Sunteți pe pagina 1din 6

24.01.

2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în
regim comunist 
articol [ ]
Monitorizare in presa (dap & bp) 
 
­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ ­ 
de Momentan Indisponibil  [gest ]
2005­12­19  |     | 

Abuzuri.  Atrocităţi.  Crime.  Ani  petrecuţi  în  temniţele  Securităţii.  Spulberarea  elanurilor  şi  speranţelor.
Acestea  sunt  doar  câteva  din  nedreptăţile  comise  de   justiţia   comunistă  asupra  celor  care  au  îndrăznit  să
privească dincolo de mocirla dictatorială şi să se împotrivească regimului.
Familia Tacu va purta pentru totdeauna amprenta acelor vremuri nemiloase, începând cu perioada Gheorghe
Gheorghiu­Dej,  continuând  cu  anii  ceauşismului,  până  în  ziua  de  astăzi,  când  noua  guvernare,  în  pofida
bunelor  sale  intenţii,  mai  numără  printre  rândurile  sale  numele  unor  personaje  care  încă  reuşesc  să  tragă
sfori, să corupă, sa facă  dispărute  anumite dosare incriminatoare din vremea dictaturii comuniste.

Istoria unei lungi perioade de persecuţie

Alexandru  Tacu,  poet  şi  mare  animator  cultural  în  tinereţe,  este  unul  dintre  cei  mai  cunoscuţi  luptători
anticomunişti  din  Iaşi  şi  totodată  unul  dintre  foştii  deţinuţi  politici.  Este  membru  al  Asociaţiei  Române  a
Foştilor  Deţinuti  Politici.  De­a  lungul  timpului,  familia  sa  a  fost  în  permanenţă  supravegheată,  anchetată,
hărţuită. Prima sa revolta împotriva bolşevismului a fost la data de 11 iunie 1947 când  Alexandru  Tacu,  la
nici 17 ani, împreună cu alţi şase colegi, au fost arestaţi pentru simplul fapt că au cântat un cântec pe care
puterea impusă de la Moscova nu îl putea tolera. Răzvrătiţii au fost ridicaţi şi duşi la Miliţie, urmând şase ore
de  bătăi  în  beciurile  Securităţii  Statului  : Eram  în  plină  perioadă  de  stalinizare.  Este  adevărat  că  la  acea
vreme  puţină  lume  înţelegea  ce  se  întampla  atât  cu  politica  României  cât  şi  cu  viaţa  lor  personală.  Eram
copil, dacă pot să spun aşa   Adică nici măcar nu împlinisem 17 ani, dar împreună cu alţi colegi am cântat
 Trăiască Regele  .
La  21  decembrie  1951  a  avut  loc  o  a  doua  confruntare  cu  regimul  comunist.  La  Tribunalul  Militar  din
Băneasa,  încolonaţi  în  faţa  celor  patru  drapele  ­  trei  sovietice  şi  unul  românesc  ­  soldaţii  depuneau
jurământul. Când i­a venit rândul să sărute steagul rusesc, soldatul Tacu face un pas în faţă : Refuz public să
depun  jurământul  militar  sub  drapel  sovietic. În  câteva  clipe  a  fost  dezarmat  şi  dus  în  beciurile  închisorii
Marmezon. Timp de 29 de zile, Alexandru Tacu a fost anchetat şi bătut. Mă obişnuisem cu regimul pumnului
şi cu foamea. Ştiam când trebuie să­mi primesc lecţia de bolşevism, povesteşte Alexandru Tacu. În cea de­a
30­a zi nu şi­a mai primit porţia de bătaie. A urmat un interogatoriu de o oră. Fără avocat şi fără dreptul de a
se apăra şi­a primit sentinţa : 7 ani de detenţie pentru instigare la revoltă.
La 17 martie 1952 era  închis  în  celula  8. Uşa  s­a  deschis  brusc  şi  ochii  mi­au  rămas  ţintuiţi  pe  podeaua
înecată de fecale. 400 de deţinuţi colcăiau pe platforma de beton ­ şerpăria. Noii veniţi primeau locurile de
lângă uşă. Prima lecţie de istorie de la Jilava mi­a predat­o Gheorghe Brătianu. Fostul premier făcuse deja
carieră la şerpărie şi mă încuraja : Ť Lasă, că şi aşa se duc cam doi trei pe zi şi poate peste o lună ai să
ajungi  la  partal  ť spune  Alexandru  Tacu.  Când  şi­a  luat  în  primire   patul   de  lângă  hârdău  credea  că  va  sta
acolo doar câteva zile. A stat şapte luni, de ajunsese să simtă că şi feliile de pâine pe care le primea o singură
dată pe zi miroseau a fecale şi urină. Pe partal, la etajul doi al celulei, stătea Corneliu Coposu. Pe atunci
avea 37 de ani, cu douăzeci de ani mai bătrân decât fostul majordom al Curţii Regale, generalul Stoienescu,
vecinul lui de pat. Primele versuri le­am scris pe geamul celulei ­ îşi aminteşte bătrânul Tacu.
În august 1952,  de  la  Jilava,  deţinutul  Tacu  a  fost  transportat  la  Poarta  Albă,  închisoarea  denumită  Capul
Morţii.  Acolo  l­a  cunoscut  pe  maiorul  Tiberiu  Borcea,  comandantul  închisorii,  unul  dintre  călăii  lagărelor
comuniste. Îl aud şi acum răcnind :   Cei care vor încerca să evadeze, vor muri. Cei care nu vor evada, vor trăi
până la Crăciun. Cei care nu vor muri de Crăciun, vor muri până la Paşti. Dar de murit, tot o să muriţi, mă !
Ziua  de  muncă  pentru  deţinuţii  de  la  Capul  Morţii  avea  16  ore.  Descărcau  vagoane  cu  pământ  uneori  cu
http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 1/6
24.01.2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

mâinile goale. Acolo am fost la un pas de moarte. Era o noapte de noiembrie cumplită şi eram în schimbul
trei. Din cauza frigului şi a vântului, argila neagră îngheţase pe feţele noastre. Nu mai puteam îndura. Am
aruncat  la  un  moment  dat  lopata  şi  am  strigat  că  refuz  să  mai  muncesc.  În  dreapta  mea  era  o  plăcuţă  de
avertisment  pe  care  scria:   Atenţie!  Pericol  de  împuşcare .  Gardienii  se  îndreptau  spre  mine.  Unul  dintre
deţinuţi  a  smuls  plăcuţa  şi  a  pus­o  la  doi  paşi  în  faţa  mea.  Puteam  să  fiu  împuşcat  ­  îşi  aminteşte  Tacu.
Câteva luni mai târziu a fost mutat la închisoarea din Oneşti, apoi Gherla, ca în cele din urmă să fie transferat
la Canalul Dunăre­Marea Neagră.
După moartea lui Stalin din 13 februarie 1955, Guvernul Dej a emis un decret de graţiere pentru deţinuţii
politici care aveau pedepse mici. Alexandru Tacu a ieşit astfel din puşcărie, după aproape 5 ani. M­am urcat
în primul tren spre Bacău. La halta Brutusaci nu mă aştepta nimeni. Când am ajuns acasă, ai mei tocmai îmi
făceau o pomenire. Credeau că am murit ­ adaugă Tacu.

Dacă nu ştii te învăţăm, dacă nu poţi te ajutăm, dacă nu vrei te obligăm ! 

Sub  teroarea  instaurată  de  regimul  Stalin,  deţinuţii  politici  au  trăit  atât  în  închisoare  cât  şi  în  presupusă
libertate. El spunea cam aşa ­ Îţi dau tot ce­ţi trebuie, mâncare, îmbrăcăminte, casă, numai te rog să fii cu
mine. Dacă vrei mă iubeşti, dacă vrei mă aplauzi, dar să nu fii contra mea ! ­ şi se pare că România nu s­a
supus acestei voinţe.
Aflat, aşadar, în presupusă libertate, Alexandru Tacu a primit un post de salahor la Trustul de Antrepriză şi
Montaj din Bârlad iar la 25 de ani s­a înscris din nou la Colegiu pentru a­şi lua diploma de bacalaureat. Este
vorba  despre  acelaşi  liceu  în  care  făcuse  primul  gest  de  revoltă.  A  urmat  apoi  cursuri  fără  frecvenţă  la
Facultatea de Filologie, însa viaţa de student s­a întrerupt subit cu doar câteva luni înainte de absolvire, când
i s­a descoperit trecutul. Deşi nu i s­a acordat diplomă, a fost angajat în învăţământ : în Bacău la  Livezile   şi
în Iaşi la  Deleni . În 1971 însă, a fost concediat pe acelaşi motiv. A primit, în schimb, un post la Nicolina, ca
redactor  la  revista  uzinei.  În  acelaşi  an  s­a  mutat  la  Combinajul  de  Utilaj  Greu  (CUG)  ca  bibliotecar.  În
paralel, era mentorul cenaclului Ť Lupta cu interţia ť, loc de întâlnire a spiritelor libere, cenaclu frecventat de
mulţi  şi  însemnaţi  literaţi  ai  ţării.  Ulterior,  a  fost,  rând  pe  rând,  când  culegător  de  fructe  de  pădure,  când
zidar, lucrând ocazional în construcţii sau ca vidanjor.

Scenariile macabre ale Securităţii

La  3  martie  1983  secretarul  de  partid  de  atunci,  cunoscutul  Leonard,  a  dispus  deschiderea  dosarului  de
urmărire  pentru  întreaga  familie.  A  urmat  apoi  perioada  de  hărţuire  permanentă.  Telefonul  familiei  era
conectat la centrala Securităţii. Cei doi copii ai acestuia, Alexandru Mălin şi Alina erau acroşaţi de indivizi
dubioşi şi luaţi la întrebări : Ce discuţii au ei în casă ? Ce prieteni le vin ? Ce posturi de radio mai ascultă ?
Toate acestea, precum şi anchetele, corespondenţa sfâşiată etc. îi determină pe soţii Tacu ­ Alexandru şi Ana
­ să facă cereri de emigrare în SUA. Când activiştii de partid şi securiştii mi­au angajat copiii într­o perfidă
complicitate  la  trecutul  meu  politic,  am  solicitat  guvernului  ceauşist  plecarea  noastră  definitivă  în  Statele
Unite  ­  povesteşte  Alexandru  Tacu.  Aveam  şi  un  argument  de  familie  :  după  gradul  de  rudenie  din  partea
mamei,  ne  situăm  în  arborele  genealogic  al  savantului  George  Emil  Palade,  laureat  al  Premiului  Nobel.
Paşapoartele ne­au fost avizate suspect de repede. De aici încolo, însă, a urmat o cale înfricoşătoare. Pe 6
iulie  1986,  am  fost  convocat  la  sediul  Securităţii  din  Dealul  Copoului  şi  un  domn,  care  s­a  recomandat
Adrian,  apoi  Adrian  Andronic,  de  fapt  maiorul  Vasile  Andronic,  cică,  de  profesie  inginer,  mi­a  zis  că  are
ordin  de  la  ministrul  Stamatoiu   să  mă  spele   pentru  că   ăştia ,  adică  activiştii  de  partid   m­au  murdărit   şi
că trebuie  să  aibă  încredinţarea  că  nu  vom  muri  de  foame  în  America.  Tacu  l­a  liniştit  pe  inginer  şi  l­a
asigurat că va avea grijă, să fie sigur, el şi ministrul său Stamatoiu, de ai săi şi că e hotărât să plece în lumea
liberă. Urmau doar să vină paşapoartele.
Dar Securitatea nu ezita să­şi înfigă colţii în vieţile lor. La liceul unde învăţa Mălin Tacu, fiul lui Alexandru
Tacu,  mulţi  ştiau  că  acesta  urma  să  plece  în  America.  Directoarea  Crenguţa  Gâldău  era,  neîndoielnic,  la
curent  cu  toate  informaţiile,  sursa  fiind,  desigur,  Securitatea.  Într­una  din  zilele  începutului  de  decembrie
1986,  băiatului  i  se  înscenează  ceva  murdar  :  este  acuzat  că,  împreună  cu  colegul  său  Mircea  Celmare,  a
devastat  cabinetul  de  ştiinţe  sociale,  de  fapt,  de  marxism­leninism.  Părinţii  sunt  chemaţi  la  liceu  şi  puşi  să
plătească nişte scaune rupte. De exmatriculare nu se mai punea problema, întrucât directoarea ştia că Mălin
urma să plece în America. După câteva zile, este bătut crunt în curtea şcolii, nu se ştie de către cine.
La 17 iulie 1986, la un ordin al ministrului D.S.S. pe nume Aristotel Stamatoiu, întreaga familie Tacu, mă
refer la dosare, a fost transferată la U.M. 0544225 pentru a fi Ť lucraţi operativ ť în cadrul acţiunii   Venus  ­
http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 2/6
24.01.2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

precizează Alexandru Tacu. Mai târziu s­a aflat că operaţiunea Venus se ocupa cu canalizarea întregii familii,
pentru  a  putea  fi  urmărită  şi  supravegheată  permanent,  toţi  membrii  fiind  consideraţi  pericol  social  şi
duşmani ai regimului. Din acel moment, până în data de 19 decembrie 1989, Alexandru Tacu a fost obligat
să se prezinte la audiţii şi anchete din zece în zece zile.

Cea mai grea lovitură pe care mi­a dat­o Securitatea a fost asasinarea băiatului meu, Mălin

În  ziua  de  21  decembrie  1986,  întreaga  suferinţă  a  familiei  Tacu  a  culminat  cu  moartea  prematura  a  lui
Alexandru Mălin Tacu (avea doar 17 ani), în condiţii neelucidate complet nici în ziua de astăzi. Pe când avea
doar 9 ani, tânărul poet deja publicase în revista  Cronica , versuri premiate la un concurs literar. La 17 ani era
un  nume  cunoscut  în  generaţia  sa,  în  cenacluri  şi  publicaţii  literare  ieşene.  Vorbea  fluent  limba  engleza  şi
intenţiona  să  facă  traduceri  din  literatura  anglo­saxonă.  Îşi  pregătea  volumul  de  debut.  Din  îndrăznelile
vârstei făcea parte şi călirea trupului prin arte marţiale.
Alexandru  Tacu  este  ferm  convins  că  a  fost  vorba  de  o  crimă,  autorii  fiind  nimic  altceva  decât  agenţi  ai
Securităţii : Cea  mai  grea  lovitură  pe  care  mi­a  dat­o  Securitatea  a  fost  asasinarea  băiatului  meu,  Mălin.
Din iarna lui decembrie 1986 viaţa mea nu mai are nici un sens, aş fi preferat să mă fi lichidat pe mine decât
să îndur atâta suferinţă. Când am citit dosarul la CNSAS am avut confirmarea la ceea ce bănuiam din prima
clipă.  Ei  mi­au  ucis  băiatul.  Fila  33  din  dosarul  meu  de  la  Securitate  confirmă  asasinatul  ( )  Prima
constatare a asistentei de pe Salvarea care l­a dus la spital a fost :  Băiatul ăsta este otrăvit , neştiind cine
sunt eu. Nu am mai văzut­o pe femeia aia de atunci. Parcă o înghiţise pământul. Am căutat­o ani de zile prin
toate spitalele din Iaşi. Ulterior, au falsificat verdictul medical. Mi­au spus că avea leucemie, să se spele pe
mâini. Or, el nu avusese niciodată probleme de sănătate. Numai Dumnezeu îi va mai judeca pe asasini. După
Revoluţie  am  făcut  demersuri  pentru  iniţierea  unei  anchete  care  să  elucideze  condiţiile  morţii  lui  Mălin.
Fără nici un folos. 
Cu o lună înainte de tragicul sfârşit, Mălin, împreună cu un coleg de clasă, Mircea Celmare (fiul profesorului
Ştefan  Celmare),  au  fost  chemaţi  la  Securitate  şi  anchetaţi.  Probabil  că  se  încerca  prin  orice  mijloace  a
determina familia Tacu să renunţe la demersurile făcute în vederea emigrării în SUA. Cert este că, la ancheta,
adolescenţii  au  fost  maltrataţi,  atât  fizic,  cât  şi  moral.  După  această  întâmplare  Mălin  a  devenit  mult  mai
introvertit, refuzând să discute pe marginea subiectului, ceea ce era în contrast cu temperamentul său vesel şi
comunicativ.
La 22 decembrie 1986,  orele  2,17  minute,  poetul  Alexandru  Mălin  Tacu  s­a  stins  din  viaţă,  în  maşina  de
Salvare. Din fişa sa medicală rezultă ca nu suferea de nici un fel de afecţiuni, mai ales ţinând cont de faptul
că practicase activităţi sportive precum culturism şi karate (cu acest prilej, era consultat periodic de către un
medic de specialitate). Ziua de 21 decembrie a decurs normal. Băiatul s­a dus la şcoală apoi a venit acasă la
ora obişnuită, a luat masa şi s­a apucat de lecţii. La orele 19, în mod inexplicabil, Mălin a început să se simtă
rău. S­a ridicat de la masă şi a plecat la baie. Pe hol s­a împiedicat şi a căzut. În scurt timp a intrat într­o
comă  stranie.  Familia  a  chemat  Salvarea,  care  a  venit  neîntârziat.  În  orele  imediat  următoare  Mălin  a  fost
transportat de la un spital la altul. Mai întâi a ajuns la Urgenţe. Apoi, în urma unui telefon pretins că ar fi
venit din partea familiei, a fost mutat la Neurochirurgie, iar de aici a fost dus la Spitalul Sf. Spiridon, unde în
cele din urmă, a decedat. Faptul că la nici unul dintre cele trei spitale nu i s­a găsit fişa de internare, ridică, de
asemenea,  o  serie  de  întrebări.  Certificatul  său  de  deces  nu  conţine  şi  cauza  care  a  determinat  decesul.
Singura menţiune e că moartea lui Alexandru Mălin Tacu a survenit dintr­o cauză necunoscută.

L­am găsit mort la spitalul Sf. Spiridon

Mai mult, medicul de gardă de la Spitalul de Urgenţe din acea seară, Ştefan Mihalache, după ce a dispus ca
bolnavului să i se facă spălături stomacale specifice, a cerut familiei să plece acasă, deoarece băiatul este în
afara oricărui pericol. Ulterior, familia Tacu nu a mai putut contacta niciodată echipajul de la Salvare care l­a
transportat pe Mălin la spital. Totodată, aceasta susţine că nu a solicitat transferul băiatului de la Urgenţe la
Neurochirurgie.  Noi  l­am  găsit  mort  la  spitalul  Sf.  Spiridon.  Era  pe  o  targă  în  hol    îşi  aminteşte  tatăl  lui
Mălin.Contactat pentru a ajuta familia cu mai multe informaţii, profesorul doctor Ştefan Mihalache a precizat
că nu mai ştie despre ce e vorba : Care caz Tacu ? Nu­mi mai aduc aminte de aşa ceva. Au trecut 20 de ani
de atunci.
Nici un act de internare în spital nu a fost înregistrat pe numele Tacu iar fişa de observaţie medicală nu a fost
descoperită nici până astăzi. Toate bizareriile petrecute în acea seară în doar 6 ore au determinat familia Tacu
să ceară cercetarea morţii fiului lor.
http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 3/6
24.01.2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

Mi s­a sugerat să las totul baltă

De  caz  s­a  ocupat  locotenentul  major  Vasile  Humă.  Acesta  a  cerut  familiei  fişa  medicală  de  observaţie  a
pacientului, fişă care, după cum am mai precizat, nu există. Am fost chemat la miliţie de către Vasile Humă,
în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1986, pentru a începe anchetarea morţii fiului meu. Humă mi­a cerut fişa
medicală de observaţie, deoarece fără aceasta nu putea demara ancheta. Dar nu aveam nici un act care să
ateste  internarea  sau  diagnosticul  fiului  meu.  Locotenentul  Humă  mi­a  sugerat  să  las  totul  baltă,  căci
oricum nu se mai poate face nimic şi să aştept rezultatul autopsiei ­ a mai declarat Alexandru Tacu.

Concluziile autopsiei

Rezultatul autopsiei a fost următorul : hematom subdural dreapta cât un ou de găină. Medicul care a efectuat
autopsia  a  refuzat  ulterior  orice  declaraţie  în  cazul  Tacu.În  acelaşi  timp,  au  fost  trimise  probe  biologice  şi
către  alte  laboratoare  din  ţară,  pentru  a  determina  cauza  morţii  lui  Mălin.  Rezultatul  acestora  a  fost  însă
hilar.  O  singură  dată  am  văzut  în  mâna  locotenentului  Vasile  Humă  rezultatul  analizelor.  Apăreau  patru
concluzii.  Prima  dintre  ele  reliefa  faptul  că  a  fost  o  moarte  patologică,  a  doua  stipula  că  decesul  ar  fi
survenit la domiciliu, a treia că nu s­a găsit alcool în sânge, iar ultima concluzie arata că hematomul nu i­a
cauzat moartea ­ a declarat, plin de revoltă, d­l Tacu. Totuşi, varianta care a vehiculat încă de la început a
fost aceea că Mălin ar fi fost otrăvit ­ ipoteză întărită de mărturia locotenentului colonel V. Boţârlan, care i­a
povestit  lui  Alexandru  Tacu  o  întâmplare  petrecută  cu  ceva  ani  în  urmă.  Mi­a  spus  ulterior  colonelul
Boţârlan că, pe data de 4 noiembrie 1986, fiul meu, împreună cu colegul şi cel mai bun prieten al său, Iulian
Mircea Celmare, au fost ridicaţi de un Aro al miliţiei de pe strada Sulfinei. Au fost anchetaţi timp de trei ore
în sediul Securităţii Statului, actualul sediu al Serviciului Paşapoarte. În timpul interogatoriului, o persoană
a  intrat  şi  i­a  oferit  lui  Mălin  un  pahar  cu  apă.  Bănuiesc  că  acela  este  momentul  în  care  fiul  meu  a  fost
otrăvit. Fiul meu nu a povestit nimic acasă despre această întâmplare ­ a precizat Alexandru Tacu.

Dispreţul faţă de comunism mi­a păstrat sufletul tânăr

Liviu  Antonesei,  un  apropiat  al  familiei  Tacu,  împărtăşeşte  punctul  de  vedere  exprimat  de  tatăl  lui  Mălin
: Acel copil a murit oarecum întâmplător. De departe, ceea ce spune tatăl său pare plauzibil. Ştiam că s­a
încercat  demararea  unei  anchete  după  1990  având  ca  subiect  moartea  lui  Mălin,  însă,  după  cum  mă
aşteptam, nu a dus la nici un rezultat ­ a declarat Liviu Antonesei.
Mălin Tacu a fost înmormântat la data de 26 decembrie 1986. În ciuda suferinţelor prin care a trecut, familia
Tacu speră ca într­o zi adevărul să iasă la iveală. Dispreţul  faţă  de  comunism  mi­a  păstrat  sufletul  tânăr ­
spune Alexandru Tacu. Din 1996, familia a cerut neîncetat redeschiderea dosarului  Mălin Tacu . Răspunsul a
fost acelaşi întotdeauna : se respinge. 
La scurt timp după tragicul eveniment, ca o ironie a sorţii, soseşte paşaportul pe numele Alexandru Mălin
Tacu, pentru a pleca în lumea liberă. În urma morţii sale, rămâne volumul de poezie Călătorul Profund, care
concentrează în versurile ce respiră tinereţea şi prospeţimea vârstei de 17 ani, o întreagă filozofie de viaţă.

Altă moarte suspectă

După câteva luni, la 1 mai 1987, de pe blocul Modern din Piaţa Unirii din Iaşi se arunca în gol prietenul cel
mai bun al lui Mălin, Mircea Celmare. Varianta sinuciderii, având drept cauză o dezamăgire sentimentală, a
rămas, deşi au fost martori care au spus că Mircea nu era singur pe terasa blocului, atunci, în clipa prăbuşirii.
Acolo se mai aflau încă patru persoane. Cine erau ?! Mister 

Renunţarea la emigrare, intrarea în disidenţă

După această cumplită lovitură, familia Tacu renunţă la plecarea în SUA.. Alexandru Tacu intră în contact cu
grupul  de  disidenţi,  format  în  jurul  lui  Dan  Petrescu.  Este  chemat  tot  mai  des  la  Securitate.Când  Dan
Petrescu  intră  în  greva  foamei,  pe  3  octombrie  1989,  ca  formă  de  protest  împotriva  regimului  terorist
Ceauşescu,  Alexandru  Tacu  şi  fiica  sa  Alina,  elevă  de  liceu,  devin  solidari  cu  gestul  disidentului.  Pe  8
http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 4/6
24.01.2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

octombrie  1989,   Europa  Liberă   difuzează   Scrisoare  împotriva  lui  Ceauşescu ,  redactată  de  Dan  Petrescu.
Între semnatari, alături de Doina Cornea, Liviu Ioan Stoiciu, Luca Piţu, Liviu Antonesei, este şi Alexandru
Tacu. Pe 14 octombrie sunt arestaţi la domiciliu Luca Piţu, familia Amarandei, Alexandru Tacu. Filip Răduţi,
unul  dintre  membrii  grupului,  din  casa  căruia  se  lua  legătura  telefonica  cu   Europa  Liberă ,  este  arestat  la
ieşirea din serviciu şi bătut de securişti, pentru a mărturisi cum a fost posibilă convorbirea cu Şopârliţa.
După  decembrie  1989,  Alexandru  Tacu  a  făcut  numeroase  demersuri  pentru  redeschiderea  unei  anchete
privind  acest  dosar  neelucidat.  Am  aflat  că  Mălin  purta  convorbiri  telefonice  cu  ataşatul  cultural  al
ambasadei SUA în Bucureşti, domnul Eduard, interesându­se nu numai de plecarea noastră. Dar, de fapt, la
capătul celălalt al firului se afla un ofiţer de Securitate. Pentru uciderea cu perfidie a fiului meu ar trebui
anchetaţi  ofiţerul  de  Poliţie  Vasile  Humă,  pe  atunci  locotenent  de  Miliţie,  ofiţerii  securişti  Aristotel
Stamatoiu şi colonelul Rusu, de la Bucureşti, maiorul Andronic Vasile şi colonelul Wolf, de la Iaşi, profesorii
Ipate, Crăescu şi Popovici, foştii elevi Emil Antohi, Anghel Eduard, Herta Cezar Ioan, fraţii Asăvoaiei, unii
din vecinii casei noastre. Colonelul de Poliţie Mătase, care a început primele investigaţii după 1990 şi fosta
directoare a liceului, Crenguţa Gâldău, aceea care a sugerat arestarea celor doi elevi ­ Mălin Tacu şi Mircea
Celmare ­ au murit în împrejurări curioase. 

Locuinţa La Matale

Coincidenţe sau nu, nenorocirile nu au încetat să se abată asupra familiei Tacu. Aceasta primise de la stat o
locuinţă în Copou pe Aleea Grigore Ghica Voda. Ei nu au cumpărat locuinţa, rămânând până în ultima clipă
chiriaşi  ai  statului.  Deşi  locuinţele  din  zona  Copoului  sunt  de  obicei  foarte  râvnite,  în  cazul  celei  în  care
locuia familia Tacu nu exista nici o cerere de retrocedare. Evenimentele s­au desfăşurat pe cât de simplu, pe
atât  de  absurd.  O  persoană  din  Braşov  depusese  o  cerere  de  retrocedare  pentru  o  locuinţă  de  pe  strada
Grigore Ghica Vodă. Numărul locuinţei era acelaşi cu numărul locuinţei familiei Tacu numai că era vorba de
strada Grigore Ghica Voda (şi nu Aleea), stradă aflată în altă parte a oraşului. Mai mult decât atât, locuinţa cu
numărul  43,  adică  numărul  în  cauză,  nu  mai  exista,  fiind  de  mult  demolată. În  asemenea  condiţii,  vă  daţi
seama că Primăria Iaşului era obligată să despăgubească fostul proprietar şi le­a fost mult mai simplu să
facă  o  mică  mutare  de  pe  strada  pe  aleea  Grigore  Ghica  Vodă,  dându­mi  familia  afară  şi  împuşcând  doi
iepuri dintr­un foc ­ ne spune Alexandru Tacu. Punerea în posesie a presupusului proprietar s­a făcut destul
de  repede  iar  acesta  nici  măcar  nu  a  fost  curios  să­şi  vadă  proprietatea  proaspăt  achiziţionată,  vânzând
imediat casa altcuiva.
Norocul familiei Tacu, dacă se poate spune astfel, a fost că reuşise să pună pe picioare un mic local, de o
suprafaţă foarte mică. Barul La Matale, unde puteai să bei pe datorie şi să discuţi despre artă, a devenit casa
unei familii răzvrătite, ce a refuzat să se supună regimului. Am fost dat afară din casa în care locuiam fără a
mi se da o locuinţă acceptabilă în schimb ( ) Am depus memorii peste memorii, fără ca cineva să schiţeze cel
mai mic gest că ar vrea să mă ajute. Simirad, primarul Iaşului, a refuzat categoric să mă ajute. De ce m­ar
ajuta? Eu nu am făcut niciodată servicii vreunui partid. Nu mi­am pus demnitatea la picioarele politrucilor
postdecembrişti. Cine să fie interesat să ajute un om al cărui simplă existenţă deranjează ? Nu vreau să par
un  martir,  să  se  înţeleagă  bine  !  Sunt  doar  un  om  care  a  avut   şansa   să  fie  altfel  într­o  epocă  a  capetelor
plecate.

Documente inedite de la CNSAS
Printr­o  nesperată  şansă,  Alexandru  Tacu  a  reuşit  să  obţină  de  la  CNSAS  o  parte  a  dosarului  său  de
Securitate. Am fost printre puţinii norocoşi care au reuşit să facă rost de dosarele de la Securitate. Ele arată
exact spectrul crimei monstruoase a securiştilor. Comuniştii erau perverşi. Îmi aduc aminte de directorul de
la Gherla din acea vreme. Când primeai primele lovituri râdea. Apoi se întrista. Pentru ca, în cele din urmă,
să  plângă  de­a  binelea.  Documentele  dovedesc  clar  că  fiul  său  a  intrat  în  atenţia  Securităţii  în  1984,  ca
urmare a acţiunii de spionaj realizate la ambasada SUA de unitatea speciala  T  şi Direcţia a III­a : în ziua de
12 octombrie 2004 (nume şters la CNSAS) ataşat de presă la ambasada SUA, a primit un mesaj cu următorul
conţinut :  D­le sunt fiul doamnei Transmit acest mesaj cu asentimentul mamei mele. Suntem trei poeţi : tata,
fiica şi fiul. Mesajul este adresat celui mai puternic şi nobil popor, poporul american. Vă cerem să ne primiţi
în ţara dumneavoastră, cerem azil politic. Nu avem paşapoarte şi nici garanţii din SUA. Avem susţinători în  
 (din nou este şters numele care, aşa cum reiese din alte acte, este cel al lui George Emil Palade, laureatul
premiului Nobel pentru biologie, unchiul lui Alexandru Tacu, stabilit in SUA). Adresa şi adevăratul nume :
Alexandru Tacu, Iaşi, Aleea Grigore Ghica Vodă nr 43, cod 660, telefon 981­13278. Iertaţi­ne pentru numele
fals.  Aşteptam  un  răspuns.  În  caz  de  pericol,  urmăriţi­ne  situaţia.  Salvaţi­ne  sufletele.  Mulţumesc  foarte
http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 5/6
24.01.2017 Articol ­ Destinul familiei Tacu sau povestea unei lungi perioade de chin în regim comunist de Momentan Indisponibil

mult. Ofiţerul care a întocmit nota, specifica, în final, că informaţia a fost transmisă şi tov. General maior
Alexie  Ştefan,  şeful  Direcţiei  a  III­a.  În  preajma  morţii  lui  Mălin,  Direcţia  a  III­a  era  în  prim­planul
operaţiunilor de spionaj al ambasadei americane şi de represiune a celor care încercau să ceară azil politic.
Documentele din dosarul Tacu susţin clar conlucrarea dintre servicii. Daca Direcţia a III­a şi unitatea speciala
 T  reuşesc  să­l  depisteze  pe  Mălin  Tacu,  Direcţia  a  II­a  şi  UM  0544  sunt  cele  care   îl  vor  lucra   în  cadrul
acţiunii  Venus . Ţinta era Alexandru Tacu, numai că Mălin putea comunica nemijlocit cu americanii pentru că
vorbea fluent limba engleză. În plus, o eliminare a lui Mălin ar fi stârnit mai puţină agitaţie în afara dacă ar fi
fost  executată  profesionist.  Surpriza  pentru  prezumtivii  asasini  vine  tocmai  din  dosarul  de  la  CNSAS  şi
implică aproximativ 30 de persoane. Alexandru Tacu precizează că dosarul pe care l­am primit de la CNSAS
este înjumătăţit. Paginile au fost renumerotate. Se poate observa foarte clar asta. Mi­au dat numai ce au vrut
ei. CNSAS s­a scuzat motivând că doar atât a primit de la SRI Eu am avut 4 dosare de urmărire. Or, de la
CNSAS  am  primit  doar  un  dosar,  care  număra  mai  puţin  de  60  de  pagini.  Mă  şi  miră  faptul  că,  printre
documentele pe care le­am obţinut apar şi trei documente care arată foarte clar implicarea în represiune a
UM  0544.  Cred  că  acum  îşi  muşcă  mâinile  că  le­au  scăpat  acele  documente.  Explicaţia  cred  că  vine  din
faptul că, în 2001, când am primit dosarul, nu exista încă  scandalul Priboi . O parte din cei de pe listă nu mai
sunt  în  viaţă,  unii  au  devenit  prosperi  oameni  de  afaceri,  alţii  au  intrat  în  avocatură,  iar  profesioniştii
veghează la siguranţa naţională din postura de ofiţeri activi ai Serviciului Român de Informaţii ! Au fost
reciclaţi  în   onorabili   oameni  de  afaceri  sau  in   profesionişti   ai  Serviciilor  Secrete.  Când  m­am  hotărât  să
furnizez dosarul de la Securitate pe care l­am obţinut de la CNSAS, nu mi­am propus să obţin o sancţionare
a celor implicaţi în prigoana asupra familiei mele, pentru că nu am auzit ca vreunul dintre foştii torţionari
să fi fost sancţionat, dimpotrivă. Nici nu mă aşteptam să aibă vreunul dintre ei crize de conştiinţă şi să spună
public   recunosc,  am  fost  un  criminal .  Nu  îmi  fac  iluzii.  Trăim  în  România.  Cu  excepţia  câtorva  prieteni,
nimeni  nu  mi­a  spus  vreo  vorbă  bună.  Oamenii  mă  privesc  pe  stradă  ca  pe  o  curiozitate  :   Uite,  ăluia  i­a
omorât Securitatea copilul   ( )  L­am  întâlnit,  prin   90,  pe  Andronic,  unul  dintre securiştii care mă interogau
periodic. Mi­a râs în nas. A îngăimat câteva cuvinte prin care mi­a dat de înţeles că se simte in siguranţă. A
încercat  să  pară  că  mă  compătimeşte,  dar  nu  pot  uita  acel  zâmbet  plin  de  satisfacţie  de  pe  faţa  lui.  Era
convins că făcuse ce trebuie. Ei, securiştii, nu pot avea sentimente onorabile pentru că noi eram, pentru ei,
simple  obiective . Noi eram cobaii pe care ei făceau experimente. Nu eram priviţi ca oameni, ci ca  elemente
reacţionare . Şi atunci cum să ai sentimente onorabile faţă de simple obiecte ? 

Despăgubiri morale în valoare de 100.000 euro

În august­septembrie 2004, Alexandru Tacu îşi cere drepturile in instanţă, acordarea a 3 milioane de euro
drept  daune  morale,  pentru  chinurile  îndurate  de  el  şi  familia  sa  în  timpul  regimului  comunist.  A  primit
100.000 de euro (echivalentul a 4 miliarde de lei). Avocatul care l­a reprezentat pe Al Tacu, Daniela Nechita,
s­a arătat mulţumită de decizia justiţiei ieşene, arătând că aceasta a creat un precedent pozitiv cu privire la
procesele în care au fost implicaţi intelectuali ce au luptat împotriva regimului comunist : Suma acordată de
instanţă este o sumă extrem de importantă. Ceea ce este mai important este faptul că instanţa recunoaşte că
lui Tacu i s­a creat un prejudiciu moral. Cu toate acestea, ne vom adresa instanţei superioare pentru a obţine
despăgubirile solicitate iniţial, în valoare de trei milioane de euro. În caz contrar, nu excludem posibilitatea
formulării unei acţiuni la Curtea Europeana ­ a explicat avocata Daniela Nechita.

http://www.poezie.ro/index.php/article/156516/Destinul_familiei_Tacu_sau_povestea_unei_lungi_perioade_de_chin_%C3%AEn_regim_comunist 6/6

S-ar putea să vă placă și