Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Bugetul public national


2. .Notiune;
1.1. Trasaturile bugetului public.

3. Rolul bugetului public.

4. Dreptul bugetar si principiile bugetului public national.

5. Continutul bugetului public national:


4.1. Veniturile publice;
4.2. Cheltuielile publice.

6. Cuprinsul bugetului public national.

7. Concluzii.

8. Bibliografie.

1
1. BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL. NOŢIUNE

În literatura noastra juridică, bugetul public naţional a fost definit ca fiind "planul
financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielie pentru o perioada
determinată de timp". Pe cale de conseciţă, bugetul nu este un act care emană de la un oragan al
autorităţii de stat, ci este un ansamblu coerent de indicatori de plan în care sunt înscrise veniturile
şi cheltuielile satului pentru o perioada de timp viitoare. Luând în considerare acest fapt, în toate
ţările cu economie de piaţă, este unanim acceptat că finanţele publice reprezintă singurul
domeniu al vieţii social – economice unde este necesară o acţiune planificată prin care să se
prevadă – cu precizie – veniturile şi cheltuielile statului, pe o perioadă viitoare determinată, de
regulă, un an.
În prezent, în România, în conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice, a fost
introdus conceptul de "resurse financiare publice" a căror formare, administrare, întrebuinţare şi
control asupra modului de utilizare sunt strict reglementate.1

1.1.Trăsăturile bugetului public


Trăsăturile bugetului public, evidenţiate în literatura de specialitate, lărgesc şi mai mult
aria de definire, în sensul că, bugetul public:
 Este un act de autorizare, deoarece se prezintă sub forma unui tablou evaluativ,
stimativ şi comparativ de venituri publice, prin care sunt indicate veniturile
băneşti ale statului şi destinaţia acestora, exprimată îm cheltuieli bugetare;
 Este un act de autorizare, prin care puterea legislativă, imputerniceşte
executivul să perceapă venituri şi să facă cheltuieli, în acord cu prevederile legale;
 Este un act anual, anul bugetar, ca exerciţiu finaciar, în care se
efectueayăprogramarea şi se urmăreşte execuţia veniturilor şi cheltuielilor;
 Este un instrument de politică a satului, în domeniul bugetar si al fiscalităţii, în
sensul că orice cheltuială trebuie să aibă indentificată şi sursa de finanţare.2

2
1. Constantin D. Popa, Drept financiar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 27.
2. Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pag. 191.

2. ROLUL BUGETULUI PUBLIC

Rolul bugetului public, într-o economie de piaţă, este exprimat prin influenţa pe care
acesta o exercită, in toate sferele activităţii economico-finaciare, ca act intervenţional al
statului, în mod special prin acţinea veniturilor, asupra structurii economice şi de productie.
Acţiunile care exprimă rolul interveţional al statului, prin bugetul de stat, pentru
influenţarea activităţii economico-finaciare, sunt numeroase, dintre care, cu titlu de exemplu, pot
fin menţionate:
 Autorizarea unor impozite şi/sau taxe, care să favorizeze sau să nu favorizeze
progresul economic, tehnologic, etc.;
 Aprobarea unor subvenţii, destinate unor ramuri economice, a caror dezvoltare se
doreşte, situatie in care poate fi agricultura;
 Finantarea integrala a unor obiective economice, considerate importante, in
dezvoltarea economica a satatului;
 Capitalizarea unor institutii financiar-bancare cu capital de stat, cum este cazul
CEC Bank, pentru acordarea de credite in vederea dezvoltarii IMM-urilor;
 Garantarea depozitelor bancare ale populatiei, pentru a mari increderea in
sistemul bancar si economisirea, din partea populatiei;

Politica de interventie a statului, se poate stabili pentru diferite orizonturi de timp,


lung, mediu si scurt, sau chiar conjunctural, in situatii de criza.
Bugetul public national, in exercitarea actului interventional, are un rol: alocativ,
redistributiv si de reglare a vietii economice, astfel:
 Rolul alocativ, al bugetului public, reflecta modul de alocare a resurselor fiecarui
an bugetar. Statul se poate manifesta cu agent economic, fie prin dezvoltarea unor activitati
industriale si comerciale proprii, fie participand la finantarea unor activitati in sectorul privat;
 Rolul redistributiv, al bugetului public, este pus in evidenta de natura lui
specifica, respectiv aceea de intrument, ce reflecta relatii de mobilizare a resurselor si de
repartizare a acestora pentru finantarea unor activitati si actiuni determinate expres;
 Rolul de reglare a vietii economice, decurge din importanta bugetului public, de
instrument cu putere de lege, prin care se reflecta politica economica, promovata de guvern.3

3
3. Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pag. 195-196.

3. DREPTUL BUGETAR SI PRINCIPIILE BUGETULUI


PUBLIC NATIONAL

Dreptul bugetar, ca subramura a dreptului fiscal si financiar, este constituit din, normele
care reglementaeza elaborarea si apicarea bugetului public national, in toate componentele si
partile sale, referitoare la cuantumul veniturilor si cheltuielilor bugetare anuale, previzionate
in acesta, precum si sursele de venituri si destinatiile cheltuielilor bugetare.4

Principiile de funcţionare ale Bugetului Public:


 universalităţii – un principiu conform căruia toate veniturile şi cheltuielile statului
trebuie să fie înscrise în buget. Acest principiu permite cunoaşterea şi controlul sumelor exacte
ale finanţelor publice;
 unităţii - potrivit acestui principiu veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un
singur document asigurând astfel o cunoaştere clară a situaţiei financiare a finanţelor publice, a
stării echilibrului bugetar. Acest principiu facilitează realizarea controlului de către Parlament şi
exercitarea puterii sale de decizie în materia finanţelor publice. Acest principiu este respectat în
totalitate, astfel că pe lângă întocmirea bugetului de stat se mai întocmesc şi alte bugete ca:
bugetele extraordinare, bugetele anexe, bugetele autonome, bugetele conturilor speciale de
trezorerie şi bugetele taxelor parafiscale. Scoaterea unor venituri şi cheltuieli în afara bugetului
de stat se realizează uneori şi fără motive temeinice în scopul ocolirii controlului parlamentar.
 neafectării veniturilor –conform căruia veniturile bugetare odată ce au fost încasate se
depersonalizează deoarece nu este permisă perceperea unui venit public pentru finanţarea
anumitor cheltuieli publice determinate, acestea se stabilesc pornind de la nevoile publice
recunoscute de puterea politică;
 anualităţii – conform căruia bugetul public trebuie aprobat în fiecare an de Parlament.
Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt diverşi, cum ar fi: caracterul
economic, nivelul de dezvoltare al economiei, perioada de lucru a parlamentului. În România
anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie, în SUA; 1 oct. – 31 sept., în
Australia; 1 iulie – 30 iunie, Marea Britanie, Canada, Japonia:1 aprilie – 31 martie.
Dacă bugetul de stat nu este aprobat cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar se aplică în continuare bugetul de stat al anului precedent care ultraactivează până la
adoptarea noului buget.
 specializării bugetului – conform căruia veniturile bugetare trebuie să fie aprobate de
către Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile bugetare pe categorii de obiective şi
activităţi. În acest scop veniturile şi cheltuielile sunt grupate după o schemă sau clasificaţie
bugetară într-o anumită ordine pe baza unor criterii precis determinate.

4
 echilibrului bugetar – este un principiu potrivit căruia veniturile bugetare trebuie să
acopere întegral cheltuielile bugetare astfel încât bugetul statului să se prezinte echilibrat sau
balansat. Ca urmare a creşterii cheltuielilor pentru funcţionarea aparatului de stat se ajunge la un
dezechilbru bugetar sub forma deficitului bugetar.
 publicităţii bugetare – este un rezultat al democratizării societăţii şi constă în aducerea
la cunoştinţa opiniei publice a bugetului de stat pentru ca aceasta să fie informată în legătură cu
resursele preconizate de guvern şi destinaţia p care înţelege să o dea banului public.

4. Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pag. 199.

4. CONTINUTUL BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

Doctrina apreciaza ca bugetul public national se compune, din punctul de vedere al


continutului, din veniturile publice si cheltuielie publice, potrivit necesitatii de a decide si de a
coordona veniturile si cheltuielile anuale.5

4.1. Veniturile publice


Veniturile publice sunt formate din: venituri ordinare şi venituri extraordinare.

Veniturile publice ordinare sunt venituri care se încasează cu regularitate la buget


constituind o sursă permanentă şi sunt reprezentate prin impozite şi taxe. Impozitele sunt directe
şi indirecte.
Impozitele directe au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activităţile cu caracter
neagricol.
Impozitele indirecte se realizează sub forma impozitului pe consum la vânzarea
diferitelor mărfuri sau la prestarea anumitor servicii.
Veniturile publice extraordinare – sunt venituri la care statul apelează numai în cazuri
excepţionale atunci când veniturile curente nu acoperă integral cheltuielile bugetare. Din această
categorie fac parte: împrumuturile de stat, emisiunea monetară, emiterea de bonuri de tezaur,
vânzarea unei părţi din rezervele de aut ale statului.

4.2. Cheltuielie publice

Cheltuielile bugetare reprezintă modalitatea de repartizare şi utilizare a fondului


bănesc bugetar în vederea satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii.6
Factorii care determină creşterea cheltuielilor bugetare, sunt;
 Necesitatea creşterii cheltuielilor militare;
 Creşterea numerică a aparatului de stat;
 Extinderea reţelei de instituţii publice de învăţământ, sănătate, cultură, precum şi
organizarea asigurărilor asistenţei sociale şi a protecţiei sociale;

5
 Construirea şi modernizarea de străzi, autostrăzi, poduri;
 Sistematizarea teritoriului şi protecţia mediului înconjurător.

5. Constantin D. Popa, Drept financiar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 38.
6. Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pag. 219.

5. CUPRINSUL BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

In ceea ce priveste cuprinsul bugetului de stat trebuie sa se faca diferentierea intre statele
cu o structura unitara si statele federale.
In Romania, stat unitar declarat prin Constitutia din 8 decembrie 1991, bugetul public
national, conform prevederilor legale in vigoare, se compune din urmatoarele elemente:7
- bugetul administraţiei centrale de stat;
- bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale care au personalitate juridică;
- bugetul asigurărilor sociale de stat ca buget distinct în cadrul bugetului public
naţional.
În bugetul administraţiei centrale se prevăd distinct şi bugetul Senatului, al Camerei
Deputaţilor, al Preşedinţiei, al Guvernului, precum şi bugetele altor instituţii publice care nu au
organe ierarhic superioare. De asemenea bugetul public mai cuprinde; bugete anexe ale
fondurilor speciale, sau ale unor instituţii care beneficiază de o anumită autonomie financiară.
Aceste bugete sunt aprobate de Parlament ca anexe la bugetul de stat.
- bugete autonome întocmite de unele entităţi publice cu largă autonomie financiară
care se elaborează şi execută fără a fi necesară aprobarea Parlamentului;
- bugete extraordinare întocmite în situaţii de mare dificultate financiară provocate de
creşterea unor anumite categorii de cheltuieli.

6
7. Constantin D. Popa, Drept financiar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 36.

6. CONCLUZII

Asadar, bugetul public naţional îndeplineşte un rol deosebit în procesul


redistribuirii de valori între economia naţională de pe o parte şi între stat şi
populaţie pe de altă parte . El intervine şi în redistribuirea resurselor financiare,
între sfera productivă şi cea neproductivă şi în asigurarea protecţiei sociale.
Are o importanţă deosebită, intrucat participă în mod direct la îndeplinirea
funcţiilor şi sarcinilor statului, asigură autonomia colectivităţilor locale, garantează
realizarea efectivă a protecţiei sociale, asigură echilibrul financiar monetar şi
valutar al statului, si are un important rol stabilizator al economiei naţionale.

7
 Constantin D. Popa, Drept financiar, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2003;
 Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo
Moldova, Iaşi, 2010.

8
9