Cancerul de col uterin

Importanţa metodelor de prevenţie

Botez Ana-Maria
Gemanariu Raluca
Jora Georgiana
Munteanu Raluca
Pascu Anca
MG III,Seria D,Grupa 43

1
 Cuprins:
I. Argumentarea alegerii

II. Scop,Obiective

III. Populatia tinta

IV. Generalităţi

V. Factori de Risc

VI. Depistarea

VII. Concluzii

I. Alegerea temei
Am ales această temă deoarece cancerul,în zilele noastre,este al doilea factor ce provoacă
moartea.Cancerul fiind o boală invalidantă,din punct de vedere fizic,psihologic,social şi economic,
distruge viaţa pacienţilor dar şi a celor apropiaţi.

În cele mai multe cazuri, cancerele sunt depistate in faze tardive si sunt greu tratabile spre mai deloc.O
depistare precoce a leziuniilor si a factorilor de risc pot evita apariţia acestora.

Romania este pe primul loc in Europa la incidenta cancerului de col uterin, intrucat anual peste 4.000
de romance sunt diagnosticate cu aceasta boala, iar mortalitatea din aceasta cauza este de patru ori
peste media europeana.

De aceea o promovare a detaliilor despre acest cancer este necesară în România.Depistarea precoce
este posibilă prin testul Babeş-Papanicolau iar efectuarea acestui test în populaţie ar putea să salveze
mii de vieţi anual.

Mortalitatea ridicată în acest tip de cancer ar trebui să ne alarmeze mai ales când acest cancer ar
putea fi evitat prin teste de screening,vaccin anti-HPV sau comportament.

II. Scop ,Obiective

Informarea femeilor cu vârsta peste 15 ani din România în privinţa metodelor de screening a
cancerului de col uterin pentru evitarea dezvoltării bolii ameninţătoare de viaţă dar şi a părinţilor a căror
fete ar trebui vaccinate împotriva virusului HPV.

Încurajarea testării periodice pentru detectarea leziunilor precanceroase cu potenţial fatal.

III. Populaţia ţintă

Populaţia ţintă este reprezentată de toate femeile după începerea vieţii sexuale pentru teste de
screening dar şi fetele de 11 până la 15 ani la care poate fi evitat cancerul de col uterin prin vaccinare
anti HVP.

2
 IV. Generalităţi
Cancerul de col uterin presupune apariția la nivelul cervixului (prima parte a uterului care se deschide
în vagin, denumit și col uterin) a unor celule atipice care se multiplică necontrolat.

Spre deosebire de alte tipuri de cancer care sunt mult mai agresive, cancerul cervical este curabil în
majoritatea cazurilor, dacă este descoperit într-un stadiu incipient.

Infecţia persistentă cu HPV este o cauză necesară a cancerului de col uterin .

Infecţia persistentă cu HPV este definită de prezenţa AND - ului HPV de tip specific în probe biologice
repetate de - a lungul unei perioade de timp , de obicei 6 luni , deşi această perioadă de timp nu este
universal acceptată.

Aproximativ 5% – 10% din femeile adulte infectate vor dezvolta infecţie persistentă.

Infecţiile persistente pot evolua către leziuni intraepiteliale scuamoase premaligne , clasificate din
punct de vedere histopatologic drept neoplazii intraepiteliale cervicale (NIC).

NIC sunt grupate în 3 categorii:

• NIC 1: displazie uşoară ;

• NIC 2: displazie moderată spre marcată;

• NIC 3: displazie severă spre adenocarcinoma in situ.

Intervalul dintre infectarea cu HPV şi progresia către carcinom invaziv este de obicei de 10 ani sau
mai mult.

Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai întâlnit tip de cancer la femei, şi al şaptelea în general,
cu o estimare de 528.000 de cazurinoi la nivel global în anul 2012.

Femeile infectate cu HIV prezintă o prevalenţă mai mare a infecţiei persistente cu HPV, adesea cu
tipuri HPV multiple, şi un risc crescut de progresie către o NIC de grad ridicat şi cancer de col uterin,
comparativ cu femeile care nu sunt infectate cu HIV.

Infecţia cu HPV cauzează şi 20%–90% dintre carcinoamele scuamoase ale anusului, orofaringelui,
vulvei, vaginului şi penisului.

Se estimează că până la 90% din toate cancerele anale sunt cauzate de HPV 16 şi HPV 18 şi că 40%
din cancerele vulvare, care apar mai ales la femeile în vârstă, sunt asociate cu HPV 16.

Infecţia HPV cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi (condiloame
acuminate sau veruci veneriene).

Intervalul de timp mediu raportat între infecţia cu HPV tipurile 6 sau 11 şi dezvoltarea verucilor
anogenitale este de 11 – 12 luni la barbate şi 5 – 6 luni la femeile tinere. Verucile a nogenitale sunt
dificil de tratat.

3
 În cazuri rare, acestea pot progresa şi pot deveni maligne (tumori Buschke-Lowenstein). HPV6 şi
HPV11 pot cauza şi o afecţiune rară cunoscută sub numele de papilomatoză respiratorie recurentă
(PRR), în care verucile se formează pe laringe sau alte părţi ale căilor respiratorii.

HPV este prescurtarea de la Human Papiloma Virus şi este un virus extrem de contagios, infecţia cu
acesta fiind frecvent întâlnită fiind asociată cu apariţia cancerului de col uterin.

Statisticile medicale au demonstrat că până la 80% din persoanele active sexual dobândesc acest virus,
la un moment dat în decursul vieţii.

Important de reţinut este că aproximativ 60% dintre purtătorii virusului nu prezintă simptome.

Există totuşi o latură pozitivă, şi anume că virusul poate dispărea în timp, însă doar în cazurile în care
sistemul imunitar este suficient de puternic şi poate lupta împotriva acestuia. Din nefericire consecinţa
cea mai gravă este că HPV-ul poate duce la apariţia cancerului de col uterin, care este al doilea ca
frecvenţă dintre toate tipurile de cancer în întreaga lume (primul loc fiind ocupat de cancerul de sân).

Există peste 100 de tulpini de HPV, infecţiile produse fiind asimptomatice. Dintre acestea, 30-40
afectează zona genitală a femeilor şi a bărbaţilor şi se clasifică în două mari categorii:

• HPV cu risc oncogen scăzut: pot provoca o serie de alte afecţiuni benigne, vegetaţii veneriene;

• HPV cu risc oncogen crescut: infecţia persistentă cu tipurile oncogenice poate produce leziuni
precanceroase intraepiteliale de grad înalt sau cancer de col uterin (la femei);

15 tipuri de HPV pot determina apariţia cancerului de col uterin, cele mai frecvente la nivel mondial
fiind tipurile 16, 18, 45, 31. Tipurile 16 şi 18 sunt responsabile de aproximativ 71,5% din cancerele de col
uterin din Europa.

Numărul de decese cauzate de cancerul de col uterin în întreaga lume în anul 2012 este estimat la
266. 000, ceea ce reprezintă 7,5% din decesele cauzate de cancer la femei.

Modalităţi de transmitere a virusului HPV

Virusul HPV se infiltrează în piele sau în mucoase şi în general, majoritatea persoanelor purtătoare nu
prezintă niciun semn al infecţiei. Virusul se poate transmite pe cale sexuală, fără ca partenerii să aibă
habar de existenţa acestuia, prin orice tip de contact genital direct cu o persoană deja infectată.

Virusul nu se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, ci este suficient ca partenerii să intre în
contact cu zona genitală, penetrarea nefiind o condiţie obligatorie a transmiterii HPV. Nici prezervativul
nu protejează zonele expuse, pentru că există porţiuni neacoperite de piele din zona genitală care vin în
contact direct.

Virusul se transmite şi în alt mod decât pe cale sexuală, ca de exemplu prin mâini infectate, lenjerie,
prosoape, transmitere de la mamă la făt în momentul naşterii, purtarea hainelor persoanelor infectate
sau chiar din piscină.

4
 Simptome
Simptomele cancerului de col uterin nu sunt întotdeauna evidente şi este posibil să nu existe niciun
semn de alarmă până când nu a ajuns la un stadiu avansat. Din această cauză este foarte importantă
testarea periodică în vederea depistării anumitor leziuni potențial canceroase și efectuarea cel puțin o
dată pe an a testului Papanicolau.

o Sângerare anormală

În cele mai multe cazuri, sângerarea vaginală este primul simptom vizibil al cancerului de col uterin. De
obicei, acesta apare după actul sexual.

Orice sângerare care apare în oricare alt moment, alta decât cea din perioada menstruaţiei, este, de
asemenea, considerată a fi anormală.

Alte simptome ale cancerului de col uterin pot include:

o Durere în sau în jurul vaginului în timpul actului sexual;

o Secreţie vaginală cu miros neplăcut;
o Durere la momentul urinării.

În cazul în care cancerul se extinde de la nivelul colului uterin la ţesuturile şi organele adiacente,
acesta poate declanşa multe alte simptome, incluzând:

o Constipaţie;
o Prezenţa sângelui în urină (hematuria);
o Pierderea controlului asupra vezicii urinare (incontinenţă urinară);
o Dureri osoase;
o Umflarea unuia dintre picioare;

Umflarea unuia sau a ambilor rinichi, care se pot deforma în urma unei acumulări de urină şi care
poate cauza dureri severe în regiunea laterală sau a spatelui;

o Modificări ale obiceiurilor intestinale şi ale vezicii urinare;

o Pierderea apetitului;
o Scădere în greutate;
o Oboseală şi lipsă de energie.
V. Factori de risc
1. Infecția cu Papilomavirusul uman (HPV)

Este principala cauză a tipurilor principale de cancer de col uterin – cancerul cu celule
scuamoase și adenocarcinomul. Există peste 100 de tipuri diferite de Papilomavirus uman
(HPV). Cel puțin 40 de tipuri sunt transmise prin contact sexual. Unele dintre tipuri sunt numite
virusul verucilor sau virusul verucilor genitale, deoarece acestea cauzează veruci genitale.
Tipurile de HPV care cauzează veruci nu produc modificări ale celulelor care se transformă în
cancer.
Cel puțin 15 tipuri de HPV sunt considerate tipuri cu risc ridicat de cancer de col uterin –

5
acestea includ tipurile 16 și 18. Șapte din 10 cazuri de cancer de col uterin sunt cauzate de
aceste două tipuri (70%).
Majoritatea femeilor cu o viață sexuală activă vor intra în contact cu cel puțin un tip de
HPV în timpul vieții. Însă în cele mai multe cazuri infectarea cu acest virus nu are consecințe,
acesta dispărând de la sine. Prin urmare, trebuie să existe și alți factori pentru apariția
cancerului.
Există în prezent vaccinuri pentru prevenirea infecției cu HPV. Tuturor fetelor cu vârste
cuprinse între 12 și 13 ani din Marea Britanie li se oferă, în mod curent, inocularea cu vaccinul
HPV la școală. Aceste vaccinuri protejează împotriva tulpinilor de HPV care sunt cele mai
susceptibile de a provoca cancer de col uterin. Dar acestea nu protejează împotriva tuturor
tulpinilor. Trebuie să mai treacă câțiva ani între momentul introducerii vaccinului și obținerea
de efecte majore din perspectiva reducerii numărului de cazuri de cancer de col uterin. Prin
urmare, este încă important să se realizeze screening-uri pentru cancerul de col uterin.
Virusul nu se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, ci este suficient ca
partenerii să intre în contact cu zona genitală, penetrarea nefiind o condiţie obligatorie a
transmiterii HPV. Nici prezervativul nu protejează zonele expuse, pentru că există porţiuni
neacoperite de piele din zona genitală care vin în contact direct.

Măsuri pentru evitarea infecţiei cu virusul HPV

1. începerea vieţii sexuale după vârsta de 18 ani;

2. respectarea măsurilor de igienă ;

3. consult ginecologic anual, mai ales după începerea vieţii sexuale;

4. efectuarea testului Papanicolau anual;

5. evitarea comportamentului sexual cu risc crescut: practicaţi monogamia şi limitaţi

numărul de parteneri sexuali

6. menţinerea unei imunităţi puternice a organismului;

7. vaccinarea (împotriva tulpinilor HPV 16 şi 18, acestea au fost incriminate în 70% dintre
cazurile de cancer). ATENŢIE: vaccinul nu asigură protecţie totală faţă de cancerul de col uterin,
ci doar faţă de una dintre cauzele apariţiei acestuia, prin urmare, după începerea vieţii sexuale,
este obligatoriu a fi efectuate metodele de screening anual (consultul ginecologic şi testul
Papanicolau).

2. Fumatul

6
 Fumatul creste posibilitatea de îmbolnăvirecu cancer de col uterin cu celule
scuamoase. Cercetătorii au descoperit în mucusul cervical al femeilor care fumează substanțe
chimice cancerigene (benzen) provenind din fumul de țigară. Aceștia sunt de părere că aceste
substanțe chimice au efecte negative asupra colului uterin. Celulele Langerhans care se află în
mucoasa colului uterin ajută în mod special în lupta împotriva bolilor. Dar aceste celule nu
funcționează la fel de bine la fumători.
În cazul unei infectii cu HPV cu grad ridicat de risc la care se adauga si fumatul , susceptibilă ca
în urma testului de screening pentru cancer de col uterin să se descopere celule precanceroase
creste. Celulele Langerhans sunt mai puțin capabile de a lupta împotriva virusului și de a proteja
celulele colului uterin de modificările genetice care pot conduce la cancer.
Un tip de studiu, denumit metaanaliză, combină rezultatele mai multor studii individuale
atunci când se investighează un anumit subiect. Un astfel de rezultat este mai fiabil decât
rezultatele obținute în urma unui singur studiu. O metaanaliză recentă a arătat că riscul de
cancer cu celule scuamoase este dublu la femeile care fumează în prezent.

3. Pilulele anticoncepționale
Cercetătorii care au analizat o serie de studii arată că administrarea de pilule
anticoncepționale ar putea crește riscul unei femei de a se îmbolnăvi de cancer de col uterin.
Motivul pentru care acest lucru se întâmplă nu este clar. Cercetătorii au luat în considerare și
alți factori, cum ar fi numărul de parteneri sexuali, fumatul și, cel mai important, infecția cu
HPV. Cercetătorii suspectau de multă vreme că există o legătură între administrarea pilulelor
anticoncepționale și cancerul de col uterin, însă dovezi clare cu privire la aceasta au ieșit la
lumină doar cu prilejul studiilor recente.
Până de curând, se credea că pilulele anticoncepționale erau legate, statistic vorbind, de
cancerul de col uterin deoarece femeile care iau pilule anticoncepționale sunt mult mai
susceptibile de a fi active din punct de vedere sexual, fiind deci mai expuse riscului de a se
infecta cu HPV. De asemenea, acestea nu folosesc neapărat metode contraceptive de barieră
(prezervativ sau diafragmă), care ar putea împiedica infectarea cu HPV. Se pare totuși că
aceasta ar putea de fapt contribui direct la creșterea riscului. Studii efectuate recent sugerează
că riscul este aproape dublu pentru femeile care au luat pilule anticoncepționale timp de cel
puțin 5 ani. Cu toate acestea, riscul este mic; este important de știut că pilulele
anticoncepționale vă pot proteja de cancer uterin și ovarian.
Dovezile sugerează că riscul crescut de cancer de col uterin începe să scadă imediat ce
administrarea pilulei încetează. După 10 ani gradul de risc este identic cu cel al unei femei care
nu a luat niciodată pilule anticoncepționale. Cel mai important lucru de reținut este că
screening-ul periodic poate depista modificări ale colului uterin înainte ca acestea să se
transforme în cancer. În mod evident, pentru femeile care au luat pilule anticoncepționale,
screening-ul este foarte important.

4. Un sistem imunitar slăbit

Dacă sistemul imunitar este slăbit, riscul de îmbolnăvire, inclusiv de cancer de col uterin,
este mai ridicat decât de obicei. Persoanele infectate cu HIV și care suferă de SIDA sau
persoanele care iau medicamente imunosupresoare după un transplant de organe sunt mai

7
expuse riscului de a dezvolta cancer de col uterin, dacă au fost infectate și cu HPV. Cu toate
acestea, dacă ați suferit un transplant de organe și participați la teste regulate de screening
pentru cancerul de col uterin, aceste riscuri vor fi egale cu cele ale restului populației. Acest
lucru se datorează faptului că un sistem imunitar sănătos vă protejează, în mod normal, de
celule care devin anormale. Sistemul imunitar va elimina aceste celule și le va împiedica să
devină canceroase.

5.Sarcina

Studii au luat în considerare infecția cu HPV, numărul de parteneri sexuali și vârsta la care
femeile și-au început viața sexuală.Femeile care au avut copii prezintă un risc crescut de cancer
de col uterin cu celule scuamoase, comparativ cu cele care nu au avut niciodată copii. Femeile
care au avut 7 sau mai mulți copii prezintă un risc dublu de cancer de col uterin cu celule
scuamoase, comparativ cu femeile care nu au avut decât un copil. Femeile care au născut
primul copil înainte de vârsta de 17 ani sunt de asemenea expuse unui grad mai mare de risc,
comparativ cu femeile care au născut primul copil după vârsta de 25 de ani.

6. Mediul social
S-a arătat, de asemenea, că femeile care trăiesc în zone sărace (defavorizate) sunt mult
mai susceptibile de a se îmbolnăvi de cancer de col uterin, comparativ cu cele care locuiesc în
zone mai bogate.

Un medicament numit dietilstilbestrol

Dietilstilbestrolul se mai numește și DES. Acesta este un medicament împotriva avortului
spontan, administrat femeilor, de către medici, între anii ’40 și ’60. Fiicele femeilor care au luat
DES în timpul sarcinii sunt mai expuse riscului de a dezvolta un tip rar de cancer de col uterin,
numit adenocarcinom cu celule clare. DES nu a fost folosit în ultimii 40 de ani, devenind astfel
un factor de risc tot mai puțin important.

7.Factori genetici

Un studiu a arătat că femeile ale căror rude de grad I (mamă, soră sau fiică) au fost
diagnosticate cu adenocarcinom sau cu carcinom cu celule scuamoase prezintă un risc dublu de
a se îmbolnăvi de cancer de col uterin, comparativ cu femeile fără antecedente în familie. Nu se
știe dacă aceasta are legătură cu un defect genetic sau dacă se datorează unor factori comuni
legați de stilul de viață; în orice caz, avem la dispoziție un singur studiu care afirmă acest lucru.
Sansele de a dezvolta boala sunt 2 sau 3 ori mai mari decat in cazul in care nimeni din familie nu
a avut. Unii cercetatori cred ca aceasta tendinta familiala este cauzata de o afectiune mostenita
care face unele femei mai putin capabile de a lupta impotriva infectiei cu HPV decat altele.

VI. Depistare şi profilaxie

8
 Profilaxia primara in preventia cancerului cervical este imunizarea cu vaccinul anti-HPV, o masura inca
insuficient adoptata la scara larga in tara noastra. In prezent, calendarul national de imunizari contine
vaccinarea optionala impotriva infectiei cu HPV pentru fetele cu varste cuprinse intre 11 si 14 ani, prin
inaintarea cererilor parintilor catre medicul de familie. Directia de Sanatate Publica este obligata sa
asigure numarul dozelor de vaccin solicitate.

Profilaxia secundara consta in efectuarea screeningului Papanicolau conform recomandarilor

medicului si tratarea leziunilor precanceroase, care asigura sanse maxime de recuperare odata depistate
la timp.

A. Examenele medicale pentru screening-ul cancerului de col uterin:

1. Testul Babeș - Papanicolau

În timpul unui test Babeș – Papanicolau, medicul ginecolog sau asistenta recoltează celule din colul
uterin și trimite proba câtre laborator pentru a fi examinată și pentru a identifica eventualele anomalii.
Testul Babeș – Papanicolau detectează celulele anormale de la nivelul colului uterin, inclusiv celulele
canceroase și celulele care indică modificări (displazie), cu risc de a dezvolta cancer de col uterin.

Testul Babeș – Papanicolau trebuie efectuat anual, ca metodă de diagnosticare precoce a eventualelor
afecțiuni ginecologice.

2. Testul HPV

Medicul tău ginecolog îți poate recomanda să faci testul HPV pentru a afla dacă ești infectată cu
oricare din tipurile de virus HPV, lucru ce poate conduce la dezvoltarea cancerului de col uterin. Testul
HPV implică, asemenea testului Babeș – Papanicolau, colectarea de celule din colul uterin pentru
testarea de laborator.

Efectuarea testului HPV nu exclude efectuarea periodică a testului Babeș - Papanicolau. Acest test nu
este recomandat, de obicei, femeilor mai tinere de 30 de ani cu rezultate ale testului Babeș -
Papanicolau în limite normale. Testul HPV poate fi folosit împreună cu testul Papanicolau în cazul
femeilor cu vârste cuprinse intre 30 și 65 de ani pentru a confirma sau infirma asocierea dintre infecția
cu virusul HPV și cancerul de col uterin.

B. Examenele medicale pentru diagnosticarea cancerului de col uterin:

Dacă ai simptome ale cancerului de col uterin sau/și testul Babeș – Papanicolau relevă existența
celulelor canceroase, este posibil ca doctorul tău ginecolog să iți recomande câteva analize suplimentare
pentru a confirma diagnosticul:

1. Colposcopie

Colposcopia presupune examinarea colului uterin cu un microscop special (colposcop) pentru a

observa celulele anormale. Dacă medicul tău identifică zona cu celule neobișnuite, poate recolta un mic
eșantion pentru a face biopsia.

2. Biopsia

În timpul unei proceduri de biopsie medicul tău ginecolog recoltează un eșantion de celule anormale
din colul uterin, folosind instrumente speciale pentru biopsie.

9
 3. Conizația

Conizația presupune excizia unui fragment în formă de con din colul uterin. Acest lucru permite o
analiză a celulelor de la acest nivel.

C. Examenele medicale pentru a stabili stadiul cancerului de col uterin:

Dacă diagnosticul de cancer de col uterin a fost stabilit, vor urma câteva teste suplimentare pentru a
determina dacă s-a răspândit cancerul și în ce măsură (stadializare).

Examenele de stadializare includ:

1. Teste de imagistică, ce îi permit medicului să determine dacă tumora s-a extins dincolo de cervix sau
nu:

- ecografia (examinarea ultrasonografică)

- tomografia computerizată (CT)

- rezonanța magnetică nucleară (RMN)

- tomografia cu emisie de pozitroni

2. Examinarea vizuală a vezicii urinare (cistoscopie) și a rectului

Medicul tău va stabili apoi în care din următoarele stadii este cancerul de col uterin:

Stadiul I. Cancerul este limitat la colul uterin.

Stadiul II. În acest stadiu, cancerul include colul și uterul, dar nu s-a extins la peretele pelvin sau la
partea de jos a vaginului.

Stadiul III. Cancerul este extins dincolo de col și uter, către peretele pelvin și partea de jos a vaginului.

Stadiul IV. În acest stadiu, cancerul s-a extins la organele din apropiere - vezica urinară sau rect, sau s-a
extins la alte zone ale corpului - plămâni, ficat sau oase.

Un control medical efectuat la timp îți poate salva viața. Programează anual controlul ginecologic și
examenul Babeș – Papanicolau!

Prevenirea cancerului de col uterin prin vaccin

Vaccinul anti-HPV s-a demonstrat a fi extrem de util în prevenirea cancerului de col uterin însă
utilizarea vaccinului anti HPV nu elimina necesitatea continuarii screening-ului de test Papanicolau ,
deoarece 30% din cancerele de col uterin sunt cauzate de tipuri de HPV care nu sunt incluse in vaccin.

Vaccinul autorizat in prezent este un vaccin anti-HPV tetravalent (Gardasil, Merck) aprobat de FDA in
iunie 2006. Antigenul vaccinului este proteina L1 a capsidei majore a HPV, produsa prin utilizarea
tehnologiei ADN recombinant. Proteina L1 se afla in celulele Saccharomyces cerevisiae (drojdie), iar
aceasta se auto-asambleaza in particule asemanatoare virusului (virus-like-particles - VLP) non-
infectioase, non-oncogenice.

10
 S-a stabilit ca vaccinul anti-HPV este extrem de eficace in prevenirea infectiei persistente rezistente la
vaccinul anti-HPV, NIC rezistenta la vaccin, NIC 2/3 si leziuni genitale externe la femeile cu varsta intre
16-26 ani. Eficacitatea clinica impotriva afectiunii de col uterin a fost determinata prin teste dublu-
oarbe, controlate prin placebo, folosind mai multe puncte de excludere (endpoints). Eficacitatea
vaccinului a fost de 100% la prevenirea NIC 2/3 asociat cu HPV 16 sau 18 sau adenocarcinom in-situ
(AIS). Eficacitatea impotriva NIC datorata HPV 6, 11, 16 sau 18 a fost de 95%. Eficacitatea impotriva
papiloamelor genitale asociate cu HPV 6, 11, 16 sau 18 a fost de 99%.

Contraindicatii si precautii la vaccinare

O reactie alergica severa (anafilaxie) la o componenta a vaccinului sau ca urmare a unei doze prealabile
de vaccin anti-HPV reprezinta contraindicatie la primirea de vaccin anti-HPV. O afectiune moderata sau
acuta severa reprezinta precautie la vaccinare, iar vaccinarea trebuie amanata pana la disparitia
simptomelor afectiunii acute.

O afectiune acuta minora (ex.: diaree, infectia tractului respirator superior, cu sau fara febra) nu
reprezinta motiv de amanare a vaccinarii.

Nu se recomanda utilizarea vaccinului anti-HPV in timpul sarcinii. Vaccinul nu a fost asociat cu

evenimente adverse la sarcina, sau cu efecte adverse la dezvoltarea fatului. Cu toate acestea, datele
privind vaccinarea in timpul sarcinii sunt limitate. Inceperea seriei de vaccin trebuie amanata pentru
perioada de dupa sarcina. Daca se descopera ca o femeie este insarcinata dupa inceperea seriei de
vaccin, restul seriei de trei doze trebuie amanat pentru perioada de dupa sarcina. Daca se administreaza
o doza de vaccin in timpul sarcinii, nu se recomanda nicio interventie.

Reactii adverse dupa vaccinare

Cele mai des intalnite reactii adverse raportate in timpul testelor clinice privind vaccinul anti-HPV au
fost reactii locale la zona de injectie. Acestea au fost, de cele mai multe ori, durere (84%), inflamare
(25%) si eritem (25%). Majoritatea reactilor adverse privind zona de injectie, raportate de persoanele
carora li s-a administrat vaccinul anti-HPV tetravalent au fost de intensitate usoara spre moderata. S-a
raportat febra la 15 zile de la vaccinare de catre 10% din persoanele vaccinate si 9% din cei care au
primit placebo. Nu s-au raportat reactii adverse grave.

Persoanele vaccinate au raportat mai multe reactii adverse sistemice, cum ar fi greata, ameteli, mialgie
si stare de indispozitie. Cu toate acestea, aceste simptome au aparut cu aceeasi frecventa atat la
persoanele vaccinate, cat si la cele care au primit placebo.

S-au raportat sincope la adolescentele care au primit vaccinul anti-HPV si alte vaccinuri recomandate
pentru aceasta grupa de varsta (Tdap, MCV). Persoanele carora li se administreaza vaccinul trebuie sa
stea jos in timpul administrarii vaccinului. Clinicienii trebuie sa tina sub observatie persoanele vaccinate
timp de 15-20 de minute dupa vaccinare.

VII. Concluzii
• Testele screening pentru depistarea cancerului de col uterin sunt: testul Babeș-Papanicolau,
testul HPV, iar pentru a confirma diagnosticul se realizează colposcopie, biopsie, conizație.

11
 • Frotiul vaginal sau testul Papanicolau este cel mai folosit în lumea întreagă în calitate de test de
screening timp de peste 50 de ani și a salvat nenumărate vieți.

• Leziunile pre-canceroase sunt depistate prin screeningul regulat al femeilor, care nu prezintă
simptome sau leziuni evidente clinic.

• Screening-ul citologic poate identifica, de asemenea, formele de cancer invazive oculte timpurii
înainte de apariția simptomelor.

• Persistența tipurilor cu risc sporit de virusul papiloma uman (HPV) este cauza principală a
carcinomului de col uterin și a precursorilor săi.

• Vaccinarea adolescentelor împotriva HPV va reduce substanțial incidența carcinomului de col

uterin și a precursorilor săi

• Factorii de risc în infectarea cu HPV sunt: fumatul, slăbirea sistemului imun, sarcini multiple,
administrarea de anticoncepționale un timp îndelungat, igienă precară și inflamații cronice

12