ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

ETICA IN AFACERI
COMPORTAMENTE NEETICE IN ORGANIZATII

GLIGOR LUMINITA, GRUPA 939, SERIA A

BUCURESTI
2014
 Comportamente neetice în organizații

Paleta largă a situațiilor dintr-o instituție poate genera posibilitatea ca anumite relații personale dintre
angajați sau dintre angajați și superiori să provoace probleme – în interiorul sau/și în exeriorul
organizației. Iată câteva exemple de comportamente etice negative care pot genera conflicte:
ƒ produsele și producția: nu se respectă anumite standarde în procesul de producție și produsele
obținute și pot apărea critici severe la adresa producătorilor și prestatorilor;
ƒ practicile cu privire la angajați: relația angajator-angajat nu este onestă atunci când un angajat care a
avut în trecut rezulate foarte bune și-a pierdut aptitudinile cerute de munca lui și a devenit inutil, când
stilul de viață al unui angajat are un impact negativ asupra condițiilor care trebuie îndeplinite la serviciu,
când cantitatea de informații primită de un angajat este mai mică față de un alt angajat cu aceleași
atribuții și responsabilități.
ƒ însușirea unor merite care de fapt nu sunt ale altor persoane/firme;
ƒ acceptarea beneficiilor ( de exemplu dacă cineva lipsește de la o întâlnire importantă de afaceri,
altcineva profită de cina și de ticketele lui gratuite) și practicarea cadourilor ( acordarea sau primirea de
cadouri în lumea afacerilor sunt privite și folosite ca un mod de a influența afacerile, nu doar ca un semn
de respect și de bunăvoință);
ƒ folosirea bunurilor firmei în interes personal;
ƒ folosirea informațiilor confidențiale ale firmei pentru a câștiga anumite lucruri de la cei cărora le sunt
transmise informațiile;
ƒ munca la negru (pentru o firmă care este în competiție cu cea pentru care se lucrează legal)
ƒ demisionarea dintr-o firmă și angajarea în alta concurentă (dacă se divulgă informații private despre
fostul loc de muncă)
Consecinţele unui comportament neetic pentru o organizație
• pierderea încrederii partenerilor şi angajaţilor, comunicare redusă, lipsă de implicare, loialitate redusă;
• pierderea reputaţiei: vestea despre un produs prost se răspândeşte mai repede decât cea despre un
produs bun;
• pierderea renumelui, a imaginii firmei, a clienţilor şi colaboratorilor valoroşi;
• pierderea unor sume imense pentru avocaţi, procese, daune, litigii;
• scăderea vânzărilor şi a profiturilor, etc.
Consecinţele unui comportament neetic pentru un individ (angajat) pot fi:
• pierderea unor promovări, avantaje, premii, aprecieri;
• pierderea locului de muncă, a unor procente din salariu;
• pierderea încrederii, a respectului şi demnităţii;
• retrogradări;
• pierderea aprecierilor din parte şefului, prietenilor, colegilor, familiei, etc
 STUDIU DE CAZ: ENRON

Infiintata in SUA, in anul 1986 prin fuziunea a doua companii producatoare de gaze naturale, in ideea de
a crea prima retea nationala de furnizare a gazelor naturale, compania Enron a profitat de scoaterea de
sub controlul guvernului a sectorului de gaze naturale, care a avut loc abia in anii ’80 si a inceput jocurile
de culise. Transformarea dintr-un producator de gaze naturale, intr-un intermediar in afacerile cu
energie a facut ca intr-o perioada de doar 15 ani, compania sa se situeze pe locul 7 in topul companiilor
energetice, detinand o cota de 25% din piata mondiala a energiei electrice si a gazelor naturale.
Toata mascarada a inceput sa iasa la iveala pe 3 decembrie 2001 cand compania si-a declarat brusc
falimentul, desi cu un an inainte anunta profituri de 100 miliarde de dolari. De fapt in ultimii cativa ani,
compania prezenta publicului niste situatii financiare eronate, bazate pe niste cifre ireale. In ideea de a
aplica niste taxe ridicate consumatorilor, compania supraevalua costurile operatiunilor de obtinere a
energiei electrice. De asemenea pentru a mentine un curs ridicat al actiunilor compania anunta profituri
trimestriale uriase.
Daca in urma contractelor de asociere incheiate cu alte firme se ajungea la concluzia ca Enron impreuna
cu una dintre firmele asociate puteau obtine impreuna o suma considerabila de bani, atunci Enron
inregistra ca venit curent acea suma de bani. Ceea ce este de remarcat din toata aceasta situatie este ca
auditul intern nu a reusit sa scoata la iveala frauda pusa la cale de conducerea companiei. Auditul extern
era realizat de compania Arthur Anderson care se pare ca incerca sa protejeze imaginea companiei
Enron.
Prabusirea a survenit in 2001, ca urmare a ratarii contractului cu Blockbuster Inc. prin care dorea sa se
implice in livrarea de filme online. Mai tarziu, in acelasi an, Enron anunta ca societati de energie aflate in
pragul falimentului ii datorau sume colosale de ordinal sutelor de milioane de dolari, pentru ca in luna
octombrie sa declare ca datorita erorilor din evidentele contabile profitul a fost supraevaluat cu mai
mult de 1mld. $.
Actiunile se prabsesc,din toata afacerea cel mai rau au iesit angajatii firmei, intrucat in cadrul acestei
companii functiona un program prin care angajatii puteau sa-si echivaleze contributiile la fondurile de
pensie in actiuni Enron, care nu puteau fi vandute decat dupa implinirea varstei de 50 de ani. Astfel
angajatii nu numai ca si-au pierdut slujba ca urmare a falimentului, ba mai mult si-au pierdut, prin
prabusirea actiunilor, si o parte din sumele care li se cuveneau ca urmare a contributiei la pensie.
Avand in vedere ca profiturile erau obtinute ca urmare a parteneriatelor incheiate cu alte firme, a intrat
pe fir Comisia de valori mobiliare si burse care a declansat o investigatie amanuntita. Spre sfarsitul
anului 2001 Enron si-a reevaluat profiturile obtinute in ultimii 4 ani anuntand o diminuare a acestora cu
peste 500 mil. $ fata de cele anterioare. Esecul din incercarea de a fuziona cu o alta companie de profil,
incapacitatea de plata, cererile tot mai numeroase din partea creditorilor de returnare a fondurilor a
condus la falimentul companiei.
Rezultatele anchetelor desfasurate de politie au scos la iveala ca 16 directori ai Enron erau implicati in
frauda, doi dintre ei primind sentinte de cate 160 de ani de inchisoare. Se pare ca cei 140 de manageri
aveau salarii exorbitante atingand cumulativ 680 mil $.