Omilie asupra casatoriei

Sfantul Ioan Gura de Aur

... fiecare sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar

femeia sa se teama de barbat (Efes. 5,33)

Un mare intelept, insiruind cele mai de seama

binecuvantari, a pomenit-o si pe aceasta: "barbatul cu femeia
care se inteleg bine unul cu altul."(Sir. 25,2). Altundeva
intareste ca: "Prietenul si tovarasul la vreme se intalnesc,
si mai mult decat amandoi, femeia cu barbatul." (Sir. 40.25).
In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri
aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca
de una: barbat si femeie El i-a creat (Gen. 1,27) si nu mai
este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti
sunteti una in Hristos Iisus (Gal. 3.22). Nu exista relatie
intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie,
daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. Cand fericitul David il
jeluia pe Ionatan, care era un suflet cu el, cu ce a asemuit
el maretia iubirii lor? "Iubirea ta a fost pentru mine mai
presus de iubirea femeiasca."(II Regi 1,26). Puterea acestei
iubiri este cu adevarat mai mare decat orice pasiune. Unele
doriri pot fi puternice, dar aceasta singura nu cade
niciodata. Aceasta dragoste (eros) este adanc sadita in fiinta
noastra. Neobservata de noi, ea face ca trupurile barbatilor
si ale femeilor sa se atraga, pentru ca dintru inceput femeia
a fost din barbat, si din femeie si barbat, alti barbati si
femei s-au nascut. Vedeti acum cat de adanca este aceasta
unire si cum Dumnezeu a creat-o in chip divin dintr-o singura
fire? I-a ingaduit lui Adam sa se casatoreasca cu Eva, care ii
era mai mult decat sora sau fiica, era sange din sangele lui!
Dumnezeu a facut ca intreaga omenire sa-si aiba obarsia intru
aceasta. Pe de o parte, Dumnezeu nu a facut femeia separat de
barbat, pentru ca acesta ar fi considerat-o cu totul osebita
fata de el. Nici nu a lasat femeia sa dea nastere de prunci
fara de barbat. Daca ar sta asa lucrurile, ea si-ar fi
indeajuns siesi. In loc de acestea, precum ramurile unui copac
pornesc din acelasi trunchi, El l-a facut pe unul-Adam sa fie
obarsia intregii omeniri, impreuna barbat si femeie, si a
facut cu putinta ca barbatii si femeile sa-si fie suficienti
lorusi. Mai tarziu, a oprit pe barbati sa se casatoreasca cu
surorile sau fiicele lor, pentru ca iubirea noastra sa nu se
margineasca la madularele familiei, si sa fie luata restului
omenirii. Toate acestea sunt cuprinse in cuvintele lui
Hristos: "El i-a facut de la inceput barbat si femeie."(Mat.
19,4).

Dragostea dintre barbat si femeie este puterea care tine

societatea laolalta. Barbatii vor ridica armele si chiar isi
vor jertfi viata pentru acesta iubire. Sf. Pavel nu ar fi
intarit acest subiect fara o pricina temeinica; de ce ar mai
fi spus Femei, fiti supuse barbatilor vostri, ca Domnului?
Pentru ca atunci cand domneste intelegerea, copiii cresc bine,
gospodaria este bine intretinuta, iar vecinii, prietenii si
rudele lauda rezultatul. Si astfel, si familia si societatea
dobandesc mari foloase. Iar cand nu exista intelegere, totul
devine confuz si valorile se rastoarna. Cand este pace intre
capeteniile unei ostiri, totul se desfasoara in oranduiala,
dar cand nu e, toate sunt in neoranduiala. La fel este si
aici. De dragul intelegerii, atunci, a spus: Femeile să se
supună bărbaţilor lor ca Domnului.

Sa presupunem, atunci, ca barbatului ii este a ocupa

locul capului, si femeii cel al trupului, si sa ascultam ce
inseamna “capetenie”: caci barbatul este capul femeii, precum
si Hristos este capul Bisericii, Trupul Sau, al carui
Mantuitor este. Astfel precum Biserica se supune lui Hristos,
si femeile sa se supuna barbatilor lor in toate. Observati ca
imediat dupa ce zice ca barbatul este capul femeii, precum
Hristos este capul Bisericii, spune de indata ca Biserica este
Trupul Sau, si El insusi Mantuitorul ei. Este capul, cel ce
tine bunastarea trupului. In celelalte sale epistole, Pavel
deja a asternut temelia dragostei intre soti, si a incredintat
barbatul si femeia sa locului lor cuvenit: barbatului, cel de
conducator si sprijinitor, si femeii, cel de supunere. Astfel
precum Biserica se supune lui Hristos – si Biserica, aduceti-
va aminte, consta atat din barbati cat si din femei – femeile
sa se supuna intru toate barbatilor lor, ca lui Dumnezeu.

Ati auzit ce importanta are ascultarea; l-ati laudat si

v-ati minunat de Pavel cum ne uneste vietile, asa cum ne-am
astepta de la un om minunat si duhovnicesc. Si bine ati facut.
Dar acum ascultati-l ce mai cere de la voi; nu si-a incheiat
pilda. "Barbatilor, graieste el, iubiti pe femeile voastre
precum si Hristos a iubit Biserica." Ati vazut de cata
ascultare este nevoie; acum ascultati cata iubire este
trebuincioasa. Vrei ca femeia sa-ti fie supusa, asa cum
Biserica ii este lui Hristos? Atunci ia-ti raspunderea unei
asemenea purtari de grija pentru ea, asemenea celei a lui
Hristos pentru Biserica. Si chiar daca va fi candva trebuinta
sa-ti dai viata pentru ea, da, chiar daca va trebui sa treci
prin orice fel de suferinta, sa nu dai inapoi. Chiar de vei
indura toate acestea, nu vei fi facut nimic ca sa fii pe
potriva a ceea ce a facut Hristos. Tu te jertfesti pentru
cineva cu care esti deja unit, dar El S-a daruit cuiva care I-
a intors spatele si care Il ura. Apoi, la fel cum El a
cinstit-o [Biserica] asezand la picioarele Sale pe cea care I-
a intors spatele, care L-a urat, respins, dispretuit,
savarsind aceasta nu prin amenintari, sau violenta, sau
ingrozire, fara nimic din toate acestea, ci prin dragostea Sa
neistovita; astfel deci trebuie sa te porti cu sotia ta. Chiar
daca o vezi ca nu te apreciaza, ca te dispretuieste si te
batjocoreste, tot vei putea sa o supui, prin afectiunea,
blandetea, si marea ta grija pentru ea. Nu este influenta mai
puternica decat legatura dragostei, mai ales cea dintre barbat
si femeie. O sluga poate fi invatata sa se supuna prin teama;
dar chiar si ea, provocata prea tare, isi va cauta in curand
libertatea. Dar tovarasa de viata a cuiva, maica copiilor sai,
izvorul bucuriilor sale, nu trebuie niciodata inlantuita cu
frica si amenintari, ci cu dragoste si rabdare. Ce fel de
casnicie poate fi aceea in care femeia se teme de barbatul
sau? Ce fel de multumire ar putea avea barbatul insusi, daca
traieste cu femeia sa ca si cum i-ar fi roaba, si nu ca si cu
o femeie, dupa propria ei voie? Sufera orice de dragul ei, dar
nu o dispretui nicicand, caci Hristos nu a facut niciodata
aceasta fata de Biserica. [...]

Pavel a infatisat intocmai barbatului si femeii care este

purtarea cuvenita amandurora: ea ar trebui sa i se plece
pentru ca este capul, iar el sa o iubeasca ca pe trupul sau.
Dar cum poate fi implinita aceasta purtare? Trebuie sa fie
limpede aceasta; acum va voi spune cum. Se va implini daca ne
indepartam de arginti, daca ne nevoim mai mult decat orice
pentru virtute, daca pastram in fata ochilor nostri frica lui
Dumnezeu. Ceea ce Pavel ii povatuieste pe slujitori in
capitolul urmator ni se potriveste si noua la fel de
bine, ...stiind ca pentru orice bine pe care il indeplineste
omul va primi rasplata de la Domnul. (Efes. 6,8). Iubeste-o nu
atat pentru ea, ci pentru Hristos. De aceasta Apostolul spune,
fiti supuse... ca Domnului. Savarsiti toate de dragul lui
Dumnezeu, in duhul ascultarii de El. Aceste cuvinte ar trebui
sa fie indeajuns pentru a ne convinge sa evitam certurile si
neintelegerile. Nici un barbat nu ar trebui sa creada vreunei
invinuiri din partea altcuiva, catre femeia sa, si invers;
nici femeia nu trebuie sa urmareasca in chip exagerat
plecarile si venirile barbatului sau, daca el s-a dovedit
intotdeauna deasupra oricarei neincrederi. Si daca iti inchini
ziua lucrului si prietenilor, si seara femeii; dar ea tot nu
este multumita, ci este geloasa dupa mai mult din timpul tau?
Nu te necaji de plangerile ei; ea te iubeste, nu se poarta
necugetat - mustrarile vin din afectiunea adanca pe care ti-o
poarta, si din teama. Da, ii este teama ca ii va fi furat
patul conjugal, ca altcineva o va lipsi de cea mai mare
binecuvantare, ca altcineva i-l va lua pe cel ce ii este cap.
 O femeie nu ar trebui sa-si cicaleasca niciodata
barbatul: "Esti las si lenes si iti lipseste ambitia! Priveste
la rudele si vecinii nostri; au bani din belsug. Sotiile lor
au mult mai mult decat mine." Nu lasati pe nici o femeie sa
graiasca unele ca acestea; ea este trupul barbatului ei, si nu
este pentru ea sa-i porunceasca capului, ci sa i se supuna si
sa asculte. "Dar de ce sa sufere saracia?" vor intreba unii.
De este saraca, sa se mangaie cu gandul la cei ce sunt mult
mai saraci. Daca si-ar iubi barbatul cu adevarat, niciodata nu
i-ar vorbi astfel, ci ar pretui ca este langa ea, mai mult
decat tot aurul din lume... Impodobeste-ti casa simplu si cu
bun gust. Daca mirele ii arata sotiei ca nu are nici o placere
in excesele lumesti, si ca nu le doreste, casnicia lor va
ramane neatinsa de influentele celui rau care sunt atat de des
intalnite in zilele noastre. Sa evite muzica nepotrivita si
dansurile ce sunt atat de la moda acum.

Sunt constient ca multi ma considera ridicol pentru ca

dau astfel de povete; dar, daca ma veti asculta, pe masura ce
trece vremea, veti intelege avantajele unui fel de viata
linistit. Nu veti mai rade de mine, ci in schimb veti rade de
felul in care vietuiesc acum oamenii, precum copiii fara minte
sau oamenii beti. Atunci, care este indatorirea noastra?
Inlaturati din vietile voastre muzica rusinoasa, lipsita de
modestie si diavoleasca, si nu va insotiti cu oameni care se
bucura de astfel de distractii destrabalate. Cand mireasa iti
va vedea felul de viata, isi va spune: "Minunat! Ce om
intelept este barbatul meu! Nu da nici o insemnatate acestei
vieti trecatoare; s-a casatorit cu mine ca sa fiu o mama buna
a copiiilor lui si un administrator grijuliu al gospodariei
sale." Va fi acest fel de viata neplacut pentru o tanara
mireasa? Poate doar pentru o scurta vreme, si apoi va
descoperi cat de incantator este acest chip de viata. Isi va
pastra modestia, daca tu o pastrezi pe a ta. Nu te angaja in
convorbiri netrebuincioase; vorbirea prea multa nu foloseste
pe nimeni. Intotdeauna cand oferi o povata femeii tale, incepe
prin a-i spune cat de mult o iubesti. Nimic nu o va convinge
mai bine sa recunoasca intelepciunea cuvintelor tale, decat
convingerea ca ii vorbesti cu o afectiune sincera. Spune-i ca
esti convins ca banii nu au insemnatate, ca numai talharii
inseteaza dupa ei in toata vremea, ca o iubesti mai mult decat
orice avere; si, intr-adevar, o tanara inteleapta, chibzuita
si evlavioasa este mai de pret decat toti argintii din lume.
Arata-i ca-i pretuiesti tovarasia, si ca preferi sa stai acasa
decat sa fii plecat. Pretuieste-o de fata cu prietenii si
copiii tai. Rugati-va impreuna acasa si duceti-va la Biserica;
cand va intoarceti acasa, intrebati-va unul pe altul
intelesurile rugaciunilor si ale celor ce s-au citit. Daca
sunteti covarsiti de saracie, amintiti-va de Petru si Pavel,
care au fost slaviti mai mult decat imparatii sau decat cei
bogati, cu toate ca au rabdat de foame si de sete. Amintiti-va
unul altuia ca nu este nimic in viata de care sa va fie frica,
in afara de a-L supara de Dumnezeu. Daca asa va fi casnicia
voastra, desavarsirea aceasta il va concura pe cel mai sfant
monah.

Daca le vom cauta pe cele desavarsite, celelalte vor veni

de la sine. Domnul spune "Cautati mai intai Imparatia lui
Dumnezeu si dreptatea Sa si toate celelalte se vor adauga
voua" (Mat. 6,33). Ce fel de oameni socotiti ca vor fi copii
unor astfel de oameni? Ce fel de persoane vor fi cei ce le vor
cauta tovarasia? Nu vor fi ei intr-un sfarsit primitori a
nenumarate binecuvantari? De obicei, copiii mostenesc
caracterul parintilor lor, pentru ca s-au format in acelasi
temperament, iubesc ceea ce iubesc si parintii lor, vorbesc in
acelasi fel, si lucreaza cu aceleasi nazuinte. Daca ne randuim
intr-acest fel viata si cercetam sarguincios Scripturile, vom
gasi lectii care sa ne calauzeasca in tot ceea ce avem
trebuinta!

O selectie din Asupra casatoriei si vietii de familie de

Sf. Ioan Gura de Aur