ŞANSE EGALE PENTRU COPIII CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

„Orice educaţie trebuie să fie autoeducaţie. Adultul, educatorul trebuie să sprijine acest
proces de desăvârşire al copilului prin libera manifestare a sa.”
(Constantin Harly)

Şansele persoanelor valide şi ale celor cu dizabilităţi nu sunt, în mod natural, egale în
faţa exigenţelor existenţei. Rezultă că egalizarea acestor şanse trebuie să devină o valoare
morală şi o ţintă de atins, conştientizată clar de societate. Societatea are obligaţia de a crea
şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi, prin mijloace legislative, politico –
administrative, organizatorice şi tehnologice. Asigurarea şanselor egale în educaţie
presupune că necesităţile de educaţie ale persoanelor cu dizabilităţi au o valoare egală cu ale
celorlalte persoane. Egalizarea şanselor are în vedere atât necesităţile generale, cât şi cele
individuale de educaţie şi vizează, pe de altă parte, eliminarea obstacolelor care pot apărea
în accesul şi participarea la procesul de învăţământ.
Încadrarea oamenilor, în general, şi a copiilor în special, într-una din categoriile de
normalitate, subnormalitate sau supranormalitate psihică este dificil de realizat şi presupune
anumite riscuri.
Conceptul de normalitate are o semnificaţie generală, care priveşte ansamblul dezvoltării
psihofizice a individului şi una particulară, cand se referă la o trăsătură sau un grup de însuşiri
ca: intelective, caracteriale, afective, senzoriale, fizice, etc.
Conceptul de subnormalitate se aplică acelor subiecţi care din cauza unor deficienţe nu
au o dezvoltare şi o evoluţie normală, ceea ce necesită condiţii speciale cu caracter educativ-
recuperativ.
Conceptul de supranormalitate. Majoritatea specialiştilor consideră că aşa cum există o
metodologie şi instituţii diferenţiate de educare pentru copiii normali şi pentru cei subnormali,
trebuie să existe şi programe de stimulare a copiilor supradotaţi pentru valorificarea întregului
lor potenţial, a cultivării talentelor.
Dezvoltarea cognitivă a copiilor cu deficienţe nu este fixată la naştere. În mod evident
intervin alţi factori care joacă un rol important în împiedicarea sau facilitarea progresului
individual, cum ar fi: moştenirea genetică, mediul familial în care copilul creşte şi învaţă,
accesul sau inaccesul la serviciile de intervenţie, atenţia acordată problemelor de sănătate,
prezenţa sau absenţa serviciilor de sprijin familial, accesul sau inaccesul la o grădiniţă sau
şcoala potrivită lui.
La copiii cu cerinţe educative speciale (C.E.S.) diferenţele de ordin social sunt:
 Incapacitatea de integrare socială – elevii cu dificultăţi de învăţare nu-şi cunosc
punctele tari şi pe cele slabe, nu înţeleg comportamentul celorlalţi iar urmarea este
izolarea acestor elevi.
 Lipsa de maturitate afectivă – din cauza lipsei maturităţii afective, elevii cu dificultăţi în
învăţare care se află între vârsta pre-adolescenţei şi cea adultă au deseori
comportament egocentric; ei interpretează lucrurile plecând de la viziunea proprie fără
să ţină seama de ceilalţi.
 Slaba capacitate de analiză – datorită incapacităţii de a analiza ei nu au un limbaj
corporal adaptat sentimentelor momentane şi nici nu înţeleg limbajul corporal al
altora, nu pot înţelege sentimentele de simpatie sau solidaritate ce li se adresează.
 Afectivitate superficială – copiii cu C.E.S. nu se pot adapta diverselor situaţii
cotidiene, au o viziune deformată asupra relaţiilor sociale, ceea ce îi determină de

1
 exemplu, să discute intim cu necunoscuţi sau să trateze cadrul didactic de la egal la
egal.
 Percepţie greşită a situaţiilor – unii dintre elevii cu dificultăţi în învăţare nu se
comportă adecvat momentului, pentru ei contând doar propria persoană.
 Tulburări lingvistice şi de conceptualizare – aceste tulburări fac ca anumiţi elevi cu
cerinţe speciale să interpreteze ad litteram ceea ce aud şi nu au noţiunea nuanţărilor;
ei nu înţeleg comportamentul şi limbajul celorlalţi (bucurie, tristeţe etc.) toate acestea
fiind greu de corectat.
Eşecurile şcolare, în stabilirea de relaţii cu cei din jur, conduc adesea la interiorizare,
izolare, formarea unei imagini de sine nereale, neîncrederea în ceilalţi, nervozitate excesivă,
apariţia sau accentuarea unor complexe de inferioritate, dezorganizarea personalităţii. Aceste
situaţii se oglindesc în comportament : o slabă colaborare cu ceilalţi, atitudini negative faţă de
activitate şi colectiv, nemulţumire privind aprecierea rezultatelor altora, agresivitate, etc.
Devierile comportamentale care au la bază deficienţele de orice fel sunt rezultatul mai
multor factori cumulaţi. Cadrele didactice sunt primele care trebuie să sprijine copiii cu
deficienţe în formarea unor comportamente şi abilităţi care trebuie să permită integrarea
socio- profesională.
Datoria cadrelor didactice, dar şi a societăţii în general este de a spori încrederea în
forţele proprii, a sprijini în momentele dificile, a oferi un model de comportament spre care
copiii să aspire. În condiţiile în care copilului cu deficienţe îi sunt stimulate şi dirijate
permanent activitatea intelectuală, activitatea afectiv – volitivă, beneficiază de un confort
psihic, riscurile apariţiei abaterilor comportamentale sunt minime.
O metodă importantă pentru educarea copiilor cu C.E.S. este jocul. După cum bine ştim,
copiii îşi petrec majoritatea timpului liber şi nu numai, jucându-se. Jocul reprezintă pentru
copii o modalitate de a-şi exprima propriile capacităţi. Prin joc, copilul cu C.E.S. capătă
informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi obiectele din mediul
înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp. Putem spune că jocul este „munca
unui copil”. În timpul jocului copilul vine în contact cu alţi copii sau cu adultul, astfel că jocul
are un caracter social.
Exemple de jocuri şi activităţi ce permit cadrelor didactice să ajute elevii pentru
achiziţionarea comportamentului social
Iată câteva sugestii:
 Elevii formează un cerc. Se alege o caracteristică fizică ( culoarea părului sau a
ochilor etc.) a vecinului din stânga şi i se face acestuia un compliment. După un tur
complet, elevii vor explica ce au simţit, auzind complimentul primit.
 Cereţi elevilor să aducă la şcoală câte o fotografie mai veche şi una recentă. Afişaţi-le
una lângă alta, punând copiii să discute schimbările ce au avut loc între timp.
 Cu ajutorul unei tuşiere se iau amprentele digitale ale copiilor. Aceştia le vor compara
şi vor constata că nu seamănă una cu cealaltă.
 Înregistraţi fiecare copil cu un reportofon. Ascultaţi apoi şi discutaţi despre tipurile de
voce: ascuţită, gravă, rapidă, lentă etc.
 Cereţi copiilor să decupeze din carton câte o stea mare (sau o figură geometrică) şi
să scrie în interiorul acesteia: Îmi este frică de…, Sunt bucuros când…, Mă întristez
când… etc. Elevii vor discuta ceea ce au scris.
 Cereţi copiilor să completeze pe o fişă ce au discutat şi ce au făcut în ultima
săptămână împreună cu elevul X. Apoi puneţi-i să scrie ceva despre ei înşişi,
necunoscut colegilor : ce le place, ce nu le place, cum se simt în anumite ocazii etc.
Aceste foi se introduc în plicuri şi se afişează sub fotografia fiecărui elev. În timp,

2
 elevii pot adăuga în plicuri şi alte aprecieri sau comentarii. Mai târziu , elevii care vor
pot citi şi celorlalţi ce au scris.
 Folosiţi reviste ilustrate din care copiii vor decupa imagini care prezintă ceva ce le
place. Pentru fiecare elev se va face câte un poster.
 Cereţi copiilor să facă arborele genealogic al familiei sale apropiate (fraţi, surori,
părinţi, bunici etc.). Această activitate va întări sentimentul de apartenenţă.
 Se afişează pe tablă fişe pentru fiecare elev, aceştia scriind deasupra „Cine sunt
eu?”. Apoi fiecare copil completează următoarele fraze:
- Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt………………………………………………
- Mă simt mândru de mine pentru că………………………………………………………..
- Îmi place mult să……………………………………………………………………………..
- Îmi doresc să………………………………………………………………………………….
- Mi-ar plăcea să devin…………………………………………………………………………
- Prefer să……………………………..decât să………………………………………………
- Ştiu că pot să………………………………………………………………………………….
- Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este……………………………………
Puneţi-i să citească fişele; elevii vor discuta ceea ce au scris.
Alte modalităţi de realizare a socializării sunt competiţiile inter-clase cu conţinut cultural
artistic în activităţile extracurriculare cu prilejul serbărilor şcolare, zilelor jubiliare, excursiilor,
plimbărilor.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă în şcoala noastră s-au organizat: serbarea şcolară ,
concursuri interşcolare unde participanţii au fost elevii cu C.E.S. de la două şcoli publice din
oraş şi elevii din învăţământul special. Cu acest prilej am urmărit exersarea comportamentelor
de macrogrup iar elevii au înţeles semnificaţia religioasă a sărbătorilor de iarnă şi au învăţat
să relaţioneze, să comunice şi să se cunoască reciproc, au stabilit relaţii interpersonale
concrete şi au respectat normele de bună convieţuire.
Alte activităţi de socializare au fost desfăşurate cu prilejul zilelor de 1 şi 8 Martie. Cu
această ocazie elevii claselor a V-a au participat la concursurile „Cel mai frumos mărţişor” şi
„Pentru tine, mamă”. Copiii au confecţionat mărţişoare si felicitări adecvate celor două
evenimente şi au prezentat un program artistic dedicat Zilei Femeii. Activităţile s-au desfăşurat
în prezenţa şi cu sprijinul părinţilor şi al asistenţilor maternali. La sfârşit elevii au primit diplome
şi premii iar lucrările lor au fost expuse pentru a putea fi văzute de către ceilalţi elevi şi cadre
didactice. Aceste două activităţi au fost organizate în cadrul proiectului „Luna artelor” iniţiat de
Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila.
Prin aceste activităţi elevii îşi formează şi exersează comportamente adecvate şi
civilizate în ocazii speciale, îşi formează deprinderile de relaţionare socială.
În cadrul activităţilor desfăşurate cu ocazia Zilei Dunării-29 iunie – în parteneriat cu
Consiliul Judeţean Brăila, copiii din clasele a V-a A, a VI-a A, a VII-a A, au participat la
acţiunile desfăşurate în perioada 7 – 13.06.2007: acţiune de ecologizare în Insula Mare a
Brăilei, plimbare pe falaza Dunării, proiecţie de diapozitive cu imagini din Delta Dunării,
concurs „Dunărea, de la izvor la vărsare”.Tot cu acest prilej s-a desfăşurat o activitate în
parteneriat cu Compartimentul de protecţie a Naturii. A fost prezentată flora şi fauna fluviului
Dunărea, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei; în urma discuţiilor copiii au înţeles care sunt
cauzele poluării Dunării, factorii care o determină, precum şi măsurile care se impun pentru
conservarea acestui microsistem.
Mediul înconjurător îi dă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou
pentru el, de a descoperi lucruri care îi stârnesc curiozitatea, dorinţa de a le înţelege şi de a le
cunoaşte mai bine. Astfel, elevii clasei a VI-a A , participă cu lucrări plastice având ca temă
evenimentele din Calendarul Ecologic, pe parcursul anului şcolar 2007-2008, în cadrul
3
Proiectului educaţional „ECOPICTURA” realizat de I.S.J.Dolj, Grădiniţa nr. 43 - Craiova. În
acest mod copiii se vor familiariza cu evenimentele importante şi atractive din calendarul
ecologic, îşi vor dezvolta capacitatea de dezvoltare plastică individuală, îşi vor forma
deprinderea de ocrotire şi înfrumuseţare a mediului înconjurător.
Pentru realizarea relaţiilor în macrogrupul social ne-am deplasat cu elevii la Faleza
Dunării. Cu această ocazie copiii au observat formele de relief (câmpia-faleza, Munţii
Dobrogei), fluviul Dunărea, mijloacele de transport fluvial, instituţiile publice aflate pe faleză. În
acest caz copiii şi-au format deprinderile de comportare civilizată în mijloacele de transport, au
exersat comportamente adecvate şi civilizate. La clasă, elevii au primit următorul test:

Găseşte răspunsul corect

Unde se vând ziare? Serveşte la învăţătură

 la brutărie  un ziar
 la alimentara  o carte
 la chioşc  o revistă
 la cofetărie  un rebus
Te face să râzi Unde erau ancorate bărcile?
 un câine  la malul Dunării
 o paiaţă  în mijlocul Dunării
 o fantomă  pe faleză
 un cântec  pe trotuar
Am ajuns pe faleză cu:
 autobuzul
 autoturismul personal
 trenul
 bicicleta
Pe Dunăre trec: De pe faleză se văd următoarele instituţii:
 trenuri  Primăria municipiului Brăila
 vapoare  Poliţia
 avioane  Pompierii
 bărci  o şcoală

Din cei 12 elevi care au primit testul, 9 elevi au ales răspunsurile corecte (75%).
Prin conţinutul lor, aceste activităţi se referă la aria de dezvoltare personală şi socială,
având ca scop final independenţa copilului / tânărului precum şi integrarea lui într-un mediu în
continuă schimbare. Activităţile se găsesc într-o relaţie de interdependenţă reciprocă cu
implicaţii metodologice intermodulare / intradisciplinare şi intramodulare ,de valorificare a
învăţarii sociale cu largă deschidere spre normalitate. În acest sens, normalizarea este
concepută ca un proces reciproc, de acceptare a persoanei deficiente de către comunitate şi
de participare a acesteia la viaţa comunităţii. Educaţia copilului cu deficienţe este abordată
sub aspectele ei pozitive cu scopul valorificării optime a tuturor disponibilităţilor
psihoindividuale cât şi a particilarităţilor tipului şi gradului de deficienţă. Se oferă astfel
posibilitatea de valorificare cât mai eficientă a actului educaţional la care are dreptul şi copilul
cu C.E.S.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. Asociaţia RENINCO România, Ghid de predare învăţare pentru copiii cu C.E.S., Bucureşti,
Editura Mar Link, 2000.

2. Asociaţia RENINCO România, Tineri pentru tineri, Bucureşti, 2000.

3. Ene, Ligia, Ionescu, Ludmila, Mânzat, Bibiana, Niculcea, Didona, Păunescu, Constantin,
Petrescu, Margareta, Popovici, Doru, Vlad, Terapia educaţională integrată, Bucureşti, Editura
Pro Humanitate, 1977.

4. Păunescu, Constantin, Copilul deficient – cunoaşterea şi educarea lui, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1983.