ad DIN CHICAGO 9 IN SUEDIA fara, in lume, am aflat ca toti oamenii au parintii lor naturali. Mi s-a nascut dorinta s4-mi cunosc si eu parintii, (g pe care nu-i stiam inca, deoarece, asa cum am zis, bunicul ma furase de la parinti la varsta de doi ani si ma adu- sese la manastirea din Tibet. Am aflat ca acestia emigrasera si traiau intr-un oras din Suedia, iar tatal meu era negustor de lemn. Am prins aripi din «cele patruzeci de depozite» si m-am dus in mod mai presus de fire catre locul unde traiau parintii. in primele zile in care am stat la ei a trecut pe la casa lor un preot ortodox. De cum l-am vazut, am crezut c& e chinez si am inceput sa-i vorbesc chinezes- te; l-am salutat facindu-i o plecdciune mica, asa cum se obisnuieste in China. Preotul era prieten al tatalui meu sia trecut intr-o vizita amicala. A fost surprins de purtarea mea si de felul in care l-am intampinat si l-a intrebat pe tata : - De ce se poarta copilul acesta asa? Tatal meu mi-a facut cunoscuta nedumerirea vizita- 38torului nostru si eu i-am raspuns: - Dar nu e chinez? - Nu, — imi raspunse — e preot ortodox. - Ce va sa zicA preot ortodox? Nu cunosc. - Stii, — imi spune — noi credem in Dumnezeul Treimii, Creatorul Universului, Dumnezeul Ade- varat si acest om este preot, reprezentant al lui Dum- nezeu pe pamant. - Ce spuneti ?! Eu stiu ca unul este dumnezeul ade- varat, preaputernicul satan. - Gresesti! imi spuse preotul. Adevaratul si Atot- puternicul Dumnezeu este Treimic, exista mai jnainte de veci, este Nemuritor, Creator al lu- mii si al omului, care este pricina creatiei si faptu- ra cea mai iubita Lui de pe pamant. Din multa iubire de oameni, Preabunul Dumnezeu L-a trimis pe Unul- Nascut al Sau in lume; Acesta a luat chip omenesc, s-a nascut din Pururea Fecioara Maria de la Duhul Sfant, ainvatat pe oameni adevarul, a murit pe Cruce si a tre- ia zi a inviat. Toate acestea s-au facut pentru ca nea- mul omenesc sa se izbaveasc de pacat si sa scape din legaturile diavolului. Ascultam toate acestea cu multa atentie si inte- res, dar radeam in sinea mea, cdci cunoscusem pana atunci puterea satanei din atatea lucruri suprafiresti care se intamplasera in viata mea. Discutia inaintase destul, cand preotul a cerut un pahar de apa. Era 0 ocazie buna, m-am gandit, sa demonstrez puterea sa- tanei prin mine. - S& nu se miste nimeni! am spus ; numaidecat va veni paharul de apa. 39Cu puterea nefireasca pe care o aveam de la satana, am zis anumite cuvinte stereotipe, dupa care, atunci cand le rosteam, venea un demon si mi slujea, impli- nindu-mi dorintele. Am spus deci formula si indata un pahar de apa curata s-a asezat pe masa. Preotul a ba- ut-o, si-a potolit setea si a dat slava lui Dumnezeu. - Vezi — ii spun — ti-am ar&tat ci dumnezeul meu este puternic gi poate sa facd lucruri minunate. Vreau sa faci si tu ceva, ca s4-mi arati ci Dumnezeul tau e mai puternic decat al meu, ca s{ mA convingi. - $tii, — zise preotul — Dumnezeul meu este smerit si nu face lucruri ostentative. Atunci scoase din buzunar o cruciulité de lemn si imi zise: - Tine-o in mani si fa iardsi ceea ce ai facut adinea- uri. Cand am vazut, am ras si am spus: - Lemnisorul asta 0 sa zidarniceasca puterea sata- nei? - Incearca! imi spuse preotul cu incredintare. intr-adevar, am rostit cuvintele invocatiei, dar sa- tana nu s-a aratat. «Voi fi facut vreo greseal4», m-am gandit, «de-asta n-a venit». Am zis cuvintele a doua oara, cu mai multa atentie, caci crezusem cd am gresit, dar nici acum nu aveam vreun rezultat. A treia oard am rostit cuvintele rar, lamurit, cu atentia incordata si oarecum nervos. fmi aparu in fata diavolul care m4 slujea, tremurand. - Ce-ai patit ? fi zic. De ce nu vii cind te chem de atata timp ? - Arunca imediat aia pe care 0 tii in mana ! 40Deschid palma, ii arat cruciulita de lemn si fi zic: - Lemnul asta te impiedica sa vii ?! - Arunca imediat aia pe care o tii in mana ! zbie- ra, acoperindu-si ochii cu mainile si se intoarse cu spatele. I-am cerut, cum era normal, oarecare explicatii, fi- indca pana atunci nu aflasem vreo putere mai mare decat cea a satanei. - De ce nu mi-ai vorbit niciodata de o alta putere mai mare decat a noastra? - Nu da importanta, — imi zise demonul — ai vazut in toti acesti ani, de cand te afli langa mine, atatea lu- cruri iesite din comun; ceea ce vezi acum este doar un maruntis. Aceasta scena a fost suficienta si a constituit un bun prilej sa primesc raspuns la mai multe semne de intre- bare care se ivisera, de vreme ce raspunsurile primite de la diavol nu ma satisfaceau. I-am zis, deci, preotului: - Vreau s4-mi vorbesti despre Dumnezeul tau, cel Adevarat precum zici. Foarte bucuros, preotul a inceput s&-mi povesteasca sumar, dar la obiect, istoria lui Hristos. Mi-a vorbit de Dumnezeul Treimic, de Tatal, Care este iubi- re nemarginita, de Fiul, Care prin viata Lui pe paméant ne-a invatat ascultarea si smerenia, de Duhul cel Prea Sfant, Care lumineaza gi sfin- teste lumea. Stateam ca un copilas care asculta bas- mele bunicului si i] auzeam cu luare-aminte. Preotul, tot numai bucurie, nu se satura si vorbeasc4 despre Hristos, despre Maica Domnului si Sfinti. De fiecare 41data cand venea acasa discutam ceasuri indelungi, in- trebam si iar intrebam, ca sa aflu cat mai multe in lega- tura cu adevarul. Faceam comparatie intre cele pe care Je stiusem pana atunci si cele aflate acum. Violenta in schimbul violentei vrea satana, iubire in schimbul violentei vrea Hristos. Mandrie si egoism vrea satana, smerenie si zdrobirea eului vrea Hris- tos, ca Duhul Sfant sa vina si sa ramana in noi. Min- ciuni vrea satana, adevar Hristos. Imoralitate si cul- tul carnii de o parte, curatie si sfintire a trupului, care este templul Duhului Sfant, dupa Apostolul Pavel, de cealaltaé. Moartea si pieirea sufletului cauta diavolul, nemurirea si vesnicia ni le doreste Hristos. Adevarul este ca am fost foarte descumpanit, deoa- rece traisem atatea stari fantastice, supranaturale. Va- zusem puterea satanei atat de aievea, incat nu puteam sa ma indoiesc catusi de putin. Cu fiecare zi aflam tot mai multe despre Adevaratul Dumnezeu si despre felul adorarii Lui. Am aflat ca si acest Dumnezeu face minuni, mai multe si mai mari decat satana. Am aflat ci este Facatorul a toate, chiar si al prea puternicului satan, care s-a departat de Dumnezeu din mandrie si egoism. Preotul mi-a vor- bit despre zidirea lumii, despre plasmuirea primilor oameni, Adam si Eva, despre viata in rai si despre starea omului inainte de cadere. M-am necajit cand am auzit de neascultarea si caderea in pacat a pro- toparintilor; am aflat despre jertfa lui Avraam, des- pre marea credinta a acestui om si despre increderea lui absoluta in poruncile lui Dumnezeu. Am aflat des- pre viata patriarhilor Isaac si Iacov, despre planul lui 42Dumnezeu cu poporul Sau iubit, Israel. M-am minu- nat de indelunga-rabdare a lui Dumnezeu fata de po- porul ales in timpul intoarcerii in pamantul fagaduin- tei, Canaan. Am ramas uluit de dragostea si pronia Sa, de cum S-a ingrijit pentru cele necesare traiului zilnic: hrana, mana trimisa in pustie, norii care ii umbreau ca si mearga prin desert fara sa simta arsita. Am aflat despre felul minunat in care Dumnezeu a dat lui Mo- ise poruncile pe Muntele Sinai. Am fost surprins de pocainta si zdrobirea inimii lui David; m-am minu- nat de intelepciunea gi slava lui Solomon. Am auzit de Locurile Sfinte, de Ierusalimul, unde a pasit Domnul, de Betleemul care L-a purtat in brate, de Nasterea Sa smerita intr-o iesle, la plinirea vremii, de la Duhul SfAnt si din Fecioara Maria; cum a crescut la un loc cu rudele sale, fara osebire, muncind in tamplarie alaturi de Iosif, ca si ne invete ca trebuie sa muncim. A tinut legea mozaica in litera ei, ca si ne invete su- punerea si ascultarea fata de lege. Toata viata Lui a fost o invatatura. La varsta de treizeci de ani Si-a ince- put viata publica propovaduind multimilor, savarsind minuni, inviind morti, daruind orbilor lumina si vin- decAnd pe cei neputinciosi. A predicat virtutea, ade- varul, iubirea, rabdarea, postirea, smerenia, nadejdea, bucuria, sfintenia, desavarsirea, luminarea. Ne-a cerut s& devenim mici dumnezei dupa har; asa ne vrea Prea- bunul Dumnezeu: curati trupeste, cu inima curata, ca niste copii, fara pacat, departe de diavol, luptatori in razboiul duhovnicesc, ca si ne apropiem cat mai mult de El. in timpul celor trei ani si jum&tate de propovadui- 43re Hristos a dobandit multi adepti, ceea ce a facut pe carturari si farisei si-L pizmuiascé si s4-I invidieze lu- crarea, caci pierdeau astfel inraurirea asupra poporu- lui si le erau atinse interesele. De aceea au c4utat si-L omoare prin tradari si marturii mincinoase. Fac4torul a fost chinuit de faptura Lui, Ziditorul a fost smerit de zidirea Lui. Dreptul a fost batut de cei nedrepti, min- ciuna a incercat sa acopere adevarul, de parca ar fi fost cu putinta sa se acopere lumina soarelui cu un norisor de ceata. Cel Nemuritor a patimit ca un om mu- ritor, din iubire de oameni. Pretul Celui nepretuit a fost socotit la treizeci de arginti, cat a costat trida- rea. A fost tarat la judecati, a fost osandit la cea mai josnica dintre pedepse: moartea de necinste pe cruce, ca un raufacator, intre doi talhari. A murit ca om pe cruce si a fost ingropat. A inviat dupa trei zile, asa cum fagaduise ucenicilor Sai si impreuna cu El a ridicat tot neamul omenesc. Moartea a fost omorata si diavolul a fost biruit. Diavolul a fost cel care i-a atatat pe c&rturari, pe fa- risei si pe Iuda sa-L rastigneasca pe Hristos, nadaj- duind ca astfel se va descotorosi de prezenta Lui. Dar s-a inselat, cdci «Hristos a inviat si diavolii au cizut», dupa cum spune Sfantul Ioan Hrisostom. Dupa inviere S-a aratat ucenicilor si femeilor mironosite, ca s4-i incredinteze ca toate cate le spuse- se in vremea cand era cu ei s-au adeverit. Dupa patru- zeci de zile S-a inaltat la ceruri cu slava, inconjurat de multime ingereasca. La venirea dulcei primveri, in fiecare an praznuim Cinstitele Patimi si Invierea Domnului. Aceste sar- 44batori sunt mai stralucitoare in Cetatea unde a pasit Dumnezeu, Ierusalim si indeosebi la Biserica fnvierii Domnului, unde are loc o minune care se repeta an de an. Din Prea Sfantul Mormant al lui Hristos iese Sfanta Lumina in chip minunat. De-a lungul tim- pului s-a spus ca au loc felurite trucuri si ca patriarhul are o bricheta sau chibrituri la el si astfel aprinde lu- mina sfanta. De aceea de fiecare dat&, inainte sA in- tre patriarhul ortodox in incdperea care addposteste Sfantul Morméant, este perchezitionat de catre auto- ritati si dupa ce aceia se incredinteaza c& nu are ni- mic cu care ar putea aprinde focul, intra acolo. Toata aceasta procedura este o parte a slujbei si dupa putin timp patriarhul iese tinand preasfanta lumina si che- mand poporul: «Veniti de luati lumina!». Clopo- tele suna a veselie, chipurile credinciosilor stralucesc de bucurie si slavesc pe Dumnezeu pentru marea bi- necuvantare si pentru minunea care negresit se repeta in fiecare an.