nul Rahba, care trebuie ca este foarte mandru de opera pe care o savarseste, ntr-un alt mare pacat, al desfranarii, > este insarcinat sa ne tarasca demo- G caci in zilele noastre cultul carnii este Ne aproape zeificat. Dar gi in alte epoci, ws daca ne aruncam privirea, vom vedea ca desfranarea a jucat un rol de frunte in viata oamenilor. Patima desfranarii ji cuprinsese pe locuitorii Sodomei si Gomorei si li s-a facut pricina de pieire. fn istoria omenirii sunt ne- numiarate exemple de oameni care au fost stapaniti de aceasta patima si au ajuns chiar la ucidere. Pana si pe Cuviosul Antonie cel Mare ]-a luptat dracul des- franarii, la inceput cu ganduri murdare, sugerandu-i ca placerea trupeasca este un lucru de dorit. Acela, infuriat dar si intristat, isi aducea in minte ameninta- rea vapaii iadului si respingand astfel ispitele, trecea nevatamat printre ele. Alta data diavolul a avut ideea s& se prefaca in femeie, numai si numai ca sa-l insele pe Sfant. La urma, daca n-a putut sa-l rapuna nici cu aceste viclesuguri, i s-a aratat in chipul unui copil ne- gru si i-a zis cu glas omenesc: 129- »Pe multi i-am amagit si incd mai multi am bi- ruit, dar acum, cand am vrut sa te lovesc si pe tine si ostenelile tale duhovnicesti, m-am slabanogit, de par- cA as avea de-a face cu mai multi, nu cu unul. Apoi Sfantul i-a cerut sa afle: - Cine esti tu, care imi spui asa ceva? Acela i-a raspuns: - Ma numesc duhul desfranarii! Pe cati dintre cei care voiau sa fie infranati, nu i-am inselat? Pe cati din- tre cei care voiau s& traiascA abtinandu-se de la pa- timi, nu i-am facut sa-si schimbe parerea prin gadi- lari si at&tari? Eu sunt cel din pricina caruia profetul ji mustra pe cei care cad, zicand: <> Caci prin mine au cazut tare urat in pacat”. Proorocul Osea (IV, 12), vorbind ca din partea lui Dumnezeu despre aplecarea poporului catre desfrau si destrabalare, zice: yin duhul desfranarii s-au ratacit si s-au departat prin dezmat de Dumne- zeul lor”. infricosatoare este puterea lui Rahba si toti cei care nu sunt infranati, n-au vointa tare si dragoste de Dumnezeu se las atrasi, ajungand robi ai vicleanu- lui vrajmas. Fenomenul desfranarii a luat dimensiuni necontrolate o data cu revolutia pansexualista de la inceputul anilor ‘60. Teoriile materialiste, decdderea moravurilor si libertatea sexual au constituit terenul propice pentru inflorirea curentului pansexualist, care socoteste ca instinctele sexuale au un rol primordial in viata si evolutia psihicd a omului. Rahba este cel care a insuflat ideea comertului contemporan cu sclavi, a pie- tii de femei si copii utilizati ca obiecte ale placerii, cea 130mai rea forma de exploatare a omului de catre om. »Daca vrei sa fii aproape de Dumnezeu, pa- zeste-te de dracul desfranarii, caci este grozav de inselator si de pizmasg si cauta sa fie mai iute decat miscarea si trezvia mintii tale”, spune Cu- viosul Nil Pustnicul in Filocalie. Iar Parintii intrebuin- teaza expresia: ,Carne — Lespede”, care se tilmaceste prin aceea ca patima desfranarii este ultima pe care omul o invinge; numai cAnd iti cade placa peste mor- méant, atunci scapi cu adevarat de patima aceasta. La fel cum ne departém de foc ca s& nu ne ard, tot asa trebuie sa fugim si de vapaia carnii. Caci precum focul inmoaie pana si fierul, flacira desfranarii inmoa- ie pana si firile cele mai aspre si mai hotarate. Laco- mia pantecelui, iubirea de sine, neatentia si nepazirea simturilor ne conduc cu usurint& la desfrau. In spe- cial simtul vazului este pricina pentru care mintea ni se murdareste si vointa intepeneste. Iar dac& vointa a paralizat, inima consimte celui viclean si hotaram sa savarsim fapta. Caci a vedea naste pe a placea si de aici vine invoirea, iar din invoire fapta. Dac’ David n-ar fi privit-o pe Berseba, n-ar fi cAzut in preadesfra- nare si ucidere (vezi II Regi XI, 1-27). Simtul auzului necesita si el atentie, asa incat sa nu ascultam nici muzica, nici povestiri care s& aprin- da focul trupesc. Simtul mirosului nu e chiar atat de primejdios, totusi unele arome starnesc pofta. Cel mai primejdios dintre toate este simtul pipairii, cAci este cu neputinta sa atingem trupul si s& nu infaptu- im pacatul, daca si imprejurarile contribuie la aceasta. Mintea noastra nu poate ramAne niciodata goliti de 131ganduri, ci totdeauna se va gandi la ceva, fie bun, fie rau. Diavolul cunoaste acest lucru si cand afla mintea neocupat& cu ganduri bune, atunci Rahba ataca. Este obligatoriu ca imediat ce constientizim ca in mintea noastra umbla un gand rau, s&-l inlocuim cu altul bun fara vreo cat de mic intarziere. Caci daca-] primim si-l tinem cAtva timp, prinde radacini si cu anevoie il mai izgonim. Se intampla acelasi lucru ca si cu focul, pe care foarte usor fl stingi la inceput, dar pe care nu-] mai poti st&pAni cand se inteteste si se intinde. 132