Sunteți pe pagina 1din 12
dete AOI 520% CALATORIA MEA ~ LA SFANTUL 9 &N MUNTE 5. a inceputul anului 1976 imi satisfa- (© ceam stagiul militar la unitatea de artilerie din Feres, langa Alexandru- S poli. Acolo l-am cunoscut pe subloco- C tenentul — in acea vreme — Dimitrie K. din localitatea Feres. Acesta a fost cel care mi-a starnit interesul si a organizat calatoria noastra la Sfantul Munte. Pe 6 ianuarie 1976 am terminat armata si m-am in- tors acasa, iar in luna urmatoare s-a liberat si Dimi- trie. N-am mai amAnat, ci am stabilit 0 zi in care sa ne {ntalnim in Salonic si cu autobuzul de Halkidiki am facut un drum frumos, de iarna, pe coastele inzapezite ale Holomodului. Ba discutand cu nerabdare despre ce aveam sa intalnim in acest loc necunoscut noua, ba cuprinsi de tacere, ne minunam de frumoasa natura pe care cu atata intelepciune a plasmuit-o Preabu- nul Dumnezeu pentru faptura Lui iubita, pricina a creatiei, omul. Dupa doua opriri la Poligyro, resedinta tinutului Halkidiki si la Arneea, am ajuns dupa-amiaza tarziu in recele si pustiul Ouranupoli. Vizitatorii Sfantului Munte sunt putini in timpul iernii. Doar cateva pasari 13 calatoare ca si noi indrazneau si mearga in acel loc — primitor de altfel — pe o astfel de vreme. Pe taérmul din Ouranupoli domneste un turn ramas din alta epoca. Vizavi de turn se afla un motel care functiona cat de cat si urma s& ne gazduiasca pentru o seara. Spre asfintit am avut destul timp liber s4 ne plimbam pe faleza, privind cdtre Sfantul Munte. Mi- am lasat imaginatia sa cutreiere pe cArari necunoscute, ca s& cunosc un alt fel de viata, oameni cu preocupari diferite de ale noastre: cdlugari, asceti, ucenici care in- vata taierea voii. Vedeam pescarusii la tarm zburand liber si fara griji si ma gandeam ca la cAteva sute de metri mai incolo unii oameni robesc trupul ca sa slobozeasca duhul, ca si dobandeasca legatu- ra neincetata cu Dumnezeu. La orizont se inalta, drept, Athosul, cu varful cufundat in nori, aratand ast- fel monahilor felul in care sa treaca peste orice piedicA pentru a ajunge, prin rugaciune, langa Dumnezeu. Dupa-amiaza de iarna a trecut pe nesimtite, facand pasi pe malul marii si vorbind cu prietenul meu, Di- mitrie. Dupa ce s-a intunecat, am cinat si am mers la culcare, gandindu-ne la ce avea s& urmeze in zilele de dupa aceea ale drumetiei noastre. In sfarsit, s-a facut ziud! Cerul era innourat si ma- rea, oarecum blanda, promitea o cal&torie linistita cu vaporasul. Ma pregatisem cu cele mai noi mijloace de inregistrare ale imaginii si sunetului, cum ar fi came- ra video, reflectoare, blitz, suporturi, filme, aparat de fotografiat, baterii si altele. Voiam ca ceea ce voi vedea cu ochii mei si voi inmagazina in memorie sa existe si in alté parte, ca dovezi a ceea ce traiam c4utand ade- varul. 14 impreuna cu noi au c4latorit putini inchinatori si cativa batrani (n.tr. cdlugdri) stravezii de post si ne- vointa, cu mataniile in mAini si cu traistele in spate, incarcati cu cele de trebuinta ca s& o duc& o bucata de vreme. Omul are nevoie de foarte putine lucruri ca sa supravietuiasca. Noi, mirenii, considerim necesare multe lucruri, dar cdlugarii le socotesc o gre- utate in plus, care ii tine alipiti de pamAnt si li se face piedica in calea ridicarii sufletesti. Oamenii de stiintd spun ca, pe cat de sus se ridica cineva, pe atat i se imputineaza greutatea si cu atat mai putin simte atractia pamantului, se destinde legitura cu acesta, iar omul se face mai usor si este cuprins de un sentiment de libertate. Acelasi lucru se petrece si in viata duhovniceasca. Am pornit pe mare cu vaporasul care aluneca ju- caus, asemenea unei coji de nuca, pe apele aproape . inghetate. Numai ce barca a inceput s& se desprinda incet-incet de tarm, si-au facut aparitia cele dintai pri- velisti ale naturii aghioritice'. Cred c& natura din Sfan- tul Munte este deosebita: verdeata, copacii, pasarile, papurisul, chiparosii alcdtuiesc un peisaj unic si bine- cuvantat. Am luat aparatul de fotografiat si am inceput sa imor- talizez locuri de o frumusete nespusa, natura virgin cu multe ierburi si ape din belsug. Plecati din Ouranu- poli, ne-am mutat intr-un adevarat ,,OQuranupoli”?. Este o civilizatie unde timpul se scurge cu alte rit- 1Termenul ,aghiorit” provine de la cuvintele ,,Aghion Oros” care inseamna ,,Sfantul Munte”. (n. tr.) 2 in greceste: ”Cetatea cerului” 15 muri, cu ora diferita, cea ,,bizantina”. Ora intai co- respunde orei sase dimineata, ora a treia cu noua dimineata, ora a sasea cu doisprezece ziua si ora a noua cu ora 15. Ora intai, de-a lungul intregu- lui an, incepe o data cu rasaritul soarelui. Dar nu nu- mai ora este diferita la Sfantul Munte, ci si zilele, caci se foloseste calendarul ,,iulian”, cu treispreze- ce zile in urma celui nou, ,,gregorian”. Si nu doar timpul curge altfel, ci si vocabularul este unul diferit; acolo am auzit intaéia oara cuvantul ,,ar- sana”, adicd limanul manAstirii, cuvantul ,.conac”, adica o casa mica din afara manastirii, cuvintele ,,pen- tru rugaciunile”, ,,blagosloviti”, ,,sa fie blagos- lovit” si altele. Caicul plutea paralel cu litoralul dantelat al Mun- telui, la mica distanta, pentru ca vizitatorii s& poata admira frumusetea firii. Golfuletele cu plaje si citeva stanci formau linia tarmului, iar privelistile erau atat de incantatoare, incat nu mi-am dat seama cand am ajuns la arsanaua celei dintai manastiri. Prima pe care am vazut-o a fost Sfanta Manastire Dohiaru, mareata, coboranda spre mare, cu turnul bizantin care iese in evidenta, o fortareata necucerita, ocrotita de Maica Domnului ,,Grabnic Asculta- toarea” si de Sfintii Arhangheli Mihail si Ga- vriil. O carare acoperita cu bolti de vie ducea de la mare pana la poarta manAstirii. Zidurile foarte inalte ji ocrotesc pe calugari de vrajmasii din afara si in ace- lasi timp tin flacara credintei lor nestinsa de vanturile puternice ale celui viclean. {mprejurul manAstirii se afla gradini de legume gi maslini, pentru nevoile mo- 16 nahilor si ale inchinatorilor. fn mijlocul manAstirii se inalta turlele sub care se impreuneaza rugaciunile cre- dinciosilor ca sé meargi, asemenea tamAii, inaintea lui Dumnezeu. Vaporasul s-a oprit la arsana ca sa descarce cores- pondenta si cateva lucruri de prima necesitate. Dupa putin timp petrecut la limanul manAstirii Dohiariu, am pornit catre manastirea urmatoare. Odata ce barca inainta pe langa mal, urca paralel cu noi si linia crestelor catre Athos. Pe fundal se vedea in ceata muntele si avand inaintea ochilor aceasta ima- gine, mi-a venit in minte piscul duhovnicesc al ruga- ciunilor parintilor din comunitatea atonita. fmi imagi- nam parinti aflati la poalele muntelui, care sa straduie sa urce, ca niste alpinisti, cararile duhovnicesti; altii aflati la mijlocul caii catre Dumnezeu dupa ce facu- sera primii pasi si altii care au depasit orice obstacol pamantesc, oricat de inalt, strabatand norii, ca s& se apropie de Cel pe Care inima lor L-a dorit toat& via- ta, pe Preabunul Dumnezeu. Acolo, socotesc eu, se afla cei ce au trecut de la curatire la sfintire si apoi la indumnezeire. Acestia sunt cei alesi, plini de virtuti si bogati in daruri duhovnicesti. Pe acesti ba- trani am pornit s4-i cunoastem, eu si prietenul meu Dimitrie, cel care auzise de ei, dar voia s4-i intalneasca personal si totodata s4 mi-i faca si mie cunoscuti. Urmatoarea in drumul nostru a fost Sfanta Ma- nastire Xenofont, destul de aproape de cea dinain- te. Se faceau remarcate turnul inalt, turlele bisericii si verandele colorate. finc& o fortireati duhovniceasca care sta impotriva atacurilor duhovnicesti ale mult-vi- 17 cleanului si turbatului vrajmas. A treia la rand este Manastirea Sfantul Pante- limon (Rosikon), una din cele mai mari, cu clAdiri impunatoare de mai multe nivele, dintre care unele erau pustii si parasite, ramasite ale unui incendiu de demult; in mijloc se afla biserica mare, cu turle uriase vopsite in verde. Aici se aflé cel mai mare clopot din Sfantul Munte si tot aici a trait si s-a nevoit o persona- litate aghioritica contemporana, Sfantul Siluan. Pu- tin mai incolo se gaseste un golf mic, cu cAteva cladiri joase aflate lang mare - portul Dafni - care serveste capitala Kareia. In aceste cladiri de birouri se aflau serviciile publice: politia, posta, vama si doua-trei magazine care vindeau obiecte de arta populara, carti postale, rucodelii ale monahilor, siraguri de matanii, peceti pentru prescuri, tamaie, icoa- ne si carti. Putin inainte de pranz am coborat in Dafni; de acum pusesem piciorul pe pamantul binecuvantat si udat de lacrimile pocaintei al Sfantului Munte. Am fost cu- prins de simtaminte amestecate — curiozitate pentru locul necunoscut, nerabdarea de a cunoaste stancile duhovnicesti ale credintei noastre ortodoxe, dupa cum imi spunea prietenul meu si nelinistea da- ca-mi voi umple golurile din suflet, daca voi primi ras- punsurile asteptate la intrebarile mele ramase pana atunci nedezlegate. Dupa un urcus scurt am ajuns la Sfanta Manasti- re Xiropotamu, unde se pastreazi cea mai mare bucata din Sfanta Cruce. Drumul catre Kareia a fost incantator. Jos, la picioarele muntelui, pamantul 18 era pietros, cu cativa tufani (arbusti cu frunze tepoa- se) ici si acolo; dar cu cat urcam eram rasplatiti cu varf si indesat de privelistea intalnita in cale: vegetatia era spectaculoasa, deasa, de netrecut chiar si pentru fiare- le padurii. Castani inalti, fagi, chiparosi uriasi, garne- te, stejari si iedera, care se urcase pan si pe cele mai inalte ramuri ale arborilor, intensificau desisul vege- tatiei. Peisajele se succedau pe masura ce inaintam, pana cand au ajuns la un punct, la poalele Athosului, de unde incepea sa se zdreasca la orizont Golful Stri- monic. Oi albe pe o pasune albastra, valurile inspu- mate alergau navalinde asupra inaltelor gi salbaticelor stanci de pe tarm. Vederea nu se indestula de schim- barea privelistilor si o data cu urcusul nostru pe coas- tele Athosului crestea si nerabdarea de a-mi umple sufletul si de a afla adevarul. Dupa o buna bucata de drum, la o cotitura oarecare, s-au aratat primele cla- diri ale Kareiei, centrul comunitatii monastice. intre cele care s-au osebit dintru inceput era ,,Se- raiul”, o adunare de zidiri impunatoare, cele mai multe naruite si arse de un foc de odinioar§; cu toatele inconjurau ca un zid biserica Sfantului Andrei, pe care am vizitat-o mai tarziu, atunci cand gazduia scoala bisericeasca ,Athoniada”. Palatul ,,Protaton” si biserica ,,Axion esti”, inchinaté Maicii Domnului, se afla in centru, inconjurate de cladiri joase si prava- lii. Pe povarnisurile din jurul Protatei, chilii si conace rasfirate fi adapostesc pe calugarii chelioti (traitori in chilii, obsti foarte mici) si pe reprezentatii manAsti- rilor, care intrunesc Sfanta Epistasie (Administra- tie). Privirea este atrasa de maretia bisericii Sfantu- 19 lui Andrei, care se distinge intre celelalte locasuri din Sfantul Munte prin arhitectura sa unica, avand influ- ente rusesti, sobra, cu coloane solide si depasind in jnaltime toate bisericile aghiorite. Frescele sunt si ele pictate in maniera ruseasca, in culori vii si cu chipuri realiste, totusi dau locului o atmosfera de umilinta si de inaltare sufleteasca, cu toate ca se diferentiazd de icoanele bizantine. Odorul cel mai de pret al Sfantului locas este racla cu cinstitele moaste ale Sfantului Andrei, din care iz- voraste har dumnezeiesc si cdrora se cuvine sa li se inchine cineva pentru a primi binecuvantare. fn jurul bisericii cladirile mari, distruse de foc, dau un ton de melancolie, insa mangaierea este cA o obste monaha- 14 incearca sa le refaca in parte, ca sa devina stupi ai dumnezeiescului har. Pe masura ce drumul pavat co- boara, mai jos de Serai se deschide si se face platou. Pravalioarele de tot felul, lipite unele de altele, for- meaza, probabil, cea mai dens locuita zona a Sfantului Munte. Bucatarie, restaurant” cu doua-trei feluri de mancare de post in fiecare zi, pentru nevoile inchi- natorilor, bacanii, cuptor pentru pdinea cea de toate zilele, magazine de rucodelii; matanii, cruci, pristol- nice, icoane, toiege pentru drumeti, carti, tamaie si diverse alte suveniruri sunt marfurile de pe rafturile pravaliilor din piata. Mai in vale, pe dreapta, se afla o cladire frumoasa in stil neoclasic, cu aspect boieresc, numita ,,Protaton”, unde se afla Sfanta Epistasie. Paz- nicii, numiti ,,serdari”, purtau fesuri negre cu vulturul cu doua capete, stema Sfantului Munte si stateau drepti la intrare, cu un aer mandru, ca niste 20 statui. Am urcat mai multe trepte pana am ajuns la biroul pelerinilor, am dat buletinele si numaidecat am obtinut mult doritul ,Diamonitirion”, permisul de se- dere in Munte. Cu aceasta hartie in mana puteam de acum sa vizitam toate manAstirile, schiturile si chiliile atonite. Pe partea stanga se afla ,Katholikonul”, bise- rica mare — sA zicem — a capitalei, care adaposteste icoana Maicii Domnului ,,Axion esti”, pastrata in spa- tele Sfintei Mese. intre cantarile minunate ale Bisericii noastre se distinge prea frumosul imn ,,Cuvine-se cu adevarat” (,Axion estin”) inchinat Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, {mparateasa cerului si pamantului. Po- vestea acestei cAntari se leaga de aceasta Icoana faca- toare de minuni, ,,Axionita”, si spune asa: intr-o sAambata seara, la o chilie din Kareia, stare- tul a plecat la privegherea din biserica mare a Prota- tei. L-a insarcinat, deci, pe singurul sau ucenic sa se ingrijeasc& de cele ale chiliei, dar l-a indemnat s4 nu treac& cu vederea nici slujbele. Chilia se afla cufundata in senina gi salbatica frumusete a Muntelui, agatata pe o pant inverzita, ascunsa in tacerea inmiresmata de tamAie, in mreaja rugaciunii, uitata si indepartata. Calugarul, smerit lucrator al ascultarii, a aprins can- delele paraclisului, a tamAaiat si a inceput sa citeasca slujba. Dar o bataie usoara in usa i-a atras atentia si l-a facut sA se intrebe cine sa fie oare, acolo, in pus- tie? Deschizand usa, a vazut un monah necunoscut care fi cerea gazduire. Cu iubire frateasca ucenicul l-a gazduit pe strain si l-a rugat s4 mearga impreuna la slujba. fnainte de cantarea a noua a canoanelor, ca- 21 lugarul chiliei a inceput sa cante imnul, cunoscut pe- atunci, al Sfantului Cosma facatorul de cAntari: ,Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marit4 fara de asemanare dect Serafimii, carea fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu ade- varat Nascatoare de Dumnezeu, te marim”. Strainul a repetat cantarea pe o melodie nemaiauzita, adaugand si cuvintele pana atunci necunoscute: ,,Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, NascAtoarea de Dumne- zeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Cand le-a auzit ucenicul acela, a zis mirandu-se: - Noi céntém numai “Ceea ce esti mai cinsti- ta...”; ,, Cuvine-se cu adevarat...” ne este necunos- cut. Dar daca vrei, te rog sa mi-o scrii, ca so cant si eu Maicii Domnului. Cum insa calugarul n-avea nici hartie, nici carbune, strainul i-a cerut o placa de piatra. Si folosindu-si in loc de carbune degetul, a scrijelit cantarea Maicii lui Dumnezeu, iar literele s-au intiparit atat de adanc pe placa aceea tare, de parca ar fi fost de lut. - De acum inainte asa sa o cAntati toti ortodocsii, zise vizitatorul si se facu nevazut, cdci era Sfantul Ar- hanghel Gavriil, trimis din cer. Cand staretul s-a intors gi a aflat cele petrecute, a dat slava lui Dumnezeu si a multumit Maicii Dom- nului, apoi a facut cunoscuté minunea la Protaton si patriarhului, la Constantinopol. Atunci au fost instiin- tati toti monahii, au venit cu cAntari si tamaieri si au adus in biserica mare icoana inaintea cdreia cAntase Arhanghelul, unde a ramas pana astzi, cunoscuta cu 22 numele de ,,Axion esti” (Axionita). Acelasi nume a fost dat si chiliei, spre cinstire, iar restul zonei s-a nu- mit ,,Adin” (Cantare). Astfel s-a indatinat cantarea imnului ingeresc la toate sfintele slujbe ortodoxe. Fie ca harul Prea Sfin- tei Stapane sa-i acopere pe toti cei care o iubesc si fi canta: »Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoarea de Dumnezeu, cea pururea feri- cita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstita decat Heruvimii si mai preaslavita fara de asemanare decAt Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim”. Cand se inchina cineva preacuratei icoane a Stapa- nei Nascatoare de Dumnezeu, primeste binecu- vantare si har pentru buna calatorie. Mare lucru este sa te acopere harul Maicii Domnului pe cararile Sfan- tului Munte, dar si mai mare este sa te ocroteasca pe caile vietii. Putin dupa pranz am pornit impreuna cu Dimitrie pe jos, incarcati cu lucrurile si nelamuririle noastre, catre cel dintai loc de inchinare, Sfanta Manasti- re Stavronikita. Planul nostru era sa pornim de la manstirile din partea de rasarit — Stavronikita, Filo- theu, Caracalu, Marea Lavra, apoi in pustie, la Katu- nakia, Sfanta Ana, manAstirile Sfantul Pavel, Dionisiu, Grigoriu, Simonopetras si inapoi la Dafni. In timp ce paseam prin frunzisurile cornilor si tufanilor, eram 23 stapanit de dorinta si asteptarea incordata de a afla daca voi primi raspunsurile c4utate. Cu aceste emotii in suflet am ajuns la chilia batranului Paisie, dupa indemnul prietenului meu. Chilia Sfintei Cruci, in care traia parintele Paisie 24

S-ar putea să vă placă și