce
degeraturi.

-variatiile de presiune;
-iradiatii (razele X si UV)
Factorii chimici sunt diferite substante chimice
care sunt nocive in functie de concentratia lor si
de locul lor de actiune.
Acizii si bazele tari produc leziuni corozive sau
caustice;
Unele saruri ale metalelor grele,
diferite substante alimentare,
medicamentoase sau
industriale pot produce intoxicatii
Factorii biologici
microbii produc infectii si
parazitii produc infestatii.
In functie de natura lor:
Virusurile produc viroze
Bacteriile produc infectii bacteriene
Ciupercile produc micoze.

Factorii infectiosi cauzeaza boala fie direct

(poliomielita), fie prin toxinele ce le produc
Reactia imuna (de protectie a organismului) poate
fi alterata si determina un grup de boli specifice:
-prin imunodeficienta (atunci cand aceasta nu mai
e eficienta)
-prin hipersensibilitate (cand aceasta e exagerata)
-cand ataca propriile tesuturi (bolile autoimune)
 ALTERARI, LEZIUNI CELULARE

“La baza tuturor bolilor se afla alterarile

celei mai mici unitati structurale viabile a
organismului- celula” (Rudolf Virchow,
1858)
Toate celulele organismului uman dispun
de mecanisme eficiente care sa le permita
raspunsul adecvat la solicitarile
permanente ale mediului lor de viata:

-deschiderea/inchiderea canalelor de ioni,

-detoxificarea substantelor chimice
daunatoare,
-eliminarea produsilor de catabolism
 Leziuni celulare reversibile

In situatiile in
care solicitarile
mediului
inconjurator
depasesc
capacitatea
celulei de a-si
mentine
homeostazia
normala, apar
 Leziuni celulare reversibile

Daca stresul e
indepartat la timp
sau celula rezista
agresiunii,
alterarile sunt
reversibile, celula
restabilindu-si
complet
integritatea
structurala si
 Leziuni celulare

Celula poate fi expusa si unor stresuri

persistente, subletale (ex. iritatia
mecanica a pielii sau iritatia mucoasei
bronsice prin fumul de tutun).
In aceste situatii ea are timpul necesar si
posibilitatea adaptarii la agresiune prin
modificari morfologice variate.
 Leziuni celulare

In conditiile unui stres sever, alterarile

sunt insa ireversibile ducand la moartea
celulei.
Momentul precis al trecerii de la reversibil
la ireversibil, adica atingerea “punctului
fara intoarcere” nu poate fi in prezent
stabilit.
 Leziuni celulare reversibile

Alterarile celulare acute sunt produse prin

perturbarea mediului ionic celular:
↑concentratiei de Na+, retentia apei,
↓eliminarea in exces a K+.

Aceasta perturbare se exprima de regula prin

cresterea volumului celular.
 Leziuni celulare reversibile

Aceste alterari (numite si distrofii hidro-

protidice) pot fi produse de cauze diverse, ca
substante toxice, chimice si biologice, infectii
virale si microbiene, ischemie, caldura sau frig
in exces.
Organele mai frecvent afectate sunt ficatul,
rinichiul, miocardul.
 Leziuni celulare reversibile

Ele apar marite in volum si greutate, destinse,

uneori sub tensiune, cu consistenta si
elasticitatea diminuata si cu friabilitatea
marita; pe sectiune au aspect umed, palid,
translucid, tulbure, comparat in unele cazuri cu
carnea fiarta.
 Leziuni celulare reversibile

Se descriu mai multe

variante:
•
Intumescenta clara
(tumefiere
hidropica)
•
Intumescenta
tulbure
(distrofia granulara)
•
Distrofia vacuolara
!!!!
Nucleii bine colorati si structurati sunt
un indiciu al reversibilitatii leziunii.
 Modificari celulare de adaptare

Sub actiunea
persistenta a diferitilor
agenti din mediul
inconjurator celulele
exprima tendinta de
adaptare, manifestata
printr-o serie de
modificari.
 Modificarile adaptative majore:

•
Atrofia,
•
Hipertrofia,
•
Hiperplazia,
•
Metaplazia,
•
Displazia si
•
Stocarea intracelulara a diferitilor produsi
 ATROFIA
Atrofia semnifica reducerea volumului si functiei
unei celule (sau a unui organ).
Se observa in ariile de insuficienta vasculara sau
de inflamatie cronica.
 ATROFIA

Odata cu restabilirea conditiilor normale de

functionare, celula atrofiata e capabila sa isi
reia activitatea;

Dimensiunile sale revin la normal, restabilindu-

se totodata functiile specializate.
 ATROFIA
Modificari morfologice
Organul atrofiat este miscorat in volum.

Atrofia poate fi intalnita ca proces fiziologic:

-atrofia vaselor ombilicale dupa nastere,
-atrofia senila (de senescenta).
Atrofia senila (proces fiziologic)
 ATROFIA

Atrofiile patologice pot fi:

generalizate (ale intregului organism)
localizate

Atrofiile generalizate se dezvolta in starile de

inanitie (infometare), infectii cronice, boala
canceroasa.
Atrofie musculara generalizata in inanitie
 Atrofiile localizate

•
atrofia prin inactivitate- imobilizarea
indelungata a unui membru in aparat gipsat

•
atrofia prin ischemie- datorata reducerii
aportului de oxigen si substante nutritive
(atrofia miocardului in conditiile ingustarii
lumenului arterelor coronare)
 Consecintele atrofiei

Diminuarea functiilor organului sau

tesutului respectiv.

Poate fi proces reversibil, daca se elimina

agentul patogen.
 HIPERTROFIA

Hipertrofia este o crestere a volumului unei

celule (sau organ) insotita si de cresterea
capacitatii sale functionale.
Celulele NU se inmultesc.
Apare ca raspuns la cresterea solicitarilor
functionale sau ca raspuns la stimuli trofici-
hormonali.
 Hipertrofia fiziologica

•
Hipetrofia uterului si a glandelor mamare in
sarcina
•
Hipertrofia organelor genitale la pubertate,
sub influenta hormonilor sexuali
•
Hipertrofia muschilor scheletici (la sportivi)
Hipertrofie fiziologica- uter in
sarcina
 Hipertrofia patologica

1. Hipertrofia de efort, de
suprasolicitare

2. Hipertrofia compensatorie
 1. Hipertrofia de efort, de suprasolicitare

-dezvoltarea masei
muschilor scheletici la
muncitorii manuali;

-hipetrofia inimii in HTA;

-hipertrofia stratului
muscular al vezicii urinare
in adenomul de prostata
(mictiunea e ingreunata)
 2.Hipertrofia compensatorie

Apare in cazul organelor pereche, dupa extirpari

unilaterale sau segmentare:
-hipertrofia rinichiului restant dupa
nefrectomie unilaterala,
-hipertrofia plamanului dupa lobectomie
 Consecintele hipertrofiei

- tesutul sau organul hipertrofiat are o

capacitate functionala crescuta, dar se
epuizeaza mai repede decat cel normal;
-in organul hipertrofic se produc timpuriu
procese distrofice si fibroza (scleroza), datorita
ischemiei relative cronice (reteaua capilara nu
se dezvolta paralel cu cresterea in volum a
fibrelor musculare).
 HIPERPLAZIA

Hiperplazia reprezinta cresterea numarului

celulelor dintr-un tesut sau organ.
Se poate intalni asociata cu hipertrofia.

Produsa prin:
-stimulare hormonala,
-suprasolicitare functionala
-raspuns la injurii celulare repetate
 1.Hiperplazia prin stimulare hormonala

Apare in tesuturile
hormonodependente:
-hiperplazia de
endometru,
-hiperpl de prostata;
-hiperplazia in tiroida
(gusa)
2. Hiperplazia prin suprasolicitari functionale:
scaderea presiunii O₂ la altitudini crescute
antreneaza cresterea numarului eritrocitelor.

3. Hiperplazia prin actiunea persistenta a unor

factori nocivi
ex. epiteliul vezicii urinare in cistita cronica,
epiteliul tegumentar in psoriasis
 Consecintele hiperplaziei

Hiperplazia e un proces reversibil (daca se

elimina cauza).

Uneori se poate transforma tumoral (de

exemplu carcinomul de endometru pe fond de
hiperplazie).
?
 METAPLAZIA

Transformarea unei celule diferentiate

intr-un alt tip de celula, tot diferentiata.

Apare ca raspuns la actiunea unor stimuli

anormali fizici, chimici, infectiosi si
hormonali
Inlocuirea unui
epiteliu glandular
prin epiteliu scuamos
(col uterin-in
infectiile cronice),
(bronhii-in tabagism)
 METAPLAZIA

Epiteliul scuamos
-inlocuit cu epiteliu
glandular de tip gastric
(RGE)
=raspuns adaptativ

(protejeaza esofagul
de efectul nociv al
sucului gastric).
 METAPLAZIA

Epiteliu glandular - alt

tip de epiteliu
glandular: substituirea
epiteliului glandelor
gastrice prin epiteliu
de tip intestinal, in
gastritele cronice
atrofice (metaplazia
intestinala).
 Consecintele metaplaziei

Metaplazia poate fi un proces reversibil (dupa

indepartarea stimulilor cauzali epiteliul
metaplazic revine la normal);

Uneori este posibila transformarea neoplazica a

procesului metaplazic: cancerul bronho-
pulmonar, al colului uterin, al stomacului si al
vezicii urinare poate avea la origine asemenea
arii de metaplazie.
 DISPLAZIA

Diplazia celulara reprezinta modificarea

volumului, formei si a organizarii componentelor
celulare dintr-un tesut.

Intr-un epiteliu normal, celulele au forma, volum

si nuclei uniformi. Un epiteliu normal prezinta o
stratificare regulata a celulelor dinspre stratul
bazal spre cel superficial.
Displazia presupune perturbarea acestei
aparente de monotonie prin:
•
variatia marimii si formei celulelor
•
cresterea volumului nucleilor, care
devin neregulati si hipercromi
•
bulversarea stratificarii, aranjament
dezordonat al celulelor in grosimea
epiteliului.
In functie de severitatea acestor modificari,
leziunile displazice pot fi:

simple (usoare),
moderate,
severe (agravate).
 Evolutia displaziilor

•
sunt procese reversibile, daca se elimina
agentul patogen

•
forma severa e o stare precanceroasa,
deoarece se poate transforma intr-un
carcinom intraepitelial (in situ).