Sunteți pe pagina 1din 11

ELECTROCARDIOGRAMA

(EKG)

Electrocardiograma (EKG-ul) reprezinta o tehnica de masurare si reprezentare grafica a


potentialelor electrice generate de cord si transmise la suprafata corpului cu ajutorul electrozilor
plasati pe tegument.
In repaus, celulele miocardice sunt incarcate pozitiv pe versantul exterior al membranei si
negativ la interior. In timpul depolarizarii, potentialul de membrana se inverseaza. Negativitatea de
repaus a interiorului se reduce la 0 si apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+.
SCOP
EKG-ul se efectueaza pentru evidentierea ischemiei miocardice in infarct, pentru
evidentierea tulburarilor de ritm sau de conducere electrica, dezechilibrele hidro-electrolitice (ex:
hiperpotasemie) sau toxicitatea medicamentoasa (ex: supradozaj digitalic).
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EFECTUAREA EKG-ULUI
Asistentul medical va efectua electrocardiograma la indicatia medicului, va nota pe acesta
numele si prenumele pacientului, data, ora la care a efectuat EKG-ul, tensiunea arteriala (TA) si
saturatia de oxigen (SpO2). Interpretarea EKG-ului este responsabilitatea medicului.
MATERIALE NECESARE:
 manusi de unica folosinta
 aparatul EKG cu electrozii conectati
 hartie pentru tiparit
 comprese
 gel pentru electrozi
Pregatirea echipamentului se va face plasand aparatul EKG in apropierea patului pacientului,
pe o suprafata plana, dura, si se va verifica daca exista hartie pentru tiparirea traseului in aparat.
TEHNICA EFECTUARII ELECTROCARDIOGRAMEI
 Se verifica indicatia medicului in foaia de observatie a pacientului;
 Se confirma identitatea pacientului;
 Se explica pacientului procedura si faptul ca nu va trebui sa vorbeasca sau sa se miste in
timpul inregistrarii traseului;
 Se asaza pacientul in decubit dorsal pe pat, cu mainile pe langa el;
 Se vor expune extremitatile mainilor si picioarelor pentru a atasa electrozii;
 Electrozii se vor plasa pe zone plate, nu pe muschi, pentru a nu interfera cu activitatea
aparatului;
 Daca anumite zone prezinta pilorzitate excesiva, aceasta va trebui indepartata prin radere;
 Se va aplica gel special pe electrozi dupa ce au fost verificati ca acestia sa fie curati. Atentie
! Nu se va aplica alcool pe electrozi pentru a nu distruge conductivitatea acestora !
 Electrozii se vor plasa conform urmatoarelor indicatii:
 Mana dreapta: electodul de culoare rosie;

 Mana stanga: electrodul de culoare galbena;

 Piciorul drept: electrodul de culoare neagra;

 Piciorul stang: electrodul de culoare verde;


La nivelul toracelui, electrozii se vor plasa astfel:
 V1 – spatiul IV intercostal in dreapta sternului;

 V2 – spatiul IV intercostal in stanga sternului;

 V3 – la jumatatea distantei dintre V2 si V4;

 V4 – spatiul V intercostal in dreptul liniei medio-claviculare;

 V5 – la jumatatea distantei dintre V4 si V6;

 V6 – spatiul V intercostal in dreptul liniei medio-axilare, la acelasi nivel cu V4;


Mai pe scurt, de la stanga la dreapta electrozii vor fi plasati astfel: rosu, galben, verde, maro,
negru, violet.
Efectuarea EKG-ului:
- Se deschide aparatul si se asteapta cateva secunde pentru incarcarea programului si afisarea pe
ecran a traseului ce va fi inregistrat;
- Se verifica daca traseul inregistrat indica o pozitionare corecta a electrozilor;
- I se va cere pacientului sa stea cat mai relaxat, sa nu se miste, sa nu vorbeasca, si sa respire
normal;
- Se printeaza traseul;
- Se indeparteaza electrozii, se sterge pacientul de gel, se ajuta sa se acopere;
- Se curata electrozii si se strange aparatul EKG;
CONSIDERATII SPECIALE:
- Daca EKG-ul trebuie efectuat la o femeie, electrozii V4, V5 vor fi plasati sub san;
- Daca pacientul are implantat un stimulator cardiac (pacemaker), traseul va fi inregistrat fie cu un
magnet pe suprafata cardiostimulatorului, fie fara magnet, in functie de indicatia medicului;
- Electrozii pot fi asezati in diverse moduri pentru a obtine informatii despre bolile cardiace. Astfel,
pentru a evalua eficienta VD-ului (Ventricul Drept), electrozii vor fi plasati astfel: V1 in spatiul 4
intercostal stang langa stern, V2 in spatiul 4 intercostal drept langa stern, V4 in spatiul 5 intercostal
stang, V3 la mijlocul distantei dintre V2 si V4, pe acelasi nivel cu V4 la dreapta liniei axilare
mediane se va aseza electodul V6, V5 la mijlocul distantei dintre V4 si V6.
Iata cum ar trebui sa arate un EKG standard normal:

ELECTROFIZIOLOGIA INIMII
Conducerea impulsului electric la nivelul cordului este realizata cu ajutorul tesutului nodal
format din:
 Nodul Sino-Atrial (SA)
 Nodul Atrio-Ventricular (AV)
 Fasciculul Hiss
 Reteaua Purkinje
Nodul SA este format dintr-un
grup de celule specializate, cu
proprietatea descarcarii automate a
impulsurilor electrice, fiind
principalul pacemaker cardiac si
aflandu-se la nivelul Atriului Drept
(AD).
Mai multe cai internodale fac legatura intre nodul SA si nodul AV. La nivelul nodului AV
exista o intarziere a conducerii impulsului electric pentru a permite atriilor sa isi definitiveze
contractia inainte de contractia ventriculara.
Nodul AV se continua cu Fasciculul Hiss, care se afla in peretele Septului Inter-Ventricular
(SIV), despartindu-se dupa un scurt traiect in alte doua ramuri: ramura dreapta si ramura stanga.
Aceste doua ramuri, stanga si dreapta, se continua pana la nivelul apexului unde se impart in
multe fibre Purkinje de dimensiuni mici si care se distribuie celulelor contractile de la nivelul
Ventriculului Drept (VD) si Ventriculului Stang (VS).

Traseul impulsului electric va fi afisat pe EKG sub forma unor unde specifice si a unor
segmente, si anume:
 Unda P – reprezinta depolarizarea atriala.

 Rotunjita, simetrica;

 Pozitiva in derivatiile: DII, DIII, aVF;

 Negativa in derivatia aVR;

 Durata normala: 0,08 – 0,12 secunde;

 Aplitudine maxima in DII (0,25 mV);

 Defineste ritmul sinusal (RS).


 Intervalul PR – reprezinta depolarizarea atriala si
conducerea intraatriala si atrioventriculara.
 Durata normala: 0,12 – 0,20 secunde;

 Se scurteaza cu cresterea Frecventei Cardiace (FC);

 Creste odata cu tonusul vagal;


 Complexul QRS – reprezinta depolarizarea ventriculara si este format din:

 Unda Q – prima unda negativa, reprezinta depolarizarea Septului Interventricular


(SIV);
 Unda R – prima unda pozitiva, reprezinta depolarizarea simultana a VD si apexului
VS;
 Unda S – a doua unda negativa, reprezinta depolarizarea regiunii posterobazale a VS;
* In cazul prezentei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se noteaza cu R, iar urmatoarele se
vor nota R' , R'' , etc.
 Durata normala a complexului QRS este de 0,08 – 0,10 secunde.
 Amplitudinea normala este de minimum 5 mm in derivatiile periferice si
minimum 10 mm in derivatiile precordiale. Deflexiunile peste 3 mm se
noteaza cu litere mari (ex: Q, R, S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (ex:
q,r,s).
 Segmentul ST – reprezinta portiunea initiala, lenta a repolarizarii ventriculare. Incepe in
punctul J ("Jonction"), situat la limita dintre unda S si segmentul ST; Situat pe linia
izoelectrica sau la 1 mm deasupra sau dedesubt de aceasta; Pozitie orizontala si izoelectrica.
 Unda T – reprezinta portiunea terminala, rapida a repolarizarii ventriculare.
Rotunjita, asimetrica;
 Concordanta ca sens cu complexul QRS;

 Amplitudine normala: 1/3 din complexul QRS;


 Intervalul QT – defineste durata totala a depolarizarii si repolarizarii ventriculare;

 Variatie invers proportionala cu FC;

 Limita superioara a intervalului este de 0,45 sec.

Determinarea rapida a FC se poate face pe baza urmatoarelor principii:


 Hartia EKG se deruleaza cu viteza de 25 mm/secunda.
 Se cauta pe EKG un complex QRS suprapus pe una din liniile hartiei si se numara liniile
pana la urmatorul complex QRS pentru a aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50.

Desi interpretarea EKG-ului este de competenta medicului, asistentul medical, in unele


situatii va trebui sa recunoasca anumite modificari ce apar pe traseul inregistrat in caz de urgenta.

Modificari EKG:
1. Fibrilatia Atriala (FiA) – reprezinta un ritm neregulat, cu absenta undelor P care sunt
inlocuite de unde " f ". In aceasta aritmie, impulsul electric nu mai provine din Nodul SA, ci
din alte focare ectopice. In figura de mai jos, avem in partea superioara un traseu al unei
singure derivatii in care este prezentata FiA, iar in partea inferioara, RS. Pacientul de multe
ori descrie palpitatii cu ritm rapid si neregulat.

2. Flutterul Atrial – reprezinta un ritm regulat, cu absenta undelor P care sunt inlocuite de unde
" f " , regulate, in "dinti de fierastrau". Este o disaritmie produsa de depolarizari repetate,
regulate
si
rapide ale atriilor. Ca si in cazul FiA, pacientul acuza palpitatii cu ritm rapid si regulat.

3. Tahicardia ventriculara (TV) monomorfa – reprezinta o tulburare de ritm cu FC rapida de


aproximativ 200 bpm. In aceasta aritmie, impulsul electric provinde dintr-un focar ectopic
situat la nivelul ventriculului. In cazul acestei aritmii, pacientul poate su nu sa fie in SCR.
Interventia de urgenta in cazul pacientului constient, fara afectare hemodinamica este
sedarea acestuia si defibrilarea cardiaca. In cazul pacientului aflat in SCR, defibrilarea va fi
prima interventie acordata acestuia.

4.
4.
4.
4.
Tahicardia ventriculara (TV) polimorfa / Torsada de Varfuri – reprezinta o aritmie in care
impulsul electric provine tot din ventricul, dar din mai multe focare ectopice. Pacientul este
practic in SCR si are nevoie de masaj cardiac extern si bolusuri de sulfat de magneziu pentru
convertirea acestui ritm la unul normal.
5. Tahicardia paroxistica supraventriculara (TPSV) – reprezinta un ritm cardiac rapid, regulat
cu originea impulsului electric in nodul SA sau in nodul AV. Reprezinta o urgenta majora,
pentru ca aceasta tahiaritmie poate usor degenera intr-o fibrilatie ventriculara. Conversia la
RS se poate face fie spontan, fie prin manevre vagale (Manevra Valsalva, compresie de globi
oculari, compresie de artera carotida, etc). De asemenea se poate efectua si conversie
chimica prin administrare de bolusuri de Adenozina sau Verapamil. Daca niciuna din aceste
metode nu readuce ritmul la normal, se va aplica cardioversia prin soc electric. De mentionat
ca este foarte usor de confundat cu Flutterul Atrial.

6. Fibrilatia ventriculara (FiV) – reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai
frecventa de Stop Cardio-Respirator (SCR). Este o afectiune in care cordul nu se contracta,
ci mai degraba tremura. Pacientul necesita interventie de urgenta cu defibrilare cardiaca.
FiV cu unde mari

FiV cu unde scurte

7. Asistola – reprezinta lipsa totala a activitatii mecanice cardiace si a activitatii electrice. Rata
de supravietuire a pacientilor aflati in SCR prin asistola este de 1-3 %. Pe EKG, asistola va
fi reprezentata de o linie sinusoidala sau de undele P care nu conduc niciun stimul. Pacientul
necesita interventie de urgenta prin masaj cardiac extern (MCE) si bolusuri de Adrenalina si
Atropina.

Asistola cu unde P
Asistola cu linie sinusoidala

8. Blocul Atrio-Ventricular (BAV) este de trei tipuri, si anume:


a) BAV gradul I – reprezinta conducerea lenta a impulsului electric din nodul SA, cu alungirea
intervalului PR, fara afectarea Alurii Ventriculare (AV).
De obicei, pacientul este asimptomatic.

b) BAV gradul II – reprezinta blocajul impulsurilor electrice undeva pe traiect. Pe EKG vor
aparea doua unde P, una care nu va conduce niciun complex QRS, iar abea cea de-a doua va
activa depolarizarea ventriculara. Pacientul este simptomatic prin palpitatii cu ritm lent si
neregulat, senzatie iminenta de pauza cardiaca.

c) BAV gradul III (complet) – reprezinta disociatia completa a atriilor si ventriculilor. Atriile se
contracta intr-un ritm, iar ventriculii in altul. De multe ori, pacientii au nevoie de
cardiostimulator.
9. Blocul de Ramura Stanga (BRS) – reprezinta blocajul sau incetinirea impulsului electric in
ramura stanga a fasciculului Hiss, asociata VS.

10. Blocul de Ramura Dreapta (BRD) – reprezinta blocajul sau incetinirea impulsului electric in
ramura dreapta a fasciculului Hiss, asociata VD.
Bloc de ramura Dreapta

11. Infarctul acut de miocard cu supradenivelare segment ST (STEMI) – reprezinta o afectiune a


arterelor coronare ale inimii in care una sau mai multe coronare s-au obstruat datorita unui
tromb si nu se mai permite irigarea miocardului. De cele mai multe ori, tratamentul folosit
pentru a dezobstrua vasul este trombaspiratia si implantarea percutana a unui stent (PCI).
Alta metoda, in cazul in care PCI se dovedeste ineficienta, este by-pass-ul aorto-coronarian.

S-ar putea să vă placă și