D IDOLATRIA
4
eo redinta este o caracteristica a fiecarui om.
Omul vrea s4 creada in ceva, chiar daca
28G uneori n-o arata, probabil din egoism.
Are nevoie sa tragé putere de undeva,
sa se sprijine pe ceva si acest ceva pot fi
banii sau stapanirea asupra altora. Astfel
indumnezeieste, oarecum, unele valori si
creeaza idoli. Idolatria este, deci, slujirea
idolilor sau adorarea exagerata a unei
persoane. Aceasta ne-o spune lamurit
psalmistul David: ,Idolii neamurilor sunt ar-
gint si aur, lucruri facute de maini omenesti”
(Ps. CXXXIV, 15).
Grecii vechi erau un popor istet, cu imagina-
tie bogat’. Imbinarea istetimii cu imaginatia a creat
mitologia, prin care au impletit mestesugit legenda cu
realitatea si au ndscocit o noua religie, dodecateismul
(credinta in doisprezece zei). Au plasmuit douaspreze-
ce zeitAti pe care le-au inzestrat cu toate patimile ome-
nesti, lucru care, fara indoiala, le convenea oamenilor,
c&ci nu mai simteau vinovatie in relatiile dintre ei, de
vreme ce si zeii si oamenii aveau aceleasi patimi.
Arhitect al acestui intreg ansamblu a fost Minas,
demonul idololatriei. ,, - Diavolul are puterea de a se
preschimba si de a se infatisa de fiecare data cu un alt
140 chip, in functie de nevoile imprejurarilor”, imi spunea
Gheorgaki. ,,Astfel s-a format o echipa de doisprezece
draci, dintre care unii aveau chip barbatesc, altii chip
femeiesc si au luat in primire unele atributii.”
- Ce basme sunt acestea pe care mi le spui? i-am zis
lui Gheorgaki.
»- Te asigur ca nu sunt basme.”
Un zambet sters s-a schitat pe buzele lui Gheorgaki,
de parca ar fi vrut si-mi dezlege nedumerirea; si cu
multa incredere de sine, insotit’ de o emfazi pe ma-
sura, mi-a zis:
»- Cei doisprezece zei ai Olimpului erau dia-
voli si au fost fiinte reale. Daca privim in vechime,
ii vom vedea pe Zeus, un zeu despotic si egoist, care
nu respecta pe nimeni, avea legdturi amoroase cu ze-
ite, cu semi-zeite si chiar cu muritoare. fl vedem pe
Apollo, zeul muzicii, pe Afrodita, zeita frumusetii si
dragostei, pe Dionysos, zeul petrecerilor, al ospetelor
si orgiilor.
Inc& mai vedem in vechime temple dedicate zeilor,
preoti si preotese slujind in aceste temple, sivarsind
jertfe si invocatii; uneori se infatiseazA si zeii, adicd
dracii, care de vreme ce sunt duhuri, au aceast& po-
sibilitate. Vom vedea ca in toat& Grecia au functionat
oracole, care spuneau profetiile si hot&rarile zeilor cu
privire la desfasurarea unor evenimente. Adorare si
devotament pretindeau pe atunci zeii si ceva asema-
nator se intampla pana astazi, cu diferenta c& atunci
oamenii nu-] cunosteau pe adevaratul Dumnezeu si
aveau unele circumstante atenuante. Iar dupa ce s-au
saturat sa traiascd in minciund si s-au copt spiritual,
141 grecii s-au gandit c4 nu e cu putinta sa creada in zei
stipaniti de patimi, conflicte, ura, uneltiri si intrigi.
Asadar trebuiau sa accepte ca exista un zeu superior,
bun, curat, luminos gi adevarat. Pentru aceea au inal-
tat oarecAnd in Atena un altar si l-au inchinat zeului
necunoscut. Se spune despre Socrate, care inaintase
foarte mult pe taram spiritual, ca a fost printre primii
care au crezut in Hristos atunci cand El a coborat la
iad.”
