Sunteți pe pagina 1din 3
D IDOLATRIA 4 eo redinta este o caracteristica a fiecarui om. Omul vrea s4 creada in ceva, chiar daca 28G uneori n-o arata, probabil din egoism. Are nevoie sa tragé putere de undeva, sa se sprijine pe ceva si acest ceva pot fi banii sau stapanirea asupra altora. Astfel indumnezeieste, oarecum, unele valori si creeaza idoli. Idolatria este, deci, slujirea idolilor sau adorarea exagerata a unei persoane. Aceasta ne-o spune lamurit psalmistul David: ,Idolii neamurilor sunt ar- gint si aur, lucruri facute de maini omenesti” (Ps. CXXXIV, 15). Grecii vechi erau un popor istet, cu imagina- tie bogat’. Imbinarea istetimii cu imaginatia a creat mitologia, prin care au impletit mestesugit legenda cu realitatea si au ndscocit o noua religie, dodecateismul (credinta in doisprezece zei). Au plasmuit douaspreze- ce zeitAti pe care le-au inzestrat cu toate patimile ome- nesti, lucru care, fara indoiala, le convenea oamenilor, c&ci nu mai simteau vinovatie in relatiile dintre ei, de vreme ce si zeii si oamenii aveau aceleasi patimi. Arhitect al acestui intreg ansamblu a fost Minas, demonul idololatriei. ,, - Diavolul are puterea de a se preschimba si de a se infatisa de fiecare data cu un alt 140 chip, in functie de nevoile imprejurarilor”, imi spunea Gheorgaki. ,,Astfel s-a format o echipa de doisprezece draci, dintre care unii aveau chip barbatesc, altii chip femeiesc si au luat in primire unele atributii.” - Ce basme sunt acestea pe care mi le spui? i-am zis lui Gheorgaki. »- Te asigur ca nu sunt basme.” Un zambet sters s-a schitat pe buzele lui Gheorgaki, de parca ar fi vrut si-mi dezlege nedumerirea; si cu multa incredere de sine, insotit’ de o emfazi pe ma- sura, mi-a zis: »- Cei doisprezece zei ai Olimpului erau dia- voli si au fost fiinte reale. Daca privim in vechime, ii vom vedea pe Zeus, un zeu despotic si egoist, care nu respecta pe nimeni, avea legdturi amoroase cu ze- ite, cu semi-zeite si chiar cu muritoare. fl vedem pe Apollo, zeul muzicii, pe Afrodita, zeita frumusetii si dragostei, pe Dionysos, zeul petrecerilor, al ospetelor si orgiilor. Inc& mai vedem in vechime temple dedicate zeilor, preoti si preotese slujind in aceste temple, sivarsind jertfe si invocatii; uneori se infatiseazA si zeii, adicd dracii, care de vreme ce sunt duhuri, au aceast& po- sibilitate. Vom vedea ca in toat& Grecia au functionat oracole, care spuneau profetiile si hot&rarile zeilor cu privire la desfasurarea unor evenimente. Adorare si devotament pretindeau pe atunci zeii si ceva asema- nator se intampla pana astazi, cu diferenta c& atunci oamenii nu-] cunosteau pe adevaratul Dumnezeu si aveau unele circumstante atenuante. Iar dupa ce s-au saturat sa traiascd in minciund si s-au copt spiritual, 141 grecii s-au gandit c4 nu e cu putinta sa creada in zei stipaniti de patimi, conflicte, ura, uneltiri si intrigi. Asadar trebuiau sa accepte ca exista un zeu superior, bun, curat, luminos gi adevarat. Pentru aceea au inal- tat oarecAnd in Atena un altar si l-au inchinat zeului necunoscut. Se spune despre Socrate, care inaintase foarte mult pe taram spiritual, ca a fost printre primii care au crezut in Hristos atunci cand El a coborat la iad.”

S-ar putea să vă placă și