TIPURI DE COMIC.

SURSELE COMICULUI
Genul literar este un concept care unifică opere similare prin
modul de structurare acontinutului, printr-o sumă de procedee
estetice comune şi prin modalitatea prin carescriitorul îşi afirmă
prezenţa în operă (direct/ indirect). În genul dramatic,
profunzimeaconflictului şi modul de rezolvare a acestuia
determină încadrarea unei piese de teatru într-oanumită specie
(tragedie, dramă, comedie, feerie, farsă, vodevil, teatru
absurd).

Comedia

se caracterizează printr-un conflict superficial, conjunctural,

care stârneşterâsul, cu final fericit. Această specie dramatică
are la bază categoria estetică a comicului careimplică frecvent
conflictul dintre esenţă şi aparenţă, serios şi ludic, efortul
depus şi rezultatetc.

Comicul de situaţie

are ca principale surse: confuzia, qui pro quo-ul, cuplul

comic,triunghiul conjugal, coincidenţa, repetiţia, interferenţa.

Comicul de caracter

implică tratarea unor tipuri sociale, psihologice sau

profesionale: demagogul, funcţionarul corupt, încornoratul,
amorezul, parvenitul, confidentul,cocheta, adulterina. În prim
plan se află personajul al cărui nume are frecvent
valoarecaracterologică (îi reflectă trăsătura dominantă).

Comicul de moravuri

are în vedere intenţia dramaturgului de a expune tare/ vicii

dinviaţa publică şi de familie, cu scopul corectării lor: corupţia,
dorinţa de parvenire,meiocritatea, ipocrizia, adulterul.

Comicul de nume
 poate avea ca surse: derivarea diminutivală/
augmentativă(Chiriţa/ Bârzoi), semantismul (Castraveţovici,
Pungescu), amestecul registrelor (Agamenmnon Dandanache),
alterarea fonetică (Chiriţa - Criţa, Charles - Şarl).

Comicul de limbaj

este generat de regulă de lipsa de cultură a personajelor

(agramatismul, alterarea fonetică/ pronunţia deformată, lipsa
de proprietate a termenilor/necunoaşterea sensului unui
cuvânt, confuzia paronimică, pleonasmul, fraze
prolixe,truismul/ adevărul evident, contradicţia în termeni,
nonsensul), ticul verbal şi defectul devorbire.