Acest Parlament crede că feminismul a adus mai mult rău decât bine.

Criteriu: Armonia în societate

Feminism - Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate
sferele de activitate.

Context: Feminismul s-a schimbat mult de la începuturile sale până acum, mișcarea care lupta
pentru egalitatea drepturilor femeilor cu cele ale bărbaților a devenit un instrument de a
exprimarea urii și dezagrării normelor societale. Cu trecerea timpului ideile propagate de
feminism se învechesc dată fiind ameliorarea evidentă a situației femeilor în societate,
schimbarea viziunii societății asupra imaginii femeii etc. fapt care dovedește că ideile feministe
nu mai sunt nici necesare nici sustenabile. Iar pentru a le reda relevanță liderii mișcării feministe
încearcă sau să reinventeze roata sau să radicalizeze ideile pentru a le reda o noua dimensiune și
pentru a crea iluzia unei probleme care necesită a fi rezolvată. De-a lungul noului mileniu
feminismul a abordat teme precum fizicul femeii, femeile în depresie, femeile afectate de boli
psihice Ș.a.m.d ceea ce demonstrează devierea mișcării de la scopul inițial.
Astăzi echipa propoziției va demonstra că turnura pe care a luat-o feminismul este una
defectuoasă, este una care determină malfuncționarea ideii feministe originale și una care pune în
pericol valorile societății. Vom aborda această temă prezentând 3 argumente acestea fiind:

1. Feminismul nu mai este o mișcare nobilă ci o propagandă intrată în extrem.

2. Feminismul lezează dreptul femeilor la alegere și determină deteriorarea imaginii
familiei în societate.
3. Feminismul antagonizează cele două sexe.

Feminismul nu mai este o mișcare nobilă ci o propagandă intrată în extrem.

După cum am mai zis feminismul și-a schimbat direcția ca urmare a mai mulți factori precum
schimbarea atitudinii societății față de imaginea femeii, ameliorarea situației acesteia
în civilizațiile din vest și prin ameliorarea situației avem în vedere garantarea din punct de
vedere juridic a acelorași drepturi atat femeilor cat și bărbaților, egalarea acestora din punct de
vedere economic și mai important recunoașterea valorii intrinseci a femeilor ca egală cu cea
abărbaților. Toate aceste schimbări au avut loc aproximativ până în anii 2000 când toate țările din
vest au recunoscut deplin și irevocabil și au înrădăcinat exhaustiv ideea egalității sexelor cu asta
atingând scopul general al mișcării feministe.
În acest moment mișcarea feministă trăiește procesul de tranziție, procesul care s-a sfârșit cu
redefinirea idealurilor mișcării și stabilirea noilor priorități la nivel mondial și societal. Noua
mișcare feministă are ca punct de plecare probleme mult mai specifice precum imaginea corpului
femeiei în societate, reprezentarea acesteia la nivel național în parlament sau alte organe de
stat, combaterea privilegiilor bărbaților în cadrul societății patriarhale și eradicarea discriminării
de orice formă în orice spațiu la fel ca și asumpția controversată că bărbații și femeile sunt
identici iar diferențierea lor ține doar de felul în care au fost crescuți și normele societății din
care fac parte.

Aceste idei care la prima vedere par inofensive se dovedesc a fi contraproductive, in majoritatea
cazurilor cauza este caracterul vag al teoriei feministe care permite interpretarea în diferite
moduri a ideilor și mai mult determină în unele cazuri execuția dezastruoasă a a acestora.
Exemple fiind protestele nude, fenomene care au stârnit controverse și nu au avut impactul dorit
asupra societății, la fel ca și atitudinea ostilăfață de culturile unde predomină patriarhatul
precum cele din orientul mijlociu sau noile programe de educație unde băieții și fetele sunt
crescute absolut în același fel făcându-se abstracție de sex și preferințele copiilor care reies din
sexul codat genetic.
Problema majoră a caracterului propagandistic al feminismului este modul radical în care este
prezentat societății, cu alte cuvinte radicalizarea presupune prezența unei entități care este de
vină și care este demnă de dispreț în acest caz aceștia sunt bărbații imaginea acestora fiind una
de creaturi care acționează exclusiv la nivel instinctual care se nasc cu predispunerea la viol și pe
lângă toate astea mai beneficiază de privilegiul de a fi opresori a femeilor de pretutindeni. Pe
lângă faptul că bărbatul este văzut ca opresor femeia este prezentată într-o ipostază exagerată de
victimă ipostază acceptată pe larg de către publicul mișcării din țările din vest fapt care efectiv
nu coincide cu realitatea dat fiind că majoritatea femeilor care urmează idealurile feministe
beneficiază de educație superioară și de un număr mare de libertăți fapt care este ignorat de
către propaganda feministă.

Impactul care îl are noul format al mișcării este

1. Numărul mare de disensiuni create între sexe, feminismul luptând efectiv pentru justificarea
purtării care înainte era clasificată drept nefeminină sau tabu la nivel de societate.
2. Dezinformarea în masă a femeilor în sensul situației reale ale acestora.
3. Eșecuri educaționale din parte părinților adepți ai teoriei.

O altă problema identificată de echipa propoziției astăzi este faptul că

Feminismul lezează dreptul femeilor la alegere și determină deteriorarea familiei în societate.

Ca și orice altă mișcare, feminismul se bazează pe un arhetip, un arhetip care întruchipează un

anumit set de valori, idealuri și aspirații. În cazul feminismului de nou format acest ideal este
femeia emanicipată, dedicată carierei care în ciuda piedicilor care le întâlnește reușește să
demonstreze lumii că femeile tot pot să se ridice în ierarhia profesională: Scopul primordial al
acestui ideal feminin este de a reduce semnificativ din relevanța așa-numitor “gender roles”
concepte care mișcarea le consideră depășite și care nu permit emaniciparea femeilor.

Din păcate feminismul face abstracție de 2 lucruri esențiale, acestea sunt

a. familia
b. faptul că nu orice femeie își dorește o carieră
Chiar dacă conceptele de gender roles care presupun ca femeia să fie cea care naște, educă,
crește și are grijă în mare parte de copil sunt vechi nu înseamnă că sunt nefuncționale. Anume
aceste concepte stau la baza umanității, nucleul oricărei societăți fiind familia iaracțiunile care
defapt le promovează mișcarea feministă, chiar dacă indirect, reduc din șansele cuplurilor de a
avea o familie funcțională și fericită din simplul motiv că bărbatul nu mai este văzut ca și partener
ci mai mult ca un concurent privilegiat, care trebuie depășit.
idealurile feminste promovează cariera în detrimentul familiei motivând că orice femieie e liberă
să aleagă să creeze sau nu o familie. O altă idee propagată activ este imaginea unei femei
independente care pur și simplu nu are nevoie de partener și nici familie defapt imaginea unei
astfel de femei deseori coincide cu imaginea femeiei carieriste fapt ce iarași ne duce la concluzia
că idealurile feministe vin în contradicție cu una din valorile primordiale ale oricărei societăți de
pe planetă, cea a familiei.

După cum am mai zis feminismul teoretic prezintă posibilitatea unei alegeri între, familie și
carieră subliniez cuvântul teoretic pentru că în practică feminismul nu prezintă decât o singură
posibilitate, cea de a se conforma și a urmări modelul tipic de femeie independentă. Dovadă
acestui fapt fiind atitudinea discriminatorie pe care o au activistele și membrele sau membrii
mișcării față de femeile care aleg să își fondeze o familie și nu optează pentru o carieră. Avem
numeroase exemple de astfel de incidente , cel mai elocvent fiin un articol din revista
universității Princeton care coținea un articol care sugera că unul din cele mai bune lucruri care
studentele de la facultate îl pot face e să-și găsească soți, afirmație care a fost profund criticată
de presa feministă și imediat catalogată drept sexistă, discriminatorie și antifeministă.
Care este concluzia? Mișcarea creează un fals hype care e menținut fanatic de către persoanele
extrimiste din cadrul mișcării.

La rândul său impactul unor astfel de acțuni este și el pe măsură, dată fiind negarea rolului
primordial al femeii în cadrul familiei avem tot mai multe cupluri care lasă copii în grija bonelor
ceea ce are urmări nefaste în dezvoltarea emoțională a copiilor. Urmări care încep de la
predispoziții pentru depresie în lipsa atenției cuvenite a părinților cât și a posibilității ezvoltării
unor boli psihice.

Feminismul antagonizează cele două sexe.

Women are from Venus and men are from … hell este o atitudine care spune multe despre esența
mișcării feministe. Chiar dacă este o teorie cu porniri nobile aceasta nu exclude posibilitatea de a
fi interprtată greșit, și prin greși echipa opoziției consideră orice formă de extremism în ceea ce
ține de ideile feministe.

O urmare nefastă a mișcării feministe este răspândirea misandriei în rândurile activistelor acestei
mișcări. Deși feminismul nu presupune misandrie membrii acestei mișcări au dat dovadă de o
astfel de gândire de multe ori. În mare parte aceasta se datorează imaginii proaste care a creat-o
mișcare bărbaților, precum cea de opresori, cât și ideilor însuși deoarece limita dintre echitate și
misandrie în realitățile feminismului est una foarte finăși ușor pasabilă.
Cazuri renumite a astfel de manifestare a misandriei sunt activitatea lui Andrea Dworkin care zicea ca
“Toti barbatii sunt niste violatori”
“All penetrative heterosexual mating is Rape” “ Barbatii trebuie invatati sa nu violeze” - denota ca toti
barbatii se nasc cu predispozitie la agresiune si violenta.
...
Anume genul asta de actiuni vine in contradictie cu ideea initiala a feminismului si anume de a inlatura
discrepanta de drepturi dintre barbat si femeie. Nutrind continua ura fata de barbati nu face decat sa
creeze mai multa discriminare si stigmatizare, ceea ce nu poate fi in niciun caz considerat egalitate in
drepturi.

Drept impact avem o societate care este divizată nu numai la nivel de rasă, cultura și religie , se
mai adaugă divizare în funcție de sex fapt care după cum am mai spus
incentivizează discriminarea, stigmatizarea și ostracizarea reciprocă a celor doua grupe.
 Acest guvern crede că un stat cu o autocrație puternică este mai bun
decât unul cu o democrație slabă.

Criteriu: Bunastarea tuturor cetatenilor unui stat

Definitii:
Stat autocrat -- stat in care nu se respecta valorile democratice, întreaga putere a statului fiind
concentrată în mâna unei singure persoane.
Democratie slaba - stat unde valorile democratice desi acceptate sunt aplicate uneori defectuos.

Context: Trăim într-o lume unde valorile democratice sunt pe larg acceptate de majoritatea
societăților existente. O lume unde cuvântul progres se asociază direct cu democrația cu valorile care
le propagă această formă de guvernare. Valoarea acestui cuvânt este una enormă, asociem democrația
cu libertatea, prosperitatea și nu în ultimul rând cu umanitatea.
Deși este o valoare recunoscută lumea noastră mai este polarizată între state democratice și state
autoritare sau autocrate, state unde valorile democrației deși sunt cunoscute pe din-afară încă nu le
respectă și din păcate încă încearcă să evadeze din paradigma secolului XXI, secol în care s-ar părea nu
mai este loc pentru opresie și discriminare.

Societatea umana de-a lungul existentei sale a muncit la imbunatatirea si evolutionarea formei de
guvernamant, optand pentru cea mai eficace in dependenta de specificul statului si perioadei de timp. La
momentul dat in lume exista deopotriva guvernari democratice si autocratice. Nici dictatura nici
democratia nu duce în mod automat si imediat la dezvoltare - si anume la o creștere a bunăstării umane,
care poate fi dovedită prin îmbunătățirea educației, sănătății, un stil de viață și de securitate. Există
cazuri, atât de democrații care nu au reușit să se dezvolte, cum ar fi India și Bangladesh, dar si de
autocratii care nu au fost destul de pragmatice. Pe partea opusă a monedei există cazuri în care
democrațiile s-au dezvoltat, cum ar fi mai multe țări occidentale; Marea Britanie, SUA, Franța, și cazurile
în care statele s-au dezvoltat în cadrul unui sistem mai autocratic, cum ar fi Coreea de Sud, Singapore, și
cel mai recent China.

Astăzi echipa opoziției este mândră să apere democrația, valoare indiscutabilă, implacabilă și naturală
a umanității. Suntem de părerea că orice democrație, chiar dacă nu este una cu tradiții, una puternică
și stabilă este o formă preferabilă autocrației în orice circumstanțe.

Partea constructivă a cazului nostru se bazează pe trei argumente:

1. Autocrația înseamnă inerent încălcarea drepturilor omului.

2. Statele autocrate sunt mai predispuse corupției.
3. Autocrația în secolul XXI înseamnă autoizolare.

Autocrația înseamnă inerent încălcarea drepturilor omului.

Când vorbim despre state autocrate ne referim la statele la cârma cărora pentru o perioadă
îndelungată se află o elită privilegiată care se menține pe linia de plutire doar datorită puterii propriu-
zise sau financiare care o deține și pe lângă asta datorită nivelului scăzut de trai a populației.
Odata cu instaurarea democratiei se implica si un set de valori progresiste si umaniste, care sunt
indispensabile omului modern. Prin inlaturarea democratiei indepartam si o mare parte a libertatilor si
a drepturilor omului, diminuand considerbail calitatea vietii sale. Cetatenii nu mai au dreptul sa isi
aleaga singuri conducerea si sa fie reprezentati in institutia de guvernare. In cazul cand aceasta devine
ineficienta si ilegitima omului ii este lezat complet dreptul la rezistenta. Dictatorii criminali vor
continua sa conduca pe o perioada lunga si nederminata de timp, in timp ce intreg poporul va trebui sa
continuie sa traiasca in mizerie si disperare. In cadrul democratiei, chiar daca conducerea nu mai este
pragmatica, aceasta poate fi inlocuita la urmatoarele alegeri, cetateanului fiindu-i asigurat dreptul la
vot, si anume dreptul de a-si alege propria soarta.

Autocratia tinde in majoritatea cazurilor sa mearga mana in mana cu fenomenul cultului personalitatii.
Venerarea excesiva a unui singur conducator il ridica la un nivel aproape divin.
Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și
înțelepciunii liderului. Toate aceste slaviri sunt absurde si malefice in cadrul moralitatii omului. Cultul
personalitatii ajută să justifice conducerea dură, dictatorială si inechitabila, iar propaganda îi face pe
cetățeni sa nu mai puna la indoiala metodele de guvernare.Aceasta reprezinta o manipulare in masa a
populatiei, care ori ii este prea frica se se exprime contra conducatorului, ori a fost ratiunea sa a fost
umbrita de ani de zile de aceasta difuzare de idei fatale. Un stat autocratic este un stat cu dreptul la libera
exprimare profund atrofiat, iar in cele mai multe cazuri total inert. Cenzura impusa presei, lipsa dreptului
la proteste pasnice, controlul minutios al tuturor postarilor, publicatiilor, si a artei, induc populatia intr-o
stare de teroare controlata cu scopul de a inlatura oricare sansa a schimbarii conducerii. Cetateanul nu
mai are acces la informatii veritabile si la expunerea a punctului sau de vedere, astfel el traieste intr-o
lume artificial creata de un dictator care vrea sa tina sub control populatia sub orice forma.

Oamenii sunt nevoiti sa sufere si sa rabde in tacere atrocitatile sistemului defect acesta generand un
impact negativ evident si indubitabil asupra calitatii vietii. Statele autocrate lezeaza omului in primul rand
dreptul de a fi in control asupra propriei vieti si de a face propriile decizii de-a lungul experientei vitale, in
consecinta, elementar, dreptul de a fi fericit.

Statele autocrate sunt mai predispuse corupției.

Corupția este una din plăgile cu care societatea luptă de la începuturile sale. Deși un stat în care
corupția nu există este o utopie, statul în care aceasta este redusă la un minimum este o realitate.
Este bine cunoscut faptul că nivelul înalt de corupție determină un nivel jos de dezvoltare și deficiențe
la capitolul standarte de viață acestea fiind niște elemente reciproce.

Corupția într-un sistem este condiționată de lipsa de transparență, și se explică prin dorința de a se
îmbogăți a unor persoane care dețin o anumită putere făcând abuz de atribuții, ceea ce drept urmare
prejudiciază statul, și implicit cetățeanul căruia în cadrul unei autocrații i se neglijează dreptul la
rezistență.

Problema unui stat autocratic în legătura cu corupția constă în existența unei elite economice și
politice asupra căreia poporul nu are nici o pârghie sau drept punitiv, aceasta fiind de facto
atotputernică. Un alt factor favorabil corupției este inactivitatea societății civile sau mai bine zis lipsa
voinței politice a acesteia. În cazul când poporul nu dispune de un mecanism prin care și-ar putea
exprima nemulțumirea persoanele implicate în scheme de corupție primesc undă verde și își continuă
activitatea ilegitimă.
Analizând situația în statele cu o democrație slabă, echipa opoziției nu poate afirma că acestea nu
suferă de corupție, însă chiar dacă corupția este prezentă și acolo aceasta este întâlnită mai rar și
persoanele implicate în astfel de scheme își pierd autoritatea și credibilitatea politică ceea ce va
determina să nu mai fie aleși și respectiv să nu mai beneficieze de privilegiul de a reprezenta
alegătorii.

Deși sunt binecunoscute implicațiile corupției în viața toate sferele de activitate a unui stat este de
datoria echipei opoziției să sublinieze efectele negative ale corupției în cazul autocrației. După cum
am demonstrat mai sus statele autocratice sunt mai predispuse corupției decât cele cu democrații
(chiar și slabe) însă ceea ce e important să înțelegem e că efectele pe care le are corupția asupra unui
stat autocratic sunt mult mai severe decât asupra unui stat democratic. Acestea se datorează simplului
fapt că în lipsa unui aparat care ar pedepsi pe cei bănuiți sau chiar vinovați de acte de corupție, nivelul
corupției crește, faptul că majoritatea statelor autocrate au un nivel înalt de coruptibilitate este o
realitate, o realitate care treptat se poate transforma în normalitate pentru societate. Iar odată
devenite normalitate societatea pierde ultima barieră care ar putea opri răspndirea corupției ceea ce
efectiv înseamnă, stagnare economică, degradare socială polarizare încă și mai gravă a societății în
clasa de sus și clasa de jos.

Impactul după cum am demonstrat este unul dezastruos pentru statele autocrate, state care nu sunt
altceva decât nave care treptat treptat se scufundă.

Autocrația în secolul XXI înseamnă autoizolare.

Statele autocrate tind să se autoizoleze, dat fiind faptul ca văd în statele democratice un
pericol pentru propriul sistem de guvernare. Statutul lor autocratic le izolează automat de restul
statelor, pentru că statele democratice se eschivează de la menținerea relațiilor sustenabile cu statele
autocratice din următoarele considerente:
1. Un stat autocrat, unde sunt promovate intens idei totalitare, reprezintă un pericol pentru
democrația mondială, pentru că aceste idei ar putea destabiliza echilibrul existent în lume.
2. De asemenea, aceste state duc o politică intensă de prezentare într-o lumină proastă a
democrației.
3. Oamenii din statele respective sunt lezați de libertatea presei și nu au acces la mediatizarea
evenimentelor internaționale.

Astfel, datorită acestei eschivări, statele autocrate sunt izolate din punct de vedere econimic, politic și
social, oamenii având de suferit.

Impactul este unul prejudicios pentru statele cu o formă de guvernământ autocrată pentru că o astfel
de izolare ar presupune autosabotare conștientă, de asemenea, în lipsa relațiilor cu alte state, care din
motivele enumerate mai sus ar evita acest proces, statul respectiv ar fi supus pericolului de bancrută și
instabilitate politică, socială. Aceste consecințe dezastruoase ar putea fi evitate dacă s-ar trece la o
formă democrată de guvernare. Aceasta ar fi slabă pentru început, însă pe parcursul timpului s-ar
fortifica, devenind forța motrice a unei societăți care a înfruntat neajunsurile unui regim dictatorial.

Drept impact, pentru a asigura o dezvoltare la nivelul cel mai efectiv a unui stat este nevoie si
indispensabila instaurarea democratiei, deoarece in cadrul acesteia, oamenii vor putea avea cu
adevarat un nivel de viata decent.