Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DIPLOMĂ
COORDONATOR, ABSOLVENT,
PROMOŢIA
2011
3
FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN
ŞCOALĂ POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION FILIALA DOROHOI
SPECIALIZAREA ,,ASISTENT MEDICAL GENERALIST”
PROMOŢIA
2011
4
Cuprins
Argument
Capitolul I: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie7
I.1 Descrierea bazinului......................................................................................7
I.2 Fiziologia sistemului osos.............................................................................8
Capitolul II: Descrierea traumatismului de bazin 11
II.1 Factori de risc............................................................................................15
II.2 Simptomatologie........................................................................................18
II.3 Diagnostic de certitudine...........................................................................19
II.4 Complicaţii................................................................................................19
II.5 Tratament...................................................................................................21
II.6 Profilaxie...................................................................................................22
Capitolul III: Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru
explorări specifice 23
III.1 Examene de laborator...............................................................................24
III.2 Radiologie................................................................................................25
III.3 Sondaj vezical..........................................................................................26
Capitolul IV: Intervenţiile asistentei medicale privind îngrijirea pacientului
cu traumatism de bazin28
IV.1 Manevre specifice în asistenţa pacientului cu traumatism de bazin.........29
IV.2 Intervenţii specifice asistentului medical.................................................37
IV.3 Mobilizarea şi transportul pacientului cu traumatism de bazin................47
Capitolul V: Prezentarea cazurilor 50
Capitolul VI: Educaţie pentru sănătate 94
Concluzii
Bibliografie
5
Argument
6
Capitolul I: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
7
Fig.1.Arhitectura bazinului.
Repartitia greutăţii corpului în
ortostatism
Zonele de rezistenţă sunt reprezentate de ansamblul acestor linii de forţă
care formează un inel complet, prin care se transmit solicitările ce traversează
inelul pelvin. Zonele slabe sunt importante deoarece ele reprezintă locul de
elecţie al fracturilor şi disjuncţiilor centurii pelvine. Ele cuprind: posterior
orificiile sacrate si articulaţia sacro-iliacă cu partea posterioară a aripii iliace;
lateral zona slabă este formată de cavităţile cotiloide, iar anterior de simfiza
pubiană şi ramurile ilio si ischio-pubiene.
Inelul pelvin este parţial deformabil datorită celor 3 articulaţii: simfiza
pubiană şi articulaţiile sacro-iliace, puţin mobile dar adaptate pentru a absorbi
solicitările.
Există o interdependenţă între diferitele elemente ale inelului pelvin: o
ruptură într-un punct are răsunet asupra întregului inel şi îi compromite
stabilitatea. Ruptura părţii anterioare a bazinului, cea mai puţin rezistentă,
reprezintă primul tip al oricărei fracturi pelvine.
9
proteină de legare a calciului din os,are efect antirahitic ,acţionează sinergic cu
parathormonul pentru a determina demineralizarea osoasă prin proliferarea
osteoclastelor. Creşterea activităţilor osteoclastelor de către parathormon
necesita prezenţa vitaminei D3.
Calciul de schimb : osul ca şi alte ţesuturi ale organismului conţine un tip
de calciu de schimb care este întotdeauna în echilibru cu ionii de calciu din
lichidul extracelulelor.Calciul de schimb de la nivelul osului reprezintă până la
1%din calciul osos total,fiind reprezentat de săruri uşor mobilizabile .Acest tip
de calciu realizează un mecanism rapid de tampon care împiedică concentraţia
calciului din lichidul celular să varieze foarte mult.
Osul este în permanenţă format de către osteoblaste şi este continuu lizat
acolo unde sunt active osteoclastele. Osteblastele se găsesc şi pe suprafeţele
exterioare ale oaselor şi în cavităţile osoase. În toate oasele vii se desfăşoară o
oarecare activitate osteoblastica.
Osteoliza are loc în imediata vecinătate a osteoclastelor.Acestea emit către
os prelungiri similare vilozităţilor şi secretă din aceste vilozităţi două tipuri de
substanţe: enzime proteolitice şi câţiva acizi, incluzând acidul citric şi cel lactic.
Enzimele digera sau dezorganizează matricea organică a osului iar acizi
solubilizează sărurile minerale.
10
Capitolul II: Descrierea traumatismului de bazin
11
bazinului din cadrul politraumatismelor. Aceaşi autori arata că, raportat la Scorul
Hanovra din politraumatisme (HPTS) sunt următoarele date:
- rata mortalităţii în HPTS grup I, < 11 puncte este 0,2%;
- rata mortalităţii în HPTS grup II, intre 11-30 puncte a fost de 6,9%;
- rata mortalităţii în HPTS grup III, intre 31-49 puncte a fost 26,7%;
- rata mortalităţii în HPTS grup IV 50 puncte = 54%.
În traumatismele complexe ale pelvisului, la fracturile inelului pelvin se
adauga concomitent traumatismul de ţesuturi moi şi organe interne. Astfel, tot
Gansslen A (1) şi colab. arata că majoritatea asocierilor au fost urologice -
62,9% dintre cazuri (leziuni de vezica urinară şi uretra); în 23,1% dintre cazuri
au fost leziuni pelviene, în 20,2% au fost leziuni intestinale, în 24,3% leziuni
neurologice, în 18,1% traumatisme ale ţesuturilor moi pelvine, în 24,7% au fost
fracturi deschise de bazin.
Gansslen A. şi colab. analizând rata medie a spitalizării în secţia de terapie
intensiva, arata ca pentru HPTS sub 25 puncte media spitalizării a fost de 2 zile,
iar peste 25 puncte mai mult de 8 zile. În funcţie de starea pelvisului, media
spitalizării la ATI a fost de 2,7 zile în fracturile de tip A, de 5,9 zile în fracturile
de tip B şi 7,9 zile în fracturile de tip C.
Traumatismul cauzal este întotdeauna de o mare violenţă, pe primul loc
aflându-se accidentele de circulaţie, urmate de accidentele de muncă şi de
defenestrări. Aceasta face ca frecvenţa fracturilor de bazin în cadrul
politraumatismelor să fie de circa 20% (Murtry). Leziunile asociate sunt
numeroase şi recunosc o anumită ordine de frecvenţă:
- leziuni abdominale grave (29%): ruptura de splină, ficat, diafragm,
dezinserţie de
mezenter, ruptura de intestin. Mortalitatea în aceste cazuri atinge 60%;
- leziuni craniene (46%). Când acestea necesită o intervenţie chirurgicală
mortalitatea atinge 60%;
- leziuni toracice (62%);
12
- leziuni osoase ale membrelor (85%);
- leziuni urinare (12%).
Cea mai simplă este clasificarea descriptivă care se bazează pe sediul
fracturii.
13
Fig. 2 Disfuncţie pubiană
14
Alteori focarul posterior este o fractura a aripii sacrate (Voillemier) sau o
disjuncţie a articulaţiei sacro-iliace homolaterale (Fig. 5).
Deplasarea poate fi importantă: hemibazinul este ascensionat, iar
complicaţiile vasculare şi nervoase sunt frecvente.
Alte leziuni sunt mai rare: dublă fractură verticală, bilaterală (fractura
cvadruplă).
Mai ales persoanele sub 20 de ani cât şi cele peste 65 de ani au risc crescut
de a prezenta fracturi ale bazinului. După vârsta de mijloc, femeile prezintă un
risc major de a-şi fractura oasele, comparativ cu bărbaţii.
Astfel factorii de risc pentru traumatismele de bazin sunt:
- activitatea sportivă, în mod special, sporturile de contact;
- slăbiciune musculară şi a oaselor ca urmare a sedentarismului;
- accidentele rutiere, care sunt cauza cea mai frecventă a fracturilor de
bazin;
- boli care fragilizează oasele.
Există numeroşi agenţi vulneranţi care pot fi responsabili de producerea
politraumatismelor. Dintre aceştia pot fi enumeraţi:
-agenţi fizici;
-barotraume;
-electricitate;
-leziuni termice.
Aceşti agenţi acţionează cel mai adesea solitar dar pot acţiona uneori şi
împreună ceea ce duce la amplificarea traumei (ex.: un electrocutat pe un stâlp
de înaltă tensiune care suferă ulterior şi o cădere de la înălţime).
Agenţii fizici sunt elementul patogenic cel mai des implicat în producerea
politraumelor; ei pot acţiona: prin impact direct (compresie, strivire, tăiere etc),
15
prin undă de şoc (în accidente rutiere, explozii etc.) sau prin
acceleraţie/deceleraţie. Rezultatele acestora sunt:
-contuzii;
-plăgi;
-hemoragii;
-entorse;
-luxatii;
-fracturi;
-amputatia de membre;
-traumatisme cranio-cerebrale;
Contuzia (traume închise)
Contuziile sunt reprezentate de totalitatea modificărilor funcţionale şi
structurale produse în ţesuturi în urma unui agent vulnerant, fără compromiterea
integrităţii tegumentului sau mucoasei; sunt caracteristice accidentelor de
circulaţie, dar apar şi în alte etiologii precum agresiuni cu corpuri contondente,
precipitări. Presupun două mecanisme lezionale principale:
-compresie sau strivire; produc grave alterări la nivelul ţesuturilor prin
ruperea ţesuturilor, compresie şi disfuncţie în aportul sanguin tisular;
-mişcarea diferenţiată a unor structuri anatomice parţial fixate, cauzată de
decelerare (ex.: ruptura aortei descendente).
Ambele mecanisme produc apariţia la nivelul ţesuturilor a unor deformări
fizice de întindere, forfecare sau strivire. în momentul în care acestea depăşesc
elasticitatea sau vâscozitatea ţesuturilor (punct de rupere sau limită elastică), se
produce ruptura acestora.
Entorsa
Este traumatism articular închis, ce afectează ţesuturile moi articulare şi
periarticulare, produse în urma unei suprasolicitări bruşte şi necorespunzătoare a
articulaţiei.
Primul ajutor în cazul unei entorse consta în repausul fizic al articulaţiei şi
16
aplicarea unei pungi cu gheaţă sau comprese reci. Acestea au un dublu efect:
reduc durerea şi determină vasoconstricţie locală, reducând fluxul sangvin local
şi prin aceasta limitând tumefacţia şi inflamaţia locală.
Luxaţia
Luxaţia este traumatismul articular ce determina pierderea raporturilor
normale între suprafeţele osoase ce formează articulaţia. Luxaţiile pot fi
complete: când deplasarea este totală sau incomplete numite şi subluxaţii, când
deplasarea capetelor osoase este parţială.
Semnele şi simptomele unei luxaţii sunt:
durere articulara violenţă la început, ce devine difuză şi scade în
intensitate în câteva zile;
impotenţa funcţională a articulaţiei;
atitudine vicioasa a membrului (o atitudine nefirească a membrului
respectiv, datorată durerii şi impotentei funcţionale);
deformarea articulara.
Primul ajutor în caz de luxaţie consta în imobilizarea membrului afectat şi
transportul ulterior într-o unitate spitaliceasca unde se va realiza reducerea
luxaţiei (repunerea în poziţie normală a oaselor).
Fractura
Fracturile sunt leziunile oaselor rezultate în urma unui traumatism, când se
întrerupe continuitatea osoasă. Sunt cele mai frecvente tipuri de leziuni apărute
în cazul accidentelor soldate cu politraumatisme.
În funcţie de traiectul de fractură la nivelul osului, fracturile sunt:
transversale, oblice, longitudinale, în spirală sau cominutive (când rezulta mai
multe fragmente osoase).
În funcţie de lezarea sau nu a ţesuturilor moi adiacente, fracturile pot fi:
fracturi deschise: când la locul fracturii exista şi o plagă;
fracturi închise: când tegumentele adiacente sunt intacte.
În funcţie de raportul fragmentelor osoase după fractură, acestea pot fi:
17
fără deplasare: când capetele osoase rezultate în urma fracturii rămân în
contact;
cu deplasare: când capetele osoase rezultate se deplasează.
Fracturile fără deplasare pot deveni fracturi cu deplasare, dacă nu se iau
măsuri corespunzătoare de imobilizare a zonei de fractură.
Semnele şi simptomele unei fracturi sunt:
- durere vie, accentuată de mişcare;
- impotenţa funcţională apăruta imediat după traumatism;
- deformarea regiunii;
- mobilitate osoasă anormală;
- modificări locale: tumefacţie (creşte în volum), eritem (roşeaţa), căldura
locală.
II.2 Simptomatologie
19
II.4 Complicaţii
20
Diagnosticul leziunilor vasculare se poate face prin angiografie realizată
prin cateterism retrograd femural sau pe cale axilară. Mai întâi se obţine o
aortografie globală de orientare spre o leziune viscerală sau vasculară, care este
urmată de o arteriografie selectivă abdomino-pelvină ce poate identifica
leziunile tronculare sau colaterale.
Embolizarea este unul din gesturile terapeutice ce are scopul de a suprima
printr-un embol fluxul sangvin în arterele de calibru mic (arterele fesieră,
ruşinoasă, obturatoare).
Ligatura chirurgicală a axului ilio-femural, a arterei hipogastrice sunt
gesturi “disperate” care pot salva viaţa pacientului dacă sunt practicate precoce,
când reanimarea pacientului nu este eficace deoarece sursa de sângerare persistă.
4. Complicaţiile viscerale sunt mult mai rare şi apar în fracturile bazinului
cu mare deplasare. Putem întâlni ruptura rectală, asociată de obicei cu ruptura
uretrei posterioare, perforaţia colonului sau a intestinului subţire prin fragmente
16 uterina (uterul fiind mai vulnerabil in caz de graviditate) şi leziuni ale
vaginului.
II.5 Tratament
21
kg pentru a obţine reducerea ascensiunii hemibazinului (exemplu: fracturi duble
verticale homolaterale- Fig. 4).
Fig. 127. Sinteza fracturilor bazinului: a) disjuncţia simfizei şi a celor două articulaţii
sacroiliace şi fractura corpului sacrului; b) încălecare simfizară asociată unei fracturi
posterioare iliace; c)- Fractura Malgaigne (aripa iliacă) A – vedere anterioară, B- vedere
superioară; d) fractura Voillemier
II.6 Profilaxie
La adulţii cu vârsta de peste 65 ani, peste 90% din fracturile de şold sunt
cauzate de căderi, mortalitatea la un an a pacienţilor cu fracturi de şold fiind de
20% (7,8). Aportul zilnic de vitamina D este esenţial pentru scăderea riscului de
fractură. Studiile clinice sugerează ca doză optimă zilnică pentru acest grup de
vârsta este de aproximativ 700-800 UI.
22
Capitolul III: Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului
pentru explorări specifice
24
curent evidentele administrative şi medicale ale bolnavului. Pe baza indicaţiilor
prescrise de medic în foaia de observaţie, pregăteşte condica de medicamente.
Administrează medicamentele şi urmăreşte efectul lor, anunţă orice schimbare s-ar ivi în
starea bolnavului.
III.2 Radiologie
25
evidenţiază amploarea leziunilor osoase şi deplasarea fragmentelor, ca şi
leziunile asociate ale organelor intrapelviene (Fig.6) .
Contuziile vezicale - Vezica urinară este un organ pelvin, protejat prin arcul
pubian anterior. Aceasta explică de ce majoritatea traumatismelor de bazin sunt
urmate de rupturi de vezică. Leziunile vezicii urinare sunt variabile, drept
urmare a etiologiei traumatismelor dar şi gradelor de umplere a vezicii în timpul
traumatismelor.
Schematic ruptura de vezică poate fi intraperitoneală, ca rezultat al unui
traumatism violent hipogastric (lovitura cu piciorul) pe o vezică urinară plină ce
explodează în totalitate în regiunea peritoneală; va rezulta un epanşament urinar
amestecat cu sânge. Ruptura subperitoneală este rezultatul unui traumatism
asociat cu fracturi de bazin - vezica se fixează într-un fragment osos.
Leziunea vezicală anterioară sau laterală este întotdeauna subperitoneală
şi are drept urmare formarea unei colecţii de urină şi sânge; aspectul este cel al
unei celulite.
26
Diagnosticul rupturii de vezică - se pune pe existenţa traumatismului şi
prezenţa hematuriei macroscopice.
Conduita terapeutică - în cazul sindromului peritoneal se intervine
chirurgical rapid cu lavajul cavităţii peritoneale şi reparaţia breşei vezicii; în
cazul unei fracturi de bazin cu hematurie macroscopică pacientul este tratat în
secţia de urologie; consult ortopedic, cicatrizare, mobilizare la pat.
27
Capitolul IV: Intervenţiile asistentei medicale privind îngrijirea
pacientului cu traumatism de bazin
28
IV.1 Manevre specifice în asistenţa pacientului cu traumatism de bazin
29
Semne şi simptome
Pentru o evaluare corectă a pacientului este necesar a se face diferenţa
între semne şi simptome.
-Semnul este ceva ce se poate vedea sau simţi la un pacient, o modificare
evidentă obiectivă. Exemple: cianoza, edemele, icterul.
-Simptomul este o tulburare subiectiva percepută de bolnav; este ceea ce
spune pacientul, de exemplu „mă doare spatele” sau „cred că o să vărs”.
Exemple: durerea, greaţă, palpitaţiile, ameţeala.
Primul pas al examinării fizice consta din determinarea semnelor vitale.
Semnele vitale sunt: respiraţia, pulsul, temperatura şi tensiunea arterială.
-Examinarea pacientului “din cap până în picioare”
Este important ca examinarea să fie făcută în acelaşi mod de fiecare dată
pentru a fi siguri că am verificat toate părţile corpului.
Se comunica clar leziunile găsite celorlalţi membri ai echipei medicale.
Examinarea pacientului “din cap până în picioare“ poate fi efectuată
indiferent dacă pacientul este conştient sau inconştient.
În toate cazurile de traumă se are în vedere posibilitatea existenţei leziunii
de coloană cervicală. Se stabilizează capul şi coloana şi se încearcă
minimalizarea mişcării în timpul examinării. Infirmarea leziunii de coloană
cervicala se poate face doar pe baza examenului radiografic.
Examinarea bazinului
Bazinul se examinează pentru a observa echimoze, hemoragie sau
tumefiere. Dacă pacientul nu acuza durere, apăsam uşor pe crestele iliace, oasele
bazinului, observând dacă acesta prezintă sau nu mobilitate. Dacă pacientul
acuza durere sau sensibilitate sau dacă am oservat o mişcare anormală, putem
suspiciona o leziune severă la acest nivel.
O importanţă deosebită la examinarea bazinului trebuie să o acordăm
hainelor pacientului, dacă acestea sunt îmbibate cu urina sau fecale poate fi un
30
semn important pentru diagnosticarea unor boli sau leziuni, cum este atacul
vascular cerebral.
Examinarea continuua cu examinarea zonei genitale pentru a observa
leziuni externe. Deşi aceasta examinare este neplăcută pentru pacient, trebuie
efectuată dacă există orice suspiciune de leziune la acest nivel. Exemple:
scurgeri de sânge prin meatul urinar indica o leziune la nivelul uretrei, scurgerea
de sânge prin anus denota lezarea rectului.
Examinarea extremităţilor
Examinarea extremităţilor se face sistematic pentru a determina dacă
există leziuni la acest nivel. Aceasta examinare consta din cinci paşi:
-observam dacă există leziuni vizibile, căutam hemoragii sau deformitati;
-examinam dacă există sensibilitate la nivelul mâinilor, palpând uşor,
privim fata pacientului şi asultam dacă sunt semne de durere;
-rugam pacientul(dacă este conştient) să mişte mâna sau piciorul, verificam
dacă mişcarea este normală, întrebam dacă există durere la mişcare;
-verificam sensibilitatea la nivelul extremităţilor prin atingere uşoară,
întrebam pacientul dacă simte atingerea;
-evaluam circulaţia la nivelul extremităţilor prin verificarea pulsului şi a
timpului de reumplere capilară.
Examinarea spatelui
Examinarea spatelui se efectuează în doi timpi şi cu o echipă medicală
formată din trei membri. Se fixează capul şi gâtul pacientului, un mebru al
echipei medicale se va poziţiona la capul pacientului şi va fixa capul, alţi doi vor
fi poziţionaţi lângă pacient, unul la nivelul toracelui, iar celălalt la nivelul
bazinului. La comanda primului pacientul va fi întors pe o parte, păstrând capul
în ax, asistentul poziţionat la la toracele pacientului va palpa cu o mână fiecare
vertebra, coastele, scapula, zona lombara, căutând plăgi, hemoragii, echimoze,
fracturi. Pacientul este aşezat din nou pe spate şi folosind aceeaşi metodă va fi
întors pe cealaltă parte penru aputea examina şi restul spatelui.
31
Concomitent cu examinarea spatelui, pacientul poate fi aşezat pe bord sau
pe targa metalică pentru a evita o mobilizare ulterioară a acestuia.
Dacă există corpi străini inclavati în diferite regiuni ale corpului, care se
afla încă în plaga, se lasa acolo, şi se va imobiliza în poziţia găsită.
Obţinerea istoricului medical al pacientului
Cunoaşterea stării sănătăţii pacientului înaintea incidentului poate ajuta
personalul medical să acorde tratamentul adecvat şi să evite măsurile care pot
pune în pericol pacientul. De aceea este important să obţinem cât mai multe
informaţii legate de istoricul medical al pacientului.
În cazul unui pacient conştient vom pune întrebări cu referire la:
- vârsta;
-daca pacientul se ştie suferind de vreo boală(cardiaca, diabet etc);
-daca este în timpul unui tratament;
-daca este alergic la ceva.
Dacă pacientul este inconştient, putem cere date de la un membru al
familiei, un prieten său coleg. Mai nou, informaţii importante se găsesc pe
brăţări sau medalioane medicale.
Evaluarea continuă
Pacienţii care par a fi stabili pot deveni instabili foarte repede, de aceea
este esenţial supravegherea pacienţilor atent pentru a observa schimbări în starea
lor.
Ca o regulă generală trebuie monitorizate semnele vitale ale pacientului la
fiecare 15 minute. Se menţin libere căile aeriene, se monitorizează respiraţia şi
pulsul şi se observa aspectul tegumentelor şi temperatura.
-Acordarea primului ajutor
Acordarea primului ajutor în cazul pacienţilor politraumatizati se face în
baza protocoalelor „Suportul vital de bază”(SVB) şi „Suportul vital
avansat”(SVA).
32
La pacientul critic traumatizat, deteriorarea respiratorie şi hemodinamică
se poate datora mai multor cauze, iar abordarea unor astfel de situaţii variază de
la caz la caz. Astfel, potenţiale cauze ale deteriorării şi opririi cardio-pulmonare,
sunt:
-Leziuni neurologice centrale severe cu colaps cardiovascular secundar.
-Hipoxie secundară stopului respirator, survenit după o leziune neurologică,
obstrucţie de căi aeriene, pneumotorax deschis masiv, sau lacerare sau
strivire de arbore traheobronşic.
-Lezarea severă, directă a unor structuri vitale: inimă, aortă, artere
pulmonare.
-Suferinţe medicale anterioare sau alte situaţii ce conduc la accidentări:
fibrilaţie ventriculară (FV) survenită la conducătorul unui autovehicul,
electrocutare, etc.
-Scăderea importantă a debitului cardiac în caz de pneumotorax în tensiune
sau tamponadă cardiacă.
-Hipovolemia prin hemoragie masivă cu diminuarea severă a furnizării
oxigenului la ţesuturi.
-Leziuni survenite în mediu rece (ex. fracturi ale membrelor) complicate cu
hipotermie secundară severă.
În cazul stopului cardiac asociat hemoragiei interne necontrolabile sau
tamponadei cardiace, un prognostic mai bun este asociat cu transportul
rapid al victimei într-un serviciu de urgenţă cu posibilităţi de intervenţie
chirurgicală imediată.
Pacienţii la care stopul cardio-respirator survenit în prespital s-a datorat
hemoragiei prin afectarea mai multor organe (cum se întâmplă în traumatismul
nepenetrant), rareori vor supravieţui intact din punct de vedere neurologic, în
ciuda unei intervenţii rapide şi eficiente atât în prespital cât şi într-un centru de
traumă.
33
Necesitatea începerii manevrelor de resuscitare impune descarcerea rapidă
a victimei cu imobilizarea coloanei cervicale. Iniţierea imediată a manevrelor de
SVB şi SVA vor asigura calea aeriană patentă, oxigenarea, ventilarea şi
circulaţia pacientului. În cazul în care mai mulţi pacienţi prezintă leziuni severe,
personalul de urgenţă trebuie să stabilească priorităţile privind acordarea
îngrijirii. Dacă numărul pacienţilor critic traumatizaţi depăşeşte resursele
sistemului medical de urgenţă, cei la care nu se decelează puls vor fi consideraţi
prioritatea ultimă în ceea ce priveşte acordarea îngrijiriilor şi triajul. Aplicarea
acestui ghid permite declararea decesului în prespital sau renunţarea la
manevrele de resuscitare în cazul în care există mai mulţi pacienţi critic
traumatizaţi, sau când leziuniile sunt incompatibile cu viaţa.
Suportul vital de bază (SVB) presupune evaluarea stării de conştienţă,
eliberarea căilor aeriene, evaluarea respiraţiei cu susţinerea oxigenării şi
ventilării dacă este cazul, precum şi evaluarea şi susţinerea circulaţiei.
Evaluarea stării de conştienţă
Traumatismul cranian sau şocul pot determina alterarea stării de conştienţă.
În cazul leziunii medulare cervicale, victima poate fi conştientă dar incapabilă să
se mişte. Pe parcursul evaluării iniţiale şi a stabilizării salvatorul trebuie să
monitorizeze reactivitatea pacientului. Deteriorarea pacientului poate indica fie
compromiterea neurologică, fie insuficienţă cardiorespiratorie.
Calea aeriană (A - airway)
În cazul politraumatismului sau în cazul traumatismului izolat
craniocervical, coloana trebuie imobilizată în timpul manevrelor de SVB.
Pentru deschiderea căii aeriene este utilizată manevra de subluxare anterioară a
mandibulei în locul hiperextensiei capului.
Dacă este posibil, un al doilea salvator va fi responsabil de imobilizarea
capului şi a coloanei cervicale în timpul manevrelor de SVB, până se aplică un
dispozitiv adecvat de imobilizare spinală.
34
Odată calea aeriană fiind deschisă din punct de vedere anatomic, trebuie
îndepărtat sângele, lichidul de vărsătură şi alte secreţii din cavitatea orală.
Aceasta se realizează folosind tifon sau un câmp pe un deget înmănuşat,
introdus în cavitatea orală a pacientului. De asemenea se poate realiza şi prin
aspirare.
Respiraţia / Ventilaţia (B - breathing)
Odată stabilită o cale aeriană patentă, salvatorul trebuie să evalueze
respiraţia.
Dacă respiraţia este absentă sau ineficientă (respiraţii agonice sau respiraţii
superficiale cu frecvenţă scăzută) este necesară ventilarea pacientului. În timpul
ventilării pacientului trebuie imobilizată coloana cervicală; aplicarea ventilaţiilor
gură la gură se va face prin intermediul unor măşti cu valvă sau “câmpuri”
faciale, pentru a asigura protecţia resuscitatorului.
Dacă toracele nu se expansionează în timpul ventilării, în pofida
încercărilor repetate de a deschide calea aeriană prin manevra de subluxare
anterioară a mandibulei, trebuie exclusă existenţa unui pneumotorax în tensiune
sau a unui hemotorax masiv; atât diagnosticarea, cât şi tratarea unei asemenea
leziuni, sunt gesturi de suport vital avansat (SVA). Ventilaţiile vor fi
administrate, lent pentru a reduce riscul de inflaţia gastrică, regurgitare şi
aspiraţie pulmonară.
Circulaţia (C - circulation)
Dacă victima nu prezintă semne de circulaţie sanguină (nu există nici un fel
de mişcare, inclusiv mişcări respiratorii, tuse) ca răspuns la ventilaţia realizată
de către salvator şi dacă acesta nu detectează puls carotidian,trebuie începute
compresiile sternale.
Dacă există la dispoziţie un monitor-defibrilator, acesta va fi aplicat şi va
permite verificarea producerii primare a unei fibrilaţii sau tahicardii ventriculare
care a determinat pierderea stării de conştienţă şi ulterior traumatismul. De
35
asemenea, cu ajutorul monitor-defibrilatorului va fi evaluat ritmul cardiac al
victimei şi se va indica aplicarea sau nu a şocului electric.
Oprirea unei hemoragii externe se va face prin compresie directă.
Calea aeriană
Indicaţiile de intubare în cazul pacientului traumatizat includ:
- Stopul respirator (apneea);
- Insuficienţa respiratorie prin hipoventilaţie severă, hipoxemie refractară
la oxigenoterapie, acidoza respiratorie;
- Şocul;
- Traumatismul craniocerebral sever;
- Incapacitatea victimei de a-şi proteja calea aeriană superioară (ex.
pierderea reflexului de vărsătură, alterarea stării de conştienţă, comă);
- Unele traumatisme toracice (ex. torace moale, contuzie pulmonară,
traumatism penetrant);
- Semne de obstrucţie a căilor aeriene;
- Asocierea de leziuni cu potenţială evoluţie către obstrucţia căilor aeriene
(traumatism facial, leziuni la nivel cervical);
- Anticiparea necesităţii suportului ventilator mecanic.
În general se preferă intubarea orotraheală. Este contraindicată intubarea
nasotraheală în prezenţa leziunilor maxilofaciale severe sau a fracturii de bază
de craniu, datorită riscului de a plasa sonda în afara traheei în timpul intubării.
Poziţionarea corectă a sondei trebuie confirmată frecvent prin examinare
clinică, prin utilizarea oximetriei şi a monitorizării CO 2 expirat: imediat după
intubare, în timpul transportului, la orice mobilizare a pacientului.
Eşecul intubării traheale la pacientul cu traumatism facial masiv şi edem
constituie o indicaţie pentru cricotiroidotomie. Prin cricotiroidotomie se obţine
rapid o cale aeriană sigură ce susţine oxigenarea, deşi ventilaţia va fi
suboptimală.
36
Odată ce sonda traheală este introdusă, ventilaţiile şi compresiile realizate
simultan pot determina pneumotorax în tensiune pe un plămân deja lezat, mai
ales dacă există şi fracturi costale sau sternale. Se recomandă efectuarea
coordonată a ventilaţiilor şi compresiilor, în raport de 1:5, dacă există leziuni de
cutie toracică.
Se poate tenta introducerea sondei nasogastrice pentru decompresia
stomacului dacă există traumatism maxilofacial dar acesta nu este sever. În
prezenţa traumatismului maxilofacial sever există riscul plasării sondei
nasogastrice intracranian. În aceste condiţii, sonda nasogastrică trebuie introdusă
cu atenţie, iar poziţia acesteia în stomac trebuie confirmată.
37
CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de
grosimea cateterului. Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi
corespunzătoare calibrului venei.
Cateterul venos periferic
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la
nivelul membrelor inferioare este utilizat în special la copil şi mai rar la adult
datorită riscului de tromboflebită.
Un abord deloc de neglijat şi extrem de util în urgenţă când nu se reuşeşte
canularea venelor de la nivelul membrelor este cel de la nivelul venei jugulare
externe. Poziţia Trendelenburg crescând presiunea venoasă în teritoriul cav
superior permite o mai bună vizualizare a venelor jugulare externe (jugularele
devin turgescente).
Materiale necesare pentru puncţia venoasă periferică:
-tampoane sterile cu alcool sanitar;
-garou;
-ac de puncţie sau CVP, sterile;
-benzi adezive pentru fixarea canulei;
-ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui heparină/ml ser
fiziologic).
Tehnica puncţiei venoase periferice
-pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
-asistentul va fi echipat cu mănuşi sterile;
-membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionat decliv (gravitaţia va
accentua stază venoasă);
38
-se aplică garoul aproape de locul puncţiei. Plasarea garoului la distanţă
face că patul venos în care se adună sângele să fie mai mare şi implicit venele
care urmează a fi puncţionate vor fi mai puţin umplute. Garoul va fi strâns în aşa
fel încât va fi întreruptă doar circulaţia venoasă nu şi cea arterială (oprirea
circulaţiei arteriale va face dificilă umplerea venoasă).
-după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă
pumnul de mai multe ori ceea ce va duce la creşterea fluxului sanguin în
membrul respectiv cu o mai bună vizualizare a venelor;
39
După ce canula de plastic a fost introdusă în totalitate intravenos se desface
garoul, mandrenul metalic
40
-se deschide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare şi se umple trusa
de perfuzie cu soluţia perfuzabilă având grijă să se elimine tot aerul de pe tub.
Se închide dispozitivul de reglare a picăturilor, se conectează la cateter
după care se deschide dispozitivul de reglare a picăturilor la ritmul dorit;
-camera de picurare are încorporat un filtru care împiedică particulele de
cauciuc care se pot desprinde din dopul flaconului la introducerea trocarului
trusei să ajungă intravascular.
Trusele prin care se administrează soluţii cristaloide sau coloide (trusele de
perfuzie) sunt diferite de trusele prin care se administrează sânge sau produşi de
sânge (truse de transfuzie), diferenţa constă în filtrele specializate pentru
administrarea de sânge şi produşi de sânge.
Imobilizarea pacienţilor
Dacă un pacient a suferit un traumatism se suspicionează întotdeauna o
leziune la nivelul capului său a coloanei vertebrale. Tratamentul inadecvat al
acestora poate duce la leziuni permanente sau la paralizie. Capul pacientului
trebuie menţinut în poziţie neutră şi imobilizat.
Moduri de imobilizare a capului şi coloanei pacientului şi dispozitive de
imobilizare.
-gulerele cervicale – sunt folosite pentru a preveni mişcarea capului şi a
gâtului. Sunt cunoscute mai multe modele de gulere cervicale:
-gulere cervicale reglabile
-gulere cervicale monobloc
-gulere cervicale din două bucăţi
Gulerele cervicale sunt confecţionate din polietilena de densitate mare,
prezintă protecţie de spumă hipoalergenică, centura din Velcro. Sunt
radiotransparente raza X, CT, RMN. Construcţie monobloc, uşor de montat şi de
dimensionat. Prezintă avantajul de a îngloba 4 dimensiuni de adult (fără gât,
scurt, normal, înalt) într-un singur guler.
41
Aceste gulere doar reduc mişcarea la acest nivel. Când se folosesc
gulerele cervicale este nevoie să se imobilizeze capul pacientului cu mâinile, cu
o pătură sau cu un alt sistem.
Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie minimum de două
persoane. Un salvator se aşează la capul pacientului, va fixa capul şi cu o
mişcare ferma va aşeza capul în ax, cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul
cervical.
.
Important este să se îndepărteze toate hainele din jurul gâtului pacientului.
Se începe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gâtului fără al
mai mişca.
42
Coloana vertebrală este formată din suprapunerea şi articularea unor oase,
numite vertebre: vertebrele cervicale, toracale, lombare, sacrale şi coccigiene,
care formează asfel un canal prin care trece măduva spinării.
Orice fractură la nivelul coloanei vertebrale prezintă riscul lezariii
măduvei, ceea ce poate provoca paralizii sau chiar moartea victimei.
Dacă există un potenţial pericol şi victimă trebuie mobilizată, aceasta se
va face cu imobilizarea coloanei vertebrale; victima va fi culcată pe un plan dur
(targa) şi fixată cu legături trecute peste coapse, bazin şi torace.
Aşezarea de pe sol pe targa sau brancard se face astfel: se va întoarce
simultan tot corpul victimei pe o parte (ideal de către 2 persoane) şi o altă
persoană va introduce brancardul sau targa sub corpul victimei.
Dispozitive folosite la imobilizarea coloanei vertebrale:
-targa de coloană tip Baxtrap;
-bord de lemn;
-targa lopata.
Folosirea oricărei variante de tărgi se realizează după o evaluare iniţială a
traumatismului,după fixarea coloanei cervicale şi după evaluarea secundară.
Eliberarea cailor aeriene şi ventilaţia
Pacienţii inconştienţi au în general căile aeriene obstruate. De cele mai
multe ori obstrucţia este cauzată de alunecarea limbii spre posterior, iar simpla
eliberare a căilor aeriene poate fi suficientă că victima să-şi reia respiraţia în
mod spontan.
Dacă victima este în imposibilitatea de a-şi elibera căile aeriene, acestea
vor trebui deschise manual, acest lucru se realizează prin manevrele de
hiperextensie a capului şi ridicarea bărbiei sau prin subluxaţia mandibulei.
Hiperextensia capului
Victima va fi aşezată în decubit dorsal iar asistentul se aşează în genunchi
lateral de ea, cu o mână plasată pe frunte se va împinge capul pe spate, cât se
43
poate de mult (hiperextensie) şi cu două degete de la cealaltă mână plasate pe
bărbie se va urmări ridicarea acesteia.
Este interzisă utilizarea acestei manevre în cazul suspiciunii de
traumatism al coloanei vertebrale cervicale.
Subluxaţia mandibulei:
Este o tehnică folosită pentru a elibera căile aeriene în cazul în care
pacientul este victima unui accident de circulaţie, cădere de la înălţime sau în
toate situaţiile în care suspicionam un traumatism al coloanei vertebrale
cervicale.
Victima va fi aşezată în decubit dorsal, asistentul se plasează în genunchi,
la capul victimei, se aşează degetele de o parte şi de alta sub unghiul mandibulei
şi se împinge în sus şi anterior cu ajutorul policelor ambelor mâini. În tot acest
timp capul victimei va rămâne într-o poziţie fiind foarte atenţi ca prin manevra
de subluxaţie a mandibulei să nu facem şi hiperextensia capului.
După deschiderea cailor aeriene prin tehnicile arătate anterior se va
deschide gura victimei căutând existenţa vreunui eventual obstacol ( resturi
alimentare, voma, secreţii, sânge, proteze dentare, dinţi rupţi, pământ etc.).
Odată găsită cauza, ea va fi îndepărtată prin una din următoarele metode:
-curatirea cu ajutorul degetelor- nu necesită echipament înafară de mănuşile
de examinare;
-aspiratia se realizează cu ajutorul aspiratoarelor manuale sau mecanice.
Aspiratoarele sunt utilizate în scopul îndepărtării secreţiilor, sângelui şi
vomismentelor din căile respiratorii ale pacientului, pentru a-i asigura acestuia
transferul aerului spre şi de la plămâni şi ai facilita ventilaţia.
Se folosesc sonde de aspiraţie rigidă de tip Yankauer sau sonde de
aspiraţie flexibile. Ambele sonde pot fi folosite pentru aspiraţia orofaringelui,
dar pentru aspiraţia nazofaringelui se folosesc doar sonde de aspiraţie flexibile.
Adâncimea la care putem introduce sonda Yankauer în cavitatea bucala se
măsoară şi reprezintă distanţa de la comisura bucala la lobul urechii.
44
Aspiraţia se efectuează 10-15 secunde, după care pacientul trebuie
reventilat sau oxigenat. În acest timp sonda de aspiraţie se introduce într-un
container cu apă pentru curăţare.
La pacienţii inconştienţi după ce am eliberat căile aeriene, trebuie să
asigurăm şi menţinerea liberă a acestora.
Pipa Guedel poate fi folosită la orice pacient inconştient, rolul ei fiind
menţinerea liberă a căilor aeriene superioare.
Pipa de mărime corespunzătoare şi corect introdusă va apasa baza limbii
împiedicând căderea acesteia în spate, spre faringele posterior.
Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipa se face prin măsurarea
distanţei de la comisura bucala launghiul mandibulei.
45
Măştile de ventilaţie gura la masca de diferite mărimi, asigura protecţia
salvatorului în timpul ventilaţiei.La folosirea măştii se asigura o mărime
corespunzătoare fetei bolnavului.
Balonul de ventilaţie
46
Balonul de ventilaţie oferă posibilitatea ventilării eficace şi suplimentarea
cu oxigen.
Folosind balonul fără rezervor concentraţia oxigenului în aerul ventilat nu
depăşeşte 60 %, iar cu rezervor suplimentar de oxigen(care se ataşează la partea
inferioară a balonului) se asigura o ventilaţie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.
În cele mai multe situaţii pacientul poate fi tratat în poziţia în care s-a
găsit şi mobilizarea să se facă ulterior cu ajutorul unui alt membru al echipajului.
Mobilizarea imediată a pacientului se face în următoarele situaţii:
-pericol de foc, explozie sau prăbuşirea structurii în care se afla pacientul;
-daca sunt prezente substanţe periculoase;
-daca zona accidentului nu poate fi protejată;
-daca pacientul nu este accesibil ;
-daca pacientul se afla în stop cardio-respirator şi trebuie mutat pentru a
putea începe RCP.
Echipamentul folosit la mobilizarea pacientului:
-targa cu roţi – cele mai multe tipuri pot fi ridicate sau coborâte la înălţimea
dorită, partea de la capul sau/şi picioare poate fi ridicată. Aceste tărgi sunt
47
prevăzute cu centuri pentru fixarea pacientului. Tărgile pot fi manevrate de doi –
patru oameni în funcţie de terenul sau încăpere.
-targa portabila (brancarda) – tărgile portabile sunt folosite când cele cu roţi
nu pot fi manevrate în spaţii înguste.
-bordul –este confecţionat din lemn masiv, pe părţile laterale sunt prevăzute
cu mânere pentru transport şi locaşuri pentru fixarea centurilor, în partea
superioară unde se aşează capul pacientului este prevăzut cu un canal metalic, pe
care poate fi ataşate fixatoarele de cap. Încet locul bordului de lemn a fost
preluat de cel confecţionat din material mai uşor, cum ar fi fibră de carbon.
Bordul este folosit pentru pacienţii care au suferit un traumatism în special la
nivelul capului său coloanei. Pacienţii la care se foloseşte bordul trebuie
asiguraţi cu centuri, iar dacă traumatismul este la nivelul capului său gâtului,
capul va trebui imobilizat.
-targa cu lopeţi – este un dispozitiv rigid care poate fi desfăcut în două, pe
lungime. Acest dispozitiv se introduce sub pacient, întâi o jumătate, apoi cealaltă
şi apoi se unesc cele două părţi.
Targa lopata este folosită pentru mobilizarea traumatizatului în condiţii de
siguranţă.
-vesta extractoare, splintul de coloană – vesta extractoare sau KED
(Kendrick Extrication Device) este instrumental cel mai potrivit pentru
extragerea pacientului şi imobilizarea coloanei vertebrale în situaţii de urgenţă,
care este găsit în poziţie şezândă şi care au suferit un traumatism.
Vesta este rigidă pe verticală şi flexibilă pe orizontală, este construită din
vinil dur pe exterior şi este prevăzută cu centuri de imobilizare, realizează
imobilizarea şi în cazul fracturilor de şold sau a celor pelviene, permite aplicarea
monitoarelor/defibrilatoarelor şi nu limitează acţiunea pantalonilor antişoc,
poate fi folosită şi la paciente gravide sau la copii.
-Transportul pacientului cu fractură de bazin
48
După ce au fost acordate măsurile de prim ajutor traumatizatului o etapă
importantă ulterioară este reprezentată de evacuarea şi transportul celui
accidentat.
Transportul accidentatului cuprinde:
- pregătirea politraumatizatului pentru transport;
- ridicarea de la locul accidentului şi amplasarea pe targa a
politraumatizatului sau pe alt mijlocimprovizat şi apoi în cursul transportului;
- poziţia accidentatului pe targa în funcţie de leziunile suferite;
- poziţia în decubit lateral la traumatizaţii în comă;
- poziţia Trendelenburg inversata cu înclinarea de 10 -15maxima, la cei cu
fracturi ale bazei craniului;
- poziţia în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, la traumatizaţii
în stare de şoc datorită hemoragiei;
- poziţia în decubit ventral la cei cu leziuni craniofaciale;
- poziţia Trendelenburg cu înclinarea de 10-15° la traumatizaţii cu stare de
şoc;
- poziţia în decubit dorsal la traumatizaţii conştienţi suspectaţi de fracturi
ale coloanei vertebrale sau ale bazinului;
- poziţia semisezanda la accidentaţii toracopulmonari sau la cei cu
insuficientă cardiorespiratorie;
- poziţia semisezanda la cei cu leziuni abdominale.
Mijioacele de transport ale accidentaţilor:
în funcţie de viteză de deplasare, confortul pe care îl oferă, utilarea cu
aparatura, instrumentar şi medicamente necesare reanimării pacientului
(sistemul de suspensie pentru bolnav, trusa antişoc şi instalaţia pentru legătură
radio) s-au realizat :
- autosanitare de transport şi de reanimare;
- elicoptere de legătura şi de transport;
- avioane sanitare de transport.
49
Capitolul V: Prezentarea cazurilor
Cazul I
Culegerea de date
Nume: M.M Sex: M. Localitatea: Comăneşti, comuna Suharău
Vârsta: 40 ani
Data internării: 10.06.2011
Mediul familiar: căsătorit, 2 copii
Mediul profesional: neasigurat
Cetăţenie: naţionalitate română
Diagnostic la internare:
Traumatism prin cădere de la înălţime, fracturi bazin
Diagnostic la 72 de ore: fractură de bazin cu deplasare
Diagnostic la externare: fractură de bazin cu deplasare
Stare de sănătate:
Durere locală pe spinele iliace, pube, arcada unghiulară;
Crepitaţii osoase;
Impotenţă funcţională;
Falsa scurtare a membrului inferior, corespunzător părţii
fracturate;
Rotarea membrului spre exterior;
50
Contractura muşchilor abdominali datorită hematomului
retroperitonial.
Anameza:
antecedente colaterale;
mama: afecţiune cardiacă;
antecende pesonale, fiziologice şi patologice;
hepatita A în copilărie;
Obişnuinţă de viaţă:
-alcool (cantităţi foarte mici) - nu neagă;
-tutun: da;
-alimente preferate: nu;
-igiena: independenţă;
Istoricul bolii
Pacientul în vârstă de 40 ani, declară că în urmă cu 2 ore a suferit un
traumatism prin cădere de la 4 metri din copac. Se prezintă la spital cu
ambulanţa şi se internează la secţia chirurgie.
Examen local:
-durere la comprimarea şoldului;
-durere la mişcare;
-falsa scurtare a membrului pe partea afectată;
-impotenţă funcţională.
Alergic la - nu se ştie;
Examen obiectiv:
-stare generală bună;
-stare de nutriţie-bună;
-facies: palid;
-înălţimea: 1,78 m;
-greutate: 82 kg;
-tegumente: palide;
-mucoase: normale;
51
-ţesut conjuctiv- adipos;
-sistem ganglionar - nepalpabil;
-sistem muscular- normatom, normachinetic;
-sistem oslo-articular;
-oprirea continuităţii osoase la nivelul bazinului.
Aparat respirator:
-torace normal conformat;
-sonoritate pulmonară normală;
-murmur vezicular fiziologic.
Aparat cardiovascular:
-Ritmic normal;
-Aparat digestiv:
-Contractura muşchilor abdominali, datorită hematomului retro-peritonial;
-Ficat, căi biliare, splină: normal;
Aparat uro-genital: loje renale nedureroase, urină normocronică, micţiuni
fiziologice
Sistem nervos, endocrin, organ de simţ: oricutat temporospaţial.
Investigaţii paraclinice:
-Examen sânge:
VSH=5mm/1h (VN 2-10 mm/h)
Hemoleucogramă
-leucocite=5,46 (VN=4-10 - 103/μ2)
-hematii=5,07 (VN-4,2 -6,0/106/μ2);
-hemoglobină=15,0 (VN=13-17,5/g/dl)
-hematocrit=44,5 (VN=40,1-51%);
-volum mediu eritrocitar -87,8 (VN=78-94/gL)
-HEM-CHEM =29,6 (VN=26-32/pg)
-Neutrofile =3,72(VN=1,80-6/103/μl)
Biochimie:
52
-glucoză=89 mg/dl (VN =55-110 mg/dl);
-uree=37,35 ml (VN=12-50 mg/dl)
Urina:
-densitate=1,016 g/dl (VN=1,01 S-1,022 g/dl)
p.H=6 (V.N.=5-6,5)
Examen radiologie:
Radiografie bazin - fracturi multiple bazin.
Nevoi fundamentale
13. A învăţa - -
54
Plan de îngrijire
70
Reducerea Asigurarea -recomandă repaus total la pat;
capacităţii la repaosului la -asigurarea repausului fizic şi emoţional; Pacientul stă la pat
efort pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă.
A învăţa cum -respectarea tratamentului medicamentos;
să-si păstreze -toaleta pacientului. Tegumente şi mucoase
sănătatea curate
71
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
09.03.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -toaleta pacientului imobilizat. Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi curate
sănătatea mucoasele
72
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
10.03.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -toaleta pacientului imobilizat. Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi curate
sănătatea mucoasele
73
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
11.03.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -imobilizare la pat 180 de zile; Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi -control periodic spitalicesc la 30 de zile; curate
sănătatea mucoasele -toaleta pacientului imobilizat.
74
75
Cazul II
Culegere date
Nume: C.R Sex: M Loc: Dorohoi, str. Sf. Ioan Românul, nr. 151
Data internării: 06.04.2011
Mediu familiar: căsătorit
Mediu profesional: salariat
Cetăţenie: naţionalitate - română
Dignostic la internare - Traumatism prin cădere de la înălţime
Doagnostic de 72h: fractură coxal stâng
Diagnostic la externare: fractura coxal stâng
Stare de sănătate:
-durere în fosa iliacă stângă;
-impotenţă funcţională;
-membrul rotat spre exterior;
-crepitaţii osoase.
Anameza:
-antecedente hetero-colaterale-fără implicaţii;
-antecedente personale, fiziologice şi patologice: neagă alte fracturi în
antecedent;
-condiţii de viaţă şi muncă: bune;
-comportamente: fumează 20 ţigări/zi.
Istorcul bolii:
Bolnavul declară că în urmă cu 30 minute, suferă un traumatism prin
cădere de pe o scară, apoi se prezintă la Spitalul Municipal Dorohoi, unde este
intermat la secţia chirurgie.
Examen local:
-durere la compresiunea şoldului stâng;
76
-durere la mişcare;
-crepitaţii osoase;
-impotenţă funcţională;
-alergic la: nu se ştie.
Examen obiectiv:
-stare generală bună;
-stare de nutriţie bună;
-înălţime: 1,72 m;
-greutate: 68 kg;
-tegumente: normale;
-ţesut conjuctiv: normal;
-mucoase: normale;
-sistem muscular: normal;
-sistem osteo-articular;
-sprirea continuităţii osoase la nivelul şoldului.
Aparat cardiovascular:
-Ritmic-normal;
Aparat digestiv: normal;
Examen laborator:
-Examen sânge: VSH=5mm/1h(VN 2-10 mm/1h)
-Hemoleucogramă
-leucocite=5,22 (VN=4-10/103/μL)
-hematii=5,07 (VN=4,2 -6,0/106/ μL);
-hemoglobină=15,0 (V.N. 13-17,5/g/dl)
-hematocrit=42,3 (VN=40,1-51%);
-volum mediu eritrocitar -83,7 (V.N=78-94/gL)
-HEM-CHEM =29,6 (VN=26-32/pg)
-Neutrofile =4,09(VN=1,80-6/103/μl)
Biochimie:
glucoză=91 mg/dl (VN =55-110 mg/dl);
77
-uree=39,42 ml (VN=12-50 mg/dl)
Urina:
-densitate=1,016 g/dl (VN=1,015-1,022 g/dl)
p.H=6 (V.N.=5-6,5)
Examen radiologie:
Fractură completă coxală stânga, cu fragment coxal desprins.
78
Nevoi fundamentale
12. A se recrea - -
13. A învăţa - -
79
80
Plan de îngrijire
80
Reducerea Asigurarea repaosului la pat -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii -ajută pacientul să aibă o bună poziţie confortabilă; Pacientul stă la
la efort -recomandă repaos total la pat. pat
A învăţa A fi curat şi a-şi proteja -toaleta pacientului;
cum să-si tegumentele şi mucoasele -respectarea tratamentului medicamentos; Tegumente şi
păstreze mucoase
sănătatea curate
81
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
07.04.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -toaleta pacientului imobilizat. Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi curate
sănătatea mucoasele
82
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
08.04.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -imobilizare la pat 60 de zile; Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi -control periodic spitalicesc la 30 de zile; curate
sănătatea mucoasele -toaleta pacientului imobilizat.
83
84
Cazul III
Culegere de date
87
Nevoi fundamentale
12. A se recrea - -
13. A învăţa - -
88
Plan de îngrijire
89
Reducerea Asigurarea repaosului la pat -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii -ajută pacientul să aibă o bună poziţie confortabilă; Pacientul stă la
la efort -recomandă repaos total la pat. pat
A învăţa A fi curat şi a-şi proteja -toaleta pacientului;
cum să-si tegumentele şi mucoasele -respectarea tratamentului medicamentos; Tegumente şi
păstreze mucoase
sănătatea curate
90
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
09.01.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -toaleta pacientului imobilizat. Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi curate
sănătatea mucoasele
91
Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
Pacientul să -repaus la pat;
Circulaţia prezinte puls, T.A. -administrarea medicaţiei prescrise de medic; Ameliorarea circulaţiei
inadecvată în limite normale -măsurarea: puls, T.A., repiraţia, temperatura.
Diminuarea durerii -administrarea de analgezice;
Durerea în 15 min. -recomandarea pacientului să respecte un aport Ameliorarea durerii
corespunzător de lichide.
-explică pacientului motivle repetării planului
Anxietate Liniştirea terapeutic cu toate aspectele sale: farmacologie, Pacientul a dormit
10.01.2011 pacientului stil de viaţă; liniştit în cursul nopţii
-ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi
încearcă să-i explice necesitatea depăşirii acestora;
-aerisirea salonului;
-umidificarea aerului din salon.
Reducerea Asigurarea -asigurarea repaosului fizic şi emoţional;
capacităţii la repaosului la pat -ajută pacientul să aibă o poziţie confortabilă. Pacientul stă la pat
efort
A învăţa A fi curat şi a-şi -respectarea tratamentului medicamentos;
cum să-si proteja -imobilizare la pat 90 de zile; Tegumente şi mucoase
păstreze tegumentele şi -control periodic spitalicesc la 30 de zile; curate
sănătatea mucoasele -toaleta pacientului imobilizat.
92
93
Capitolul V: Educaţie pentru sănătate
94
care acordă primul ajutor trebuie să facă apel la fantezie şi să improvizeze,
putând folosi: carton, metal, plastic, pături înfăşurate etc;
• Transportă cu atenție pacientul la spital sau la medic, astfel încât membrul
fracturat să fie cât mai imobil.
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în
cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale.
Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul
trebuie:
♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
♦ să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de
acordare a primului ajutor.
În fiecare şcoală trebuie ă existe cel puţin o trusă de prim ajutor. Aceasta
trebuie să conţină:
INSTRUMENTAR:
- foarfece;
- dispozitiv pentru respiraţie gură la gură;
- pipă Guedel pentru adult;
- pipă Guedel pentru copil.
95
Concluzii
96
neputând sta în picioare, vor fi aşezaţi pe targă sau pe un plan dur. Fiecare
mişcare declanşează dureri şi poate să accentueze şocul.
Bolnavul este pus să urineze. Dacă urina este limpede, vezica urinară sau
uretra nu au fost interesate. Dacă urina conţine sânge proaspăt, accidentul este
grav.
În situaţii speciale (surpări de galerii, de maluri) bolnavul va fi degajat în
„bloc", fixându-se bazinul cu mâinile, fără brutalitate. Transportul pe plan dur
către o unitate sanitară este obligatoriu, cât mai repede cu putinţă.
Lucrarea expusă este o tentativă de contribuţie la evidenţierea unor aspecte
actuale traumatismelor de bazin, subliniind importanţa evitării accidentelor
rutiere şi a celor din viaţa de zi cu zi, fapt ce ar contribui la scăderea mortalităţii
în România.
Acestea sunt motivele pentru care am ales ca temă îngrijirea pacientului cu
traumatism de bazin, precum şi datorită faptului că în activitatea practică pe care
am desfăşurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani am acordat îngrijiri de
nursing mai multor pacienţi care sufereau de aceast traumatism.
Consecinţele şi rapiditatea instalării complicaţiilor, precum şi tendinţa
frecventa la recidive m-au impresionat, iar empatia manifestată faţă de pacienţii
cu traumatism de bazin m-a ajutat să înţeleg mai bine această afecţiune.
Folosind o bogată bibliografie de specialitate şi însuşindu-mi noţiuni de
nursing din cadrul orelor la care am participat, am încercat să subliniez
importanţa combaterii şi prevenirea accidentelor care au ca rezultat fracturarea
bazinului.
97
Bibliografie
http://pentrufamilie.ro;
http://www.educatiapentrsanatate.go.ro/metodologia.htm.
98