Recunoașterea expresiilor faciale în funcție de gen

Introducere
Hipocampul și structurile asociate acetuia au un rol important în ceea ce privește
memoria umană deși mecanismele ce stau la bază acestuia nu sunt complet cunoscute. Mai multe
teorii au subliniat faptul că poziția anatomică a hipocampului primește și analizează activitatea
neuronală mediană din regiunile neocortice și proiectează activitatea neuronilor unici în timpul a
două sesiuni. Neuronii din lobul temporal medial sunt singurii ce pot discrimana fața de obiecte
neînsuflețite. În această zonă se construiește o “hartă cognitivă” a atributelor de stimulare din
zona hipocampului (1997, Fried). Deși noi nu ne-am putut permite să studiam activitatea
neuronală ne-am gândit înțelegerea acestui mecanism e esențială.
Conform unui alt studiu femeile pot recunoaște mai bine fețele decât bărbații mai ales
dacă acestea sunt ale unei alte femei. S-a dorit investigarea faptului dacă relația de prietenie
dintre femei favorizează acest aspect, însă nu au corelat aceste două aspecte. În studiu totuși s-a
descoperit că femeile recunosc mai bine fețele două câte două (Loven) Commented [ac1]: Asta nu e o introducere. Eu v-am zis sa
scrieti putin, e adevarat, dar daca tot e putin putea macar sa
fie la obiect. Ce treaba aveati voi cu hipocampul si lobul
temporal medial in cercetarea asta
Ipoteze, Obiective și Metodologie
Recunoașterea expresiilor faciale este unul dintre subiectele amplu discutate, acesta fiind un
domeniu de mare interes pentru societate.
„Abilitatea de a separa si recunoaste emotiile din expresiile faciale se dezvolta intr-o maniera
complexa in copilarie si se maturizeaza mai rapid la femei decat la barbati.” ( 2009, Ralph
Adopls,)

Așadar, această cercetare a pornit de la ipoteza conform căreia femeile codează diferit expresiile
faciale față de bărbații.
Obiective
Obictivul acestei cercetări este de a vedea felul în care femeile codează și identifică expresiile
faciale, în antiteză cu bărbații.
Totodată, studiul urmărește capacitatea oamenilor, în general de a recunoaște emoțiile
persoanelor din jur în funcție de ceea ce transmit prin expresiile faciale pe care le adoptă o dată
cu emoția trăită.
Ipoteze
O primă ipoteză a cercetării este aceea că oamenii dezvoltă abilitatea de recunoaștere a emoțiilor
în funcție de expresiile faciale ale celorlalți. Acest lucru a fost cercetat cu de-amănuntul și în
prezent există un consens în această privință, mai mult decât atât microexpresiile sunt universale
și prezenta la toate popoarele lumii. O figură reprezentativă în acest domeniu este Paul Ekman,
care a adus contribuții valoroase în acest areal.
O altă ipoteză a acestei cercetări o constituie ideea conform căreia există diferențe în ceea ce
privește recunoaștere anumitor tipuri de emoții transmisă prin expresiile faciale, în funcție de
gen. Adică există diferențe la nivelul abilității de a recunoaște un anumit tip de emoție în funcție
de sexul biologic, personele de sex feminin având abilitatea de a recunoaște cu preponderență un
anumit tip de emoție transmisă non-verbal, prin microexpresii; iar bărbații având abilitatea de a
recunoaște cu preponderență un alt tip de emoții transmise prin microexpresii. Aceste diferențe s-
ar putea datora diferențelor dintre sexe, ca urmare a adaptării la cerințele mediului. Commented [ac2]: Ipotezele sunt lungi, incalcite. Deci, nu
sunt testabile. Cu alte cuvinte, ele nu pot fi traduse cu
Metodologie usurinta intr-o ecuatie care sa fie testata

Studiul s-a bazat pe măsurarea capacității oamenilor de a recunoaște emoții, în funcție de

expresiile faciale.
Pentru această cercetare a fost construit un scurt chestionar care conține 10 itemi. Chestionarul
conține câte o imagine cu persoane care exprimă anumite expresii faciale pe care respondenții
trebuie să le identifice. Acest chestionar este unul de tip grilă, cu o singură variantă de răspuns
corect.
Administrarea chestionarului a fost facută online, acesta fiind distribuit pe diferite rețele de
socializare, în grupuri dedicate fetelor și în grupuri dedicate doar băieților, astfel încât numărul
respondenților să fie relativ dispersat în ceea ce privește diferențele sexului biologic.
Așadar, eșantionul este unul nerandomizat, acesta însumând un număr de 72 participanți: 49
participanți de sex feminin și 23 participanți de sex masculin.
Instrumentul
Instrumentul a fost alcătuit din 10 itemi, fiecare dintre aceștia conținând o imagine cu o
emoție sugerată și 4 varianta de răspuns. Chestionarul a fost realizat cu ajutorul Google și a fost
distribuit pe internet.
 Interpretarea rezultatelor

Datele au fost prelucrate în IBM Statistis (SPSS) și s-a derulat testul Chi pătrat al
asocierii (independentei) pentru a compara frecvența cu care sunt recunoscute emoțiile in rândul
bărbaților și al femeilor. Rezultatele arată în felul următor:

Itemul1. A reieșit o interacțiune semnificativă statistică (λ2(3)=9.699, p(.021)<.05).

Femeile (78.4%) recunosc diferit emoția „Fericire” față de bărbați (47.8%).

Chi-
Square df N p
imaginea 1 9.699* 3 72 0.021
Semnificativ statistic *.05, **.01, ***.001

Itemul 2. A reieșit o interacțiune semnificativă statistică (λ2(3)=6.044, p(0.049)<.05).

Femeile (91.8%) recunosc diferit emoția „Dezgust” față de bărbați (73.9%).

Chi- Square df N p
Imaginea 2 6.044* 2 72 0.049
Semnificativ statistic *.05, **.01, ***.001
 Itemul 3. A reieșit o interacțiune nesemnificativă statistic (λ2(3)=.672, p(0.683)>.05).
Femeile (53.1%) nu recunosc diferit emoția „Neputință” față de bărbați (60.9%). Bărbații au
identificat ușor mai bine, dar nesemnificativ.

Chi- Square df N p
Imaginea 3 .672 2 72 .683
Nesemnificativ statistic

Itemul4. A reiesit o interacțiune nesemnificativă statistic (λ2(3)=2.995, p(0.392)>.05).

Femeile (59.2%) nu recunosc diferit emoția „Groază” față de bărbați (65.2%). Bărbații au
identificat ușor mai bine, dar nesemnificativ.

Chi-
Square df N p
imaginea 4 2.995 3 72 0.392
Nesemnificativ statistic
Itemul5. A reieșit o interacțiune nesemnificativă statistic (λ2(3)=2.389, p(.496) > 05). Femeile
(69.4%) nu recunosc diferit emoția „Îngrijorare” față de bărbați (60.9%).

Chi-
Square df N p
Imaginea5 2.389 3 72 0.496
Nesemnificativ statistic

Itemul6. A reieșit o interacțiune nesemnificativă statistic (λ2(3)=2.929, p(.403) > 05). Femeile
(51%) nu recunosc diferit emoția „Satisfacție” față de bărbați (52.2%).

Chi-
Square df N p
Imaginea6 2.929 3 72 0.403
Nesemnificativ statistic
Itemul7. Nu a reieșit o interacțiune semnificativă statistic (λ2(3)= .464, p(.793) > .05). Femeile
(49.0%) nu recunosc diferit emoția „Mândrie” față de bărbați (56.5%).

Chi-
Square df N p
imaginea 7 .464 2 72 0.793
Nesemnificativ statistic

Itemul8. A reieșit o interacțiune nesemnificativă statistică (λ2(3)=4.060, p(.255) > .05). Femeile
(77.6%) nu recunosc diferit emoția „Rușine” față de bărbați (87.0%).

Chi-
Square df N p
Imaginea9 4.060 3 72 0.255
Nesemnificativ statistic
Itemul9. A reieșit o interacțiune nesemnificativă statistică (λ2(3)=4.153, p(.0125) >.05). Femeile
(79.6%) nu recunosc senificativ diferit emoția „Neîncredere” față de bărbați (56.5%). Cu toate
acestea, femeile recunosc această emoție ușor mai bine decât bărbații.

Chi-
Square df N p
imaginea1 4.153 3 72 0.125
Nesemnificativ statistic

Itemul10. Nu a reieșit o interacțiune semnificativă statistică (λ2(3)=2.417, p(.299)>.05). Femeile

(71.4%) nu recunosc diferit emoția „Nostalgie” față de bărbați (87.8%).

Chi-
Square df N p
Imaginea10 2.417 2 72 0.299
Nesemnificativ statistic

Conform rezultatelor, există diferențe semnificative statistic doar în recunoasterea a

două emoții,Fericire și Dezgust, în privința celorlalte neexistând. Commented [ac3]: E foarte ciudat ca in chestionarul
vostru ati pus impreuna si nu ati facut nicio distinctie pe
emotii complexe si emotiile basic (cele 6 ale lui Ekman)
Discuții și concluzii

Rezultatele cercetării noastre sunt limitate având în vedere, numărul mic al participantilor
inegaliatatea numărului de respondenții din cele doua grupuri, eșantionarea realizându-se pe
bază de voluntariat, eșantionul fiind heterogen, iar grupurile nerandomizate. O altă limită este
aceea că nu am controlat modalitatea de răspuns a participanților și nu avem certitudinea că
aceștia au răspuns folosindu-și propriile abilități de recunoaștere a expresiilor faciale sau au
folosit alte surse. De asemenea nu am luat în calcul decât doar două variabile, una independentă
și alta dependentă ignorând influența altor variabile, ce ar putea modifica rezultatele, aceasta
fiind o puternică limitare. În cercetările viitoare se pot lua în calcul alte variabile precum trăsături
de personalitate,ocupație vârstă,nivel de pregătire și altele , se pot folosi instrumente mult mai
puternice(ECK,RMN), iar tot pentru ca cercetarea să nu fie biasată eșantionul se recomandă a fi
mai bine selectat iar grupurile randomizate. Commented [ac4]: Nici asta nu e o sectiune de discutii.
Nu e suficient sa enumeram limitele fara sa argumentam de
ce ar fi ele limite si fara sa ne raportam la literatura.

Bibliografie:

MacDonald, K. A., Fried, I., & Willson, C. L. (n.d.). Single Neuron Activity in Human
Hippocampus and Amygdala during Recognition of Faces and Objects.
doi:https://doi.org/10.1016/S0896-6273(00)80315-3

Lovén, J. (n.d.). Gender differences in face recognition: The role of interest and friendship.

Sergent, J., Ohta, S., & MacDonald, B. (n.d.). FUNCTIONAL NEUROANATOMY OF FACE
AND OBJECT PROCESSING: A POSITRON EMISSION TOMOGRAPHY STUDY.
doi:https://doi.org/10.1093/brain/115.1.15