Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Științe Politice

SISTEME ELECTORALE ȘI VOTUL STRATEGIC.

TESTARE EXPERIMENTALĂ ÎN CONTEXTUL
ALEGERILOR PARLAMENTARE DIN ANUL 2016
DIN ROMÂNIA

Ioana Alexandra Marinică

București, iulie 2015

Introducere. Problematica studiului și obiectivul proiectului de cercetare

Multitudinea de conexiuni și interdependențe existente între elementele componente

ale sistemului instituțiilor politice dintr-un stat reprezintă un subiect capabil să genereze
dezbateri intense. În contextul existenței unor multiple relații de cauzalitate între sistemul
electoral, comportamentul electoral al votanților, comportamentul politicienilor și sistemul de
partide, cercetările ce urmăresc izolarea și analizarea unei singure astfel de relații cauzale
devin esențiale în încercarea de a înțelege în profunzime modul de funcționare al sistemului
politic dintr-un stat.
Problematica studiului de față vizează modificările ce apar la nivelul
comportamentului votanților în funcție de sistemul electoral utilizat. Testarea relației dintre
cele două variabile se va realiza prin metoda experimentală, mai precis printr-un experiment
de teren organizat în ziua alegerilor parlamentare din anul 2016 din România.
Obiectivul proiectului de cercetare constă în identificarea unor eventuale distincții
între comportamentul adoptat de votanți în condițiile în care alegerile se desfășoară prin
sistemul electoral uninominal pur și cel adoptat în condițiile în care alegerile se desfășoară
prin sistemul electoral proporțional pe liste de partid.

Întrebări de cercetare

Din obiectivul proiectului derivă următoarele întrebări de cercetare:

 Conduce utilizarea sistemului electoral uninominal pur la o probabilitate mai mare ca
votanții să se comporte strategic?
 Conduce utilizarea sistemului electoral proporțional pe liste de partid la o
probabilitate mai mare ca votanții să se comporte strategic?

Din literatura de specialitate decurg următoarele două ipoteze: sistemul electoral

uninominal pur favorizează comportamentul strategic al votanților, iar sistemul electoral
proporțional pe liste de partid nu favorizează un astfel de comportament al acestora.

Importanța studiului

Utilizarea unui anumit tip de sistem electoral produce efecte atât asupra rezultatului
alegerilor, cât și asupra comportamentului electoral al individului rațional care își poate
adapta strategia de vot în funcție de respectivul sistem electoral implicat, astfel încât să își
[1]
maximizeze beneficiile. Efectele diferitelor tipuri de sisteme electorale asupra rezultatelor
alegerilor, înțelese în sensul utilizării unei anumite formule pe baza căreia voturile sunt
transformate în mandate, sunt mai degrabă efecte automate, referitoare strict la detalii de tip
tehnic, ce nu variază în mod semnificativ în funcție de spațiu, timp sau context socio-cultural.
În schimb, atunci când vorbim despre efectele pe care sistemele electorale le produc la
nivelul votanților, avem de-a face cu motivații și comportamente individuale subiective, a
căror testare este necesar a fi replicată în contexte cât mai variate.
Reformele anterioare ale sistemului electoral utilizat pentru alegerile parlamentare din
România nu au fost fundamentate pe o cercetare riguroasă a efectelor pe care aceste
modificări le-ar produce, ci au fost mai degrabă rezultatul conflictelor partinice. Prezentul
demers de cercetare furnizează răspunsuri cu privire la caracteristicile comportamentului
votanților români în contextul diferitelor sisteme electorale, răspunsuri pe baza cărora poate fi
formulată o politică de reformare a sistemului electoral adaptată la mediul și cetățenii asupra
cărora urmează a fi implementată.

Literatura de specialitate relevantă

Duverger enunță două propoziții fundamentale pentru teoriile privind relația dintre
sistemul electoral și cel de partide. Potrivit celei dintâi, pe care Duverger o prezintă cu titlul
de lege sociologică, sistemul electoral majoritar cu un singur tur de scrutin favorizează
apariția sistemului bipartidist.1 Potrivit celei de-a doua propoziții, numite de Riker ipoteza lui
Duverger2, sistemul electoral majoritar cu două tururi de scrutin și cel cu reprezentare
proporțională favorizează multipartidismul.3
Explicația lui Duverger privind legea pe care o formulează se bazează pe faptul că
sistemul electoral determină partidele să fuzioneze pentru a avea șanse de câștig, precum și
pe apariția a două efecte: efectul mecanic și efectul psihologic. Efectul mecanic se referă la
subreprezentarea celui de-al treilea partid, pentru care sistemul electoral generează sistematic
un procent de mandate parlamentare inferior procentului de voturi pe care acesta l-a obținut.
Efectul psihologic apare la nivelul votantului care, deși preferă cel de-al treilea partid, mai
slab, va renunța la a-l mai susține pentru a nu-și irosi votul și va vota în favoarea partidului
preferat dintre cele două care au șanse la victorie, în încercarea de a evita situația în care

1
M. Duverger, Les Partis Politiques, Paris, Librairie Armand Coline, 1976, p. 306
2
W. H. Riker, ”The Two-Party System and Duverger`s Law: An Essay on the History of Political Science”, The
American Political Science Review, Vol. 76, No. 4, Dec. 1982, p. 754
3
M. Duverger, Les Partis Politiques, Paris, Librairie Armand Coline, 1976, p. 331

[2]
partidul pe care îl preferă cel mai puțin câștigă alegerile.4 Acest efect a fost numit ulterior în
literatura de specialitate vot strategic5 sau vot sofisticat6. În ceea ce privește ipoteza lui
Duverger, relația dintre variabile se conservă datorită faptului că în sistemele cu reprezentare
proporțională partidele nu primesc stimulente spre a fuziona, în condițiile în care nu există
efecte de subreprezentare.7
Blais et al. au testat ipoteza apariției comportamentului strategic al votanților
(variabila dependentă) în cazul sistemului electoral cu un tur de scrutin și în cazul celui cu
două tururi de scrutin (variabile independente) printr-un experiment de laborator remunerat,
fiecărui subiect fiindu-i alocată o poziție ideologică și fiindu-i astfel indus interesul de a vota
cu acel candidat cel mai apropiat de propria poziție, experiment în urma căruia legea și
ipoteza lui Duverger au fost confirmate.8 Un experiment similar a fost întreprins și de Van
der Straeten et al., care includ, de data aceasta, patru tipuri de sistem electoral: pluralitar,
majoritar cu două tururi de scrutin, votul prin aprobare și votul alternativ.9
Cercetarea ce se aseamănă cu prezentul proiect din punctul de vedere al metodei
utilizate, dar nu și din cel al ipotezei de cercetare, este cea a lui Laslier și Van der Straeten.
Aceștia testează efectele produse de utilizarea sistemului electoral al votului prin aprobare
prin intermediul unui experiment de teren, organizat în ziua primului tur de scrutin al
alegerilor prezidențiale din anul 2002 din Franța. Experimentul, desfășurat în două localități
franceze, a presupus organizarea de secții de votare paralele celor reale, situate fie în aceeași
încăpere, fie în încăperi alăturate, în cadrul cărora alegătorii votau, pe buletine de vot
experimentale, utilizând regula votului prin aprobare.10 Metodologii similare au fost utilizate
și în cadrul unor cercetări privind comportamentul electoral organizate în Germania 11 și
Canada12.

4
M. Duverger, Les Partis Politiques, Paris, Librairie Armand Coline, 1976, pp. 313-316
5
G. W. Cox, Making Votes Count: Strategic Coordination in the World`s Electoral Systems, Cambridge,
Cambridge University Press, 1997, p. 69
6
W. H. Riker, ”The Two-Party System and Duverger`s Law: An Essay on the History of Political Science”, The
American Political Science Review, Vol. 76, No. 4, Dec. 1982, p. 762
7
M. Duverger, Les Partis Politiques, Paris, Librairie Armand Coline, 1976, p. 342
8
A. Blais et al., ”One-round vs Two-round Elections: An Experimental Study”, French Politics, Vol. 5, Issue 3,
Sep. 2007, p. 278-281
9
K. Van der Straeten et al., ”Strategic, Sincere, and Heuristic Voting under Four Election Rules: an
Experimental Study”, Social Choice and Welfare, Vol. 35, Issue 3, Sep. 2010, p. 437
10
J. F. Laslier, K. Van der Straeten, ”A Live Experiment on Approval Voting”, Experimental Economics, Vol.
11, Issue 1, Mar. 2008, pp. 97-98
11
C. Alós-Ferrer, D. G. Granić, ”Two Field Experiments on Approval Voting in Germany”, Social Choice and
Welfare, Vol. 39, Issue 1, Jun. 2012, p. 174
12
A. Blais et al., „Assessing the Psychological and Mechanical Impact of Electoral Rules. A Quasi-
Experiment”, Electoral Studies, Vol. 31, Issue 4, Dec. 2012, p. 830

[3]
 În contextul prezentului proiect de cercetare, sistemul electoral uninominal pur
presupune câștigarea mandatului de către candidatul care obține cele mai multe voturi în
cadrul colegiului uninominal, în timp ce sistemul electoral proporțional pe liste de partid se
referă la situația în care fiecare partid câștigă un număr de mandate proporțional cu numărul
de voturi obținute la nivel național, iar parlamentarii sunt aleși, la nivelul fiecărui partid, în
ordinea în care au fost înscriși pe lista partidului. Se consideră faptul că un votant se
comportă strategic atunci când acesta nu votează în favoarea candidatului sau partidului
preferat, comportament justificat pe baza șanselor reduse ale partidului sau candidatului
preferat de a câștiga alegerile.13

Metodologia cercetării

Anterior am enunțat următoarele două ipoteze: sistemul electoral uninominal pur

favorizează comportamentul strategic al votanților, iar sistemul electoral proporțional pe liste
de partid nu favorizează un astfel de comportament al acestora. Pentru a le testa este necesară
obținerea de date cantitative privind candidatul, respectiv partidul, în favoarea cărora votează
subiecții în contextul utilizării fiecăruia dintre cele două sisteme electorale precizate, privind
preferințele subiecților în materie de partide și privind motivația alegerii candidatului sau
partidului căruia i-a acordat votul. În acest sens voi utiliza ca metodă de cercetare
experimentul de teren și un design experimental de tipul intra-subject, urmat de un chestionar
post-experiment.
Metoda experimentală are avantajul de a furniza cercetătorului informații cu privire la
comportamentul efectiv al subiecților confruntați cu o situație de alegere și nu doar
răspunsuri ale acestora referitoare la modul în care ar acționa în situația unei alegeri fictive,
iar optarea pentru un experiment de teren în detrimentul unuia de laborator scade nivelul de
artificialitate, sporind totodată validitatea internă și externă a experimentului. În plus, în
contextul ipotezei pe care intenționez să o testez, utilizarea metodei experimentale permite
izolarea variațiilor generate de sistemul electoral drept unic factor ce acționează asupra
comportamentului votanților.
Experimentul se va desfășura în ziua alegerilor parlamentare din anul 2016 din
România, în cinci localități din mediul rural și cinci localități din mediul urban, alese în mod
aleatoriu din totalitatea localităților de la nivel național. În fiecare dintre aceste localități,

13
A. Blais et al., ”Measuring Strategic Voting in Multiparty Plurality Elections”, Electoral Studies, Vol. 20,
Issue 3, Sep. 2001, p. 344

[4]
ulterior încheierii unui acord cu autoritățile locale, va fi organizată, în cadrul unei secții de
votare alese în mod aleatoriu, o secție de votare paralelă în care se va desfășura experimentul,
situată într-o încăpere adiacentă celei în care au loc alegerile parlamentare oficiale. Intrarea în
secția de votare paralelă, toate materialele utilizate, precum și asistenții de cercetare vor purta
însemne cu înscrisul „cercetare”, iar în interiorul sălii destinate experimentului se vor afla o
cabină de vot, o urmă, o ștampilă, un birou și un asistent. Un alt asistent se va afla la intrarea
în secția de vot experimentală, invitând oameni cât mai variați din punct de vedere al
caracteristicilor lor socio-demografice să participe la experiment, numai după ce aceștia au
votat deja în secția oficială.
Vor exista patru buletine de vot, câte două, unul pentru candidații la mandatele de
deputat și unul pentru candidații la mandatele de senator, pentru fiecare dintre cele două
sisteme electorale implicate (uninominal pur și proporțional pe liste de partid, sisteme
selectate datorită simplității lor, ceea ce permite înțelegerea regulilor de vot de către votanții
ce pot realiza, prin urmare, calcule strategice), pe care subiecții nu le vor putea avea simultan
asupra lor în cabina de vot. Altfel spus, subiectul va primi primul buletin de vot și ștampila,
va merge în cabina de vot, va ștampila buletinul, va introduce buletinul în urnă, după care va
primi următorul buletin de vot, iar procesul se reia până la ultimul buletin. Apelez la această
strategie în încercarea de a minimiza riscul ca prima decizie a subiectului să le influențeze pe
următoarele.
Două buletine de vot vor corespunde alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat
desfășurate prin sistemul electoral uninominal pur. Interiorul fiecăruia dintre cele două va
cuprinde numele câte unui candidat aparținând fiecărui partid înscris în alegerile din 2016,
ordonate aleatoriu. Candidatul selectat pentru fiecare partid va fi cel care a candidat în cadrul
alegerilor utilizând sistemul electoral uninominal din anul 2012 în colegiul resprectiv, numai
dacă acesta se regăsește pe lista partidului și la alegerile din anul 2016. În caz contrar, va fi
selectat prin tragere la sorți un alt candidat de pe lista propusă de partid pentru alegerile din
anul 2016. Anterior pătratelor în care sunt înscrise numele candidaților se va afla următorul
text, reprezentând descrierea sistemului electoral utilizat pentru transformarea voturilor în
mandate: „Candidatul care va obține cel mai mare număr de voturi la nivelul colegiului
uninominal va câștiga mandatul”. Celelalte două buletine de vot vor corespunde sistemului
electoral proporțional pe liste de partid. Interiorul fiecăruia va fi identic cu cel al buletinului
de vot utilizat pentru alegerile parlamentare oficiale din anul 2016, cu excepția faptului că,
anterior listelor, se va afla următorul text: „Fiecare partid câștigă un număr de mandate

[5]
proporțional cu numărul de voturi obținute, iar parlamentarii sunt aleși, la nivelul fiecărui
partid, în ordinea în care au fost înscriși pe lista partidului”.
În același scop al minimizării efectului de replicare de către subiecți a primei decizii și
la nivelul următoarelor situații de alegere, ordinea primirii buletinelor de vot va fi aleatorie.
Ulterior introducerii tuturor celor patru buletine de vot în urnă, asistentul aflat în
interiorul secției îi va solicita subiectului să completeze un chestionar post-experiment,
cuprinzând doi itemi. Primul se referă la completarea de către subiect a unui tabel în care va
înscrie primele trei partide pe care acesta le susține, în ordinea preferințelor. Cel de-al doilea
item cuprinde patru întrebări semi-deschise:

Care dintre următoarele răspunsuri corespunde cel mai bine motivului pentru care ați
ales să votați acel candidat în contextul alegerilor uninominale pentru Camera Deputaților14:
a) votez întotdeauna partidul din care face parte acel candidat;
b) consider acel candidat a fi cel mai capabil în exercitarea mandatului;
c) preferam un alt candidat, însă avea șanse mici să câștige mandatul;
d) alt motiv. Care?

Care dintre următoarele răspunsuri corespunde cel mai bine motivului pentru care ați
ales să votați acel partid în contextul alegerilor pe liste de partid pentru Camera Deputaților15:
a) votez întotdeauna acel partid;
b) consider candidații de pe lista acelui partid a fi cei mai capabili în exercitarea
mandatului;
c) preferam un alt partid, însă avea șanse mici să câștige mandatul;
d) alt motiv. Care?

Fiecărui subiect îi vor coincide astfel un chestionar post-experiment și patru buletine

de vot, toate cele cinci documente fiind însemnate cu același cod pentru fiecare subiect în
parte (spre exemplu, codul 1.S1 se va regăsi pe toate materialele aparținând subiectului cu
numărul 1 ce a participat la experiment în secția de vot experimentală numărul 1), astfel încât
ele să poată fi grupate cu scopul procesării datelor.

14
Similar în cazul alegerilor uninominale pentru Senat.
15
Similar în cazul alegerilor pe liste de partid pentru Senat.

[6]
Procesarea datelor

Conceptul de vot strategic va fi operaționalizat prin metoda propusă de Blais et al. și

anume prin constatarea îndeplinirii simultane a două condiții: votul trebuie să fie acordat unui
alt candidat sau partid față de cel preferat de votant, iar decizia votantului trebuie să se bazeze
pe așteptările acestuia în ceea ce privește rezultatul alegerilor. În sistemele pluralitare, aceste
așteptări se referă la șansele fiecărui candidat sau partid de a câștiga alegerile.16
Datele urmează a fi centralizate pentru fiecare subiect în parte. Se consideră faptul că
un subiect a votat strategic atunci când votul său îndeplinește simultan două condiții:
candidatul, respectiv partidul, în favoarea căruia a votat pe buletinul experimental nu
aparține, respectiv diferă, de partidul ce ocupă, potrivit tabelului completat în cadrul
chestionarului post-experimental, prima poziție în ordinea preferințelor sale, iar motivul
pentru care a acordat votul acelui candidat sau partid este varianta c) a întrebării din
chestionarul post-experiment corespunzătoare respectivului vot. Se consideră faptul că un
subiect nu a adoptat un comportament strategic atunci când votul său nu îndeplinește prima
și/sau a doua dintre aceste condiții.
Prima ipoteză este validată atunci când, în condițiile sistemului electoral uninominal
pur, majoritatea voturilor subiecților sunt strategice. Cea de-a doua ipoteză este validată
atunci când, în condițiile sistemului electoral proporțional pe liste de partid, majoritatea
voturilor subiecților fie sunt în favoarea acelei opțiuni pe care și-au asumat-o, în chestionarul
post-experiment, drept primă preferință, fie au votat o altă opțiune din considerente ce nu se
referă la așteptările acestora privind rezultatul alegerilor.

Rezultate așteptate

Conform literaturii de specialitate, este de așteptat ca datele obținute de pe urma

cercetării să indice adoptarea de către votanți a unui comportament strategic în contextul
utilizării sistemului electoral uninominal pur, dat fiind efectul psihologic pe care acest tip de
sistem îl antrenează. În schimb, în contextul utilizării sistemului electoral proporțional pe liste
de partid, este de așteptat ca votanții să nu adopte un astfel de comportament, dat fiind faptul
că reprezentarea proporțională nu atrage după sine percepția irosirii votului.

16
A. Blais et al., ”Measuring Strategic Voting in Multiparty Plurality Elections”, Electoral Studies, Vol. 20,
Issue 3, Sep. 2001, p. 344

[7]
Concluzii

Acest demers de cercetare ar reprezenta o premieră în România prin faptul că

presupune testarea unei ipoteze referitoare la efectul sistemului electoral asupra
comportamentului votanților prin intermediul unei metode ce asigură un nivel minim de
artificialitate și un nivel maxim posibil de validitate a datelor obținute. Cu toate acestea,
cercetarea este supusă, în mod inevitabil, unor limite de natură organizatorică și financiară.
Avem de-a face cu un demers de cercetare pentru desfășurarea căruia este alocată o singură
zi, cea a alegerilor parlamentare din anul 2016, cu posibilitatea replicării sale doar peste patru
ani, ceea ce presupune un efort organizatoric de mare anvergură. De asemenea, reprezintă un
demers extrem de costisitor, date fiind materialele necesare, precum și personalul implicat. În
încercarea de a găsi un echilibru între costurile pe care le presupune o astfel de cercetare și
validitatea datelor obținute, acoperirea geografică este limitată, apărând neajunsuri în ceea ce
privește măsura în care rezultatele pot fi generalizate.

[8]
Bibliografie:

Alós-Ferrer, Carlos and Dura-Georg Granić, ”Two Field Experiments on Approval Voting in
Germany”, Social Choice and Welfare, Vol. 39, Issue 1, Jun. 2012: 171-205
Blais, André, Richard Nadeau, Elisabeth Gidengil and Neil Nevitte, ”Measuring Strategic
Voting in Multiparty Plurality Elections”, Electoral Studies, Vol. 20, Issue 3, Sep.
2001: 343-352
Blais, André, Jean-François Laslier, Annie Laurent, Nicolas Sauger and Karine Van der
Straeten, ”One-round vs Two-round Elections: An Experimental Study”, French
Politics, Vol. 5, Issue 3, Sep. 2007: 278-286
Blais, André, Maxime Héroux-Legault, Laura Stephenson, William Cross and Elisabeth
Gidengil, „Assessing the Psychological and Mechanical Impact of Electoral Rules. A
Quasi-Experiment”, Electoral Studies, Vol. 31, Issue 4, Dec. 2012: 829-837
Cox, Gary W., Making Votes Count: Strategic Coordination in the World`s Electoral
Systems, Cambridge, Cambridge University Press, 1997
Duverger, Maurice, Les Partis Politiques, Paris, Librairie Armand Coline, 1976
Laslier, Jean-François and Karine Van der Straeten, ”A Live Experiment on Approval
Voting”, Experimental Economics, Vol. 11, Issue 1, Mar. 2008: 97-105
Riker, William H., ”The Two-Party System and Duverger`s Law: An Essay on the History of
Political Science”, The American Political Science Review, Vol. 76, No. 4, Dec. 1982:
753-766
Van der Straeten, Karine, Jean-François Laslier, Nicolas Sauger and André Blais, ”Strategic,
Sincere, and Heuristic Voting under Four Election Rules: an Experimental Study”,
Social Choice and Welfare, Vol. 35, Issue 3, Sep 2010: 435-472

[9]