Sunteți pe pagina 1din 93

Simpozionul

Factori şi procese pedogenetice din zona temperată


Soil Forming Factors and Processes from the Temperate Zone
Tema simpozionului:

« Antrosoluri – Tehnosoluri. Taxonomie,


problematizare, perspective »
« Anthrosols – Tehnosols. Taxonomy, problems, perspectives »

www.soilscience.ro

1
Editor: Constantin RUSU

Secretar de redacţie: Ionuţ VASILINIUC

Manifestare organizată cu sprijinul Departamentului de Geografie, Facultatea


de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

2
ORGANIZATORI

Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie, Departamentul de


Geografie
Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
Societatea de Geografie din România

COLABORATORI

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia


Mediului – I.C.P.A. Bucureşti

SPONSORI

PFA Stratulat Ion


PFA Amariei Petru

Această manifestare ştiinţifică este organizată cu prilejul Zilelor Universităţii “Alexandru


Ioan Cuza“ din Iaşi, şi “Zilelor academice ieşene”. Pe această cale, avem deosebita plăcere de a vă
invita la cea de a XXIV-a ediţie a simpozionului cu participare internaţională « Factori şi procese
pedogenetice din zona temperată ».
Lucrările manifestării se vor desfăşura în judeţele Iaşi şi Suceava, în perioada 19 – 21
septembrie 2014, după următorul program:

► 19 septembrie 2014 – înscrierea participanţilor şi prezentarea lucrărilor ştiinţifice, Iaşi,


Facultatea de Geografie şi Geologie

► 20-21 septembrie 2014 – aplicaţie practică de teren, pe teritoriul judeţelor Iaşi şi Suceava.

3
COMITET DE ORGANIZARE

Prof. dr. Constantin RUSU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Prof. dr. Corneliu IAŢU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Conf. dr. Doru Toader JURAVLE, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Prof. dr. Eugen RUSU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Conf. dr. Cristian SECU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Conf. dr. Feodor FILIPOV, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion
Ionescu de la Brad” Iaşi
Conf. dr. Dumitru BULGARIU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Lect. dr. Ionuţ VASILINIUC, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

COLECTIV ŞTIINŢIFIC

Prof. dr. Constantin RUSU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Conf. dr. Cristian SECU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Conf. dr. Feodor FILIPOV, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion
Ionescu de la Brad” Iaşi
Conf. dr. Dumitru BULGARIU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Prof. dr. Eugen RUSU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Prof. dr. Radu LĂCĂTUŞU, ICPA Bucureşti
Lect. dr. Ionuţ VASILINIUC, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

4
Programul general

19 Septembrie 2014

Prezentări orale şi postere

0900- 1000 – Înregistrarea participanţilor


1000 - 1030 – Deschiderea simpozionului
1030 - 1130 – Prezentări în plen
1130 - 1200 – Pauză de cafea
1200 - 1300 – Prezentări în plen
1300 - 1500 – Prânz la Restaurant Gaudeamus
1500 - 1700 – Prezentări ştiinţifice
1700 - 1730 – Pauză de cafea. Prezentarea posterelor
1730 – 1900 – Prezentări ştiinţifice
1900 – 2000 – Concluzii
2000 - 2230 – Cina la Restaurant Gaudeamus

20 - 21 Septembrie 2014

Aplicaţie de teren

20 Septembrie 2014

0800 – Plecare din faţa Facultăţii de Geografie, corpul B


0800 – 0830 – Deplasare la Profilul 1, Arcadia Iaşi
0830 – 0930 – Profil nr. 1 – Arcadia, Iaşi. Discuţii tematice
0930 – 1200 – Deplasare Iaşi – Fălticeni – Pocoleni (Rădăşeni)
1200 – 1330 – Profil nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni). Discuţii tematice
1330 – 1345 – Deplasare Pocoleni - Mihăieşti
1345 – 1445 – Profilul nr. 3, Mihăieşti. Discuţii tematice
1445 – 1515 – Deplasare la Văleni-Stânişoara
1515 –1700 – Masă de prânz - Văleni-Stânişoara
1700 –1915 – Deplasare Fălticeni – Câmpulung Moldovenesc - Sadova
1915 – 1945 – Cazare
2000 – 2200 – Cină – Pensiunea “Steaua Nordului”

21 Septembrie 2014

0800 – 0900 – Mic dejun


0900 – 1000 – Deplasare Sadova – Câmpulung Moldovenesc – Fundu Moldovei
1000 – 1100 – Profilul nr. 4 – Fundu Moldovei. Discuţii tematice
1100 – 1200 – Deplasare Fundu Moldovei – Câmpulung Moldovenesc – Moldoviţa
1200 – 1230 – Vizitarea Mănăstirii Moldoviţa
1230 – 1300 – Deplasare Moldoviţa – Gura Humorului
1300 – 1430 – Masă de prânz – Restaurant Best Western
1430 – 1530 – Deplasare Gura Humorului – Fălticeni
1530 – 1630 – Vizită Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni
1630 – 1900 – Deplasare Fălticeni - Iaşi

5
Programul comunicărilor ştiinţifice

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, corp B, sala B8 (Amfiteatrul Mihai David)

Orele 1000-1030 – Deschiderea festivă

Orele 1030-1130 – Comunicări în plen


Moderatori: Radu Lăcătuşu, Dumitru Bulgariu

1. Consideraţii privind diagnoza şi încadrarea taxonomică a antrisolurilor


Constantin Rusu, Dumitru Bulgariu, Ionuţ Vasiliniuc

2. Îmbunătăţirea taxonomiei tehnosolurilor (SRTS, 2012) prin adoptarea de noi


calificative
Cristian Secu, Radu Pîrnău, Diana Negru, Constantin Rusu, Dumitru Bulgariu, Dan Lesenciuc,
Doru Juravle, Ionuţ Vasiliniuc

3. Tehnosolurile din bazinul minier al Olteniei


Gheorghe Craioveanu, Octavian Fota

4. Psammosol-Arenite-Arenosol
Gheorghe Rogobete, Dumitru Ţărău, Radu Bertici, Daniel Dicu

Orele 1200-1300 – Comunicări în plen


Moderatori: Gheorghe Rogobete, Dumitru Ţărău

5. Nămolul roşu – amendament pentru solurile acide?


Radu Lăcătuşu, Venera Mihaela Stroe, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Mihaela Lungu, Anca
Rovena Lăcătuşu, Nineta Rizea, Rodica Lazăr

6. The role of pedological information in the definition of land productivity and the
potential pressure on their quality in Timis county
Ţărău D., Daniel D., Rogobete Gh., Marinca C., Ţărău A.

7. The theoretical and methodological framework toward model elaboration of physical


factors of chernozems fertility between Prut and Nistru
Gheorghe Jigău

8. Vulnerability to climatic drought of the soils from the Romanian Plain


Anca-Luiza Stănilă, Mihai Toti

Orele 1500-1700 - Comunicări ştiinţifice


Moderatori: Cristian Secu, Gheorghe Craioveanu

9. Utilizarea metodelor statistice pentru predicţia însuşirilor calitative ale solului


Cristian Valeriu Patriche, Bogdan Roşca, Eugen Rusu, Radu Pîrnau

6
10. Variaţia stocului de carbon din sol în condiţii de utilizare diferită a terenurilor
Eugen Rusu, Dumitru Bulgariu, Cristian Patrichi, Bogdan Roşca

11. Evoluţia unor ravene pe substrat salmastru în Câmpia Colinară a Jijiei


Lilian Niacşu, Ion Ioniţă, Remus Cotunoaea

12. Morphological characteristics and genesis of some soils developed in Desa sand dune
ecosystem (SW Oltenia Plain)
Alina Eftene, Daniela Răducu, Ion Rîşnoveanu

13. Aspecte privind distribuţia unor microelemente în sistemul sol – plantă evoluate pe
halde de steril
Dumitru Bulgariu, Rusu Constantin, Filipov Feodor

14. Modificarea unor proprietăţi fizice ale solului în urma efectuării lucrărilor de afânare
adâncă în scopu înfiinţării unei plantaţii de viţă de vie la SDE V. Adamachi (Iaşi)
Feodor Filipov, Ionuţ Vasiliniuc, D.C. Galeş

15. Properties and spatial distribution of Cambic Phaeozems from Ruginoasa-Strunga


saddle. Integration of local soil characteristics in soil survey and taxonomy
Radu-Gabriel Pîrnău, Cristian-Valeriu Patriche, Bogdan Roşca, Constantin Rusu, Ionuţ Vasiliniuc,
Daniel Curea

16. Exploatarea şi analiza bazelor de date pedologice cu ajutorul R şi QGIS


Bogdan Roşca, Radu Gabriel Pîrnău, Cristian Valeriu Patriche, Iulian Iordache

Orele 1730-1900 - Comunicări ştiinţifice


Moderatori: Ion Ioniţă, Eugen Rusu

17. Cadru conceptual pentru evaluarea riscului la deplasări în masă din perspectiva
bonitării solurilor şi a modului de utilizare al terenurilor
Mihai Niculiţă, Iuliana Cornelia Niculiţă

18. Evoluţia teritorială a municipiului Vaslui cu implicaţi asupra învelişului pedologic


Adrian Andrei, Alexandru Iulian Crăciun

19. Modelarea şi validarea eroziunii solurilor în bazinul hidrografic al lacului de


acumulare Ciurbeşti
Cristian Todosi, Mihai Niculiţă, Bogdan Boca, Constantin Rusu

20. Evoluţia utilizării terenului în cadrul teritoriului comunei Valea Lupului din
perspectiva utilizării resurselor de sol
Silviu Doru, Mihai Niculiţă, Constantin Rusu

21. Probleme de încadrare taxonomicã a unui Tehnosol format în materiale parentale


nisipoase
Daniela Răducu, Alina Eftene

22. Consideraţii privind metodologia de analiză a tehnosolurilor


Dumitru Bulgariu, Constantin Rusu, Laura Bulgariu, Ionuţ Vasiliniuc

7
23. Producţia agroalimentară ecologică în Republica Moldova. Prezent şi perspective
Iurie Senic

24. Însuşirile fizice ale cernoziomului tipic moderat humifer din zona centrală a Republicii
Moldova utilizat sub livezi şi culturi de câmp după arătura de desfundare
Tatiana Nagacevschi

25. Cadrul de conservare şi sporire a fertilităţii cernoziomurilor în regim agrogen


Gheorghe Jigău, Ana Bîrsan, Elena Tofan

26. Influenţa unor substanţe biologic active asupra conţinutului de prolină la soiurile de
soia cu rezistenţă contrastantă la secetă
Ana Bîrsan, Vladimir Rotaru, Gheorghe Jigău, tatiana Nagacevschi, Cristina Sâtari

27. Principalele lucrări de amenajare şi ameliorare a terenurilor agricole din Dealurile


Lugojului
Ionuţ Zisu, Gheorghe Ianoş

Orele 1900-1930 - Concluzii


Moderatori: Constantin Rusu

POSTERE / POSTERS
Solubilizarea microelementelor în sol, în diferite condiţii de mediu
Mihaela Lungu, Radu Lăcătuşu, Rodica Lazăr, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Venera Mihaela
Stroe

Towards digital soil morphometrics of the forest area from Jijia's Upper Basin
Andreea Movilă

8
REZUMATE / ABSTRACTS
CONSIDERAŢII PRIVIND DIAGNOZA ŞI ÎNCADRAREA TAXONOMICĂ A
ANTRISOLURILOR

Constantin RUSU1,2, Dumitru BULGARIU1,2, Ionuţ. VASILINIUC1


1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie, B-dul Copou, nr. 20A,
700505, Iaşi, România, tel.: 0232-201656; e-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Academia Română, Filiala din Iaşi, Colectivul de Geografie, B-dul Carol I, Nr. 8, Iaşi, 0232-700505; e-
mail: viorelrusu69@yahoo.com

Antrisolurile reprezintă o clasă nouă de soluri introdusă în SRTS 2012 în ideea compatibilizării cu
WRB-SR. Practica pedologică şi pedogeochimică a arătat că nu pentru toate tipurile şi subtipurile din această
clasă criteriile de diagnoză şi încadrare taxonomică sunt suficient de clare. De asemenea, nu totdeauna
metodele analitice aplicate curent pentru determinarea indicatorilor pedologici sunt cele mai adecvate pentru
antrisoluri. Pentru tipul antrosol (hortic, erodic, aric) criteriile de diagnoză şi încadrare taxonomică sunt în
general clare, însă metodologiile curente de analiză trebuie aplicate în variante mai mult sau mai puţin
modificate. Pentru tipul tehnosol criteriile de diagnoză şi încadrare taxonomică, precum şi metodologiile de
analiză sunt insuficiente şi nu conduc la diferenţieri acceptabile la nivel de subtip şi varietate.
Studiul nostru aduce o serie de date şi argumente noi cu privire la: (i) oportunitatea reconsiderării
unora dintre criteriile de diagnoză şi încadrare taxonomică a antrisolurilor, prevăzute de SRTS 2012; (ii)
necesitatea introducerii de noi criterii de diagnoză a tipurilor, subtipurilor şi varietăţilor de tehnosoluri; (iii)
revizuirea metodelor curente de determinare a indicatorilor pedologici.
În acest sens sunt propuse noi criterii pentru diagnoza şi încadrarea taxonomică a antrosolurilor
bazate pe: (i) aspecte de natură fizico-geografică – introducerea unui nou subtip de antrosol erodic-liminic în
cazul suprafeţelor afectate de variaţii de nivel ale lacurilor de baraj antropic; (ii) aspecte de natură
pedogeochimică – acceptarea unor subtipuri de sol simple combinate care să preia şi subtipurile simple
simple (saline, salic, sodic, natric, stagnic, gleic etc.) sau duble (de exemplu: antrosol hortic-gleic, hortic-
salic etc.) ale altor tipuri de sol.
În cazul tehnosolurilor s-au propus următoarele: (i) preluarea şi definirea stratelor de sol (în locul
orizonturilor de sol) în corelaţie cu natura materialului antropogen (exemplu: MA-spolic, mixic, urbic etc.);
(ii) renunţarea la prezenţa obligatorie a orizontului A, care poate lipsi în cazul tehnosolurilor spolice; (iii)
introducerea unor notaţii adecvate la nivel de subtipuri care să redea gradul de antropizare, respectiv tipul şi
gradul de poluare a tehnosolurilor.
În ceea ce priveşte metodologia de analiză a tehnsolurilor s-au propus o serie de variante alternative
pentru: (i) determinarea conţinutului total de materie organică şi diferenţierea acesteia în funcţie de
provenienţă (naturală şi antropică) şi formele de ocurenţă în tehnosoluri; (ii) determinarea conţinuturilor
totale şi diferenţiale ale macro- şi microelementelor; (iii) estimarea condiţiilor şi a dinamicii proceselor
pedogenetice.

CONSIDERATIONS ON DIAGNOSIS AND TAXONOMIC INTEGRATION OF ANTRISOLS

Constantin RUSU1,2, Dumitru BULGARIU1,2, Ionuţ. VASILINIUC1


1
„Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Faculty of Geography and Geology, Copou Bvd, no.
20A, 700505, Iaşi, Romania, Phone.: 0232-201656; E-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Romanian Academy, Filial of Iaşi, Branch of Geography, Carol I Bvd., No. 8, Iaşi, 0232-700505;
E-mail: viorelrusu69@yahoo.com

Anthrisols represent a new class of soils included in SRTS 2012 for its compatibility with
WRB-SR. Pedological and pedogeochemical practice has showed that the diagnosis criteria and
taxonomic integration are not sufficiently clear for all soil types and subtypes from this class. Also,
not always the analytical methods currently used for the determination of pedogeochemical
indicators are the most adequate for anthrisols. For the anthrosol type (hortic, erodic, aric), the
diagnosis criteria and taxonomic integration are generally clear, but the current analysis
methodologies must be applied in variants more or less modified. In the case of the technosol type,

9
the diagnosis criteria and taxonomic integration, and the analysis methodologies are insufficient
and do not lead to acceptable differentiation at subtype and variety level.
Our study brings a series of data and arguments about: (i) the opportunity for
reconsideration of some diagnosis criteria and taxonomic integration of anthrisols provided in
SRTS 2012; (ii) the necessity of introducing new diagnosis criteria for types, subtypes and
varieties of technosols; (iii) review of current determination methods of pedological indicators.
In this sense, are proposed new criteria for diagnosis and taxonomic integration of
anthrosols, based on: (i) physical-geographical aspects – the introduction of a new subtype of
erodic-liminic antrosol in case of surfaces affected by the variation of anthropic dam lakes; (ii)
pedogeochemical aspects – accepting some combined soil subtypes that would include and the
simple (saline, salic, sodic, natric, stagnic, gleic etc.) or double (antrosol hortic-gleic, hortic-salic
etc.) subtypes of other soil types.
In the case of technosols have been proposed the following: (i) the introduction and and
definition of soil layers (instead of soil horizons) in correlation with the nature of anthropogenic
material (for example: MA-spolic, mixic, urbic etc.); (ii) renouncing the obligatory presence of the
topsoil A horizon, which may be missing in case of spolic technosols; (iii) the introduction of an
adequate notation at the subtype level that would define the degree of human influence, and also
the type and degree of pollution.
Regarding the analysis methodology of technosols, have been proposed several alternative
variants for: (i) determination of total organic matter content, and its differentiation as a function of
provenience (natural or anthropic) and occurrence forms in technosols; (ii) determination of total
and differential contents of macro- and micro-elements; (iii) estimation of conditions and dynamics
of pedogenetic processes.

ÎMBUNĂTĂŢIREA TAXONOMIEI TEHNOSOLURILOR (SRTS, 2012) PRIN ADOPTAREA DE


NOI CALIFICATIVE

Cristian Secu1, Radu Pîrnău2, Diana Negru 1, Constantin Rusu 1, 2, Dumitru Bulgariu 1,2, Dan
Lesenciuc1, Doru Juravle 1, Ionuţ Vasiliniuc 1
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cristian.secu@gmail.com
2
Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie

Achiziţia de noi cunoştinţe privind tehnosolurile şi necesitatea mai bunei corelări cu WRB (2014) impun
adoptarea de noi calificative. În ultimii ani au fost studiate tehnosolurile din municipiul Iaşi, din situri
arheologice şi de pe halde miniere. Studiile anterioare privind poluarea cu metale grele a solurilor din Iaşi
(Iancu şi Buzgar edit., 2008) şi nu numai, peste pragul de intervenţie, constituie un suport cantitativ pentru
adoptarea calificativului toxic, la nivel de subtip. Solurile din siturile arheologie sunt entităţi distincte cu
proprietăţi fizice şi chimice particulare şi caracterizate prin prezenţa artefactelor. În acest caz, adoptarea
calificativului arhic ar completa taxonomia tehnosolurilor, la nivel de subtip. Pe deşeurile urbane şi pe cele
miniere pedogeneza este limitată ca urmare a mobilizării sau acumulării de noi materiale. Aceste depozite ar
putea fi denumite materiale antropogene (MA) diferenţiate în funcţie de caracteristicile proprii (ex. urbice).
În cazul haldelor de flotare, vegetaţia nu se instalează nici după perioade lungi (10 ani) şi, în acest caz, pot fi
numite materiale antropogene spolice-toxice (MAsp-tx).
Adoptarea noilor calificative trebuie trebuie să ţină cont de specificul pedogeografic a României dar şi să
permită şi corelarea tehnosolurilor cu cele din WRB (2014).

IMPROVING TECHNOSOLS’ TAXONOMY (RSTS, 2012) BY ADOPTING NEW QUALIFIERS

Cristian Secu1, Radu Pîrnău2, Diana Negru 1, Constantin Rusu 1, 2, Dumitru Bulgariu 1,2, Dan
Lesenciuc1, Doru Juravle 1, Ionuţ Vasiliniuc 1
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cristian.secu@gmail.com
2
Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie

The acquisition of new knowledge regarding technosols and the necessity of a better
correlation with the WRB (2014) impose adopting new qualifiers. In the last years have been
studied the technosols from the city of Iaşi, from archeological sites and mining dumps. Previous
studies regarding heavy metal pollution of soils in Iaşi (Iancu and Buzgar, eds., 2008) abode the
10
intervention limit make up a quantitative support for adopting the toxic qualifier at the subtype level.
Soils in archeological sites are distinct entities with specific physical and chemical properties, and
are characterized by the presence of artefacts. In this case adopting the arhic (archaic) qualifier
would complete the taxonomy of technosols at the subtype level. On urban and mining dumps soil
formation is limited as a consequence of mobilization or accumulation of new materials. These
deposits could be named anthropogenous materials (MA) and differentiated according to their
characteristics (e.g. urbic). In the case of froth flotation dumps vegetation only installs after long
periods (tens of years) and in this case they could be named spolic-toxic anthropogenous materials
(MAsp-tx).
Adopting new qualifiers should take into account the pedogeographic specificity of Romania,
but to allow at the same time the correlation of technosols with the WRB (2014).

TEHNOSOLURILE DIN BAZINUL MINIER AL OLTENIEI

Craioveanu Gheorghe, Fota Octavian


Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Gorj
Tg – Jiu, Str. Calea Bucureşti, nr.75, Tel./Fax 0253214858
E-mail: ospagorj@yahoo.com

În prima parte lucrarea prezintă o scurta caracterizare a bazinului minier al Olteniei – lungimi, lăţimi,
suprafeţe, principalele unităţi geomorfologice afectate.
În partea a II-a se prezintă prin date analitice diversitatea fizico-chimică a materialelor ce intră în
componenţa haldelor de steril din cadrul Bazinului minier al Olteniei, materiale ce intră în constituţia
viitoarelor soluri antropice rezultate prin amenajare şi recultivare.
În partea a III-a se prezintă tehnosolurile întâlnite pe terenurile ce au făcut obiectul reconstrucţiei
ecologice prin amenajarea şi recultivarea haldelor miniere, la nivel de subtip.
În partea a IV-a se prezintă principalele tehnosoluri cu însuşirile lor morfo-fizico-chimice prin care
se justifică completarea S.R.T.S-2012.
Cuvinte cheie: reconstrucţie ecologică, tehnosoluri, recultivare, amenajare, soluri antropice.

PSAMMOSOL-ARENITE-ARENOSOL

Rogobete Gh.2, Ţărău D.1,3, Bertici R.1, Dicu D.1


1
Banat`s University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine ”King Michael I of Romania” from
Timisoara, dicudanield@gmail.com
2
,,Politehnica” University from Timişoara,
3
Office of Pedological and Agrochemical Studies Timisoara

Earth’s surface is written by erosion, layer by sedimentary layer, in silt and sand on the ocean floor.
Here, tectonic convulsions have sized thinly bedded sheets of sandstone, siltstone and limestone heaves them
on edge and thrust back to the surface.
When water or air flows over a bed of loose particles, the boundary shear stress tends to initiate
particle movement. Erosional sole marks are valuable indicators of erosional and depositional processes and
suggest that the sand were deposited episodic in deep water, in shelf settings and, as flood events in deltaic
and alluvial settings.
On present day, sub-aerial sediment surface, e.g. tidal, flats, beaches, river beds and desert flats, it
is possible to find structures that record erosion by recent currents, both water and wind. Wind ridges occur
where strong winds blow across damp sands as on a beach.
As well as producing ripples, waves create plane bed conditions, with parallel lamination and
ondulatory lamination.
Not all sands end up neatly stacked in wind-hewn dunes; up to a billion tons are blown into the
atmosphere and scattered across the globe, every year, reaching Europe.
In accordance with the depositional sedimentary structures and Aeolian processes, we consider that
in a sandy soil profile, the layers are predominantly of the geological nature or side by side with soil-forming
processes.
Psammosol, in SRTS 2012, is a soil type that has developed only in Aeolian sandy deposits, but
there are many sandy deposits with an uncertain origin. That creates numerously problems for soil scientists.
11
In the modern geology, elastic sedimentary rocks are classified into rudite, averite, siltite and lutite.
These terms proceed from latin language, as well as Romanian language. In this meaning it is normally to
change the Greek-Psammosol into Latin-Arenosol. In the same proposal, Arenosol must includes all sand
deposits, not only Aeolian sand, for eliminate the uncertainties.

NĂMOLUL ROŞU – AMENDAMENT PENTRU SOLURILE ACIDE?

Radu Lăcătuşu, Venera Mihaela Stroe, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Mihaela Lungu, Anca
Rovena Lăcătuşu, Nineta Rizea, Rodica Lazăr
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA
Bucureşti, radu58rtl@yahoo.com

Nămolul roşu reprezintă un deşeu de la uzinele chimice de obţinere a aluminei din bauxită. Raportul
masic dintre produsul finit şi deşeu este de 1:1 sau, uneori, în favoarea deşeului. Nămolul roşu se depozitează
în batale, care în final trebuie ecologizate şi acoperite cu vegetaţie. Se încearcă şi reciclarea acestuia prin
extragerea fierului sau prin utilizarea ca amendament pentru solurile acide. Încercările efectuate de noi
privitoare la acest ultim aspect, prin experimentări în camera de climatizare şi în casa de vegetaţie, au dat
răspunsuri pozitive la întrebări referitoare la: modificarea reacţiei acide spre domeniul slab alcalin – neutru,
îmbunătăţirea proprietăţilor de schimb cationic, menţinerea solului într-un domeniu normal al conţinutului de
săruri solubile, nepoluarea solului cu metale grele. Fertilizarea organică cu compost şi fertilizarea minerală
au contribuit la realizarea unui substrat nutritiv pe care s-au dezvoltat în condiţii bune plante de triticale (în
camera de climatizare) şi de porumb (în casa de vegetaţie), obţinându-se sporuri semnificative de masă
vegetală, iar la porumb de ştiuleţi cu boabe.

RED MUD – AMENDMENT FOR ACID SOILS?

Radu Lăcătuşu, Venera Mihaela Stroe, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Mihaela Lungu,
Anca Rovena Lăcătuşu, Nineta Rizea, Rodica Lazăr
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului –
ICPA Bucureşti, radu58rtl@yahoo.com

Red mud is a refuse from chemical works that fabricate alumina from bauxite. The mass
ratio between the finite product and refuse is 1:1 or, sometimes, in favor of the refuse. The red mud
is deposited in dumps, which eventually have to be ecologized and covered with vegetation. Its
recycling is also tested by extracting iron or by using it as amendment for acid soils. Our assays
regarding this last aspect, through experiments in climate maintenance room and in the green
house, gave positive answers to the questions regarding: acid reaction modification towards the
slightly alkaline – neutral domain, improvement of cation exchange properties, maintaining the soil
within the normal soluble salts content, lack of heavy metals pollution. Organic fertilization with
compost and mineral fertilization contributed to obtaining a nutritive layer on which triticale plants
(in the climate maintenance room) and maize (in the green house) developed very well. Significant
vegetal mass and maize cobs with grain gains were obtained.

THE ROLE OF PEDOLOGICAL INFORMATION IN THE DEFINITION OF LAND


PRODUCTIVITY AND THE POTENTIAL PRESSURE ON THEIR QUALITY IN TIMIS COUNTY

D. Ţărău 1, 3, D. Dicu1, Gh. Rogobete2, C.Marinca3, A Ţărău1


1
Banat`s University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine ”King Michael I of Romania” from
Timisoara
2
,,Politehnica,, University from Timişoara,
3
Office of Pedological and Agrochemical Studies Timisoara

Between edaphic factors and soil and relief conditions who determined production capacity of land, soil
conditions are a major component with multiple events both in terms of their characteristics and of the
"Depositary" the influence of other environmental factors recorded at a time in a certain place.

12
Soil conditions are more stable and easier while recording and studying (even with the current
equipment of profile units), between them and the main species cultivated or spontaneous, being able to
establish relationships of a diverse and complex reciprocity.
Soil properties can exert a decisive influence on the development of the root system, mineral nutrition,
providing air, hydric and thermal regime needed to carry the main physiological processes and plants, in turn,
acts both directly and indirectly on fertility (quality) status of soil.
Systematic mapping and agrochemical studies of soil conducted by the Office of Pedological and
Agrochemical Studies from our country provides valuable data on the state of soil quality, establish and
implement differentiated culture technologies, and determining the suitability of land for various crops,
substantiation of land improvement works and improvement technology, organization and systematization of
land.
This paper provides basic knowledge and methodological elements to assess and characterize the natural
and anthropogenic resources, hoping that the information presented will interest the decision maker, in the
future, the agricultural research and practice with environmental protection, to strive for development
interdisciplinary studies, because we can not speak about a healthy environment without an healthy soil.
Knowing these features of the soil has great theoretical and practical importance. Theoretical, because
the specialist can interpret the phenomena that occur in the soil and to predict soil evolution in particular and
the environment in general in terms of present and future health and practice as practitioner warns the
measures to be undertaken to bring soil to optimum conditions for growth and development of plants.
Issues addressed refers to an area of 869 665 ha of which 697 143 ha of agricultural land, included in
the National monitoring program for soil-land for agriculture in Timis county, according with Ord.MADR
278/2011.
Importance, originality and timeliness of work is in the need of protection edaphic cover and
environment by: accumulation of scientific data necessary to support certain technologies of conservative
work and sustainable management of soil and water resources by implementing conservative systems work
and sustainable management of the physical-geographical and edaphic factors from Timis county.

Key words : quality, biodiversity, sustainability, monitoring, productivity, risk

THE THEORETICAL AND METHODOLOGICAL FRAMEWORK TOWARD MODEL


ELABORATION OF PHYSICAL FACTORS OF CHERNOZEMS FERTILITY BETWEEN PRUT
AND NISTRU

Gheorghe Jigău
Moldova State University, gheorghe.jigau@gmail.com

Practice of agricultural systems in the region involves a range of soil changes considered by some
author degradation phenomena. Through the concept of anthropogenic pedogenesis any of changes involve
certain processes. Thus, from this perspective appreciated, changes and respectively attested processes in
soils represent transition state of soil ecosystem from a state of energy to another. At the same time, agrogen
changes conditions the reduction of bio-productive function, respectively reserves of organic matter framed
in the pedogenesis. This implies that evolution of soil carries a regressive character. Therefore it is necessary
to practice a well-ordered agriculture within the framework of optimal models for physical factors of fertility
based on genetic particularities of soils.

VULNERABILITY TO CLIMATIC DROUGHT OF THE SOILS FROM THE ROMANIAN PLAIN

Anca-Luiza Stănilă, Mihai Toti


Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA,
Bucureşti, luizastanila2011@yahoo.com

The emergence of drought in Romania seems to no longer be an accident, but rather a normal
situation, if we consider the phenomenon of global warming, over which continues to be made many
assessments.
Pedogeoclimatyce conditions, about 1/3 of the surface area of our country is affected by the drought,
which translates into a very low bioproductivity and a decrease in the capability of use of the territory in

13
terms of sustainable exploitation of the resources of soil are induced several restrictions regarding the use of
land in the territory's economy.
As a rule, the drought has a higher frequency in the southern part of the country, more specifically in
the Romanian Plain and Dobrogea. In this part of the country and particulary in the Romanian phenomenon
seems to increase as a result of the presence of light-textured soils, sandy-sandy clays with physical qualities
and less favourable hidrophysical, whose surface is approaching 300,000 ha. Also, some of these chemical
soil properties, such as the contents of humus (below 1%) and nutrients could do to experience more intense
drought.

UTILIZAREA METODELOR STATISTICE PENTRU PREDICŢIA ÎNSUŞIRILOR CALITATIVE


ALE SOLULUI

Patriche Cristian Valeriu, Roşca Bogdan, Rusu Eugen, Pîrnau Radu


Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie, pvcristi@yahoo.com

Predicţia spaţială a însuşirilor calitative ale solului (tip, subtip de sol, textură, orizonturi
pedogenetice etc.) poate fi utilă în asistarea cartografierii a învelişului de sol dintr-o anumită regiune. O serie
de metode statistice, precum regresia logistică sau tehnicile fuzzy, se pretează la o astfel de analiză. Studiul
de faţă urmăreşte testarea utilităţii unor acestor metode pentru derivarea probabilităţilor spaţiale de apariţie a
anumitor însuşiri calitative, în special a tipurilor şi subtipurilor de soluri. Zona studiată este un decupaj din
Podişul Moldovei, pentru care datele de intrare în modelele statistice sunt reprezentate prin însuşiri calitative
ale solurilor extrase de pe hărţile de sol la scara 1:200.000, modelul numeric al terenului cu rezoluţie de 30
m, caracteristici climatice medii extrase din baza de date Worldclim, utilizarea terenului extrasă din Corine
Land Cover 2000. Rezultatele preliminare arată că distribuţia spaţială a solurilor poate fi aproximată
suficient de bine prin aplicarea acestor metode statistice.

SPATIAL PREDICTION OF SOIL QUALITATIVE VARIABLES USING STATISTICAL METHODS

Patriche Cristian Valeriu, Roşca Bogdan, Rusu Eugen, Pîrnau Radu


Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie, pvcristi@yahoo.com

Spatial prediction of soil qualitative variables (type, subtype, texture, diagnostic horizons)
may prove useful for supporting soil cover mapping in a certain region. A series of statistical
methods, such as logistic regression or fuzzy techniques, are suitable for such an analysis. The
present study aims to test the usefulness of these methods for deriving spatial occurrence
probabilities for certain qualitative soil variables, especially for soil types and subtypes. The study
area is a part of the Moldavian Plateau, for which the input data for statistical models is
represented by soil qualitative variables, extracted from 1:200.000 scale soil maps, a 30m
resolution digital elevation model, mean climatic characteristics extracted from Worldclim
database, land use extracted from Corine Land Cover 2000. The preliminary results show that soil
spatial distribution can be fairly approximated through the application of statistical methods.

VARIATION IN SOIL CARBON STOCK IN DIFFERENT LAND USE CONDITIONS

Eugen Rusu, Dumitru Bulgariu, Cristian Patriche, Bogdan Rosca


Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie, ruseug552003@yahoo.fr

The results obtained in the calculation and analysis of the total carbon stock in the differentt
environment involves some discussions on the difficulties of the quantitative estimation.
The inventory and the calculation of the amount of carbon existing in those parts of the forest
environment are only indicative and carry a high degree of approximation.
Reducing carbon stock in forests of the world is considered as the difference between annual volume
of wood exploited and additions to the volume of standing timber trees resulting from annual increases.
Only the carbon in soil can be appreciated, including amounts incorporated throughout the depth of the
profile or, according to FAO statistics, only at the top 30cm depth, where almost all organic carbon is
embedded.
14
Current development of forest carbon stocks in the world recorded a continuous decline due to loss of
forest biomass by deforestation and land use for other purposes.
In other types of land use, carbon stock is difficult to calculate due to the rapid changes of use and
because of previous land use legacies remaining.

MORPHOLOGICAL CHARACTERISTICS AND GENESIS OF SOME SOILS DEVELOPED IN


DESA SAND DUNE ECOSYSTEM (SW OLTENIA PLAIN)

Alina Eftene, Daniela Răducu, I. Rîşnoveanu


National Research and Development Institute for Pedology, Agrochemistry and Environmental Protection –
ICPA, Bucharest, alina.eftene@icpa.ro

Study area is located in the southwestern part of the Romanian Plain (Băileşti Plain). The landscape is
presented as a series of sand dunes which cover the terraces and meadow of Danube River. According to
Cotet (1957), three types of dunes can by identified in Desa area: young dunes - Desa type; mature, stratified
dunes, with buried soil - Ciupercenii Vechi type; and old, smaller and more developed, covered by well
developed soils - Băileşti type.
Large areas have been planted with acacia (Robinia pseudoacacia) in the first half of the
twentieth century, and with vineyards starting with 1961, for the stabilization of the sandy soils, but
some forest areas have been cleared during second half of the twentieth century in order to
expand the agricultural areas (Nuţă, 2005).
We examined five sites, representing four different land-use types. The soil diagnostic is based on the
concept of elementary pedogenetic processes, in agreement with Romanian Soil Taxonomy (SRTS, 2012).
The soil profiles were morphologically described, and disturbed soil samples were collected from diagnostic
horizons of the soil profiles. Physical and chemical determinations were made: particle size distribution, pH,
calcium carbonate (CaCO3) content, organic matter content analyses, base saturation degree (V8.3 %),
conforming to RISSA Soil Survey Methodology-1987.
According to SRTS (2012), the studied soils are: P1 is Psamic Eutricambosol formed on sand dune
deposits that cover the second Danube terrace, under pasture; P2 is an Alluvic Chernozem that cover an
Eutric Psamosol formed on a sand dune deposit that cover the Danube meadow sediments; P3 is an Aric
Psamosol, under vineyard, formed on a stabilized sand dune deposit that was ploughed to a depth of 40 cm;
P4 is an Cambic Chernozem, under arable (wheat stubble), formed on interdune; P5 is an Eutric Arenosol,
under accacia forest, formed on a stabilized sand dune deposit.
The soils inherited the textural characteristics from the parent material and have coarse texture, with up to
70 % sand content (coarse and fine sand, between 2-0.02 mm).

ASPECTE PRIVIND DISTRIBUŢIA UNOR MICROELEMENTE ÎN SISTEME SOL – PLANTĂ


EVOLUATE PE HALDE DE STERIL MINIER

Dumitru BULGARIU1,2, Constantin RUSU1,2, Laura BULGARIU3, Feodor FILIPOV4


1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie, B-dul Copou, nr. 20A,
700505, Iaşi, România, tel.: 0232-201656; e-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Academia Română, Filiala din Iaşi, Colectivul de Geografie, B-dul Carol I, Nr. 8, Iaşi, 0232-700505; e-
mail: viorelrusu69@yahoo.com
3
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului,
B-dul D. Mangeron, nr.71, 700050, e-mail: lbulg@ch.tuiasi.ro
4
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Facultatea de
Agricultură, Aleea M. Sadoveanu, nr. 3, 700506, Iaşi, e-mail: ffilipov@mail.uaiasi.ro

Solurile evoluate pe halde de steril minier (tehnosoluri spolice conform SRTS 2012) prezintă o serie
de particularităţi în ceea ce priveşte dinamica proceselor fizico-chimice, distribuţia şi migraţia macro- şi
microelementelor, evoluţia materiei organice etc. Studiul nostru aduce o serie de date noi referitoare la aceste
aspecte, o atenţie deosebită fiind acordată dinamicii unor microelemente în sisteme sol-plantă evoluate pe
halde de steril minier. Pentru realizarea studiilor au fost utilizate probe de tehnosol spolic şi materiale
vegetale prelevate din cadrul unor halde de steril de pe valea Moldovei (Carpaţii Orientali) şi au fost vizate
următoarele microelemente: Zn, Cu, Cr şi Pb. Analizele au fost realizate în laboratoarele de specialitate ale
Facultăţii de Geografie şi Geologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi au inclus: (i)
15
analiza chimico-mineralogică a probelor de tehnosol; (ii) determinarea conţinuturilor totale şi a ponderii
formelor mobile (ss. biodisponibile) ale microelementelor din probele de tehnosol; (iii) determinarea
conţinuturilor totale de microelemente din diferite părţi anatomice (rădăcină, tulpină, frunze) ale plantelor
dezvoltate pe haldele de steril (tehnosolurile spolice) studiate. Datele obţinute au evidenţiat următoarele
aspecte: (i) distribuţiile pe profil (pe verticală) şi în cadrul orizonturilor profilelor (pe orizontală), respectiv
asociaţiile geochimice şi corelaţiile dintre microelemente au caracter specific, acestea fiind fundamental
diferite comparativ cu solurile obişnuite sau alte tipuri de tehnosoluri; (ii) fracţiunile mobile ale
microelementelor au ponderi foarte mari şi prezintă moduri de asociere specifice cu componentele chimico-
mineralogice ale tehnosolurilor; (iii) conţinuturile medii de microelemente din plante sunt proporţionale cu
ponderea formelor mobile ale acestora în tehnosoluri, iar corelaţiile sol – plantă sunt în general pozitive,
puternice, în special pentru fracţiunile mobile ale microelementelor studiate.

ASPECTS ON DISTRIBUTION OF SOME MICROELEMENTS IN SOIL – PLANT SYSTEMS


EVOLVED ON MINE TAILINGS

Dumitru BULGARIU1,2, Constantin RUSU1,2, Laura BULGARIU3, Feodor FILIPOV4


1
„Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Faculty of Geography and Geology, Copou Bvd, no.
20A, 700505, Iaşi, Romania, Phone: 0232-201656; E-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Romanian Academy, Filial of Iaşi, Branch of Geography, Carol I Bvd., No. 8, Iaşi, 0232-700505;
E-mail: viorelrusu69@yahoo.com
3
technical University „Gheorghe Asachi” of Iaşi, Faculty of Chemical Engineering and
Environmental Protection, Bvd D. Mangeron, no.71, 700050, E-mail: lbulg@ch.tuiasi.ro
4
„Ion Ionescu de la Brad” University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Iaşi,
Faculty of Agriculture, M. Sadoveanu Alley, no. 3, 700506, Iaşi, E-mail: ffilipov@mail.uaiasi.ro

The soils evolved on mine tailings (spolic technosols according to SRTS 2012) present
several particularities in terms of physico-chemical dynamics, distribution and migration of macro-
and micro-elements, evolution of organic matter, etc. Our study brings several new data about to
these aspects, a special attention being paid to the dynamic of some microelements in soil – plant
systems evolved on mine tailings. For the experiments have been used spolic technosol and
vegetable materials samples from some mine tailings from Moldova Valley (Eastern Carpathians)
and were targeted the following microelements: Zn, Cu, Cr and Pb. The analyses have been
performed in the laboratories of Faculty of Geography and Geology, from „Alexandru Ioan Cuza”
University of Iaşi, and have included: (i) chemical-mineralogical analysis of technosol samples; (ii)
determination of total contents and share of mobile forms (ss. bioavailable) of microelements from
technosol samples; (iii) determination of total contents of microelements from different anatomical
parts (root, stem, leaf) of plants grown on studied mine tailings (spolic technosols). The obtained
results have revealed the following: (i) the distribution on profile (vertical) and in profile horizons
(horizontal), the geochemical association and correlations between microelements respectively,
have a specific character, being fundamentally different in comparison with normal soils or other
types of technosols; (ii) mobile fractions of microelements have large weights and present specific
association ways with the chemical-mineralogical components of technosols; (iii) average contents
of microelements from plants are proportional with the mobile forms weights of these in technosols,
and the soil – plant correlations are generally strong positive, in special for the mobile fractions of
studied microelements.

Modificarea unor proprietăţi fizice ale solului în urma efectuării lucrărilor de afânare adâncă în
scopul înfiinţării unei plantaţii de viţă de vie la SDE V. Adamachi (Iaşi)

Feodor Filipov 1, Ionuţ Vasiliniuc2, D. C. Galeş1


1
USAMV „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
2
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

În mod frecvent plantaţiile de pomi şi viţă de vie sunt amplasate pe terenuri înclinate şi însorite care
asigură condiţii ecologice favorabile. Cheltuielile orientative pentru înfiinţarea unui hectar de viţă-de-vie
sunt de circa 5000 lei. La înfiinţarea plantaţiei de pomi şi viţă de vie se execută mai multe categorii cum
sunt: defrişarea culturii precedente; eliberarea terenului de cioate şi crengi; nivelarea terenului; aplicarea
16
îngrăşămintelor de fosfor şi potasiu odată cu gunoiul de grajd; aplicarea de amendamente calcaroase la 3-4
ani pe soluri acide; lucrări de desfundare a solului. Întrucât în urma efectuării lucrărilor de desfundare (foarte
costisitoare) se modifică circa 2/3 din întregul profil de sol, iar acestea au şi alte efecte negative, în unele
situaţii se aplică alte metodologii. Lucrarea de desfundare a solului este foarte costisitoare şi are unele efecte
negative asupra solurilor (tasarea, scăderea permeabilităţii, micşorarea conţinutului de humus, accentuarea
procesului de eroziune, pe terenuri înclinate). În ultimul timp se încearcă înlocuirea acestor lucrări cu cele de
afânarea adâncă, fără întoarcerea brazdei, executate la adâncimea 60 – 70 cm. O astfel de soluţie a fost
aplicată în cadrul Staţiunii Didactice V. Adamachi Iaşi, la o plantaţie de viţă de vie în curs de înfiinţare.
Întrucât lucrările de afânare de adâncă fără întoarcerea brazdei practicate pentru înfiinţarea plantaţiei sunt de
dată mai recentă ne-am propus să demarăm un studiu preliminar referitor la efectul acestor lucrări asupra
unor însuşiri fizice ale solului. Acest studiu va fi util şi pentru monitorizarea ulterioară a evoluţiei plantaţiei
de viţă de vie ce urmează a fi înfiinţată precum şi a evoluţiei însuşirilor de sol.

Changes in some soil physical properties after deep loosening for the creation of a vineyard
plantation at SDE V. Adamachi (Iaşi)

Feodor Filipov 1, Ionuţ Vasiliniuc2, D. C. Galeş1


1
USAMV „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
2
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Frequently orchard and vineyard plantations are placed on sloping and sunny terrains,
which ensure favourable ecological conditions. The approximate costs for planting one hectare of
vineyard are 5000 RON. At the creation of the orchard and vineyard plantations are conducted
several categories of works such as cutting down the previous crop, cleaning the terrain from
stumps and branches, terrain levelling, applying phosphorous – potassium fertilizers together with
manure, liming for 3-4 years on the acid soils, deep loosening or tillage. Because the deep tillage is
very expensive and leads to changes on over two thirds of the soil profile, with negative effects, in
some situations are preferred other methods. The deep tillage works are very expensive and have
some negative effects on soils (compaction, decrease in permeability, lowering the humus content,
increasing erosion processes on sloping terrains). In the last case is attempted the replacement of
these with deep loosening without furrowing conducted at depths of 60 – 70 cm. Such a technology
was applied at the V. Adamachi Iaşi Didactic Station for a new vineyard plantation. Because the
deep loosening works without furrowing practiced for the new plantation are more recent, we
wanted to conduct a preliminary study regarding the effect of these works on some soil physical
characteristics. This study will be useful for the later monitoring of the evolution of the vineyard
plantation which will be emplaced, as well as of the evolution of soil properties.

PROPERTIES AND SPATIAL DISTRIBUTION OF CAMBIC PHAEOZEMS FROM RUGINOASA-


STRUNGA SADDLE. INTEGRATION OF LOCAL SOILS CHARACTERISTICS IN SOIL
SURVEY AND TAXONOMY

Radu Gabriel Pîrnău1, Cristian-Valeriu Patriche1, Bogdan Roşca1, Constantin Rusu1,2, Ionuţ
Vasiliniuc2, Daniel Curea2,3
1
Romanian Academy, Department of Iaşi, Geography Group
2
Faculty of Geography and Geology, “Alexandru Ioan Cuza” University” Iaşi.
3
Iaşi County Office for Soil Survey

Our approach aims to presents the results of the investigations on spatial distribution, properties and
evolution of soils which cover the Ruginoasa-Strunga saddle, located in western part of the Moldavian
Plateau. Although the present climatic conditions favor the development of forest soils, the morphology and
chemical proprieties show soils characteristics much closer to those of Cambic Chernozems. Therefore these
soils were termed in the former Romanian soil classification systems forest chernozemic soils, chernozemic
black soils, pratozems, brunizems, typically having chernozemic aspect, but which are not encountered under
a specific forest-steppe environment. Currently, according to the Romanian Soil Taxonomy System (2012),
these soils are classified as Cambic Phaeozems. By definition, Phaeozems accommodate soils developed in

17
relatively wet grassland and forest regions in moderate continental climates. Phaeozems are much like
Chernozems but are more intensively leached. The central lower part of the saddle is covered mainly by
Cambic Phaeozems. The diagnostic horizons and proprieties specific for these soils are: (1) a dark-colored
(moist) surface mollic horizon with a high content of organic matter from surface to the depth of about 60-
70cm; (2) a cambic horizon well developed and characterized by black organo-mineral coatings; (3) a large
thickness of soil profile, absence of calcium carbonates and crotovinas.
Through the computation of zonal statistics was found that these soils are characterized by higher
values of humus content, Am horizon thickness and mobile phosphorus than the other soils in the study area.
Concerning the mobile phosphorus content, several spatial anomalies were detected, which may prove the
continuity of settlements and agricultural practices in the area. In this respect, seven profiles were identified
displaying gradual increase of phosphorus values with soil depth, which are situated in the proximity of
archeological sites. Moreover, the maximum phosphorus value (450 ppm) is located in the proximity of such
a site. Although the archaeological data present over this area are limited and fragmentary, a clustered
distribution of settlements is observed in both northern and south-eastern extremities of the saddle. The axis
of the saddle appears to have been an open, unforested space which was used for agricultural purposes and
probably as a travel corridor.
Preservation of Phaeozems with cambic horizon in the bottom part of this saddle might be explained
by the dominant influence of parent material and topography in controlling the distribution of soil properties.
The ancient land cultivation which maintained a ‘steppe-like’ soil climate and the hydromorphic conditions
specific for structural plateaus and for foot slopes are also potential soil froming factors which contributed to
the development of these soils. Although less obvious, the anthropogenic factor may have influenced the
evolution of these soils by preserving their properties.
Taking into account the particular properties of these soils we consider appropriate to develop new
criteria for classification of Phaeozems in the next version of SRTS.

Keywords: soil survey, taxonomy, Cambic Phaeozems, Neo-Eneolithic.

EXPLOATAREA ŞI ANALIZA BAZELOR DE DATE PEDOLOGICE CU AJUTORUL R ŞI QGIS

Roşca Bogdan1, Radu Gabriel Pîrnău1, Cristian Valeriu Patriche1, Iulian Iordache2
1
Academia Română, Filiala din Iaşi, Colectivul de Geografie, B-dul Carol I, Nr. 8, Iaşi, roscao@gmail.com
2
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie, B-dul Copou, nr. 20A,
700505, Iaşi, România

Bazele de date pedologice pot fi analizate şi exploatate cu uşurinţă cu ajutorul a o serie de pachete
specifice programului R, respectiv aqp şi soiltexture. Acestea permit o serie de analize calitative şi
cantitative asupra principalelor caracteristici ale profilelor de sol cum ar fi textura solului, culoarea
orizonturilor, distribuţia pe verticală a parametrilor chimici, relaţiile spaţiale dintre profilele de sol, etc.
Aceste două module pot fi integrate în programul QGIS astfel încât aceste tipuri de analize să fie realizate
direct asupra unei baze de date spaţiale sub forma unei hărţi în care diagramele obţinute pot fi utilizate pentru
ilustrarea diferitelor caracteristici ale profilelor de sol.

CONSIDERAŢII PRIVIND METODOLOGIA DE ANALIZĂ A TEHNOSOLURILOR

Dumitru Bulgariu1,2, Constantin Rusu1,2, Laura Bulgariu3, Ionuţ Vasiliniuc1


1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie, B-dul Copou, nr. 20A,
700505, Iaşi, România, tel.: 0232-201656; e-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Academia Română, Filiala din Iaşi, Colectivul de Geografie, B-dul Carol I, Nr. 8, Iaşi, 0232-700505; e-
mail: viorelrusu69@yahoo.com
3
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului,
B-dul D. Mangeron, nr.71, 700050, e-mail: lbulg@ch.tuiasi.ro

Diagnosticarea şi încadrarea taxonomică corectă a tehnosolurilor (în general a solurilor) depinde de


calitatea rezultatelor analitice, respectiv de modul de interpretare a acestor rezultate. Particularităţile
morfologice şi chimico-mineralogice ale tehnosolurilor impun însă o abordare diferită a metodologiilor de
18
analiză şi de interpretare a rezultatelor analitice. Studiul nostru aduce o serie de date şi argumente cu privire
la necesitatea revizuirii metodologiilor curente de analiză a solurilor pentru cazul particular al tehnosolurilor.
Ideea noastră nu este de a substitui metodele de analiză utilizate în acest moment în studiile pedologice, ci de
a le adapta astfel încât acestea să fie adecvate particularităţilor tehnosolurilor. De asemenea, nu ar fi lipsită
de utilitate practică nici ideea de a introduce în cadrul metodologiilor actuale de analiză a solurilor şi metode
alternative pentru determinarea indicatorilor pedologici ai tehnosolurilor. Însă, aceste noi metode trebuie să
îndeplinească toate criteriile de relevanţă analitică, respectiv să fie foarte bine compatibilizate cu metodele
analitice deja existente. În acest sens au fost abordate în prezentul studiu metodele de analiză chimico-
mineralogică a tehnosolurilor şi metodele de determinare a materiei organice şi a microelementelor din
tehnosoluri. Au fost stabilite experimental limitele de aplicabilitate ale metodelor curente de analiză şi
relevanţa analitică a rezultatelor furnizate în cazul analizei tehnosolurilor. Complementar sunt prezentate şi
câteva metode alternative pentru determinarea materiei organice şi a microelementelor din tehnosoluri.

CONSIDERATIONS ON ANALYSIS METHODOLOGY OF TECHNOSOLS

Dumitru Bulgariu1,2, Constantin Rusu1,2, Laura Bulgariu3, Ionuţ Vasiliniuc1


1
„Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Faculty of Geography and Geology, Copou Bvd, no.
20A, 700505, Iaşi, Romania, Phone: 0232-201656; E-mail: dbulgariu@yahoo.com
2
Romanian Academy, Filial of Iaşi, Branch of Geography, Carol I Bvd., No. 8, Iaşi, 0232-700505;
E-mail: viorelrusu69@yahoo.com
3
Technical University „Gheorghe Asachi” of Iaşi, Faculty of Chemical Engineering and
Environmental Protection, Bvd D. Mangeron, no.71, 700050, E-mail: lbulg@ch.tuiasi.ro

The correct diagnosis and taxonomical integration of technosols (in generally of soils)
depends on the quality of analytical results, and on the interpretation of these results, respectively.
Morphological and chemical-mineralogical particularities of technosols require a different approach
of analysis methodologies and of analytical results interpretation. Our study brings several data
and arguments on the need to review current methodologies of soil analysis for the particular case
of technosols. Our idea is not to replace the analysis methods used in this moment in soil studies,
but to adapt them so that they would be adequate to technosols particularities. Also, it would be
practical to introduce in the current methodologies of soil analysis of alternative methods for the
determination of pedological indicators of technosols. Still, these new methods must meet all
analytical relevance criteria, and to be well compatible with the existing analytical methods. From
this perspective, in this study have been examined the chemical-mineralogical analysis methods of
technosols and the methods for organic matter and microelements determination from technosols.
Also have been experimentally established the applicability limits of current analysis methods and
the analytical relevance of the results obtained in the case of technosols analysis. In addition, are
presented and several alternative methods for the determination of organic matter and
microelements from technosols.

PRINCIPALELE LUCRĂRI DE AMENAJARE ŞI AMELIORARE A TERENURILOR AGRICOLE


DIN DEALURILE LUGOJULUI

Ionuţ Zisu, Gheorghe Ianoş


Universitatea de Vest din Timişoara, Departamentul de Geografie, ionut_zisu@yahoo.com

Îmbunătăţirea calitativă a terenurilor agricole se poate realiza prin aplicarea a două tipuri de acţiuni:
lucrări de îmbunătăţiri funciare şi lucrări agropedoameliorative. Principalele lucrări curative necesare pentru
terenurile agricole din Dealurile Lugojului se încadrează predominat în prima categorie, fiind reprezentate
de: regularizarea şi îndiguirea cursurilor de apă, desecarea şi drenajul de suprafaţă şi de adâncime, irigarea
terenurilor, amenajările antierozionale, afânarea adâncă şi fertilizarea ameliorativă. Lucrarea îşi propune
cartografierea exactă a locaţiei unde lucrările ameliorative trebuiesc realizate şi redarea ponderii suprafeţelor
de teren vizate de acestea.

Cuvinte cheie: îmbunătăţiri funciare, lucrări agropedoameliorative, terenuri agricole, cartografiere,


Dealurile Lugojului
19
THE MAIN AGRICULTURAL LAND DEVELOPMENT AND IMPROVEMENT WORKS
NECESSARY TO BE IMPLEMENTED ON THE LUGOJ HILLS AREA

Ionuţ Zisu, Gheorghe Ianoş


Universitatea de Vest din Timişoara, Departamentul de Geografie

The qualitative reclamation of the agricultural land can be achieved using two types of
actions: land improvement works and agro-pedoameliorative works. The main remedial actions
necessary for the Lugoj Hills agricultural land belong mainly to the first category, being represented
by: the flood control, the surface and the deep drainage, the irrigations, the erosion control works,
the deep loosening and the ameliorative fertilization. The paper aims to map the precise location
where these works must be implemented and to represent the percentage of the agricultural land
targeted by them.

Keywords: land improvement, agro-pedoameliorative works, agricultural land, mapping,


Lugoj Hills

SOLUBILIZAREA MICROELEMENTELOR ÎN SOL, ÎN DIFERITE CONDIŢII DE MEDIU

Mihaela Lungu, Radu Lăcătuşu, Rodica Lazăr, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Venera Mihaela
Stroe
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA
Bucureşti, mihaelalungu.icpa@gmail.com

Gradul de solubilizare al unor microelemente (zinc, cupru, fier, mangan, plumb şi cadmiu) în sol,
reprezentat prin procentul formei mobile din forma totală, a fost studiat în cinci zone ale ţării: trei zone
agricole situate în sud-estul României, neafectate de impact antropic sau handicap natural, o zonă ocupată, în
general, de păşuni, situată pe văile Călmăţuiului şi Buzăului, pe salsodisoluri1, şi o zonă cu puternic impact
antropic, în jurul municipiului Baia Mare.
Măsura în care aceste microelemente din sol trec în soluţia acestuia a fost legată de proprietăţile
agrochimice generale ale solului, de existenţa sau nu a unui impact antropic sau a unui handicap natural şi de
tipul de vegetaţie. S-au conturat modele diferite de solubilizare a microelementelor în sol în cele cinci zone
studiate, cele mai înalte valori înregistrându-se în solurile poluate şi acidifiate din jurul municipiului Baia
Mare. Există, de asemenea, diferenţe importante în ceea ce priveşte gradul de solubilizare al fiecărui element
în parte, fierul ieşind în evidenţă, cu valori relative extrem de mici. Urmează, în ordine crescătoare,
manganul, zincul, plumbul, cuprul şi cadmiul, nu totdeauna în această ordine.

MICRO-ELEMENTS SOLUBILIZATION IN SOILS, DEPENDING ON DIFFERENT


ENVIRONMENT CONDITIONS

Mihaela Lungu, Radu Lăcătuşu, Rodica Lazăr, Mihaela Monica Stanciu-Burileanu, Venera
Mihaela Stroe
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului –
ICPA Bucureşti

Some micro-elements (zinc, copper, iron, manganese, lead, and cadmium) solubilization
degree in soils was studied, represented by the mobile form percentage out of the total one, in five
areas of the Country: three agricultural sites, located in South-Eastern Romania, unaffected by
anthropic impact or natural handicaps, an area generally occupied by pastures, located on the
Călmăţui and Buzău rivers valleys, on Solonchaks and Solonetz2, and an area affected by major
anthropic impact, around Baia Mare Municipality.

1
SRTS 2012
2
WRB-SR 1998
20
The degree in which these soil micro-elements pass in its solution was linked to the soil
general agrochemical properties, to the existence or not of anthropic impact or natural handicap
and to the vegetation type. Different micro-elements solubilization models were outlined in the five
researched areas and the highest values were registered in the polluted and acidified soils from
around the Baia Mare Municipality. Also, there are important differences as regards the
solubilization degree of each element. The iron stands out, with extremely low relative values. It's
followed by manganese, zinc, lead, copper, and cadmium, in an increasing order, not always the
same.

ÎNSUŞIRILE FIZICE ALE CERNOZIOMULUI TIPIC MODERAT HUMIFER DIN ZONA


CENTRALĂ A REPUBLICII MOLDOVA UTILIZAT SUB LIVEZI ŞI CULTURI DE CÂMP DUPĂ
ARĂTURA DE DESFUNDARE

Nagacevschi Tatiana
Universitatea de Stat din Moldova

Una din direcţiile pedologiei contemporane este cercetarea proceselor ce se petrec în sol.
Însemnătatea acestei probleme constă în a cunoaşte metodele de dirijare a proceselor din sol, pentru a crea
condiţii optime de creştere şi dezvoltare a plantelor, păstrarea şi ridicarea fertilităţii solului, ocrotirea lui de
procesele tehnologice negative (tasarea, degradarea structurii ş.a). Direcţia strategică de dezvoltare a
pomiculturii constă în exploatarea eficientă a plantaţiilor cu potenţial neepuizat şi înlocuirea succesivă a
tehnologii avansate care asigură intrarea timpurie pe rod, productivitatea înaltă de fructe ecologice şi
competitive solicitate pe piaţa internă şi externă. Factorii antropici principali de degradare a învelişului de sol
sunt antrenarea maximă a terenurilor în agricultura tradiţională (în special a culturilor pomicole) ce duc la
dehumificare, degradarea structurii, tasarea şi eroziunea solurilor.
Cercetările efectuate pe cernoziomul tipic moderat humifer utilizat sub livezi şi desfundat recent
după cultura de viţa de vie utilizat sub culturile de câmp cu scop de ameliorare pentru pregătirea plantării
plantaţiilor de livezi (cu introducerea îngrăşămintelor organice), demonstrează, că pe parcursul a trei ani are
loc ameliorarea însuşirilor fizice a cernoziomului: densitatea aparentă se micşorează cu 0,04-0,06g/cm3 ce
corespunzător duce şi la majorarea porozităţii totale şi de aeraţie atât în stratul 0-30cm cât şi în adâncime.
Are loc diminuarea conţinutului de macroagregate cu 4-5% şi o majorare a conţinutului de mezoagregate cât
şi hidrostabilitatea lor în comparaţie cu parametrii fizici din primul an după desfundare cât şi cu cei ai solului
utilizat sub livadă.
În urma cercetărilor efectuate pe cernoziomul tipic moderat humifer desfundat utilizat trei ani sub
culturile de câmp cu amelioranţi organici putem spune, că solul îşi reabilitează parametrii fizici.

CADRUL DE CONSERVARE ŞI SPORIRE A FERTILITĂŢII CERNOZIOMURILOR ÎN REGIM


AGROGEN

Gheorghe Jigău, Ana Bîrsan, ElenaTofan

În pofida celor mai perfecte sisteme de fertilizare minerală, fertilitatea cernoziomurilor agricole este
în permanentă reducere. Ca urmare în acestea s-a instaurat o situaţie când productivitatea fie rămîne la
acelaşi nivel, fie este în scădere. În acelaşi timp substituirea biocenozelor naturale cu agrocenoze a condus la
reducerea semnificativă a rolului factorului biologic în constituirea fertilităţii solului şi sporirea rolului
factorului geomorfologic. Acţiunea ultimului se materializează în intensificarea proceselor de eroziune. În
aceste condiţii productivitatea cernoziomurilor tot mai pronunţat este dependentă de condiţiile climatice. În
cadrul unei atare ambianţe pedogenetice, slăbeste semnificativ capacitatea de autoorganizare, autoreglare şi
autoreproducere a ecosistemului sol. Tentativele de a ameliora situaţia prin măsuri agrotehnice şi
agrochimice conduc la intensificarea proceselor cu impact negativ asupra fertilităţii solurilor. Prin prisma
teoriei pedogenezei antropizate restabilirea proceselor de funcţionare şi în special, a funcţiei bioproductive a
cernoziomurilor este posibilă doar în cadrul unor măsuri orientate pe biologizarea procesului pedogenetic.
Cercetările în cadrul mai multor modele de biotehnologii agricole, au arătat că biologizarea
agroecosistemelor conduce la restabilirea şi intensificarea proceselor de reproducere lărgită a fertilităţii şi
tipului cornoziomic de solificare. În acest sens, cele mai eficiente sunt asolamentele cerealier-furajere, în
21
cadrul cărora se asigură reproducerea lărgită a valorilor echilibrate ale densităţii aparente, alcătuirii
agregatice, porozităţii totale şi diferenţiale. De perspectivă sunt tehnologiile agricole care includ culturile
intermediare. Conform cercetărilor noastre mai eficiente în acest sens sunt facelia, muştarul galben şi alb şi
sulfina. Lucerna se recomandă în calitate de cultură amelioratoare.

INFLUENŢA UNOR SUBSTANŢE BIOLOGIC ACTIVE ASUPRA CONŢINUTULUI DE PROLINĂ


LA SOIURILE DE SOIA CU REZISTENŢĂ CONTRASTANTĂ LA SECETĂ

Ana Bîrsan1, Vladimir Rotaru2, Gheorghe Jigău1, Tatiana Nagacevschi1, Cristina Sîtari1
1
Universitatea de Stat din Moldova
2
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor al AŞM

Soia este o cultură agricolă cu valoare economică deosebită. Creşterea, dezvoltarea şi activitatea
metabolică a plantelor de soia înregistrează importante modificări în funcţie de o serie de factori endogeni şi
exogeni, productivitatea culturii de soia reprezentând rezultanta mai multor elemente: biochimice, fiziologice
şi morfo-anatomice. Una din principalele cauze care diminuează recoltele de soia o reprezintă factorii de
stres abiotic, inclusiv temperaturile ridicate şi seceta, care produc, în unele cazuri, scăderi ale recoltei ce pot
atinge uneori nivelul de 70%.
Cercetările de fiziologie din ultimul timp au fost orientate în direcţia ameliorării rezistenţei plantelor
la temperaturi ridicate prin studiul proceselor fiziologice şi biochimice implicate în reacţia plantelor la
condiţii de stres. Compuşii imunomodulatori, datorită spectrului larg al acţiunii lor asupra plantelor,
posibilităţii de reglare a diverselor etape ale metabolismului celular sunt utilizaţi frecvent în scopul
mobilizării resurselor potenţiale ale organismului vegetal şi sporirii productivităţii culturilor agricole. Prolina
se acumulează în multe specii de plante, ca răspuns la stres de mediu. Din aceste considerente ne-am propus
drept scop studiul conţinutului de prolină la tratarea foliară a soiurilor de soia rezistente şi sensibile la secetă
cu substanţe bioreglatoare de natură humică şi fenolică. Analizele cantitative s-au efectuat la etapa de
butonizare a plantelor. Cuantificarea conţinutului de prolină, realizată în cadrul experimentului nostru, a pus
în evidenţă o reacţie diversă a soiurilor studiate la acţiunea secetei şi a substanţelor biologic active.

22
Solurile municipiului Iaşi

Cristian Secu

Sintagma soluri urbane este relativ nouă, iar de la prima conferinţă Soils of Urban,
Industrial, Traffic, Mining and Military Areas - SUITMA (2000, la Essen, Germania) până la cea
de a VII-a (2013, Torun, Polonia) problematica s-a diversificat, fiind angrenaţi în studiul
tehnosolurilor diverşi specialişti. În România preocuparea pentru cunoaşterea solurilor profund
modificate antropic din zonele urbane, industriale etc., s-a făcut prin introducerea entiantrosolurilor
(SRTS, 2003) care au fost denumite ulterior, tehnosoluri (SRTS, 2012).
Solurile din zonele agricole şi forestiere ocupă suprafeţe întinse şi o tipologie variată,
influenţată preponderent de modul de combinare a factorilor naturali. Solurile urbane sunt mai
restrânse areal şi pot avea caracteristici comune, exprimate în morfologie şi proprietăţi fizice şi
chimice noi, induse antropic.
Învelişul pedologic din Iaşi şi împrejurimi a fost studiat de Barbu şi Brînduş (1967) care
prezintă caracteristicile naturale ale solurilor dar nu şi pe cele induse antropic.
Cernoziomurile cambice îşi păstrează, în mare măsură, caracteristicile naturale în arealul
Parcului Copou, care reprezintă un fragment al pădurii Breazu. Degradarea acestora se face prin
tasare ca urmare a circulaţiei pietonale, prin amestecul materialului de sol în cazul conductelor de
utilităţi, aport de material organo-mineral în situaţia spaţiilor verzi, iar în apropierea şoselelor se
remarcă prezenţa incluziunilor, dar cu pondere redusă (<15%). În ultimul caz, încadrarea
taxonomică la nivel de varietate ridică o serie de probleme. SRTS (2012) face trimitere la gradul de
poluare, dar nu întodeauna fragmentele alohtone (ciment, bitum, pietriş etc.) implică depăşirea
valorilor normale pentru anumite elemente chimice. Pentru declinul slab al proprietăţilor intrinseci
la nivel de varietate s-ar putea utiliza tipurile de degradare a solurilor (ex. degradare fizică,
chimică, biologică), iar pentru fiecare dintre acestea se poate stabili intensitatea. În WRB (2007) se
acordă o importanţă deosebită chiar şi influenţei antropice reduse asupra solurilor, astfel că se
utilizează calificativul prefix tehnic. Cernoziomurile tipice şi calcarice se găsesc insular în arealul
regosolurilor, pe versanţii văilor Cacaina şi Rediu.
Regosolurile (eutrice şi calcarice) de pe frunţile de terasă ale Bahluiului sunt modificate
puternic ca urmare a construcţiilor şi utilităţilor. Caracteristicile morfologice ale regosolurilor se
păstrează doar pe versanţii cu alunecări din Grădina Botanică, Pădurea Ţicău şi versantul dealului
Galata, care mărgineşte râul Nicolina. Punctual, regosolurile apar în zona cartierului Munteni şi pe
versanţii care mărginesc sectorul inferior al pârâului Ciric.
Aluviosolurile din lunca râurilor Bahlui şi Nicolina sunt intens modificate ca urmare
dezvoltării unor cartiere cu densitate ridicată a populaţiei (Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân,
Nicolina).
Aluviosolurile coluvice fac tranziţia de la regosoluri, în arealul mai sus menţionat, către
complexul de aluviosoluri şi tehnosoluri din principale lunci, fiind caracteristice glacisurilor
coluviale.
Aluviosolurile din lunca Bahluiului au evoluat diferit înainte şi după realizarea lucrărilor de
canalizare a albiilor majore. Inundaţiile intense din 1877 şi 1932 au contribuit la formarea primelor
stratificaţii antropogene în cadrul aluviosolurilor.
Barbu şi Brînduş (1967) precizează că la nivelul luncii Bahluiului direcţia de solificare este
cea hidro-halomorfă, dar tendinţa actuală este dată de diminuare a arealelor cu exces de umiditate,

23
modificarea morfologiei prin aport de material antropogen (uneori copertare sau supraînălţarea
albiei) şi nivelarea terenului.
Excesul de umiditate din trecut este abia sesizabil, în prezent, prin vegetaţie higrofilă, (stuf)
pe aliniamentul Ceramica-staţia de Epurare-CFR Triaj, în curtea fostei Fabrici de Ţigarete şi a
Depoulului de locomotive.
Canalizarea albiei majore şi expansiunea urbană au făcut ca unele braţe ale Bahluiului să
dispară, iar în locul acestora poate fi interceptat material alohton (aproximativ pe aliniamentul
străzii Sarmisegetuza).
Salinizarea materialului parental aluvial se reflectă în slaba rezistenţă a arborilor
ornamentali (mesteacăn) plantaţi în zonele în care solul a fost deranjat prin amplasarea conductelor.
Aluviosolurile gleice se găsesc în lunca Bahluiului, în aval de staţia de epurare şi până spre
localităţile Dancu şi Tomeşti. Cele din apropierea şoselei care face legătura cu localitatea Tomeşti
au fost acoperite cu materiale de umplutură şi paradoxal, noile terenuri au fost scoase la vânzare (în
2007).
Tehnosolurile au înlocuit solurile zonale (cernoziomurile) în arealul primului nucleu de
locuire (corespunzător cu zona administrativă actuală) care începe în perioada 1300-1400. Etapele
succesive de evoluţie a spaţiului locuit au determinat modificarea solului pe întreaga grosime. În
prezent fragmente de zid se găsesc la adâncimi de 2-3 m sub nivelul actual, în zona pasajului de la
Hala Centrală, Fundaţie, Târgu Cucu etc. Dezvoltarea reţelei de şosele determină apariţia unor
incluziuni specifice (pietrişuri sub forma unui strat, fragmente de asfalt) şi totodată constituie
premisa formării materialelor spolice şi a tehnosolurilor ekranice. În cazul SRTS (2012) se impune
definirea exactă a grosimii şi adâncimii la care apare materialul spolic în profil.
În zona pasajului Octrav Băncilă (spre Străpungere Silvestru) uniformizarea terenului s-a
făcut prin aport de material cu grosime de peste 60 cm. Urmele excesului de umiditate, determinat
de prezenţa argilelor fluviale, se păstrează în profilul de sol la adâncimi de peste 120-140 cm. Tot în
albia majoră a Bahluiului, vis-a-vis de Facultatea de Mecanică, s-a descris un tehnosol urbic,
copertic (gleic ?), cu orizont Gr, iar materialul parental este de tip fluvic. Morfologia tehnosolurilor
ar permite adoptarea de către viitoarea ediţie a SRTS a calificativului gleic, care există deja în WRB
(2007).
În perioada 1960-1970 se dezvoltă şi funcţionează zonă industrială. Solurile din această
zonă au incluziuni de materiale rezultate din procese tehnologice, încă din primii centimetri.
Studiile geochimice au evidenţiat poluarea cu anumite elemente chimice (Pb, Zn) în exces (Iancu,
Buzgar, edit., 2008). Pentru solurile poluate excesiv, în WRB (2007) se utilizează calificativul
toxic. Pe baza experienţei anterioare privind poluarea solurilor din zonele urbane şi industriale
(Lăcătuşu, Anastasiu, Popescu, Enciu, 2008) va trebui completată nomenclura tehnosolurilor, la
nivel de subtip.
Antrosolurile (arice) sunt asociate cu versanţii agroterasaţi ai Podgoriei Bucium, mai
frecvente în Podgoria Copou. Pe lângă arealele viticole au existat plantaţii pomicole pe suprafeţe
agroterasate, cum a fost cazul celei din Dl. Şorogari, defrişată în 2003 (Bazgan, Bazgan 2005).
Evoluţia antrosolurilor este diferită în funcţie de modul de utilizare a terenurilor. Astfel,
antrosolurile din Dl. Şorogari sunt parţial afectare de procese de eroziune şi alunecare. Extinderea
urbană accelerată s-a făcut în detrimentul suprafeţelor viti-pomicole, mai ales în zona Bucium. În
unele situaţii, antrosolurile au fost complet decapate prin nivelarea terenului (cartierul Aurel Vlaicu
în bazinul pârâului Rediu) sau prin remodelarea acestuia (cartierul I. C. Brătianu în bazinul p.
Vămeşoaia).
24
Bibliografie

Barbu N. Brînduş C., 1967, Solurile de pe teritoriul orasului Iasi si a împrejurimilor sale, Anal. st. ale Univ.
„Al. I. Cuza" Iasi, (seria noua), sect. a II-a, tom XIII, b. Geol.-Geogr, p 1-4.
Bazgan C-tin, Bazgan O., 2005, Istorie şi retrologie agrară, vol I., Edit. Terra Nostra Iaşi.
Florea N., Munteanu I. coord., 2003, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor. Edit. EstFalia, Bucureşti,
Florea N., Munteanu I. coord., 2012, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor. Editura Sitech, Craiova.
Iancu O. G., Buzgar N. Edit., 2008, Atlasul geochimic al metalelor grele din solurile municipiului Iaşi şi
împrejurimi, Edit. Univ Al. I. Cuza, Iaşi.
Lăcătuşu R, Anastasiu N, Popescu M, Enciu P., 2008, Geo-atlasul municipiului Bucureşti, Edit. EstFalia,
Bucureşti.

25
Podişul Fălticenilor. Scurtă caracterizare fizico-geografică

Eugen Rusu

Podişul Fălticenilor este încadrat între valea Sucevei (la nord) şi culoarele largi ale Siretului
(la est) şi Moldovei (la vest). Este un vast interfluviu monoclinal, cu înclinarea dominantă de la
nord-vest spre sud-est, înălţat faţă de văile Sucevei şi Siretului cu 200 – 250m şi doar cu 40 – 50m
faţă de valea mai înaltă şi mai colmatată a Moldovei. Are forma unui triunghi cu baza la nord, spre
valea Sucevei şi vârful îngustat înspre gruiul aluvial format de terasele comune de la confluenţa
Moldovei cu Siretul.
Din punct de vedere geologic, monoclinul este alcătuit în cea mai mare parte din argile,
argile nisipoase şi nisipuri, dispuse în strate cu grosimi variabile, cu intercalaţii de gresii calcaroase
şi calcare oolitice. La nord de aliniamentul Baia- Tătăruşi aceste orizonturi de roci dure aparţin
volhinianului, iar la sud basarabianului. Structura geologică şi constituţia petrografică au impus
apariţia unor elemente de relief structural (fronturi de cueste, abrupturi, platouri structurale). Peste
formaţiunile miocene se întâlnesc diseminat depozite de luturi loessoide subţiri, discontinui şi
depozite fluviale cuaternare. Alternanţa unor faze de retrageri sau de revenire ale mării sarmatice,
au determinat apariţia, în fazele de uscat, a unor lentile de lignit (Şoldăneşti), evoluate probabil din
turbăriile temporare formate în suprafeţele lacustre cu apă dulce.
Altitudinile maxime ale podişului se înregistrează în nord, în Dealul Teişoara (528m) de la
vest de Suceava, iar cele minime, de 170 – 180m, se înregistrează în zona teraselor comune, de
confluenţă Moldovei cu Siretul.
Relieful prezintă trăsături tipice de podiş care poartă amprenta caracteristică a stucturii
monoclinale, cu înclinare generală concordantă cu cea a întrgului Podiş al Moldovei.
Diminuarea altitudinilor pe direcţia monoclinului este subliniată evident de văile cu caracter
consecvent şi profil transversal relativ simetric ale Moldovei şi asimetric în cazul Siretului (cu
terase dezvoltate prioritar pe partea dreaptă). Caracterul subsecvent ale văilor Sucevei şi Şomuzului
Mare şi Mic este subliniat de profilul asimetric şi prezenţa unor fronturi de cuestă pe versantul
sudic, cu terenuri intens afectate de procese active de modelare gravitaţională (alunecare, ravenare,
surpare). Pe versantul nordic, cu înclinare redusă şi relativ uniformă, sunt prezente doar procese de
eroziune areolară şi torenţială de intensitate moderată. Platourile structurale sunt mai bine
reprezentate în nord – est şi est, dar se restrâng progresiv spre sud, în zona de confluenţă a
Moldovei cu Siretul.
Structura morfografică cuprinde forme de relief tipice dispunerii monoclinale a stratelor
geologice: culmi interfluviale şi platouri structurale, văi consecvente şi subsecvente, fronturi şi
reversuri de cuestă, terase, câmpii aluvionare netede de-a lungul Moldovei şi Siretului. Marginile
abrupte ale unor platouri structurale şi versanţii înclinaţi ai fronturilor de cuestă sunt disecate şi
“consumate” de alunecări de teren şi eroziune torenţială şi areolară.
Ca urmare a poziţiei sale în regiunea extracarpatică şi a deschiderii largi spre est şi spre
nord, Podişul Făltcenilor recepţionează din plin acţiunea maselor de aer continentalizate, de origine
est-europeană, dar şi o circulaţie specifică, de origine scandinavo – baltică. În aceste condiţii,
climatul podişului este temperat continental de tranziţie, moderat, cu uşoare influenţe baltice, care
se estompează treptat spre sud.
Etajul climatic în care se încadrează Podişul Fălticenilor este etajul climatic de dealuri joase
(de la cca. 200 m la 450-500 m altitudine).
Temperaturile medii anuale descresc în mod natural de la sud spre nord, respectiv de la 8,4
°C in sud, la 7,5°C în nord. Astfel, la Suceava temperatura medie este de 7,5°C, la Fălticeni se
înregistrează 8,0°C, la Paşcani 8,4°C, iar în apropierea capătului sudic, la Roman, temperatura
medie anuală este de 8,4°C. Amplitudinile termice anuale oscilează în jurul valorilor de 23-23,5°C,
caracterizând o regiune de tranziție spre climatul submontan din vest. În ultimile patru decenii, s-a
26
constatat că anul cel mai călduros a fost 2000, când mediile anuale au depăşit 9,0ºC, ajungând la
Suceava la 9,5ºC, la Fălticeni la 9,7ºC şi la Roman la 10,3ºC. Anul cel mai racoros a fost 1980 când
mediile anuale au coborât la 6,2ºC la Suceava, 6,7°C la Fălticeni şi 7,2ºC la Roman. Aceste abateri
au ajuns pâna la peste 1,2°C fata de media plurianuala (1,2°C la Roman si 1,3°C la Suceava).
Maxima absolută de temperatură din această unitate geografică, a fost de 38,8°C şi s-a
înregistrat la Fălticeni în data de 20 iulie 1960, iar minima absolută, s-a înregistrat în februarie 1954
tot la Fălticeni (pe fondul unei inversiuni termice).
Umezeala relativă a aerului are valori de cca. 80%, cu mici variaţii locale impuse de
influenţele baltice şi de topografie, iar precipitaţiile atmosferice descresc uşor de la nord la sud şi de
la vest la est. Astfel, la Fălticeni, precipitaţiile medii anuale însumează 601 mm/an, în timp ce în
capătul sudic al podişului scad în jur de 530 mm/an. Cantităţile zilnice de precipitaţii, înregistrate
într-un interval de timp de 24 ore, ne oferă o şi mai mare variabilitate în timp. Se remarcă valorile
maxime în lunile mai-iulie, datorită convecţiei termice, când cantitatea mare de apă este generată
de ploile torenţiale, când pot atinge sau depăşi valoarea medie lunară (de exemplu la Roman pe data
de 29 iulie 1991 au cazut 95,6 mm precipitaţii, iar la Fălticeni 86,5 mm la 7 august 1972).
Ansamblul topoclimatic local, de adăpost, din jurul Fălticenilor şi de la Rădăşeni a fost
valorificat prin instalarea unor livezi foarte productive, în special, pentru măr şi păr. În această zonă
s-a amenajat un important bazin pomicol de cultură a mărului în localităţile Fălticeni, Rădăşeni,
Preuţeşti, Vultureşti, Horodniceni.
Podişul Fălticenilor este limitat la est şi la vest de două artere hidrografice importante,
respectiv Siretul și Moldova, iar cele mai importante râuri care străbat podişul sunt Şomuzul Mare
şi Şomuzul Mic.
Scurgerea lichidă înregistrază valori maxime primăvara, reprezentând cca. 40% din totalul
anual, fapt ce favorizează procesele de ravenare. Scurgerea solidă se realizează în cea mai mare
parte sub formă de suspensii şi înregistrează valori sub 1000 g/m³. Mineralizarea depinde de
scurgerea lichidă şi de constituția litologică şi are valori relativ reduse, înregistrând sub 500 mg/l.
Vegetaţia este constituită în cea mai mare parte din asociaţii cu păduri mezofile de foioase.
Vegetaţia naturală a fost înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole, pajişti şi livezi.
Ochiurile cu vegetaţie de pajişte sunt formate din plante aparţinând asociaţiilor cu Agrostis tenuis,
Festuca rubra şi Festuca valesiaca. În culturi apar mai frecvent Setaria viridis, Fagopyrum
convolvulus, Centaurea cyanus, Setaria glauca, Gypsophila muralis, Cirsium arvense, Matricaria
inodora, Spergula arvensis.
Pădurile de foioase ocupă suprafeţe restrânse şi aparţin asociaţiilor de gorun cu fag în
jumătatea nordică a podişului şi de stejar în jumătatea sudică. Pădurile de Quercus petrea cu Fagus
silvatica sunt prezente în ochiuri forestiere pe înălţimile mai mari şi mai conţin şi elemente de
Carpinus betulus, Acer platanoides, Fraxinus excelsior, Ulmus montana, ş.a. Ierburile sunt
reprezentate de Agostis tenuis, Festuca pratensis, Cynosurus cristatus, Phleum pratensis ş.a.
Pădurile de stejar, localizate în părţile mai joase din sudul podişului sunt constituite din Quercus
robur, Quercus petrea, Tilia cordata şi mai rar Carpinus betulus, Ulmus foliacea şi Fagus silvatica.
Dintre speciile de arbuşti amintim Prunus spinosa, Corylus avelana, Cornus sanguineea, iar dintre
ierburi Festuca valesiaca, Poa pratensis, Dactylis glomerata, Pulmonaria montana, Calamintha
vulgaris, Stelaria holostea, Brachypodium silvaticum, Polygonatum latifolium, Alliaria officinalis şi
local Carex curvula, Convalaria majalis ş.a. Cele mai mari suprafețe forestiere din Podişul
Fălticenilor sunt ocupate de pădurile Tătăruşi şi Codrii Paşcanilor.
Trăsătura esenţială a învelişului pedologic din Podişul Fălticenilor o constituie dispoziţia
mozaicată a principalelor tipuri şi subtipuri de sol. Solurile predominante aparţin claselor
Luvisoluri şi Cernisoluri. Solurile aparţinând claselor Protisoluri şi Antrisoluri ocupă suprafeţe
reduse şi sunt determinate de unii factori locali.
Din clasa Cernisolurilor fac parte cernoziomurile argice situate disjunct în părţile joase,
faeoziomurile greice, care se întâlnesc pe areale importante în nord vestul podişului, între Cornu
Luncii şi Drăgoieşti şi la nord-est de Fălticeni, faeoziomurile argice, prezente aproape peste tot, pe
suprafeţe disjuncte. Din clasa Luvisolurilor, se întâlnesc mai frecvent luvosolurile tipice, prezente
27
mai ales în jumătatea estică a podişului şi luvisolurile albice, prezente mai ales la est de Fălticeni.
Pe areale mai reduse sunt întâlnite şi variantele stagnogleizate ale cernisolurilor şi luvisolurilor. Din
clasa Protisolurilor, aluviosolurile se găsesc, în mod firesc, în lungul albiilor râurilor principale,
dar cu unele diferenţieri evolutive. Astfel, în lungul Şomuzului Mare sunt aluviosoluri gleice, în
timp ce în lunca Şomuzului Mic sunt prezente mai ales faeoziomuri gleice. Antrisolurile sunt
reprezentate mai ales prin antrosoluri erodice, frecvent apărute pe suprafeţe mici, mai ales în urma
utilizării intensive sau iraţionale a unor terenuri.
Solurile din Podişul Fălticenilor nu se remarcă prin aptitudini productive deosebite. Sunt
soluri cu fertilitate modestă, uneori cu exces de umiditate, cu orizonturi B argice frecvente şi cu
cantităţi reduse de humus. Cele mai mari suprafeţe sunt cultivate cu porumb, grâu,orz, cartof, sfeclă
de zahăr şi mai nou, cu rapiţă. Culturile de in şi cânepă, care ocupau suprafeţe însemnate, au
dispărut în perioada post-decembristă din peisajul agricol al podişului. O notă de specificitate este
dată de prezenţa livezilor de măr, păr, cireş şi vişin, mai cu seamă în jurul oraşului Fălticeni. În
condiţii de livadă, solurile au suferit transformări esenţiale privind morfologia şi unele proprietăţi
fizico-chimice, fapt ce a determinat şi schimbarea încadrării lor taxonomice în raport cu solurile
zonale evoluate în condiţii naturale sau apropiate de cele naturale.

28
Scurt istoric privind cultura pomilor
în judeţul Suceava şi în bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni

Feodor Filipov, Mihai Istrate


USAMV Iaşi

Pe teritoriul judeţului Suceava cultura pomilor are o veche şi bogată tradiţie. Încă din 1437
se cunoaşte un document prin care “Domnul scuteşte mai multe sate de dijma din livezi şi pomete”,
iar în timpul lui Alexandru cel Bun, Rădăşenii făceau comerţ de fructe cu Polonii (Uricarul lui
Codrescu).
În secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, documentele atestă cultura pomilor în localităţile
Ciorsaci, Rădăşeni, Brădăţel, Boteşti, Horleşti, toate situate în apropierea Fălticenilor.
Secolul al XIX-lea abundă în referiri despre livezile din bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni.
Se vorbeşte, astfel, despre livezile din Lămăşeni, Fălticenii vechi; despre Rădăşeni se afirmă că era
unul dintre cele opt centre mai importante din ţară, iar despre Suceava ca fiind unul dintre cele opt
centre importante pentru cultura prunului (Ionescu D., GH., 1989 citat de Movileanu şi Holban C.,
1989).
La începutul secolului al XX-lea, Lovinescu-Rădăşeni (1908) apreciază că numai în centrul
Rădăşeni existau 12.000 meri (21%), 10.000 peri (17%), 25.000 pruni (44%), 4.000 nuci (7%),
3.000 vişini (5%), 2.000 cireşi (3%), 1.000 zarzări (2%), 500 corni (1%), dar şi piersici şi duzi
altoiţi.
În anul 1908-1909 a luat fiinţă prima pepinieră de pomi, denumită “Rădăşeni”, pe un teren
al învăţătorului Lovinescu-Rădăşeni V., care a funcţionat în perioada 1908-1910/11, ca pepinieră
particulară şi apoi de stat (Costachescu V., 1941). Între anii 1918-1920 pepiniera de stat se mută pe
proprietatea statului la Tâmpeşti şi cuprinde 28 ha la Tâmpeşti şi circa 4 ha în jurul sediului de pe
strada Sucevei (Movileanu M., Holban C., 1989). În cadrul pepinierei, în anii 1920-1932,
funcţionează “Şcoala de Horticultură”, care avut un rol important în dezvoltarea pomiculturii în
zonă. Pasionat de pomicultură, învăţătorul Mercore C., organizează o pepinieră proprie (1922-
1944), care a fost medaliată cu aur.
În această perioadă apar numeroase lucrări de specialitate şi propagandă pomicolă, elaborate
de specialişti şi pomicultori locali, cum ar fi: ing. agr. Năstase Gh. C., învăţător Lovinescu-Rădăşeni
V., învăţător Mercore C. din Rădăşeni. Enumerăm câteva din aceste lucrări: Lovinescu-Rădăşeni
V., “Pepiniera de pomi roditori şi plantaţiile definitive cu model de statut pentru societăţile
cooperative de pomicultură“, 1927; Lovinescu-Rădăşeni V., “Cultura mărului”, 1928; Năstase Gh.
C., “Cultura pomilor”, 1933 şi tot acest autor, “Soiuri de mere cultivate în România”, 1936.
Lovinescu-Rădăşeni V. a fondat şi publicat la Fălticeni revista “Acţiunea pomicolă”, care apare
până în 1937 în oraş, apoi 1937-1944 la Iaşi şi 1945-1948 la Bucureşti, iar Mercore C. scoate o
foaie “Gazeta gospodarului”, 1936-1940.
Pomicultura zonei cunoaşte o dezvoltare şi modernizare continuă după anul 1939, când, pe
scheletul fostei pepiniere de stat Rădăşeni-Fălticeni ia fiinţă Staţiunea Experimentală Pomicolă
Fălticeni, una dintre primele trei din ţară (celelalte fiind S.E.P. Strehaia şi S.E.P. Slobozia
Bradului). Înfiinţarea staţiunii a însemnat abordarea pe baze noi, ştiinţifice, a tuturor problemelor
din pomicultura zonei.
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Fălticeni a fost înfiinţată în anul 1957 cu
scopul de a contribui, prin cercetări proprii, la dezvoltarea pomiculturii în partea de NE a Moldovei.
În cadrul staţiunii, activitatea de cercetare şi producţie se desfăşoară pe teritoriul a 5 ferme:
Dumbrava, Vişina, Spătăreşti, Buneşti şi Ţarna Mare, situate în jurul oraşului Fălticeni pe o rază de
7 km.
Plantaţiile pomicole din cadrul bazinului pomicol Fălticeni-Rădăşeni sunt înfiinţate pe
terenuri înclinate cu pante cuprinse între 7% şi 42%, dominant cu expoziţia sudică şi pe terasele
râului Moldova şi ale Şomuzului.

29
În unele zone terenul prezintă exces de umiditate şi alunecări de teren. În vederea diminuării
eroziunii solului, plantaţiile pomicole au fost amplasate pe terase cu platforma înclinată şi pe terase
individuale (pe terenuri cu panta mai mare de 25%)
Relieful acestei zone este reprezentat de dealuri care au înălţimi de până la 400-500m.
Distanţele între culmile platourilor variază între 1-3 km. Versanţii au expoziţie estică, vestică sudică
şi nordică.
Reţeaua fluvială din Podişul Fălticeni este formată din pârâuri şi pâraie cu debit redus, de 1
m3/s, datorită faptului că podişul este relativ redus ca întindere, fiind de fapt interfluviul Moldova-
Siret.
Debitul mediu anual al pârâului Şomuzul Mare este de 1,43 m3/s, iar valorile medii liniare
ating 0.10 m3/s în perioada rece a anului şi 0,26 m3/s în perioada caldă.
Producerea ploilor torenţiale mari, cu intensitate ridicată şi topirea rapidă a zăpezii, produc
în podiş, viituri care depăşesc cu 8-10% valoarea debitului mediu. Scurgerea anuală are o
amplitudine moderată ca urmare a suprafeţei reduse a bazinului de recepţie
Mineralizarea apelor este slabă spre mijlocie. Apa freatică este situată la adâncime mare de
5-10 m, cu excepţia văilor pâraielor unde adâncimea medie este de 1-4 m. Pe versanţi se găsesc
apariţii la zi a apelor subterane, ceea ce implică preocupări pentru captarea izvoarelor de coastă.
Caracterizarea complexă a climatului este redată pe bază de climadiagrame după
C.D.Chiriţă (1976) şi Walter-Lieth. Pe lângă datele de temperatură şi precipitaţii se folosesc şi
rezultatele hidrotermice ale acestora, prin care se exprimă excedentul de precipitaţii faţă de ETP,
deficitul de precipitaţii compensat prin excedent anterior, deficitul de precipitaţii necompensat faţă
de ETP şi perioada de uscăciune după Walter-Lieth.

Fig. 1. Climadiagramă de la staţia meteorologică Fălticeni (1948-1996)


Reprezentarea valorilor precipitaţiilor la scara 1:5 s-a folosit pentru a realiza în măsura
maximă principiul conform căruia curba precipitaţiilor să se afle sub cea a temperaturii atunci când
valorile ETP sunt mai mari decât cele ale precipitaţiilor şi deasupra acestei curbe atunci când sunt
sub cele ale precipitaţiilor.

30
Scara P/3 s-a folosit pentru a evidenţia perioada de uscăciune, ce coincide cu deficitul de
precipitaţii necompensat din rezerva acumulată anterior, iar curba precipitaţiilor este sub cea a
temperaturilor.
Caracterul excedentar (E) sau deficitar (D) al precipitaţiilor fiecărei luni este exprimat
cantitativ prin indici de la 1 la 10, aceştia exprimând categorii cu câte 10 mm.
Principalele trăsături climatice ale Staţiunii Fălticeni, se reliefează prin precipitaţii
abundente şi uniform repartizate datorită aşezării între Valea Moldovei şi Valea Şomuzului, precum
şi a curenţilor din S-E şi N-V care vin dinspre munte încărcaţi cu vapori de apă. Numărul zilelor
fără îngheţ însumează 170-180, frecvenţa medie a zilelor de iarnă 70-80, iar zilelor tropicale 10-20.
Tipurile de sol dominante sunt reprezentate de cernoziom cambic, faeoziom argic, antrosol
aric preluvic, cerno-cambic, preluvosol stagnic, luvosol stagnic.
În urma cartărilor agrochimice efectuate s-a constatat că circa 33% din suprafaţa este
ocupată de soluri acide, cu pH în suspensie salină sub 5,0 şi gradul de saturaţie în baze sub 75%.
Aceste soluri necesită aplicarea amendamentelor calcaroase. Circa 24% din suprafaţa sunt ocupate
de soluri slab acide. Ponderea solurilor cu reacţie neutră sau slab alcalină este de circa 22%.
Referitor la starea de aprovizionare a solului cu forme mobile de fosfor 36% din suprafaţa
sunt slab şi foarte slab aprovizionate, 35% mediu aprovizionate şi 10% din suprafaţa sunt ocupate
cu soluri foarte bine aprovizionate cu fosfor mobil.
După conţinutul în K2O mg/100g sol, rezultă că 9% din soluri sunt mediu aprovizionate şi
91% bine şi foarte bine aprovizionate în potasiu mobil.
Conţinutul în humus al acestor soluri variază între 1,67-5,24% în funcţie de poziţia în cadrul
versantelor. Gradul de saturaţie în baze este de peste 80%. Pe baza conţinutului de humus şi gradul
de saturaţie cu baze, s-a apreciat starea de asigurare a solurilor cu azot: 23% din soluri sunt slab
aprovizionate cu azot, 53% mediu asigurate şi 24% bine asigurate cu azot.
În plantaţiile de pomi din bazinului pomicol Fălticeni-Rădăşeni predomină soiurile de măr
care fac parte atât din sortimentul naţional cât şi soiuri locale (Fălticeni, Rădăşeni) omologate la
Fălticeni. Soiurile de măr sunt altoite atât pe portaltoii generativi (Pătul) cât şi pe cei vegetativi cu
înrădăcinare mijlocie (MM 105, MM 106, M9-pentru livezi superintensive).
Dintre soiurile locale de păr cultivate în bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni menţionăm:
Păstrăvioare, Harbuzeşti. Aceste soiuri sunt altoite pe portaltoii generativi.
Suprafeţe restrânse sunt ocupate de vişin (soiul Bucovina altoit pe portaltoiul VV1), cireş şi
prun. Condiţii bune de dezvoltare sunt asigurate şi pentru arbuşi fructiferi (coacăz. agriş, afin,
zmeur, mur). În zone cu microclimat favorabil şi pe soluri cu textură mijlociu grosieră reuşesc
foarte bine şi diferite soiuri de căpşun.

31
CONSIDERAŢII PRIVIND VALORIFICAREA RESURESELOR MINERALE UTILE ŞI
PREZENŢA HALDELOR DE STERIL ÎN VALEA SUPERIOARĂ A MOLDOVEI

Dumitru BULGARIU, Constantin RUSU , Sorin Ionuţ BALABAN

Aspecte generale

Comuna Fundu Moldovei este situată în valea superioară a Moldovei, în vestul judeţului
Suceava, de-a lungul D.J. 175, la 80 km de la Suceava, 13 km de la Câmpulung Moldovenesc şi 40
km de la Vatra Dornei, în nord-estul Carpaţilor Orientali, în mica depresiune formată în lungul
râului Moldova, la poalele Obciniei Mestecănişului. Localitatea este străbătută de paralela de 47°
30' latitudine nordică şi meridianul de 25° 15' longitudine estică [www.info-euro.ro].
Valea Superioară a Moldovei (amonte de Câmpulung Moldovenesc) are un curs diagonal,
traversând mai multe entităţi litostratigrafice (axul cristalin carpatic, zona cristalino-mezozoică şi
sectoare din flişul intern est carpatic), asigurând parţial şi limita dintre Obcina Mestecănişului şi
Obcina Feredeului, iar mai apoi pe cea cu Masivele Giumalău şi Rarău.
Localitatea Fundu Moldovei apare pentru prima dată într-o hartă redactată de F.G. Bawr în
„Carte de la Moldavie pour servir a l'Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs”,
publicată la Amsterdam în 1783, ridicată între 1768-1774, înainte de ocuparea Bucovinei de către
austrieci, sub numele de Moldavie Fundul. În documentele realizate pentru Bucovina în 1843, apar
titulaturile de Ober - Fundul Moldawi - Fundul Moldovei de Sus şi Unter - Fundul Moldawi -
Fundul Moldovei de Jos. Denumirea localităţii se regăseşte în lucrările unor istorici şi guvernatori
militari sub diverse forme: de la Fundo Moldava, până la Moldowi Fundul
[www.fundumoldovei.ro].
Comuna Fundu Moldovei deţine o suprafaţă de 17.579 de hectare şi are reţeaua hidrografică
formată din râul Moldova şi afluenţii pe care îi primeşte în zonă (Botuşel, Orata, Preluca, Delniţa,
Colacu, Ciumuca, Arsâneasca, Pârâul Leuştean, Praşca, Pârâulş Moroşan, Pârâul Tonigăreşti,
Pârâul Cailor, Timăn, Robu), traversând zona pe o lungime de 16 km. Debitul mediu al râului este
de 2,76 m3/s în localitate [www.fundumoldovei.ro].
Condiţiile climatice sunt specifice munţilor joşi şi mijlocii, tipul de climat fiind temperat-
boreal montan, cu valori medii ale temperaturii aerului ce scad constant în altitudine, de la 6,4oC la
Câmpulung Moldovenesc, 2,2oC la Staţia meteo Rarău [figura 1] şi precipitaţii relativ moderate:
695,7 mm la Câmpulung Moldovenesc şi 901,5 mm la Rarău – figura 3 [C. Rusu, 2002]. Valorile
relativ modeste ale precipitaţiilor atmosferice sunt determinate de poziţia geografică, zona de studiu
fiind situată în umbra masivelor muntoase mai înalte (Suhard şi Giumalău). Chiar şi în aceste
condiţii, învelişul vegetal este dominat de prezenţa etajelor forestiere, cu păduri de amestec fag-
conifere în treapta inferioară de relief, urmate de păduri de conifere, care pot însă coborî până la
nivelul văii Moldovei. Arealele forestiere sunt marcate însă de restrângeri ale perimetrelor ca efect
al despăduririlor progresive, cu frecvente apariţii ale pajiştilor montane cu caracter secundar,
dominate de asociaţiile de Festuca rubra şi Agrostis tenuis, dar şi cu enclave în care se instalează
specii acidofile (Nardus stricta).

32
Figura 1. Precipitaţiile medii anuale pentru zona Fundu Moldovei [preluat din Atlasul R.S.
România, 1972-1979].

Figura 2. Precipitaţiile medii anuale pentru zona Fundu Moldovei [preluat din Atlasul R.S.
România, 1972-1979].

Principalele tipuri de soluri sunt din clasele Cambisoluri (eutricambisoluri şi, cu precădere,
districambosoluri), urmate de Spodisoluri (îndeosebi prepodzoluri), în ariile montane mai înalte
(peste 1000 m). Sunt prezente şi soluri azonale şi intrazonale, îndeosebi aluviosoluri, la care se
adaugă regosoluri şi litosoluri (din clasa Protisoluri), dar şi tehnosoluri (halde de steril minier).

Contextul geologic al zonei

Carpaţii Orientali reprezintă ramura răsăriteană a Carpaţilor Româneşti, ce se întind de la


Munţii Rahov din Ucraina în nord, până la Valea Prahovei, în sud, fiind constituiţi dintr-o catenă
vulcanică neogenă în vest şi zona de fliş în est, între cele două existând zona cristalino-mezozoică
[M. Săndulescu, 1984].
Din punct de vedere al contexului geologic, zona se înscrie în cadrul litogrupului Tulgheş,
care aflorează pe suprafeţe întinse în Carpaţii Orientali şi care, datorită potenţialului său economic
şi industrial, dat în special de mineralizaţiile de sulfuri polimetalice, mangan şi baritină, a făcut de-a
lungul timpului obiectul studiilor mai multor geologi [figura 3].

33
Figura 3. Localizarea zonei Fundu Moldovei [modificat după I. Balintoni, 2010]

Litostratigrafia
Unităţile tectonice ale zonei cristalino-mezozoice sunt constituite din soclul pre-alpin şi
pătura sedimentară de vârstă permian-mezozoică. De jos în sus, M. Săndulescu et al. (1981) a
descris pânzele Infrabucovinice, Subbucovinice şi Bucovinice, în fundamentul ultimelor două fiind
identificate pânzele varistice de Rodna, Pietrosu Bistriţei, Putna şi Rarău. Acestea sunt constituite
din diverse unităţi metamorfice [I. Balintoni et al., 1983; H. Kräutner, 1988]: pânza de Rarău din
unitatea metamorfică de Bretila şi din cuvertura paleozoic superioară, pânza de Putna din unitatea
metamorfică de Tulgheş, pânza de Pietrosu Bistriţei din unitatea metamorfică de Negrişoara şi
pânza de Rodna din unitatea metamorfică de Rebra.
Unitatea metamorfică de Bretila a suferit un metamorfism de nivel mediu, fiind dominată
de gnaise şi amfibolite. În Munţii Rodnei, aceasta a fost divizată în:
● formaţiunea amfibolitică inferioară Rodna - intercalaţii de gnaise cu amfibolite;
● formaţiunea de gnaise Lespedea - ortognaise şi paragnaise biotitice.
Această unitate aflorează îndeosebi în vestul Masivului Rarău.
Unitatea metamorfică de Negrişoara a suferit un metamorfism de nivel mediu [I.
Balintoni, 2010] şi este formată, de jos în sus din:
● formaţiunea de paragnaise;
● orizontul porfiric de metavulcanite (porfiroidele de Pietrosu Bistriţei).
Unitatea în cauză se identifică cu precădere în partea de sud-vest a Masivului Giumalău
(Cheile Bistriţei de la Zugreni).

34
Unitatea metamorfică de Rebra este caracterizată de un metamorfism mediu, reprezentând
o stivă sedimentară tipică marginilor continentale, cu micaşisturi şi intercalaţii de calcare, dolomite
şi amfibolite. De jos în sus, este împărţită în 3 formaţiuni [H. Kräutner, 1988]:
● Rb1 – formaţiune de paragnaise intercalate cu micaşisturi cu granate şi cuarţite;
● Rb2 – formaţiune de calcare, dolomite, micaşisturi, cuarţite şi amfibolite;
● Rb3 – formaţiune de micaşisturi cuarţitice şi ortognaise de Nichitaş.
Aceste formaţiuni aflorează cu precădere în bazinul Bistriţei (zona Barnar – Bărnărel – Leşu
Ursului).
Unitatea metamorfică de Tulgheş este cea mai bine reprezentată în zonă. Se caracterizată
de un metamorfism de nivel scăzut, A. Streckheisen (1934) incluzând ceea ce atunci se numea „seria
de Tulgheş” în categoria „formaţiunilor epizonale” ale Carpaţilor Orientali, pentru ca mai apoi, I.
Bercia et al. (1976) să o delimiteze la secvenţe similare cu ceea ce astăzi reprezintă „Litogrupul
Tulgheş” – incluzând însă şi unele porţiuni pe care, ulterior, I. Balintoni (1997) le-a inclus la
litogrupul Negrişoara.
H. Kräutner (1980), a integrat ulterior litogrupul Tulgheş supergrupului Marisian, pentru ca
mai apoi, acelaşi H. Kräutner (1988) să îi atribuie o vârsta paleozoic inferioară şi să îl dividă în
cinci formaţiuni, numerotate de jos in sus de la Tg1 la Tg5, în cadrul unora fiind separaţi mai mulţi
membri, după modelul:
Tg1 – formaţiune blastodetritică-cuarţoasă
Tg2 – formaţiune predomaninant grafitoasă cu cuarţite negre:
● membrul inferior
● membrul superior
Tg3 – formaţiune riolitică metasedimentară, asociată mineralizaţiilor polimetalice:
● membrul Isipoaia
● membrul Leşu Ursului
● membrul Moroşan
● membrul Fundu Moldovei
Tg4 – formaţiune blastodetritică-filitică:
● membrul Başca
● membrul Pârâul Crucii
● membrul Afinet
● membrul Botuş
● membrul Pângăraţi
Tg5 – formaţiune predominant grafitoasă, cu şisturi verzi şi calcare.
Corpurile de sulfuri metalice sunt cantonate în metavulcanitele acide, în timp ce
mineralizaţiile manganifere sunt asociate cuarţitelor negre (Tg2) [I. Balintoni, 2005]. Ulterior,
A. Vodă (1993), a împărţit litogrupul Tulgheş în 4 litozone: Căboaia, Holdiţa, Leşu Ursului şi Arşiţa
Rea, acestea fiind descrise de I. Balintoni (1997) după cum urmează:
Litozona Căboaia este de natură terigenă, negrafitoasă şi aflorează, atât în soclul pânzei
bucovinice, pe suprafeţe mici, la sud de Zugreni, cât şi în soclul pânzei sub-bucovinice, de-a lungul
cursului superior al Vaserului din Maramureş.
Litozona Holdiţa, de natură cuarţitică-grafitoasă, găzduieşte mineralizaţii premetamorfice de
Fe-Mn şi barit (baritină) şi aflorează pe suprafeţe întinse de-a lungul Carpaţilor Orientali, atât în

35
soclul pânzei bucovinice, cât şi a celei subbucovinice. Culoarea neagră specifică acestei litozone
este datorată prezenţei grafitului.
Litozona Leşu Ursului este de natură vulcanogen-sedimentară acidă; găzduieşte importante
mineralizaţii de sulfuri metalice stratiforme de tip Kuroko, fiind bine reprezentată în cele două
Getide superioare.
Litozona Arşiţa Rea este de natură filitoasă-cuarţitică şi încheie succesiunea litogrupului
Tulgheş.
Ulterior, a fost introdus de H. Kräutner (1996; 1997) termenul de terenuri pre-alpine pentru
Carpaţii Româneşti:
● Terenul Carpian – care reuneşte grupurile Bretila şi Rebra
● Terenul Negrişoara – reprezentat de unitatea metamorfică de Negrişoara
● Terenul Tulgheş – reprezentat de grupul Tulgheş
● Terenul Rodna – pătura paleozoică de metamorfism scăzut ce acoperă litogrupul Bretila
● Terenul Bistriţa – unităţile varistice din fundamentele pânzelor Bucovinice şi
Subbucovinice.
I. Balintoni (1997; 2009) a simplificat această împărţire, descriind litogrupurile Bretila,
Tulgheş, Negrişoara, Rebra şi Rodna [figura 3] şi considerând primele patru entităţi ca reprezentând
terenuri tectono-stratigrafice. Acestora din urmă le-a fost atribuită o origine peri-Gondwaniană de
către D. Pană et al. (2002), modelul elaborat de M. Munteanu şi M. Tatu (2003) presupunând o
deplasare ordoviciană a terenului Rebra-Tulgheş până la coliziunea sa cu Cratonul Est-European,
mai exact cu terenul de Bretila.

Litologia
Litologia litogrupului Tulgheş [figura 4], este variată şi a fost descrisă de I. Balintoni (1997)
ca fiind în special dominată de cuarţite albe sau negre şi roci cuarţo-feldspatice. Rocile carbonatice
aflorează în special în cadrul litozonei Holdiţa, fiind asociate cu cuarţite negre, cuarţite albe, roci
verzi cloritoase şi feldspatice care nu sunt metabazite, ci reprezintă roci sedimentare cu o geneză
marcată de abundenţa Fe. Metabazitele sunt întâlnite foarte rar, putând fi considerate chiar absente.
Din punct de vedere al formării litogrupului Tulgheş, I. Balintoni (1997) consideră că acest
lucru s-a produs în apropierea unui arc insular, bazându-se pe abundenţa Mn în litozona Holdiţa şi a
sulfurilor metalice în litozona Leşu Ursului în contextul prezenţei cuarţitelor şi rocilor cuarţo-
feldspatice.

36
Figura 4. Coloana litologică a Litogrupului Tulgheş [I. Mutihac, 1990 preluat din D. Juravle, 2008].

Metamorfismul
Litogrupul Tulgheş, a suferit procese semnificative de polimetamorfism în ciclurile
caledonian şi varistic, fiind de natură epimetamorfică [D. Stumbea, 2007].
I. Balintoni şi V. Chiţimuş (1973) au fost primii cercetători care au atras atenţia asupra
polimetamorfismului litogrupului Tulgheş, bazându-se pe istoria mineralelor de Ti, ulterior Nedelcu
(1986) făcând dovada faptului că mineralul iniţial de la care aceasta a început nu a fost brookitul, ci
ilmenitul, etapele fiind [I. Balintoni, 1997]:
1. cristalizarea ilmenituiui;
2. transformarea sa în rutilI;
3. transpunerea pseudomorfozei în S2 şi recristalizarea rutilului I în rutil II.

Vârsta
Datele izotopice obţinute de Kräutner (1988) şi Zincenco (1993) susţin ipoteza unui litogrup
Tulgheş de vârstă paleozoică inferioară, fapt confirmat şi de Balintoni (1997).

Metalogenia
Relaţia mineralizaţiilor de Fe-Mn cu rocile cuarţitice grafitoase l-au făcut pe Balintoni
(1997) să le atribuie acestora o eventuală sursă extrabazinală, anterior amorsării magmatismului
extruziv acid, considerând că relaţia zăcămintelor de tip Kuroko cu rocile cuarţo-feldspatice, este o
dovadă de bazin în context subducţional.
Sulfurile polimetalice, găzduite de vulcanitele şi sedimentele litogrupului Tulgheş în
formaţiunea vulcanogen-sedimentară Tg3 (sau litozona Leşu Ursului) sunt reprezentate fie prin
acumulări masive, fie prin diseminări de pirită-calcopirită (în cazul perimetrelor Bălan, Leşu
Ursului şi Fundu Moldovei) şi galenă-blendă-calcopirită (în cazul perimetrelor Burloaia şi Leşu
Ursului) [Stumbea, 2007].

Scurt istoric privind activităţile miniere din zonă

În ceea ce priveşte istoria mineritul în judeţul Suceava, de unde fac parte perimetrele
miniere de la Fundu Moldovei şi Leşu Ursului, aceasta începe înaintea întemeierii statului feudal
moldovean, analele oraşului Schemnitz din Austria, unul din cele mai vechi centre miniere din
Europa, amintind faptul că în Valea Moldovei exista o străveche mină de argint.
[www.insolventa.ro].
În anul 1777 s-a trecut la investigarea subsolului din zona Sucevei şi încă din primele
sondaje s-a descoperit zăcământul fero-manganos din Iacobeni, apoi cel de cupru de la Pojorâta,
argintul şi plumbul de la Cârlibaba, pirita de la Fundu-Moldovei, precum şi celebrul zăcământ de
sare de la Cacica, ceea ce a determinat colonizarea minerilor străini începând cu 1784.
Primele lucrări miniere s-au făcut la Iacobeni [figura 5], unde s-au deschis exploatări de
minereuri, construindu-se chiar şi o topitorie. În 1796, mina de la Iacobeni a trecut în proprietatea
unui consorţiu care, având sprijinul financiar al statului a deschis exploatări noi, astfela încât în

37
1797 s-a început lucrul la mina de plumb argintifer de la Fluturica din Cârlibaba, construindu-se
ulterior (în 1801) şi o instalaţie destinată extragerii Pb.

Figura 5. Imagini de la Mina Arşiţa, perimetrul minier Iacobeni, din anul 1922 (preluat din Ionce,
2006) din colecţia prof. Adrian Iveanu.

Mai apoi, în 1805, a avut loc descoperirea marelui zăcământ de pirită din Dealu-Negru,
comuna Fundu-Moldovei, precum şi bogatele zăcăminte din Valea Colbului şi Valea Giumalăului,
dar şi valea Bistriţei, unde se află astăzi mina Leşu Ursului. Toate aceste exploatări au cunoscut o
continuă activitate până aproximativ la jumătatea secolului al XIX-lea, minele de la Fundu
Moldovei producând între anii 1830-1854 în medie, anual 107.520 kg cupru, iar exploatările din
zona Cârlibaba înregistrând o producţie anuală de 110.000 kg plumb şi 336 kg argint
[www.insolventa.ro].
Timp de 10 ani, între 1859 şi 1869, activitatea minieră din zonă a fost sistată, după
redeschiderea exploatărilor, producţia de mangan crescând continuu şi exportând Uzinelor
Metalurgice din Cehia, Transilvania şi chiar oţelăriilor de pe malurile Rinului. Această creştere a
producţiei de mangan a fost favorizată de deschiderea căii ferate Lvov-Cernăuţi-Iaşi (în anul 1866),
care a creat posibilitatea exportului, fapt ce a determinat şi sporirea producţiei de pirită de la Fundu
Moldovei.
La Fundu Moldovei, între anii 1833-1914, s-au produs în total 103.530 tone minereu de
pirită, care a fost livrat în special fabricilor de acid sulfuric. În 1784 s-a construit topitoria de la
Iacobeni, care la începutul secolului XX producea fontă, o pivă cu ciocane şi o uzină pentru
prepararea metalelor. După 1918, manganul de la Iacobeni a început să fie exportat în Cehia,
Germania, Polonia şi Italia, iar din 1948 exploatările miniere au trecut în proprietatea Domeniilor
Bucovinei şi apoi în cea a statului.
În perioada 1953-1963 s-au făcut prospecţiuni pentru oxizii de fier din munţii Călimani, apoi
în anul 1960 s-a pus în evidenţă prezenţa sulfului în perimetrul Negoiul Românesc, pentru ca în
1965 să fie pus în exploatare zăcământul de pirită complexă Leşu-Ursului, care atingea capacitatea
maximă de 1.035.000 tone / an [Ionce, 2007].

38
Combinatul Minier Suceava de la Gura Humorului, înfiinţat în 1969, a avut în subordine
exploatările miniere Leşu Ursului, Fundu Moldovei, Pojorâta şi Vatra Dornei, din care se separă în
1977 exploatarea minieră Călimani.
Între anii 1986-1989 s-a construit şi Uzina de săruri de mangan, care producea sulfat de
mangan (la Iacobeni). După 1990, a urmat descentralizarea unităţilor zootehnice care foloseau
sulfatul de mangan la obţinerea zooforturilor, ceea ce a dus la scăderea cererii pentru acest produs şi
implicit la oprirea instalaţiei în anul 1993 [www.insolventa.ro].
Fundu Moldovei se numără printre cele 18 localităţi miniere care au fost declarate zone
defavorizate, profitul obţinut în anul 1997 fiind sub nivelul programat, pentru cea mai mare parte a
producţiei miniere şi cu mult sub nivelul realizărilor din 1996, ceea ce a condus, inevitabil, la un
program de restructurare în două etape: 1997-1999 şi 1999-2007 [Vasilcu, 2004].

Zăcămintele de sulfuri polimetalice asociate Litogrupului de Tulgheş

Mineralizaţiile de sulfuri polimetalice din litogrupul Tulgheş [figura 6] sunt de tip Kuroko,
tip descris de Dimitrescu (1983) ca incluzând, zăcăminte stratiforme de sulfuri masive, asociate
vulcanitelor şi piroclastitelor de la acide pâna la intermediare. Textura „în benzi” presupune
existenţa la partea superioară a aşa-numitului minereu negru, cu Pb şi Zn, şi la partea inferioară a
„minereului galben” cu Fe-Cu.
Zăcămintele de tip Kuroko au fost identificate şi descrise pentru prima dată în Japonia, toate
celelalte mineralizaţii similare descoperite ulterior, fiind încadrate în aceeaşi categorie [Stumbea,
2007]. Numele acestui tip de mineralizaţie este datorat tocmai zonei superioare cu minereu negru,
care abundă în Pb şi Zn, în limba japoneză Kuroko (sau Kurogo) însemnând literalmente „siluetă
neagră”, cuvântul desemnând anumiţi membri ai personalului auxiliar din teatrele japoneze,
însărcinaţi printre altele şi cu mutarea decorului, care pentru a nu fi văzuţi de public se îmbracă
complet în haine negre.
Din punct de vedere al contextului tectonic, după clasificarea Guild (1974), zăcămintele de
sulfuri polimetalice Fe-Cu-Pb-Zn de tip Kuroko se încadrează în grupa zăcămintelor formate la
marginea plăcilor tectonice sau în apropierea acestora, fiind zăcăminte asociate zonelor de
convergenţă.
După clasificarea Mitchell şi Garson (1976), care are drept criteriu evoluţia tectonică a
marginilor plăcilor, acest tip de zăcăminte se încadrează în categoria zăcămintelor asociate
bazinelor inter-arc şi arcurilor insulare. Dacă luăm în considerare o clasificare ulterioară, din 1981,
a aceloraşi autori, care ţine seama atât de asociaţiile de roci cât şi de criteriul genezei,
mineralizaţiile de sulfuri polimetalice de tip Kuroko se înscriu în categoria zăcămintelor formate în
zone de subducţie, mai precis formate în zona arcurilor magmatice.
Luând in considerare criteriul cadrului tectonic, al asociaţiei petrologice, litologice, geneza
şi tipul mineralizaţiei, conform clasificării Berbeleac (1988), zăcămintele de sulfuri tip Kuroko sunt
asociate limitelor de convergenţă a blocurilor tectonice, mai precis arcurilor magmatice.
Clasificarea Sawkins (1990) încadrează sulfurile masive tip Kuroko în grupul zăcămintelor
specifice rifturilor asociate zonelor de arc.

39
Mai recent, clasificarea tip „tablă de şah” a lui H.G. Dill (2010) încadrează zăcămintele de
tip Kuroko în categoria VMS (Volcanic Massive Sulphides).

1
2
3

5
6

Figura 6. Principalele zăcăminte de sulfuri polimetalice asociate litogrupului Tulgheş (după


Balintoni, 2010 şi Popescu, 1981):
1 – Zăcământul Novicior – Novăţ (la SE – corpul Toroiaga); 2 – Zăcămintele Baia Borşa – Gura
Băii şi Baia Borşa – Burloaia; 3 – Zăcământul Baia Borşa – Dealul Bucăţii; 4 – Zăcămintele
Fundu Moldovei şi Valea Putnei – Praşca; 5 – Zăcământul Arşiţa; 6 – Zăcământul Leşu
Ursului; 7 – Zăcămintele Bălan şi Fagul Cetăţii.

Centura de mineralizaţii în care sunt cantonate zăcămintele de sulfuri polimetalice din


litogrupul Tulgheş poate fi împărţită în 4 districte [figura 7], de la NV spre SE [Stumbea, 2007]:
 Districtul Borşa – Vişeu
 Districtul Fundu Moldovei – Leşu Ursului
 Districtul Hărălgia - Şumuleu
 Districtul Bălan – Fagul Cetăţii
40
Figura 7. Cuvertura minereurilor singenetice stratiforme din Carpaţii Orientali [Stumbea, 2007]. 1 -
cuvertura sedimentară post-mezocretacică; 2 – vulcanite neogene; 3 – magmatite alcaline (Masivul
Ditrău); 4 – pânzele flişului; 5 – pânzele transilvane; 6 – pânza bucovinică;
7 – pânza subbucovinică; 8 – pânzele infra bucovinice; 9 – pirită Cu-Zn-Pb (tip Burloaia-Fundu
Moldovei-Leşu Ursului-Bălan); 10 – Pb-Zn (tip Valea Blaznei – Guşet); 11 – Mn-Fe-Baritină (tip
Iacobeni, Holdiţa-Broşteni).

Din districtul Fundu Moldovei – Leşu Ursului vom prezenta doar câteva particularităţi ale
zăcămintelor mai importante.
Zăcământul Arşiţa - Botoşel
Zăcământul Arşiţa - Botoşel are drept substanţe minerale utile Pb, Zn, Cu şi pirita, fiind
descris de Kräutner et al. (1983) ca un zăcământ hidrotermal-sedimentar metamorfozat, de tip
Kuroko, de vârstă Cambriană, situat în zona Giumalău – Obcina Mestecănişului, pânza
subbucovinică şi cantonat în litogrupul Tulgheş, rocile gazdă fiind reprezentate de şisturi sericito-
cloritoase şi metatufuri riolitice. Se prezintă sub forma unei lentile de minereu masiv, dar şi
diseminat, având ca principale elemente chimice componente Pb, Zn, Cu, Fe, S, Si, Au şi Ag, în
alcătuirea mineralogică intrând predominant galenă, blendă, pirită, cuarţ, siderit şi sericit.
Zăcământul Fundu Moldovei
Zăcământul Fundu Moldovei prezintă o importanţă deosebită datorită conţinuturilor ridicate
în Cu, Zn, Pb şi pirită. Este un zăcământ pe care Kräutner et al. (1983) îl descrie ca fiind
41
hidrotermal-sedimentar metamorfozat, de tip Kuroko, de vârstă Cambriană, situat în zona Obcinei
Mestecăniş, pânza bucovinică, unitatea de Putna, cantonat în formaţiunea vulcano-sedimentară
riolitică a litogrupului Tulgheş (Tg3), orizontul Fundu Moldovei, la nivelul şisturilor cloritoase-
cuarţoase, sericitoase-cuarţoase şi sericito-cloritoase-cuarţoase. Zăcământul de la Fundu Moldovei
se prezintă sub forma unor lentile masive de minereu, dar şi ca diseminări stratiforme.

Figura 8. Secţiune geologică prin zăcământul de la Fundu Moldovei [Stumbea, 2007]:


1-metatufuri şi metatufite acide; 2-metatufuri acide, şisturi sericito-cuarţoase, şisturi sericito-
cloritoase cuarţoase, 3-metatufuri riolitice; 4-zona I: a-minereu masiv de pirită şi de sulfuri
polimetalice, b-pirită diseminată; 5-zona MB: şisturi cloritoase cu pirită şi calcopirită; 6-zona NA:
şisturi sericito-cuarţoase cu pirită şi calcopirită; 7-şisturi sericito-cloritoase şi sericito-grafitoase; 8-
falie

Principalele elemente chimice constituente sunt Cu, Zn, Pb, S şi Fe, alături de Si şi urme de
Mn, Ti, Co, Ni, Sn, Bi, As, Ag, In şi Ga, iar din punct de vedere al compoziţiei mineralogice se
disting ca principale minerale constituente pirita, calcopirita, blenda, galena, pirotina, mispichelul,
tetraedritul, bournonitul, bismutina, galeno-bismutina, bornitul, smaltina, aurul şi bismutul nativ,
magnetitul, sideritul, ankeritul, casiteritul, albitul, rutilul, sfenul, stilpnomelanul, talcul, cloritul,
muscovitul, albitul şi cuarţul.
Pentru zăcământul de la Fundu Moldovei, Stumbea (2007) identifică 3 niveluri de apariţie a
minereului, separate de metatufuri riolitice, şisturi sericito-grafitoase, şisturi sericito-cloritoase cu
zoizit şi şisturi cuarţoase-sericitoase ce alcătuiesc orizontul de sulfuri Fundu Moldovei [figura 8]:
• superior - cu minereu plumbo-zincifer-piritos compact, sub formă lenticulară, intercalate în
şisturi sericito-cuarţoase;
• mediu - reprezentat de lentila de minereu piritos-cuprifer şi polimetalic compact, dominat
mineralogic de pirită şi calcopirită, cărora se subordonează blendă, galena ± arsenopirită,
tetraedrit, bismutină etc.; lentila prezintă o structură zonară, cu minereu compact de pirită
şi blendă - în centru, respectiv cu minereu rubanat (pirită cupriferă) - spre periferie;
• inferior – este constituit din concentrări de minereu diseminat în şisturi cloritoase şi
sericitoase-cuarţoase.
Zăcământul Valea Putnei - Praşca
Zăcământul Valea Putnei – Praşca are ca principale substanţe minerale utile Cu, Zn, Pb şi
pirita, fiind descris de Kräutner et al. (1983) ca un zăcământ de tip Kuroko, foarte asemănător şi cu

42
micul zăcământ Leuştean, hidrotermal-sedimentar metamorfozat, de vârstă Cambriană din
Giumalău – Obcina Mestecănişului, cantonat în litogrupul Tulgheş, mai precis formaţiunea
vulcano-sedimentară riolitică (Tg3), orizontul Fundu Moldovei la nivelul şisturilor cloritoase-
cuarţoase, sericitoase-cuarţoase şi celor sericito-cloritoase-cuarţoase.
Zăcământul se prezintă sub formă de lentile de minereu masiv şi diseminări stratifome,
conţinând din punct de vedere chimic Cu, Zn, Pb, S, Fe şi Si, dar şi urme de Mn, Ti, Co, Ni, Sn, Bi,
As, Ag, In, Ga şi având o mineralogie dominată de pirită, calcopirită, blenda, galenă, pirotină,
mispichel, tetraedrit, tetraedrit, bournonit, bismutină, galeno-bismutină, bornit, smaltină, aur, bismut
nativ, magnetit, siderit, ankerit, cassiterit, albit, rutil, sfen, stilpnomelan, talc, clorit, muscovit
(sericit), albit şi cuarţ.
Zăcământul Pârâul Colbu - Giumalău
Principalele substanţe minerale utile din cadrul zăcământului Pârâul Colbu – Giumalău sunt
pirita şi Cu. Zăcământul este unul de tip Kuroko, descris de Kräutner et al. (1983) ca fiind
hidrotermal-sedimentar metamorfozat, de vârstă Cambriană, situat în zona de limită Giumalău -
Rarău, pânza subbucovinică, unitatea de Putna, cantonat în litogrupul Tulgheş, formaţiunea
vulcano-sedimentară riolitică (Tg3) la nivelul şisturilor cloritoase, cuarţoase şi sericitoase.
Zăcământul se prezintă sub forma unor diseminări stratiforme şi are drept elemente chimice
constitutive principale Cu, S, Fe, Si, Pb şi Zn, dominat din punct de vedere mineralogic de prezenţa
piritei şi calcopiritei, a blendei, galenei, cuarţului, sericitului, cloritului şi albitului.
Zăcământul Başca – Izvorul Giumalău
Zăcământul Başca – Izvorul Giumalău are ca substanţe minerale utile Zn, Pb, Cu şi pirita.
Este un zăcământ de tip Kuroko, pe care Kräutner et al. (1983) îl descrie ca fiind hidrotermal-
sedimentar metamorfozat, de vârstă Cambriană din ansamblul montan Giumalău – Obcina
Mestecăniş, pânza subbucovinică, unitatea de Putna, cantonat în litogrupul de Tulgheş, la nivelul
şisturilor sericito-cuarţoase, clorito-sericitoase şi sericito-grafitoase. Mineralizaţia se prezintă sub
formă de budine de minereu masiv, dar şi diseminat, într-o zonă tectonizată. Din punct de vedere al
compoziţiei chimice, zăcământul are ca principali constituenţi Zn, Pb, Cu, Fe, S şi Si, în timp ce din
punct de vedere mineralogic, se remarcă prezenţa piritei, pirotinei, blendei şi galenei, calcopiritei,
mispichelului, galenobismutinei, molibdenitului, cuarţului, albitului, calcitului şi sericitului.
Principalele caracteristici ale zăcămintelor de sulfuri polimetalice asociate litogrupului de
Tulgheş sunt prezentate în tabelul 1.

Consideraţii generale asupra haldelor de steril


Clasificarea haldelor de steril
În funcţie de tehnica de construcţie, depozitele de steril pot fi [Răducă, 2010]:
● cu înălţare spre amonte (axul de depunere a sterilului se deplasează progresiv spre
amonte în raport cu digurile primare de amorsare);
● cu înălţare spre aval (axul de depunere a sterilului se deplasează progresiv spre aval în
raport cu digurile de amorsare);
● cu ax central, în care sterilul poate fi depus, fie în strate înclinate în jurul unui mic dig
de amorsare, fie în strate orizontale, depuse între două diguri de amorsare.
În funcţie de modul de stocare, depozitele de steril pot fi:
● halde propriu zise - în care sterilul e depozitat şi stocat în stare uscată;

43
● iazuri de decantare – în care sterilul se depozitează în stare umedă.
În funcţie de raporturile existente între topografie şi geometria depunerii se disting
[Răducă, 2010]:
● depuneri de vale (versanţii naturali reprezintă elemente de sprijin, existând un mic
taluz exterior);
● depuneri de coastă (depozitul se constituie pe baza a trei diguri exterioare);
● depuneri de şes (acumularea se face prin rambliere în cazul haldelor propriu-zise sau
în interiorul unui perimetru delimitat de un dig exterior în cazul iazurilor de decantare);
● depuneri de carieră (folosite exclusiv în cazurile depunerilor de steril uscate,
presupunând fie folosirea amplasamentului unei cariere, fie realizarea prin mijloace
mecanice a decopertării terenului).
În funcţie de cantitatea de steril înglobată se disting:
● depozite mici (60.000 – 1.200.000 m3 şi 25 – 40 m înălţime);
● depozite medii (1.200.000 – 60.000.000 m3 şi 40 – 100 m înălţime);
● depozite mari (peste 60.000.000 m3 de steril şi peste 100 m înălţime).
În funcţie de riscul potenţial de cedare haldele pot fi [Răducă, 2010]:
● de risc scăzut (nu există activităţi umane permanente în jurul lor);
● de risc semnificativ (în jurul lor există puţine localităţi rurale);
● de risc crescut (aflate în preajma a numeroase localităţi rurale sau a unei
amenajări urbane).

44
Tabelul 1. Caracteristicile generale ale principalelor zăcăminte de sulfuri polimetalice asociate litogrupului Tulgheş [Kräutner et al., 1983]

Nr. crt Numele zăcământului SMUS Tipul Vârsta Elementele principale Mineralele principale
1
1 Novăţ - Novicior Py, Cu, Pb, Zn Kuroko Cambrian S, Fe, Cu, Zn, Pb, Si, Au, Ag, Py, calcopirită, blendă, galenă
2 Baia Borşa – Gura Băii Py, Zn, Pb, Cu Kuroko Cambrian S, Fe, Pb, Zn, Cu, Si, Sn, Bi Py, calcopirită, blendă, galenă
3 Baia Borşa – Burloaia Py, Zn, Pb, Cu Kuroko Cambrian S, Fe, Pb, Zn, Cu, Si, Sn, Bi Py, calcopirita, blenda, galena
4 Baia Borşa – Dealul Bucăţii Py, Zn, Pb, Cu Kuroko Cambrian S, Fe, Zn, Pb, Cu, Si, Sn, Cd Py, calcopirita, mispichelul,
5 Izvorul Ursului Cu, Zn, Pb, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, S, Fe, Si, Mn, Ti Py, calcopirită, blenda, galenă
6 Arşiţa – Botoşel Pb, Zn, Cu, Py Kuroko Cambrian Pb, Zn, Cu, Fe, S, Si, Au, Ag. Galenă, blendă, pirită, cuarţ
7 Fundu Moldovei Cu, Zn, Pb, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, S, Fe, Si, Mn, Ti Py, calcopirita, blenda
8 Valea Putnei – Praşca Cu, Zn, Pb, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, S, Fe, Si, Mn, Ti Py, calcopirita, blenda
9 Pârâul Colbu – Giumalău Py, Cu Kuroko Cambrian Cu, S, Fe, Si, Pb, Zn Py, calcopirită, blendă, galenă
10 Başca – Izvorul Giumalău Zn, Pb, Cu, Py Kuroko Cambrian Zn, Pb, Cu, Fe, S, Si Py, pirotină, blendă, galenă
11 Fagu Cu, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, Fe, As, Mn, Ti, Bi Py, calcopirită, blendă, galenă
12 Leşu Ursului Cu, Zn, Pb, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, Fe, As, Mn, Ti, Bi Py, calcopirită, blendă, galenă
13 Hărălgia Py, Zn, Pb şi Cu Kuroko Cambrian Zn, Pb, Cu, As, Sb, Ag Cuarţ, Py, blendă şi galenă
14 Mediaş Cu, Zn, Pb, Py Kuroko Cambrian Cu, Zn, Pb, Fe, S Py, calcopirita, blenda, galena
15 Bălan Cu, Py Kuroko Cambrian Cu, Fe, S, Zn, Pb, Mn, Ti, Bi Py, calcopirita, bleda, galena
16 Fagul Cetăţii Cu, Py Kuroko Cambrian Cu, Fe, S, Zn, Pb, Mn, Ti, Bi Pirită, calcopirită, blendă,
galenă
1
Pirită (Py).

45
Localizarea haldelor de steril

În cadrul zonei miniere Fundu Moldovei a fost vizat în special iazul de decantare
Dealu Negru şi ca termeni de comparaţie, haldele de steril localizate în bazinul pârâului
Praşca, denumite Praşca I şi Praşca II. Localizarea celor trei halde în cadrul zonei Fundu
Moldovei este redată în figura 9.

Figura 9. Localizarea haldelor de steril Dealu Negru, Praşca I şi Praşca II - Fundu Moldovei
(modificat după Petrescu et al., 1975)

Caracteristicile haldelor de steril

Halda Dealu Negru reprezintă iazul de decantare al Uzinei de preparare de la Fundu


Moldovei, situată pe malul drept al râului Moldova, în imediata apropiere a localităţii Fundu
Moldovei. Aici au fost preparate minereuri cuprifere şi polimetalice (Cu, Pb, Zn) provenind
din zona Fundu Moldovei (acumulările Dealu Negru, Moroşan-Tonigăreşti, Valea Putnei şi
Praşca).
Halda Dealu Negru se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 56.000 m2, fiind un
depozit de coastă de dimensiuni medii [figurile 10; 11]. Iazul de decantare a sterilului uzinal
Dealu Negru are activitatea oprită din anul 2001, cantitatea de apă din partea superioară fiind
înlăturată. La acest iaz fenomenul de ravenare este permanent, cu toate lucrările de întreţinere
taluz efectuate în decursul timpului. Riscul rezidă totodată şi din amplasarea iazului pe malul
drept al râului Moldova, în imediata proximitate a cursului de apă [Ionce, 2010]. În anul
2004, a fost întocmită documentaţia de închidere a perimetrului minier şi uzinei de preparare
Fundu Moldovei, iar APM Suceava a emis avizul de mediu nr. 4/2004 pentru închiderea
perimetrului minier. Avizul de mediu prevede în programul de conformare măsuri destinate
consolidării celor două iazuri de decantare, Pârâul Cailor şi Dealu Negru, alături de alte
lucrări destinare ecologizării perimetrului minier Fundu Moldovei [www.apmsv.anpm.ro].

46
Figura 10. Taluzul Haldei Dealu Negru

Figura 11. Partea superioară a fostului iaz de decantare Dealu Negru

Halda Praşca I aparţine orizontului +790 Praşca, prin care au fost cercetate
acumulările de minereuri cuprifere şi piritos-cuprifere din zăcamântul Valea Putnei – Praşca.
Depozitul de steril se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 14.000 m2, fiind o haldă propriu-
zisă, în cadrul căreia sterilul a fost depozitat în stare uscată. În anul 2004 a fost emis avizul de
mediu pentru închiderea perimetrului minier Valea Putnei – Praşca, cu prevederea lucrărilor
de ecologizare stabilite în proiect prin programul pentru conformare [www.apmsv.anpm.ro].
După închiderea lucrărilor, mica haldă a mai fost folosită şi ca loc de depozitare [figura 12] a
unor materiale de construcţii, precum şi a copacilor tăiaţi în vederea prelucrării în cadrul
industriei de cherestea. Acest fapt îi conferă haldei un caracter aparte, în ciuda suprafeţei sale
mici.

47
Figura 12. Partea superioară a haldei Praşca I, utilizată ca depozitat pentru buşteni.

Halda Praşca II [figura 13] este comună orizontului +840 Praşca (în partea de sud, pe
malul drept al pârâului Praşca, afluent de dreapta al râului Moldova) şi Puţului Praşca (în
partea de nord), care a deschis aceleaşi acumulari de minereuri cuprifere şi piritos-cuprifere
din zăcământul Valea Putnei – Praşca, făcând posibilă cercetarea şi apoi exploatarea în
adâncime, sub orizontul galeriei +790, cu încă 2 orizonturi (+740 şi +690). Materialul
reprezintă o haldă propriu-zisă, sterilul [figura 13] fiind depozitat în stare uscată. Halda
Praşca II ocupă o suprafaţă de aproximativ 44.000 m2.

Figura 13. Halda de steril Praşca II.

48
Bibliografie

Balaban S. I., Iancu O. G., Bulgariu D. (2010). Preliminary data regarding the geochemical
distribution of minor elements in the Dealu Negru mine tailings from the Fundu Moldovei
area, Romania – abstract, Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
– Seria Geologie – Proceedings of the International Symposium “Geology of Natural
Systems” – Geo Iaşi 2010, ISSN 1223-5342, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din
Iaşi, 157-158
Balaban S. I., Iancu O. G., Bulgariu D. (2011a). The geochemical distribution of heavy metals for
some mine tailings from the Fundu Moldovei area, Romania, Carpathian Journal of Earth and
Environmental Sciences, vol. 6, nr.2, ISSN online 1844-1489X, ISSN 1842-4090,
Universitatea de Nord din Baia Mare, 279-288.
Balaban S. I., Iancu O. G., Dill H. G., Prundeanu I. M. (2011b). Mineralogical considerations on
the topstratum of some mine tailings from the Fundu Moldovei area, Romania, Analele
Ştiinţifice ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – seria Geologie – AUI-G, tomul
57/2011, nr.2, ISSN 1223-5342, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 73-79
Balintoni I., Chiţimuş V. (1973) – Prezenţa paramorfozelor de rutil după brookit în cristalinul seriei
de Tulgheş (Carpaţii Orientali), Studii şi cercetări de Geologie, Geofizică şi Geografie, Seria
Geologie, Editura Academiei R. S. România, Bucureşti, 118, 2, 329-334
Balintoni I., Gheucă I., Voda Al. (1983) – Alpine and Hercynian Overthrust Nappes from Central
and Southern Areas of the East Carpathian Crystalline Mesozoic zone, Anuarul Institutului de
Geologie şi Geofizică, nr. 60, Bucureşti, 15 – 22
Balintoni I. (1997). Geotectonica terenurilor metamorfice din România, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca,
177p.
Balintoni I. (2005). Raport de cercetare Grant 6/166, Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie,
Bucureşti,1 - 39
Balintoni I., Balica C., Ducea M. N., Fukun Chen, Hann H.P., Şabliovschi V. (2009). Late
Cambrian-Early Ordovician Gondwanan terranes in the Romanian Carpathians: A zircon
U/Pb provenance study. Gondwana Research, nr. 16, 119–133.
Balintoni I. (2010). The Crystalline-Mesozoic Zone of the East Carpathians. A review. În Iancu, O.
G. & Kovacs, M. (eds.): RO1 - Ore deposits and other classic localities in the Eastern
Carpathians: From metamorphics to volcanics. Field trip guide, 20th Meeting of the
International Mineralogical Association Budapest, Acta Mineralogica-Petrographica, Field
Guide Series, vol. 19, 1-55.
Berbeleac I. (1988). Zăcăminte de minerale şi tectonica globală, Ed. Tehnică, Bucureşti, 327p.
Bercia I., Kräutner H. G., Mureşan M. (1976) – Premesozoic metamorphites of the East
Carpathians, Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică, nr. 50, 37-70.
Dimitrescu R. (1983). Curs de zăcăminte de minereuri – Ed. a II-a, Universitatea “Al. I.Cuza” Iaşi,
Pentru uzul studenţilor, Iaşi , 206p.
Diţoiu V., Oşean V. (2007). Modificări ale calităţii solului produse prin activităţi miniere în judeţul
Suceava, Analele Universităţii “ tefan cel Mare” Suceava, Secţiunea Geografie, Anul XVI –
2007, 195-202.
Ionce A., (2006). Mineritul şi problemele de mediu în judeţul Suceava, prezentare PowerPoint,
Twinning project – RO/2006/IB/EN06 – România, North East Region, disponibilă online la
http://www.twinning-waste-bacau.ro/twinning/activities/chemicals/materialele-expertilor-
straini/ 3-6-2-b-materiale/mineritul-si-problemele-de-mediu-in-judetul-suceava
Ionce A. (2007). Situri miniere cu activitate sistată din judeţul Suceava, Analele Universităţii “Ştefan
cel Mare” Suceava, Secţiunea Geografie, Anul XVI, p. 223-232, disponibil online la adresa
http://www.atlas.usv.ro/www/ anale/datagrid/uploads/documente/20.AnGeo2007 _Ionce.pdf
Ionce A. (2010). Impactul sistemic al activităţii de preparare a substanţelor minerale în judeţul
Suceava – Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea
de Geografie şi Geologie, Departamentul de Geografie, 64p.
Juravle, D.-T. (2008). Geologia României - curs, vol. I - Geologia terenurilor est-carpatice:
Paltformele şi Orogenul Nord-Dobrogean, vol. II, III.2.1. Orogenul carpatic, ISBN 978-973-

49
1809-55-7, Editura Digitală Stef, Iaşi., 109-121, disponibil online la adresa
http://doru.juravle.com/cursuri/ resurse/cursuri _2011-2012/.pdf
Kräutner H. G. (1980) - Litostratigraphic correlation of Precambrian of the Romanian Carpathians,
Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică, nr. 57, Bucureşti., Bucureşti, 229-296
Kräutner H. G., Borcoş M., Udubaşa G., Săndulescu M., Năstăseanu S., Biţoianu C. (1983).
Harta substanţelor minerale utile, ediţia a II-a - Atlas geologic 1:1000000, Ministerul
Geologiei, Institutul de Geologie şi Geofizică, Bucureşti, 237p.
Kräutner H. G., (1988). East Carpathians, in Ş.V. Zoubek (ed.), “Precambrian in Younger Fold
Belts”, J. Viley, London, 625-638.
Kräutner H. G., (1996). Alpine and pre-Apline terranes in the Romanian South Carpathians and
equivalents south of the Danube, Terranes of Serbia, Belgrad, 53-58.
Kräutner H. G., (1997). Alpine and pre-alpine terranes in the Romanian Carpathians and Apuseni
Mts., Annales Géologiques des Pays Helléniques, vol. 37, Atena, 330-400
Kräutner H. G., Bindea G. (2002). Structural units in the pre-Alpine basement of the Eastern
Carpathians, Geologica Carpathica, vol.53, 143-146
Munteanu M., Tatu M. (2003). The East Carpathian Crystalline Mesozoic Zone (Romania):
Paleozoic Amalgamation of Gondwana and East European Craton – derrived Terranes,
Gondwana Research, vol. 6/2, 185-196.
Pană D., Balintoni I., Heaman L., Creaser R. (2002). The U-Pb and Sm-Nd dating of the main
lithotectonic assemblages of the East Carpathians, Romania, Geologica carpathica, vol. 53,
volum special, Bratislava, 177-180
Petrescu I., Drăghici D., Şentea V., Vlad V. (1975). Republica Socialistă România – Harta
Geologică, scara 1:50000, foaia 21b-Pojorâta / L-35-15-B, Institutul de Geologie şi
Geofizică
Popescu Gh. (1981). Metalogenie aplicată şi prognoză geologică – pentru uzul studenţilor, Editura
Universităţii Bucureşti, 316p.
Răducă V. (2010). Rolul parametrilor sedimentologici şi geochimici în evaluarea iazurilor de
decantare – Impact asupra mediului – Rezumat al tezei de doctorat, Universitatea Bucureşti –
Facultatea de Geologie şi Geofizică, Catedra de sedimentologie, 43p., disponibil online la
adresa http://www.unibuc.ro/studies/.
Rusu C. (2002). Masivul Rarău. Studiu de geografie fizică. Ed. Academiei, Bucureşti.
Săndulescu M. (1984). Geotectonica României, Editura Tehnică, Bucureşti, 336p.
Săndulescu M., Kräutner H. G., Balintoni I., Russo-Săndulescu D., Micu M. (1981). The
structure of the East Carpathians, (Guide Book to excursion B1), Carpathian Balkan
Geological Association, 12th Congress, Bucharest, 1-92.
Streckeisen A. (1934) - Sur la tectonique des Carpathes Meridionales, Anuarul Institutului Geologic
al României, vol.16, Bucureşti, 96p.
Stumbea D. (2007) - Geologia zăcămintelor de minereuri, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 209p.
Vasilcu D. (2004). Reconversia naturală şi socială a zonei miniere Fundu Moldovei, Analele
Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava, Secţiunea Geografie, Anul XIII, p.133-137,
Suceava, disponibil online la adresa http://www.atlas.usv.ro /www/anale.
Vodă A. (1993). Seria de Tulgheş. Raport vol. 1, Arhivele S.C. “Prospecţiuni” S.A., Bucureşti.
Zincenco D. (1993) - Seria de Tulgheş, Raport, vol.2. Arh. S. C. “Prospecţiuni” S. A., Bucureşti.
* * * Atlasul R. S. România (1972-1979), Editura Academiei Române

50
Antrosolurile şi Tehnosolurile în WRB 2014

Ionuţ Vasiliniuc

Antrosoluri

Soluri având:
- Un orizont hortic, irragric, plaggic sau terric de peste 50 cm grosime, sau
- Un orizont antracvic şi un orizont subiacent hydragric cu o grosime combinată de > 50 cm;
sau
- Un orizont pretic, ale cărui strate au o grosime combinată de > 50 cm, în primii 100 cm ai
solului mineral.
Calificative principale: Hortic, Hydragric, Irragric, Plaggic, Pretic, Terric
Calificative suplimentare: Acric, Lixic, Alic, Luvic, Alcalic, Eutric, Dystric, Andic, Arenic,
Clayic, Loamic, Siltic, Calcic, Dolomitic, Calcaric, Escalic, Ferralic, Sideralic, Fluvic, Gleyic,
Endoleptic, Novic, Oxyaquic, Regic, Salic, Skeletic, Sodic, Spodic, Stagnic, Technic, Toxic, Vertic,
Vitric.

Antrosolurile includ soluri care au fost profund modificate prin activităţi umane, cum ar fi
adăugarea de materiale minerale sau organice, cărbune, deşeuri domestice, sau irigare şi cultivare.
Grupul include soluri cunoscute sub numele de Plaggen soils, Paddy soils (soluri de orezărie), Oasis
soils (soluri de oază) sau Terra Preta de Indio (soluri negre amazoniene). Multe dintre ele corespund
cu solurile intens cultivate sau solurile cu irigare de veche durată (Rusia), Terrestrische anthropogene
Böden (Germania), antroposoluri (Australia) şi antrosoluri (China).
Sunt soluri cu caracteristici proeminente care rezultă în urma activităţilor umane; numele vine
de la grecescul anthropos = fiinţă umană.
Material parental: virtual orice material de sol, modificat prin cultivare îndelungată sau
adiţie de materiale.
Mediu: în multe regiuni unde oamenii au practicat agricultura pentru o perioadă îndelungată.
Dezvoltarea profilului: Influenţa oamenilor este în mod normal restrânsă la orizonturile de
suprafaţă; diferenţierea orizonturilor unui sol îngropat poate fi încă intactă la adâncime.
Distribuţie regională. Antrosolurile se găsesc în areale unde oamenii au practicat agricultura
o perioadă îndelungată. Cele cu orizont plaggic sunt mai comune în nord-vestul Europei Centrale.
Împreună cu antrosolurile cu orizont teric, ele ocupă peste 500000 ha.
Antrosolurile cu orizont irragric se găsesc în zone de irigaţie din regiuni aride, în oaze, în
regiunile deşertice ale Asiei Centrale şi în unele părţi ale Indiei. Antrosolurile cu orizont anthraquic
suprapus peste unul hydragric (soluri de orezării) ocupă zone vaste în China şi în unele părţi ale Asiei
de S şi SE. Antrosolurile cu orizont hortic se găsesc în toată lumea în locuri unde oamenii au fertilizat
solul cu deşeuri menajere şi gunoi de grajd. Solurile Terra Preta de Indio din bazinul Amazonului
prezintă frecvent un orizont pretic.
Managementul şi utilizarea antrosolurilor. Orizonturile plaggice prezintă proprietăţi fizice
favorabile (porozitate, penetrabilitate, umiditate disponibilă), însă multe au proprietăţi chimice mai
puţin satisfăcătoare (aciditate, deficienţă de nutrienţi). Secara, ovăzul, orzul, cartoful precum şi mai
mari consumatoarele sfecla de zahăr şi grâul de vară sunt culturile comune pe antrosolurile europene
cu orizont plaggic. Înainte de apariţia fertilizatorilor chimici, secara dădea producţii de 700-1100
kg/ha, sau de 4-5 ori mai mult decât cantitatea de sămânţă folosită. Astăzi, aceste soluri primesc doze
generoase de fertilizatori şi producţiile medii pe hectar pentru secară, orz şi grâu de vară sunt de 5000,
4500 respectiv 5500 kg. Sfecla de zahăr şi cartoful produc 40-50 tone/ha. În zilele noastre, aceste
soluri sunt folosite din ce în ce mai mult pentru producţia de porumb şi leguminoase de siloz; nivele
de producţie de 12-13 tone porumb şi 1013 tone de iarbă uscată fiind considerate normale. În unele
locuri, antrosolurile cu orizont plaggic sunt folosite pentru pepiniere pomicole sau horticultură.
Drenajul bun şi culoarea închisă de la suprafaţa solului (încălzire timpurie în primăvară) fac posibil

51
aratul şi cultivarea plantelor mai devreme. Solurile cu orizont plaggic adânc din Olanda au fost
folosite în cultivarea tutunului până în anii 1950.
Multe soluri de grădină din Europa şi China prezintă orizont hortic, fiind îmbogăţite cu adaos
de gunoi de grajd. Solurile de bucătărie sunt alt grup de antrosoluri cu orizont hortic. Exemple clasice
sunt solurile de pe terase fluviale din sudul Maryland, SUA şi de-a lungul Amazonului din Brazilia.
Acestea au orizonturi superioare adânci, de culoare închisă, formate pe strate de deşeuri de bucătărie
(în special cochilii de scoici, oase de peşte etc.) din perioada locuirii amerindiene. Multe ţări prezintă
suprafeţe mici de soluri care au fost modificate de primii locuitori. Toate orizonturile hortice asigură
un habitat bun pentru fauna solului.
Cultivarea umedă a orezului conduce la dezvoltarea unui orizont anthraquic, iar după o lungă
perioadă şi la apariţia unui orizont subiacent hydragric. Inundarea câmpurilor de cultivare ale orezului
(care implică destrucţia structurii naturale a solului prin cultivare intensivă când solul este saturat cu
apă) este realizată intenţionat, pentru a reduce pierderile prin percolare.
Antrosolurile cu orizont irragric se formează ca rezultat al sedimentării de durată (predominant
praf şi argilă) din apa de irigaţie, grosimea lor putând ajunge la 100 cm. O situaţie specială este
întâlnită în regiunile depresionare unde sunt plantate culturi de climat arid pe terase care alternează cu
brazde de drenaj. Profilul original de sol din zonele de coamă a brazdei sunt îngropate sub un strat
gros de material de sol adus.
În unele părţi ale Europei de Vest, în special în Irlanda şi Marea Britanie, au fost cartate materiale
calcaroase (de ex. nisipuri de plajă) în zone cu Arenosoluri, Podzoluri, Retisoluri sau Histosoluri
acide. Eventual aceste strate de suprafaţă de material mineral s-au transformat în orizonturi terrice
care au oferit solurilor proprietăţi îmbunătăţite pentru cultura agricolă în comparaţie cu suprafaţa
originală a solului. Recent, orizonturi terrice sunt formate prin adăugarea unică de materiale minerale
care sunt profund amestecate cu solul original (în sudul Italiei). În zona centrală a Mexicului, au fost
„construite” soluri profunde cu ajutorul sedimentelor lacustre bogate în materie organică, formându-
se astfel un sistem de insule şi canale (chinampas) artificiale. Aceste soluri prezintă un orizont terric şi
au fost cele mai productive terenuri ale imperiului Aztec. Astăzi mare parte dintre acestea sunt
afectate de salinizare. Pentru solurile negre amazoniene (Terra Preta de Indio) este tipic orizontul
pretic care a fost format prin adiţia de cărbune, reziduuri de plante şi deşeuri de bucătărie.

Orizont hortic
Un orizont hortic (din latină hortus =grădină) este un orizont mineral de suprafaţă creat în urma
activităţilor umane de cultivare îndelungată, fertilizare intensivă şi / sau aplicare de lungă durată
continuă a deşeurilor umane sau animale şi a altor reziduuri organice (gunoi de grajd, deşeuri de
bucătărie, composturi şi „sol de noapte”).
Criterii de diagnostic
Un orizont hortic este un orizont de suprafaţă alcătuit din material mineral care prezintă:
- culori cu valori şi crome la umed < 3; şi
- o medie de > 1% carbon organic; şi
- un conţinut de P2O5 extractibil în 0.5 M NaHCO3 mai mare de 100 mg kg-1 pământ fin în primii
25 cm; şi
- o saturaţie în baze (cu 1 M NH4OAc, pH 7) de peste 50%; şi
- peste 25% (volum) de pori animali, coprolite sau alte urme de activitate animală; şi
- o grosime de peste 20 cm.
Orizontul hortic este foarte amestecat. Fragmentele de ceramică şi alte artefacte sunt comune,
deşi frecvent şlefuite. Pot fi prezente urme de lucrări agricole sau amestec al solului. Uneori
orizonturile hortice pot îndeplini şi criteriile de diagnostic ale orizonturilor molice sau cernice.

Orizont hydragric
Un orizont hydragric (din greacă hydor = water, şi latină ager = field) este un orizont de
subsuprafaţă care rezultă în urma activităţilor umane asociate cu cultivarea udă.
Criterii de diagnostic
Un orizont hydragric este alcătuit din material mineral, este asociat cu cultivarea udă şi:
- 1. este acoperit de un orizont anthraquic; şi

52
- 2. este alcătuit din unul sau mai multe suborizonturi, fiecare dintre ele prezentând una sau mai
multe din următoarele caracteristici:
- A. pelicule de Fe sau Mn în peste 15% din suprafaţa expusă, predominant în jurul canalelor de
rădăcini şi la sau aproape de suprafaţa agregatelor de sol; sau
- B. culori de reducere cu valori > 4 şi crome < 2 la umed în macropori; sau
- C. concentraţii de Fe sau Mn în peste 5% din suprafaţa expusă, predominant în interiorul
agregatelor; sau
- D. Fedith > 1.5 ori şi / sau Mndith > 3 ori decât cel al orizontului de suprafaţă; şi
- 3. grosime de > 10 cm.
Orizontul hydragric apare dedesubtul tălpii plugului a orizontului anthraquic. Prezintă trăsături de
reducere în pori, precum cutane sau halouri cu nuaţe de 2.5 Y sau mai galbene şi crome < 2 la umed,
şi / sau concentraţii de Fe şi/sau Mn în matrice ca rezultat al mediului oxidant. Prezintă de obicei
cutane de argilă gri, praf fin sau argilă-praf-humus pe feţele agregatelor de sol. Trăsăturile listate la
criteriul de diagnostic 2 apar rar toate în acelaşi orizont, fiind în mod comun distribuite pe
suborizonturi.
Trăsături adiţionale. Manganul şi / sau fierul redus se deplasează uşor în jos prin talpa plugului a
orizontului supraiacent anthraquic în cel hydragric; manganul tinde să se deplaseze mai departe decât
fierul. În cadrul orizontului hydragric, manganul şi fierul migrează mai departe în interiorul
agregatelor de sol, unde sunt oxidaţi.

Orizont irragric
Orizontul irragric (din latină irrigare = a iriga, ager = teren) este un orizont mineral de suprafaţă
care rezultă în urma activităţilor umane, fiind construit gradual prin aplicarea continuă de apă de
irigaţie cu cantităţi substanţiale de sedimente, şi care poate include fertilizatori, săruri solubile,
materie organică, etc.
Criterii de diagnostic
Un orizont irragric este un orizont de suprafaţă alcătuit din material mineral şi care are:
- un strat de suprafaţă uniform structurat; şi
- un conţinut mai mare de argilă, în special fină, decât solul original subiacent; şi
- diferenţe în conţinuturile medii de nisip, nisip fin, nisip foarte fin, praf, argilă şi carbonaţi de <
20% (relative) sau < 4% (absolute) între părţi ale orizontului; şi
- o medie ponderată de > 0.5% carbon organic, care scade în adâncime dar rămâne la > 0.3% la
limita inferioară a orizontului irragric; şi
- > 25% (volum) de pori animali, coprolite sau alte urme de activitate animală în sol; şi
- grosime > 20 cm.
Solurile cu orizont irragric prezintă dovezi ale creşterii grosimii la suprafaţă, din observaţii de
teren sau dovezi istorice. Prezintă dovezi de activitate biologică considerabilă. Limita inferioară este
clară, dedesubt putând fi prezente depozite din irigaţii sau soluri îngropate. Orizontul irragric este
diferit de materialul fluvial, deoarece în urma lucrărilor continui nu sunt prezente semne de
stratificare. Unele orizonturi irragrice se pot califica drept molice sau umbrice, funcţie de saturaţia în
baze.

Orizont plaggic
Un orizont plaggic (din germanul plag = gazon, brazdă cu iarbă) este un orizont mieral de
suprafaţă negru sau brun, care rezultă în urma activităţilor umane. În special pe solurile sărace în
nutrienţi din nord-vestul Europei Centrale, din perioada medievală până la introducerea fertilizării
minerale de la începutul secolului XX, gazonul şi alte materiale erau utilizate pentru adăpostul
animalelor. Gazonul era alcătuit din vegetaţie ierboasă sau arbuşti de mici dimensiuni, rădăcinile
acestora şi materialul de sol prin de acestea. Amestecul acestor materiale cu excrementele era ulterior
împrăştiat pe câmpuri. Acest material a produs eventual o îngroşare considerabilă a orizonturilor
superioare (în unele locuri peste 100 cm), bogate şi în carbon organic. Saturaţia în baze este în general
redusă.
Criterii de diagnostic
Un orizont plaggic este un orizont mineral de suprafaţă cu:
- textură nisipoasă, lut-nisipoasă, nisipo-lutoasă sau lutoasă sau o combinaţie a acestora; şi

53
- conţine artefacte; şi
- are culori cu valori la umed < 4 şi în stare uscată < 5, cu crome la umed < 4; şi
- > 0.6% carbon organic; şi
- are unul sau mai multe suborizonturi cu o saturaţie în baze (prin 1 M NH4OAc, pH 7) de < 50%;
şi
- apare pe suprafeţe locale înălţate; şi
- are o grosime de > 20 cm.
Orizontul plaggic are culori brunii sau negre, în legătură cu materialele sursă. Conţine artefacte,
însă în mod normal sub 20%. Reacţia este frecvent uşor până la puternic acidă. pH-ul poate să fie
crescut datorită calcarizării recente, însă fără să ducă şi la o creştere a saturaţiei în baze. Prezintă urme
de operaţii agricole vechi la partea inferioară, cum ar fi urme de cazma sau cârlige, precum şi vechi
strate de cultivare. Orizontul plaggic frecvent acoperă soluri îngropate, deşi orizonturile de suprafaţă
ale acestora pot fi amestecate cu plaggen-ul. În unele cazuri au fost executate şanţuri în solul îngropat
ca mod de cultivare pentru îmbunătăţirea solului. Limita inferioară este în general clară.
Clasa texturală este în cele mai multe cazuri nisipoasă sau nisipo-lutoasă. Luturile nisipoase şi
luturile sunt rare. Carbonul organic poate include carbon adăugat odată cu plaggen-ul. Conţinutul de
P2O5 (extractibil în 1% acid citric) din orizonturile plaggice poate fi ridicat, frecvent > 0.025% în
primii 20 de cm de la suprafaţă.
Saturaţia în baze redusă diferenţiază orizontul plaggic faţă de cele pretic şi terric. Puţine alte
caracteristici diferenţiază orizonturile terric şi plaggic unul de altul. De obicei orizonturile terrice au o
reacţie neutră spre uşor alcalină (pHH2O este normal > 7) şi pot conţine carbonaţi de calciu liberi.
Unele orizonturi plaggice se pot califica drept umbrice.

Orizont pretic
Un orizont pretic (portugheză, preto =negru) este un orizont mineral de suprafaţă care rezultă în
urma activităţilor umane care implică adiţii de cărbune. Este caracterizat de culoarea închisă, prezenţa
artefactelor (fragmente ceramice, instrumente litice, unelte din oase sau scoici etc.) şi conţinuturi
ridicate de carbon organic, fosfor, calciu, magneziu şi micronutrienţi (în special Zn şi Mn), frecvent
constrastând cu solurile naturale din împrejurimi. Tipic conţin urme vizibile de cărbune.
Orizonturile pretice sunt larg răspândite de exemplu în bazinul Amazonului, rezultat al
activităţilor pre-Columbiene, şi au rezistat peste secole în ciuda condiţiilor dominante tropical-umede
şi a ratelor ridicate de mineralizare a materiei organice. Aceste soluri cu orizont pretic sunt cunoscute
drept ‘Terra Preta de Indio’ sau ‘soluri negre amazoniene’. Prezintă în general stocuri ridicate de
carbon organic, iar multe dintre ele sunt dominate de argile cu activitate redusă.
Criterii de diagnostic
Un orizont pretic este un orizont de suprafaţă alcătuit din material mineral care are:
- culori cu valori la umed < 4 şi crome < 3, şi
- > 1% carbon organic, şi
- o saturaţie în baze (1 M NH4OAc, pH 7) de > 50%; şi
- Ca+Mg schimbabile (1 M NH4OAc, pH 7) de > 2 cmolc kg-1 pământ fin; şi
- > 30 mg kg-1 P extractibil (Mehlich); şi
- una sau mai multe din următoarele: > 1% artefacte (volum); > 1% cărbune (volum); dovezi alte
unor vechi ocupaţii umane în peisaj (construcţii, grădini, movile de pământ – sambaquis, lucrări de
pământ - geoglife); şi
- < 25% (volum) de pori animali, coprolite sau alte urme de activitate animală în sol; şi
- unul sau mai multe strate cu o grosime combinată de > 20 cm.
Cărbunele este un artefact numai dacă este intenţionat manufacturat de către oameni.
Orizonturile pretice nu prezintă activitatea animală necesară pentru încadrarea la orizont hortic şi
irragric. Criteriul de diagnostic pentru concentraţia de P la orizonturile pretic şi hortic este bazat pe
metode analitice diferite, cu o cerinţă mai redusă pentru orizontul pretic. Conţinutul ridicat în baze
diferenţiază orizontul pretic de cel plaggic. Unele orizonturi pretice se pot califica drept molice.

Orizontul terric
Un orizont terric (latină, terra = pământ) este un orizont mineral de suprafaţă care se dezvoltă prin
adiţia de gunoi de grajd pământos, composturi, nisipuri litorale, loess sau nămol. Poate conţine pietre,

54
sortate şi distribuite aleator. În majoritatea cazurilor este format gradual într-o perioadă lungă de timp.
Ocazional orizonturile terrice sunt formate prin adiţii singulare de material. În mod normal materialul
adăugat este amestecat cu partea superioară a solului iniţial.
Criterii diagnostice
Un orizont terric este un orizont de suprafaţă mineral şi:
- are o culoare legată de materialul sursă; şi
- are o saturaţie în baze (1 M NH4OAc, pH 7) de > 50%; şi
- nu prezintă stratificaţie; şi
- apare în areale locale uşor înălţate; şi
- are o grosime de > 20 cm.
Solurile cu orizont terric prezintă o suprafaţă înălţată care poate fi observată în teren sau
documentată din dovezi istorice. Orizontul terric nu este omogen, însă suborizonturile sunt complet
amestecate. În mod obişnuit conţine artefacte cum ar fi fragmente de ceramică, resturi şi deşeuri de
locuire care sunt frecvent foarte mici (< 1 cm diametru) şi foarte şlefuite.
Puţine caracteristici ale solului diferenţiază orizonturile terric şi plaggic. Orizonturile terrice
prezintă de obicei o activitate biologică ridicată, au o reacţie neutră până la slab alcalină (pH în mod
normal > 7) şi pot conţine calcar liber, în timp ce orizonturile plaggice au o reacţie acidă (decât dacă
s-au administrat calcarizări sau fertilizări minerale care să ridice pH-ul). Culoarea orizontului terric
este puternic legată de materialul sursă. Pot fi observate uneori soluri îngropate la baza orizontului,
deşi amestecul poate ascunde contactul. Unele orizonturi terrice pot di calificate drept molice.
Orizonturile terrice sunt dominate de obicei de argile de activitate joasă, fapt care le diferenţiază
de cele pretice. Orizonturile pretice sunt tipice pentru solurile Terra Preta. Cu toate acestea, unele
soluri Terra Preta sunt caracterizate de argile de activitate înaltă şi prezintă un orizont terric în loc de
pretic.

55
Tehnosoluri

Soluri care au:


- > 20% (din volum, greutate medie) artefacte în primii 100 cm de la suprafaţă sau până la roca
continuă sau materialul dur tehnic sau până la un strat cimentat sau indurizat;
- şi care nu are un strat care să conţină artefacte şi care să fie calificat drept argic, chernic, duric,
ferralic, ferric, fragic, hydragric, natric, nitic, petrocalcic, petroduric, petrogypsic, petroplinthic,
pisoplinthic, plinthic, spodic sau vertic şi care să înceapă în primii 100 cm ai solului, decât dacă
acesta este îngropat;
- şi care nu prezintă rocă continuă sau un strat cimentat sau indurizat în primii 10 cm;
- sau care prezintă o geomembrană construită, continuă, foarte slab permeabilă până la
impermeabilă de orice grosime, începând în primii 100 cm de la suprafaţă,
- sau soluri care prezintă material tehnic dur începând din primii 5 cm de la suprafaţă.
Calificative principale: Ekranic, Linic, Urbic, Spolic, Garbic, Cryic, Isolatic, Leptic, Subaquatic,
Tidalic, Reductic, Hyperskeletic.
Calificative suplimentare: Alcalic, Eutric, Alumic, Dystric, Andic, Anthraquic, Hortic, Irragric,
Plaggic, Pretic, Terric, Archaic, Arenic, Clayic, Loamic, Siltic, Aridic, Calcic, Cambic, Carbonic,
Densic, Dolomitic, Calcaric, Drainic, Fluvic, Folic, Histic, Gleyic, Grossartefactic, Skeletic, Gypsic,
Gypsiric, Humic, Hyperartefactic, Immissic, Laxic, Lignic, Mollic, Umbric, Ochric, Novic,
Oxyaquic, Relocatic, Ruptic, Salic, Sideralic, Sodic, Protospodic, Stagnic, Sulfidic, Tephric, Thionic,
Toxic, Transportic, Vitric.

Tehnosolurile combină soluri ale căror proprietăţi şi pedogeneză sunt dominate de originea lor
tehnică. Ele conţin o cantitate semnificativă de artefacte (ceva din sol creat sau puternic alterat de
oameni sau extras de la adâncimi mai mari) sau sunt impermeabilizate de materiale tehnice dure sau
conţin o geomembrană. Acestea includ soluri din zone de depozitare a deşeurilor (umpluturi,
nămoluri, cenuşi, materiale miniere, zgură), pavaje împreună cu materialele subiacente neconsolidate,
soluri care prezintă geomembrane sau soluri construite. Tehnosolurile sunt frecvent numite soluri
urbane sau miniere. Sunt recunoscute în sistemul rus de clasificare ca formaţiuni superificale
tehnogenice, iar în sistemul australian sunt incluse la Antroposoluri.
Sunt soluri dominate sau puternic influenţate de materiale antropică, de la grecescul technikos,
creat cu măiestrie.
Material parental: toate tipurile de materiale create sau expuse prin activitate umană, care altfel
nu ar apare la suprafaţa terestră; pedogeneza în aceste soluri este puternic afectată de aceste materiale
şi de organizarea lor.
Mediu: dominant în mediu urban şi areale industriale.
Dezvoltarea profilului: în general slabă, deşi pe haldele vechi (de ex. molozuri din perioada
romană) pot fi observate urme de pedogeneză naturală, cum ar fi formarea unui orizont cambic.
Depozitele de cenuşi de lignit şi zburătoare pot prezenta în timp proprietăţi vitrice sau andice.
Dezvoltarea normală a unui profil de sol poate fi prezentă şi în solurile naturale contaminate.
Distribuţie regională. Tehnosolurile sunt prezente în toată lumea acolo unde activităţile umane au
dus la construirea de soluri artificiale, impermeabilizarea celor naturale, sau extracţia de materiale
care în mod normal nu sunt afectate de procese de suprafaţă. Astfel, oraşele, străzile, minele, haldele,
scurgerile de petrol, depozitele de cenuşi de cărbune şi altele sunt incluse la tehnosoluri.
Managementul şi utilizarea. Tehnosolurile sunt puternic afectate de natura materialului sau de
activitatea umană care le-a creat. Ele conţin frecvent substanţe toxice diferite de cele întâlnite în
celelalte soluri, şi trebuiesc abordate cu atenţie. Multe tehnosoluri, în special cele din haldele de
deşeuri, sunt în prezent acoperite cu un strat de material de sol natural pentru a permite revegetarea.
Solul rămâne un tehnosol, cu condiţia să aibă peste > 20% (volum de artefacte) artefacte în primii 100
cm de la suprafaţă sau până la roca continuă sau un strat cimentat sau indurizat.

Ekranic (ek): prezentând material tehnic dur începând cu primii 5 cm de la suprafaţă (doar la
Tehnosoluri).
Linic (lc): prezentând o geomembrană construită continuă, foarte slab permeabilă până la
impermeabilă, de orice grosime, începând în primii 100 cm.

56
Urbic (ub): având un strat de peste 20 cm grosime, în primii 100 cm de la suprafaţă, cu > 20% volum
de artefacte care să conţină > 35% resturi şi deşeuri provenite de la aşezări umane (doar la
Tehnosoluri).
Spolic (sp): având un strat > 20 cm grosime, în primii 100 cm de la suprafaţa solului, cu > 20%
volum artefacte care să conţină > 35% (volum) deşeuri industriale (resturi miniere, din dragare, zgură,
cenuşă, moloz etc.) (doar la Tehnosoluri).
Garbic (ga): având un strat > 20 cm grosime, în primii 100 cm de la suprafaţa solului, cu > 20%
volum artefacte care să conţină > 35% (volum) deşeuri organice (doar la Tehnosoluri).
Orizont cryic (greacă, kryos = rece, gheaţă) este un orizont de sol permanent îngheţat, cu materiale
minerale sau organice.
Criterii diagnostice
Un orizont cryic prezintă:
- în mod continuu pe o durată de > 2 ani consecutivi una din următoarele:
- gheaţă masivă, cimentare prin gheaţă sau cristale de gheaţă vizibile; sau
- o temperatură a solului < 0 °C şi insuficientă apă pentru a forma cristale de gheaţă vizibile; şi
- o grosime > 5 cm.
Orizonturile cryice apar în areale cu permafrost şi prezintă dovezi de segregare perenă a gheţii,
frecvent asociată cu dovezi ale proceselor criogene (material de sol amestecat, orizonturi deranjate,
involuţii, intruziuni organice, înălţarea suprafeţei terenului, separarea materialelor grosiere de cele
fine, crăpături) deasupra orizontului cryic şi / sau trăsături de suprafaţă cu model (movile de pământ,
cercuri de pietre, reţele, poligoane).
Solurile care conţin apă salină nu îngheaţă la 0°C. Pentru a dezvolta orizont cryic astfel de soluri
trebuie să fie destul de reci pentru a îngheţa.
Pentru a identifica trăsăturile crioturbaţiei, sortarea sau contracţia termică, profilul de sol trebuie
să intersecteze diferite elemente ale terenului dacă există, sau să fie mai lat de 2 m.

Isolatic (il): având, deasupra materialului tehnic dur, unei geomembrane sau deasupra unui strat
continuu de artefacte care încep în primii 100 cm de la suprafaţa solului, material de sol care conţine
pământ fin, fără nici un contact cu alt material de sol care să conţină pământ fin (e.g. solurile de pe
acoperişuri sau din ghivece).
Technoleptic (tl): având material tehnic dur începând cu primii 100 cm de la suprafaţă.
Leptic (le): prezentând rocă continuă sau material tehnic dur începând cu primii 100 cm de la
suprafaţă.
Subaquatic (sq): permanent imers sub apă nu mai adâncă de 200 cm.
Tidalic (td): inundabil prin maree la nivelul ridicat al fluxului, însă neacoperit la nivelul scăzut al
acestuia.
Reductic (rd): prezentând condiţii de reducere în peste 25% din volumul de pământ fin începând cu
primii 100 cm de la suprafaţă, cauzate de emisii gazoase (ex. metan, dioxid de carbon) sau intruziuni
lichide (gazolină).
Hyperskeletic (jk): având sub 20% volum pământ fin, calculat ca medie pe o adâncime de 75 cm de
la suprafaţa solului sau până la roca continuă, materialul tehnic dur sau un strat cimentat sau indurizat.

Alte orizonturi, proprietăţi şi materiale diagnostice relevante

Proprietăţile anthrice (grecescul anthropos = uman) se aplică unor soluri cultivate cu orizonturi
molice sau umbrice. Unele dintre acestea sunt orizonturi molice sau umbrice alterate, însă unele dintre
orizonturile molice cu proprietăţi antrice sunt orizonturi natural umbrice transformate în molice prin
calcarizare şi fertilizare. Până şi orizonturile superioare subţiri, colorate deschis sau sărace în humus
pot fi transformate în orizonturi umbrice sau chiar molice în urma cultivării pe termen lung (arătură,
calcarizare, fertilizare etc.). În acest caz solul are o foarte slabă activitate biologică, spre deosebire de
solurile cu orizont molic.
Criterii diagnostice
Proprietăţile antrice:
- apar în soluri cu orizont molic sau umbric, şi
- prezintă dovezi ale deranjării de către om prin una sau mai multe din următoarele:

57
- o limită inferioară abruptă la adâncimea de arat, o talpă a plugului; sau un amestec al solului
prin cultivare; sau fragmente de calcar aplicat; sau > 1.5 g kg-1 P2O5 solubil în 1% acid citric; şi
- prezintă < 5% volum de pori animali, coprolite sau alte urme de activitate animală pe o
adâncime între 20 şi 25 cm de la suprafaţa solului dacă solul nu este arat sau pe o adâncime de 5 cm
sub stratul arat.

Artefactele (din latină, ars = artă, facere = a face) sunt substanţe solide sau lichide care sunt una sau
ambele dintre următoarele:
- create sau substanţial modificate de oameni ca parte a unui proces industrial sau artizanal de
manufacturare,
- aduse la suprafaţă prin activităţi umane de la o adâncime la care nu au fost influenţate de
procese de suprafaţă, şi apoi depozitate într-un mediu în care nu apar în mod normal, cu proprietăţi
substanţial diferite de cele ale mediului în care au fost plasate; şi
- prezintă substanţial aceleaşi proprietăţi chimice şi mineralogice ca atunci când au fost create,
modificate sau excavate.
Exemple de artefacte sunt cărămizile, ceramica, sticla, piatra sfărâmată, traverse de lemn, deşeuri
industriale, gunoi, produse petroliere procesate, bitumen, deşeuri miniere şi petrol. Materialul tehnic
dur şi geomembranele, intacte, fracturate sau compuse, Îndeplinesc deasemenea criteriile de
diagnostic ale artefactelor.

Materialul tehnic dur (din grecescul technikos = construit sau făcut cu talent) este un material
consolidat care rezultă în urma unui proces industrial; şi
- are proprietăţi substanţial diferite de cele ale materialelor naturale; şi
- este continuu sau are spaţii libere < 5% din extensia orizontală.
Exemple de materiale tehnice dure sunt asfaltul, betonul sau un strat continuu de pietre.

Archaic (ah): având un strat > 20 cm grosime, în primii 100 cm de la suprafaţa solului, cu > 20%
volum artefacte din care > 50% sunt produse în procese pre-industriale (ceramică cu urme de
manufactură, care poate fi spartă uşor, sau care conţine nisip) (doar la Tehnosoluri).
Escalic (ec): care apare pe terase antropice.
Relocatic (rc): remodelat in situ de activităţi umane până la o adâncime de > 100 cm (arătură adâncă,
reumplerea unor gropi, nivelare) şi în care nu s-a format un orizont după remodelare cel puţin între
20-100 cm de la suprafaţa solului (la Tehnosoluri calificativul este redundant, excepţie în combinaţie
cu calificativele Ekranic sau Linic).
Technic (te): având > 10% volum artefacte în primii 100 cm de la suprafaţa solului sau până la roca
continuă sau un strat cimentat sau indurizat; sau având un strat > 10 cm grosime şi care să înceapă în
primii 90 cm, având > 50% volum artefacte.
Toxic (tx): prezentând într-un strat în primii 50 cm de la suprafaţa solului concentrări toxice de
substanţe organice sau anorganice, altele decât ionii de Al, Fe, Na, Ca şi Mg, sau prezentând
radioactivitate periculoasă pentru om.
Transportic (tn): având la suprafaţa solului un strat de peste 20 cm grosime, sau cu o grosime de
50% din întregul profil de sol dacă în primii 40 cm apare roca continuă, material tehnic dur sau un
strat cimentat / indurizat, cu material de sol care nu îndeplineşte condiţia artefactelor, şi care a fost
adus dintr-o sursă din afara imediatei apropieri a profilului printr-o activitate umană intenţionată, de
obicei cu ajutorul unor maşini, şi care nu prezintă re-modelare sau re-deplasare substanţială de către
agenţi naturali.

Traducere selectivă după:

IUSS Working Group WRB. 2014. World Reference Base for Soil Resources 2014. International soil
classification system for naming soils and creating legends for soil maps. World Soil Resources
Reports No. 106. FAO, Rome.

58
Metodele folosite în descrierea profilelor, recoltarea probelor de sol
şi în cercetarea analitică a solurilor

Condiţii pedologice şi descrierea morfologică a profilelor de sol: după "Sistemul Român


de Taxonomie a solurilor (SRTS, 2012) şi MESP (vol. I-III, 1987). Încadrarea solurilor la nivel de tip,
subtip s-a făcut în conformitate cu Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS, 2012).
Recoltarea probelor de sol: probele de sol au fost recoltate pe orizonturi genetice în aşezare
modificată şi în aşezare naturală (nemodificată).
Recoltarea probelor de sol în aşezare modificată, pentru caracterizarea fizico-chimică, s-a
realizat pe orizonturi, pe maximum 15 cm grosime.
Recoltarea probelor de sol în aşezare naturală (nemodificată) pentru determinarea
însuşirilor fizice s-a făcut în cilindri metalici de volum cunoscut (100 cm3) la umiditatea momentană a
solului, pe orizonturi, până la 50 cm adâncime, cu cinci repetiţii pe fiecare orizont.
Pregătirea probelor de sol pentru analizele de laborator: au fost îndepărtate resturile
organice şi scheletul, urmat de mojararea şi cernerea (cu excepţia probelor de sol recoltate în aşezare
naturală).

Însuşiri fizice
Analiza granulometrică:
Pretratamentul în trei variante în raport cu compoziţia probei:
 la probele cu carbonaţi tratarea cu soluţie de acid clorhidric 2 n şi dispersie cu soluţie de hidroxid
de sodiu 1 n la fierbere, după Kacinski;
 la probele fără carbonaţi, cu materie organică > 5%, oxidarea materiei organice cu apă oxigenată
6% şi dispersie cu soluţie de hexametafosfat de potasiu 10% sau soluţie de hidroxid de sodiu 1 n la
fierbere, după Kacinski;
 la probele fără carbonaţi, cu materie organică < 5%, dispersie cu soluţie de hexametafosfat de
potasiu 10%.
Determinarea fracţiunilor granulometrice:
 metoda pipetei pentru fracţiunile < 0,002 mm, inclusiv;
 metoda cernerii umede pentru fracţiunile 0,002-0,2 mm şi uscate pentru > 0,2 mm.
Rezultatele sunt exprimate în procente faţă de materialul rămas după pretratament. La încadrarea
în clase şi subclase texturale s-a folosit sistemul utilizat în ţară (Metodologia elaborării studiilor
pedologice, ICPA, 1987).
Densitatea aparentă (DA): metoda cilindrilor metalici de volum cunoscut (100 cm3) la
umiditatea momentană a solului.

Însuşirile chimice
Determinarea pH-lui. pH-ul a fost determinat prin metoda potenţiometrică, procedeul
suspensiei (10 g sol / 25 mL soluţie; granulaţia probei < 0,01 mm; timp de contact: 30 minute), în apă
bidistilată ( pH H 2O ) şi soluţie de KCl 0,1 N ( pH KCl ), cu un pH-metru model pH-Meter Basic 20+ şi
un electrod de pH combinat model Crison.
Carbonatul de calciu (CaCO3): metoda Scheibler.
Carbonul organic total (Ct): oxidare umedă după Walkley-Black, modificarea Gogoaşă
(Humus = Ct*1.724).
Azotul total (Nt): metoda Kjeldahl, dezagregare cu H2SO4 la 350oC, catalizator sulfat de
potasiu şi sulfat de cupru.

Suma bazelor de schimb (SB) reprezintă suma cationilor bazici (K, Ca, Mg, Na) adsorbiţi în
complexul coloidal şi este exprimată în mval / 100g sol. Determinarea constă din deplasarea cationilor
bazici cu ajutorul cationilor de H aflaţi în exces dintr-o soluţie de HCl.
Aciditatea hidrolitică (Ah) este aciditatea de schimb obţinută printr-o singură extracţie cu
soluţie de acetat alcalin tamponat la pH 8,4.

59
Capacitatea totală de schimb cationic (T): prin însumarea cationilor Ca2+, Mg2+, K+, Na+ şi
a acidităţii totale de schimb (H+), la probele fără carbonaţi T = (SB+H). La probele cu carbonaţi s-a
obţinut TNH 4 prin saturarea solului cu NH4, deplasarea NH4 absorbit cu soluţie de KCl şi dozarea
ionului NH4 titrimetric s-au obţinut Na+ şi K+ prin metoda Schollenberger-Cernescu.
Ca2++ Mg2+ = TNH 4 -( Na++K+). La cationii schimbabili nu s-au făcut corecţii cu valorile
solubile.
Fosforul accesibil (mobil): după metoda Egner-Riehm-Domingo şi dozat colorimetric cu
albastru de molibden, după metoda Murphy-Riley (reducere cu acid ascorbic). S-a procedat şi la
corecţia datelor funcţie de valorile pH.
Potasiu accesibil (mobil): extracţie după metoda Egner-Riehm-Domingo şi dozare prin
fotometrie în flacără.
Determinarea potenţialului redox (Eh; volţi). Potenţialul redox a fost determinat prin
metoda directă (procedeul suspensiei, 10 g sol / 25 mL apă bidistilată; granulaţia probei < 0,01 mm;
timp de contact: 30 minute), cu un potenţiometru model Basic 20+ Crison şi un electrod de platină
combinat model Crison.
Determinarea conductibilităţii electrice (EC; S.cm-1) s-a realizat prin metoda
conductometrică, în extract apos (10 g sol / 25 mL apă bidistilată; granulaţia probei < 0,01 mm; timp
de contact: 30 minute) cu un conductometru model EC-meter GLP 31+ Crison şi o celulă
conductometrică Pt1000 Crison.
Estimarea rH-lui. rH-ul a fost calculat din datele experimentale ( pH H 2O ) şi Eh cu
următoarea relaţie preluată din literatura de specialitate:
Eh  0,058. pH ( H 2O )
rH 
0,029
în care: Eh – potenţialul redox [volţi]; ( pH H 2O ) - pH determinat în apă.
Estimarea conţinutului total de săruri solubile (CTSS; mg / 100 [g] sol). Pentru conversia
măsurătorilor de conductibilitate electrică (EC) în valori de concentraţie a sărurilor solubile (CTSS) s-
a utilizat următoarea ecuaţie semiemipirică de dependenţă CTSS = f(EC) preluată din literatura de
specialitate:
EC [ S / cm]
CTSS [mg / kg ] 
1,56

Referinţe bibliografice:

BLOOM P.R. (2000). Soil pH and the pH buffering. In: M.Sumner (ed.), Handbook of soil science, p. B333-
B352, CRC Press, Boca Raton.
BORLAN Z., RĂUŢĂ C. (1981). Metodologia de analiză agrochimică a solurilor în vederea stabilirii
necesarului de amendamente şi de îngrăşăminte (vol. I-II). Academia de Ştiinţe Agricole şi Silivice a
României, I.C.P.A. Bucureşti.
BULGARIU D., RUSU C., BULGARIU L. (2005). The pH Determination in Heterogeneous solid / aqueous
solution Systems. (I) Applications in Analytical Geochemistry. Analele Ştiinţifice ale Universităţii din
Oradea – fascicula Chimie, XII, p. 37-52.
DEAN J.A. (1995). Analytical Chemistry Handbook. McGraw Hill, Inc., New York.
FLOREA N., BĂLĂCEANU V., RĂUŢĂ C., CANARACHE A. (coord.) (1987). Metodologia elaborării studiilor
pedologice (vol. I-III). Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, I.C.P.A., Bucureşti.
PANSU M., GAUTHEYROU J. (2006). Handbook of Soil Analysis. Mineralogical, Organic and Inorganic
Methods. Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, Netherlands.

60
Traseul aplicaţiei de teren

61
Prezentarea profilelor de sol

Condiţii pedogenetice, descriere morfologică şi determinări fizico-


chimice

62
PROFIL Nr. 1 – Iaşi (Arcadia)

TEHNOSOL MIXIC (SRTS 2012)

Încadrarea geografică

Judeţul/Localitatea: Iaşi/Iaşi
Unitatea/Subunitatea fizico-geografică: Podişul Moldovei / Câmpia Colinară a Jijiei
Amplasare: şesul Nicolinei, în apropiere de confluenţa cu Bahluiul / fost stadion
Altitudine absolută: 33 m
Coordonate: Latitudine: 47º09’27.8’’
Longitudine: 27º33’49.8’’
Temperatura medie anuală: 9.4º C
Precipitaţii medii anuale: 589 mm/an

63
PROFIL Nr. 1 – Iaşi (Arcadia)

TEHNOSOL MIXIC (SRTS 2012)

CONDIŢII PEDOGENETICE

Relief:
- forma principală de relief: şes aluvial (lunca)
- elemente: -
- pantă/expoziţie: 1-3º / SE
Procese geomorfologice actuale: -
Material parental: antropogen, mixic şi urbic
Roca subiacentă: depozite aluviale, argile cu intercalaţii nisipoase (Basarabian)
Aspectul suprafeţei:
- sol: neuniform, cu denivelări rezultate în urma depunerilor de materiale excavate
(mixice şi urbice)
- teren: neuniform, relief antropic constituit prin copertare haotică, sunt prezente la
suprafaţă fragmente de beton armat.
Apa freatică:
- adâncime momentană: 3-5 m
- caracter: permanent
- mineralizare: slabă
Drenaj natural:
- de suprafaţă: moderat
- în adâncime: lent
- global: moderat-lent
Vegetaţie actuală:
- zona bioclimatică: silvostepă
- cultivată: -
- specii reprezentative din flora ruderală: Agropyron repens, Cirsium vulgare,
Daucus carota, Polygonum aviculare, Carduus acanthoides, Cichorium sp., Ambrosia sp.
Rar apar Euphorbia sp., Plantago major, Melilotus sp., Rosa canina, Epilobium sp.,
Cynodon dactylon, Geum urbanum, Sambucus ebulus.
Folosinţa terenului:
- actuală: intravilan (neproductiv)
- anterioară: intravilan – amenajări urbane (stadion)
- mod de exploatare: -
Amenajări antropice:
- lucrări de amenajare: depozitare a unor materiale rezultate în urma excavărilor şi a
unor resturi de materiale de construcţie.

Secu Cristian, Pîrnău Radu,


Vasiliniuc Ionuţ, Feodor Filipov

64
PROFIL Nr. 1 – Iaşi (Arcadia)

TEHNOSOL MIXIC (SRTS, 2012)

Descrierea morfologică a profilului de sol

Ao(g)k - 0–20 cm, 10 YR 4/2 + 10 YR 5/6 în stare umedă, pete frecvente de oxido-reducere
(relicte?), textură luto-nisipoasă mijlocie, structură grăunţoasă / poliedrică
subangulară mică, slab dezvoltată; plasticitate şi adezivitate mari, efervescenţă
puternică, rare canale de râme şi cervotocine, rădăcini rare, incluziuni de material
urbic în proporţie de 10-15%, trecere treptată;
MAmi1(g)k - 20–52 cm, 10 YR 4/1 în stare umedă, pete frecvente de reducere şi oxidare
relicte, textură lutoasă medie, structură poliedrică subangulară mică, foarte slab
dezvoltată; plasticitate şi adezivitate mari, efervescenţă puternică, rare canale de
râme, rădăcini rare, incluziuni de material urbic în proporţie de 20-30%, trecere
treptată;
MAmi2k- 52–95 cm, 10 YR 4/3 în stare umedă, pete puţin frecvente; textură luto-nisipoasă
mijlocie, structură poliedrică subangulară mică, foarte slab dezvoltată; plasticitate şi
adezivitate mari, efervescenţă puternică; rădăcini rare, incluziuni de material urbic în
proporţie de 10-15%, trecere treptată;
MAmi3k - 95-118 cm, 10 YR 4/2 în stare umedă, textură lutoasă, structură poliedrică
subangulară mică, foarte slab dezvoltată; plasticitate şi adezivitate slabe, efervescenţă
puternică; trecere clară;
MAmi4k - 118-126 cm, 10 YR 5.5/6 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă grosieră,
nestructurat, plasticitate şi adezivitate foarte slabe, efervescenţă puternică; trecere
clară;
MAmi5k - 126-140 cm, 2.5 Y 4/2 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă grosieră,
nestructurat, plasticitate şi adezivitate foarte slabe, efervescenţă puternică.

Secu Cristian, Pîrnău Radu,


Vasiliniuc Ionuţ

Observaţii:
- în orizontul MAmi1(g)k sunt prezente culori închise ca efect al prezenţei materialelor
arse;
- în primele trei orizonturi se identifică şi prezenţa unor incluziuni de materiale urbice
(cărămidă, fragmente de beton, moloz etc).

Discuţii:
- notarea orizonturilor / stratelor în cazul tehnosolurilor.

65
Profil 1 – Iaşi (Arcadia)

TEHNOSOL MIXIC (SRTS 2012)

Analize fizice
Analizele fizico-mecanice au fost efectuate la Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Dumitru Bulgariu

Orizont Adâncime Fracţiuni granulometrice (în mm) (% din masa părţii minerale a solului) Subcls. DA
(cm) Nisip grosier Nisip fin Praf Argilă text.
2,0- 2,0- 1,0- 0,5- 0.2- 0.2- 0.1- 0.05- 0.02-
<0.002 <0.01
0,2 1,0 0.5 0.2 0.02 0.1 0.05 0.02 0.002 g/cm3
Ao(g)k 0-20 4,40 0,26 2,29 1,85 51,68 22,91 8,63 20,14 24,95 18,97 28,76 SM
MAmi1(g)k 20-52 3,71 0,19 3,01 0,51 58,03 30,15 15,81 12,07 16,84 21,42 31,70 LL
MAmi2k 52-95 4,14 0,43 1,94 1,77 48,82 24,88 9,62 14,32 27,50 19,54 29,45 SM
MAmi3k 95-118 3,17 0,11 0,91 2,15 58,88 31,05 16,25 11,58 15,87 22,08 32,50 LL
MAmi4k 118-126 59,57 0,40 48,78 10,39 8,96 2,39 3,92 2,65 19,61 11,86 20,23 UG
MAmi5k 126-140 68,23 7,26 53,57 7,4 3,87 2,15 0,67 1,05 20,67 7,23 14,68 UG

66
Profil 1 –Iaşi (Arcadia)

TEHNOSOL MIXIC (SRTS 2012)

Analize chimice
Analizele chimice au fost efectuate la Laboratorul Interrelaţii Sol-Plantă, Calitatea Alimentelor, ICPA Bucureşti; Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Rodica Lazăr, Nineta Rizea; Dumitru Bulgariu**

Orizont Adâncime pH** C Ntot C/N SB Ah T VAh PAL PAL* KAL Eh** rH** EC** CTSS**
CaCO3 pH(H2O)
(cm) (KCl) org
% % me/100 g % mg*kg-1 volţi S/cm mg /
%
sol 100 g
sol
Ao(g)k 0-20 8,14 8.01 7,19 1.20 0.130 9.23 100 71 36 420 0,230 24,84 277 177,56
MAmi1(g)k 20-52 10,47 8.26 7,39 1.10 0.127 8.66 100 67 25 350 0,247 26,07 352 225,64
MAmi2k 52-95 7,08 8.67 7,29 100 0,246 25,98 361 231,41
MAmi3k 95-118 6,09 8.56 7,18 100 0,271 26,54 251 160,89
MAmi4k 118-126 11,39 8.78 6,95 100 0,282 26,71 325 208,33
MAmi5k 126-140 6,35 8.42 7,15 100 0,344 27,67 461 295,51

* valori recalculate în funcţie de reacţia solului

67
Variaţia pe profil a unor parametri fizici şi chimici Diagrama texturală

68
PROFIL Nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni)

FAEOZIOM CAMBIC (SRTS 2012)


Încadrarea geografică

Judeţul/Localitatea: Suceava / sat Pocoleni, comuna Rădăşeni


Unitatea/Subunitatea fizico-geografică: Podişul Moldovei / Podişul Sucevei / Podişul
Fălticenilor
Amplasare: sat Pocoleni, pe dreapta râului Şomuzul Mare, în dreptul barajului numărul 3
Altitudine: 273 m
Coordonate: Latitudine: 47º30’21.2’’
Longitudine: 26º15’51.3’’
Temperatura medie anuală: 8.3º C (valoare obţinută prin interpolare)
Precipitaţii medii anuale: 601 mm/an

69
PROFIL Nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni)

CERNOZIOM CAMBIC (SRTS 2012)

CONDIŢII PEDOGENETICE

Relief :
- forma principală de relief: terasă / glacis
- elemente: frunte de terasă
- pantă / expoziţie: 3-5º / E
Procese geomorfologice actuale:
- acumulare: coluvionare moderată
Material parental: depozite loessoide de terasă plus aport coluvial
Roca subiacentă: depozite volhiniene argilo-marnoase
Aspect suprafaţă:
- sol: uniform
- teren: uniform
Apa freatică:
- adâncime momentană: relativ mare (5-7 m)
- caracter: permanent
- mineralizare: nu
Drenaj natural:
- de suprafaţă: rapid
- în adâncime: moderat
- global: moderat-rapid
Vegetaţia actuală:
- zona bioclimatică: pădure de foioase.
- cultivată: livadă intensivă de măr (soi Idared MM106, în anul 2).
- specii reprezentative din flora segetală: diverse specii ruderale
Folosinţa terenului:
- actuală: plantaţie pomicolă în anul 2 (PFA Stratulat Ion).
- anterioară: arabil
- mod de exploatare: intensiv
Amenajări antropice:
- lucrări de amenajare: scarificare la 50 cm în 2013.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov, Pîrnău Radu,


Rusu Eugen, Vasiliniuc Ionuţ

70
PROFIL Nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni)

CERNOZIOM CAMBIC (SRTS 2012)


Descrierea morfologică a profilului de sol

Ap1 - 0–15 cm, 10YR 2/2 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
grăunţoasă mică, distrusă în proporţie de 40-50%; neplastic şi neadeziv, fără
carbonaţi, rădăcini foarte frecvente, trecere clară;
Ap2 - 15–28 cm, 10YR 2/2 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
poliedric angulară medie, distrusă în proporţie de 50%, neplastic şi neadeziv, fără
carbonaţi; rădăcini foarte frecvente, trecere clară;
Ap3 - 28–38 cm, 10 YR 2.5/1.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
grăunţoasă spre poliedrică subangulară mică, distrusă în proporţie de 40-50%,
neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; cervotocine, rădăcini frecvente, trecere clară;
Am1 - 38-48 cm, 10 YR 2.5/1.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
poliedrică angulară medie, distrusă în proporţie de 30-40%, moderat dezvoltată,
neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; cervotocine, rădăcini rare, trecere treptată;
Am2 - 48-55 cm, 10 YR 3/1.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
poliedrică subangulară medie, neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; cervotocine,
rădăcini rare, trecere treptată;
AB - 55-75 cm, 10 YR 3/2.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă, fără schelet, structură
poliedrică subangulară mare, neplastic şi neadeziv, carbonaţi proveniţi prin regradare;
cervotocine; rădăcini rare, trecere treptată;
Bv1k - 75-98 cm, 10 YR 3/3 în stare umedă, textură lutoasă medie, fără schelet, structura
poliedrică subangulară mare, neplastic şi neadeziv, carbonaţi proveniţi prin regradare;
crotovine, rădăcini rare, trecere treptată;
Bv2k - 98-115 cm, 10 YR3/4 +4/4 în stare umedă, textură lutoasă medie, fără schelet,
structură poliedrică subangulară mare, neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; crotovine,
rădăcini foarte rare, trecere clară;
BCk - 115-125 cm, 10 YR 4/4+5/4 în stare umedă, textură luto-prăfoasă, fără schelet,
poliedrică subangulară mare slab dezvoltată, neplastic şi neadeziv, efervescenţă
moderat-puternică; pete, eflorescenţe şi vinişoare carbonatice; trecere clară;
Ck1 - 125-154 cm, 10YR 4/4+5/6 în stare umedă, textură luto-prăfoasă, fără schelet,
nestructurat, neplastic, şi neadeziv, efervescenţă puternică; pete, eflorescenţe şi
vinişoare carbonatice; rădăcini rare din plantaţia veche, trecere treptată;
Ck2 - 154-170 cm, 10YR 4/6 în stare umedă, textură lutoasă, fără schelet, nestructurat,
neplastic, efervescenţă puternică; pete, eflorescenţe şi vinişoare, rar concreţiuni
carbonatice, trecere clară.
Ck3 - 170-200 cm, 2.5Y 5.5/6 în stare umedă, textură lutoasă, fără schelet, nestructurat,
neplastic, efervescenţă foarte puternică; pete, eflorescenţe şi vinişoare, rar concreţiuni
carbonatice.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov, Pîrnău Radu,


Rusu Eugen, Vasiliniuc Ionuţ
Discuţii:
- încadrarea taxonomică a acestui sol la tipurile cernoziom sau faeoziom;
- prezenţa unor soluri zonale (eventual azonale şi intrazonale) şi nu a antrosolurilor
arice în cazul plantaţiilor viti-pomicole fără lucrări de desfundare adâncă (peste 50
cm).

71
Cernoziom cambic (cb) (A); Strat de sol puternic tasat (B); Cervotocine şi crotovine
frecvente (C)

72
Specii din flora segetală din cadrului plantaţiei de măr-Pocoleni (A-Senecio vernalis; B-
Lamium purpureum; C-Equisetum ravens;D- Taraxacum oficinale;E- Thlaspi arvensis; F-
Ranunculus sceleratus)

73
PROFIL Nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni)

CERNOZIOM CAMBIC (SRTS 2012)

Analize fizice
Analizele fizico-mecanice au fost efectuate la Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Dumitru Bulgariu

Fracţiuni granulometrice (în mm) (% din masa părţii minerale a solului) DA


Adâncime
Orizont
(cm) Subcls.
Nisip grosier Nisip fin Praf Argilă
text.
2,0- 2,0- 1,0- 0,5- 0.2- 0.2- 0.1- 0.05- 0.02-
g/cm3
0,2 1,0 0.5 0.2 0.02 0.1 0.05 0.02 0.002 <0.002 <0.01
Ap1 0-15 2,75 0,05 1,07 1,63 36,21 7,07 0,63 28,51 25,43 35,61 48,73 TT -
Ap2 15-28 2,88 0,04 1,10 1,74 36,23 6,83 0,70 28,70 25,45 35,44 48,52 TT 1.76
Ap3 28-38 3,85 0 0,93 2,92 35,80 6,95 0,74 28,11 24,52 35,83 48,99 TT 1.67
Am1 38-48 2,04 0 1,17 0,87 38,98 7,02 0,93 31,03 24,91 34,07 46,88 TT 1.56
Am2 48-55 2,11 0 1,23 0,88 38,74 5,29 0,69 32,76 26,65 32,50 45,00 TT 1.52
AB 55-75 1,94 0 1,06 0,88 40,29 5,64 0,77 33,88 24,06 33,71 46,45 TT -
Bv1k 75-98 1,47 0,06 0,87 0,54 38,11 4,33 0,62 33,16 30,84 29,58 41,49 LL -
Bv2k 98-115 1,59 0,03 0,85 0,71 37,11 4,51 0,58 32,02 32,37 28,93 40,71 LL -
BCk 115-125 1,55 0,02 1,03 0,50 37,28 4,55 0,60 32,13 33,06 28,11 39,73 LP -
Ck1 125-154 1,80 0,04 1,17 0,59 38,39 5,80 0,44 32,15 33,48 26,33 37,59 LP -
Ck2 154-170 1,82 0,03 1,05 0,74 40,24 5,96 0,51 33,77 31,74 26,20 37,44 LL -
Ck3 170-200 2,15 0,01 1,33 0,81 41,12 6,14 0,49 34,49 29,66 27,07 38,48 LL -

74
PROFIL Nr. 2 – Pocoleni (Rădăşeni)

CERNOZIOM CAMBIC (SRTS)

Analize chimice
Analizele chimice au fost efectuate la Laboratorul Interrelaţii Sol-Plantă, Calitatea Alimentelor, ICPA Bucureşti; Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Rodica Lazăr, Nineta Rizea, Dumitru Bulgariu**

Orizont Adâncime pH** Humus Ntot C/N SB Ah T VAh PAL PAL* KAL Eh** rH** EC** CTSS**
CaCO3 pH
(cm) (KCl)
(H2O)
% % me/100 g sol % mg*kg-1 Volţi S/cm mg/100
%
g sol
Ap1 0-15 - 7.47 6,71 2.37 0.137 10.03 - 100 155 113 346 0,225 21,54 157,9 101,21
Ap2 15-28 - 7.26 6,47 2.60 0.127 11.87 - 100 184 146 374 0,211 21,25 164,6 105,51
Ap3 28-38 - 7.18 6,32 2.42 0.122 11.50 - 100 125 102 300 0,232 21,14 134,6 86,28
Am1 38-48 - 7.06 6,08 1.90 0.119 9.26 17.57 0.80 18.38 95.6 40 34 196 0,232 21,60 98,5 63,14
Am2 48-55 - 6.95 6,06 1.73 0.091 11.02 16.78 0.87 17.65 95.1 35 30 160 0,206 21,64 111,6 71,53
AB 55-75 - 6.61 6,09 15.59 0.72 16.31 95.6 0,233 21,21 161,7 103,65
Bv1k 75-98 2.63 7.58 6,60 - 100 0,214 21,63 236,0 151,28
Bv2k 98-115 3.18 7.92 6,48 - 100 0,223 20,87 211,0 135,25
BCk 115-125 4.71 8.23 6,95 - 100 0,210 21,78 189,5 121,47
Ck1 125-154 4.82 8.20 6,88 - 100 0,298 24,37 195,4 125,25
Ck2 154-170 6.55 8.39 6,88 - 100 0,260 21,93 166,2 106,53
Ck3 170-200 5.12 8.43 6,97 - 100 0,206 21,16 161,2 103,33

* valori recalculate în funcţie de reacţia solului

75
Variaţia pe profil a unor parametri fizici şi chimici Diagrama texturală

76
PROFIL NR. 3 – Mihăieşti (Horonceni)

FAEOZIOM ARGIC, cu stagnogleizare slabă în adâncime (SRTS 2012)

Încadrarea geografică

Judeţul/Localitatea: Suceava / Mihăieşti / comuna Horonceni


Unitatea/Subunitatea fizico-geografică: Podişul Moldovei / Podişul Fălticenilor
Amplasare: partea extrem sudică a satului Mihăieşti, pe stânga pârâului Prodan
Altitudine: 299 m
Coordonate: Latitudine: 47º31’03.1’’
Longitudine: 26º13’31.1’’
Temp. medie anuală: 8.1º C (valoare obţinută prin interpolare)
Precipitaţii medii anuale: 610 mm/an (valoare obţinută prin interpolare)

77
PROFIL NR. 3 – Mihăieşti (Horonceni)

FAEOZIOM ARGIC, cu stagnogleizare slabă în adâncime (SRTS 2012)

CONDIŢII PEDOGENETICE

Relief :
- formă principală de relief: versant revers de cuestă
- elemente ale formei principale: treimea mijlocie a versantului
- pantă / expoziţie: 3 - 5º / SE.
Procese geomorfologice actuale: -
Material parental: argile lutoase deluviale
Roca subiacentă: argile volhiniene
Aspect suprafaţă:
- sol: uniform
- teren: uniform
Apa freatică:
- adâncime momentană: foarte mare (> 7 m)
- caracter: permanent
- mineralizare: -
Drenaj natural:
- de suprafaţă: moderat
- în adâncime: moderat-lent
- global: moderat
Vegetaţia actuală:
- zona bioclimatică: pădure de foioase
- cultivată: livadă măr, an 3
- specii reprezentative din flora segetală: diverse specii ruderale
Folosinţa terenului:
- actuală: plantaţie pomicolă din 2011 (PFA Amariei Petru)
- anterioară: arabil (cartof)
- mod de exploatare: intensiv
Amenajări antropice:
- lucrări de amenajare: scarificare la 50 cm în 2011.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov,


Pîrnău Radu, Rusu Eugen, Vasiliniuc Ionuţ

78
PROFIL NR. 3 – Mihăieşti (Horonceni)

FAEOZIOM ARGIC, cu stagnogleizare slabă în adâncime (SRTS 2012)

Descrierea morfologică a profilului de sol

Ap - 0-15 cm, 10 YR 2/2 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură glomerulară mică, distrusă în proporţie de 20%, slab plastic, slab adeziv, fără
carbonaţi; rădăcini foarte frecvente, trecere clară;
Atp - 15-31 cm, 10 YR 2/2 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură poliedric angulară mijlocie, distrusă în proporţie de 50%, slab plastic, slab
adeziv, fără carbonaţi; coprolite; rădăcini foarte frecvente, trecere clară;
Am - 31-50 cm, 10 YR 2.5/1 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură glomerulară mijlocie, foarte bine dezvoltată, slab plastic, slab adeziv, fără
carbonaţi; coprolite; rădăcini frecvente, trecere clară;
AB - 50-62 cm, 10 YR 3/2 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură poliedrică subangulară mică, bine dezvoltată, slab plastic, slab adeziv, fără
carbonaţi; cervotocine şi coprolite; rădăcini frecvente, trecere clară;
BA - 62-77 cm, 10 YR 3/2.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură poliedrică subangulară mijlocie, bine dezvoltată, moderat plastic, moderat
adeziv, fără carbonaţi; cervotocine, coprolite rare, pelicule organo-minerale; rădăcini
rare, trecere clară;
Bt1 - 77-100 cm, 10 YR 3/3.5 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără schelet,
structură poliedrică subangulară mijlocie, bine dezvoltată, uşor instabilă, moderat
plastic, moderat adeziv, fără carbonaţi; cervotocine, coprolite rare, pelicule organo-
minerale; trecere clară;
Bt2w - 100-120 cm, 10 YR 3/4 + 4.5/4 în stare umedă, textură luto-argiloasă medie, fără
schelet, structură prismatică bine dezvoltată, moderat plastic, moderat adeziv, fără
carbonaţi; pete de stagnogleizare 15%, cervotocine, coprolite frecvente, pelicule
organo-minerale; trecere clară;
BCw - 120-145 cm, 10 YR 5/4 + 2.5Y 5.5/4 (25%) în stare umedă, textură luto-argiloasă
medie, fără schelet, structură poliedrică angulară mare, moderat dezvoltată, moderat
plastic, moderat adeziv, fără carbonaţi; pete de stagnogleizare 20%, cervotocine şi
crotovine foarte frecvente; trecere clară;
C1w - 145-160 cm, 10 YR 5/6 + 2.5Y 5/6 (20%) în stare umedă, textură luto-argiloasă medie,
fără schelet, nestructurat, moderat plastic, moderat adeziv, fără carbonaţi, trecere
difuză.
C2w - 160-180 cm, 10 YR 5/6 + 2.5Y 5/6 (25%) în stare umedă, textură luto-argiloasă medie,
fără schelet, nestructurat, moderat plastic, moderat adeziv, fără carbonaţi.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov,


Pîrnău Radu, Rusu Eugen, Vasiliniuc Ionuţ

Discuţii:
- încadrarea taxonomică a solurilor din plantaţiile pomicole intensive fără lucrări de
desfundare.

79
Faeoziom argic, cu stagnogleizare slabă în adâncime mbic (A); Strat de sol puternic tasat (B);
Cervotocinelor şi crotovine în orizontul C1w (C)

80
Specii din flora segetală din cadrului plantaţiei de măr-Mihăeşti (A-Capsella bursa pastoris;
B-Senecio vernalis; C- Matricaria inodora; D-Galeopsis tetrarhit,E-Chenopodium album, F-
Achilea setacea

81
PROFIL NR. 3 – Mihăşeşti (Horonceni)

FAEOZIOM ARGIC cu stagnogleizare slabă în adâncime (SRTS 2012)

Analize fizice
Analizele fizico-mecanice au fost efectuate la Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Dumitru Bulgariu

Adâncime Fracţiuni granulometrice (în mm) (% din masa părţii minerale a solului) DA
Orizont
(cm) Nisip grosier Nisip fin Praf Argilă Subcls.
2,0- 2,0- 1,0- 0,5- 0.2- 0.2- 0.1- 0.05- 0.02- text.
0,2 1,0 0.5 0.2 0.02 0.1 0.05 0.02 0.002 <0.002 <0.01 g/cm3
Ap 0-15 4.85 0.17 2.66 2.02 37.95 19.54 6.9 11.51 20.47 36.73 51.27 TT 1.49
Atp 15-31 6.88 0.19 4.28 2.41 37.47 19.13 5.48 12.86 19.5 36.15 51.78 TT 1.60
Am 31-50 3.27 0.34 0.76 2.17 38.35 18.29 7.46 12.6 21.89 36.49 49.79 TT 1.51
AB 50-62 2.81 0.51 0.7 1.6 34.35 16.47 4.83 13.05 24.58 38.26 50.31 TT 1.51
BA 62-77 3.75 0.47 1.33 1.95 31.02 10.95 5.78 14.29 26.15 39.08 51.71 TT
Bt1 77-100 2.49 0.08 1.23 1.18 30.55 9.36 5.46 15.73 26.69 40.27 52.78 TT
Bt2w 100-120 2.43 0.05 1.25 1.13 31.03 9.1 7.05 16.88 22.89 43.65 52.66 TT
BCw 120-145 2.36 0.11 1.21 1.04 35.52 9.63 5.74 20.15 20.74 41.38 51.35 TT
C1w 145-160 4.6 0.27 2.55 1.78 41.61 9.78 6.93 24.9 20.22 33.57 45.68 TT
C2w 160-180 4.22 0.35 2.62 1.25 42.31 10.05 6.87 23.9 20.15 33.32 45.18 TT

82
PROFIL NR. 3 – Mihăieşti (Horonceni)

FAEOZIOM ARGIC cu stagnogleizare slabă în adâncime (SRTS 2012)

Analize chimice
Analizele chimice au fost efectuate la Laboratorul Interrelaţii Sol-Plantă, Calitatea Alimentelor, ICPA Bucureşti; Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Rodica Lazăr, Nineta Rizea, Dumitru Bulgariu**

Orizont Adâncime pH** Humus Ntot C/N SB Ah T VAh PAL PAL* KAL Eh** rH** EC** CTSS**
CaCO3 pH
(cm)
(H2O)
(KCl)
% % me/100 g sol % mg*kg-1 Volţi S/cm mg / 100
%
g sol
Ap 0-15 - 5.59 5,06 3.46 0.169 11.87 18.57 5.79 24.35 76.2 19 180 0,213 19,14 74,8 47,95
Atp 15-31 - 5.53 4,86 3.23 0.165 11.35 18.37 5.38 23.75 77.4 11 134 0,230 19,53 92,2 59,10
Am 31-50 - 6.00 5,29 2.88 0.157 10.64 22.13 3.73 25.86 85.6 2 150 0,239 22,04 101,2 64,87
AB 50-62 - 5.95 5,27 22.13 3.21 25.34 87.3 0,242 20,84 90,2 57,82
BA 62-77 - 6.29 5,17 22.73 3.30 26.02 87.3 0,243 21,51 81,2 52,05
Bt1 77-100 - 6.53 5,32 21.34 2.41 23.75 89.9 0,237 20,81 67,9 43,52
Bt2w 100-120 - 6.73 6,32 21.44 2.02 23.46 91.4 0,225 21,40 54,2 34,74
BCw 120-145 0.07 6.71 6,02 21.74 1.76 23.50 92.5 0,220 21,77 46,4 29,74
C1w 145-160 0.11 6.76 6,32 21.34 1.02 22.36 95.4 0,229 22,50 46,3 29,68
C2w 160-180 0.02 6.77 6,25 20.35 1.17 21.52 94.6 0,232 21,70 39,3 25,19

* valori recalculate în funcţie de reacţia solului

83
Variaţia pe profil a unor parametri fizici şi chimici Diagrama texturală

84
PROFIL NR. 4 – Fundu Moldovei

TEHNOSOL SPOLIC (SRTS 2012)

Încadrarea geografică

Judeţul/Localitatea: Suceava / Fundu Moldovei, comuna Fundu Moldovei


Unitatea/Subunitatea fizico-geografică: Carpaţii Orientali / Grupa Nordică / Obcina
Mestecănişului
Amplasare: halda de flotaţie Fundu Moldovei, pe o terasă antropică la partea superioară a
jumătăţii inferioare
Altitudine: 771 m
Coordonate: Latitudine: 47º32’07.7’’ lat. N;
Longitudine: 25º22’41.3’’ long. E.
Temp. medie anuală: 6.1º C (valoare obţinută prin interpolare)
Precipitaţii medii anuale: 717 mm/an (valoare obţinută prin interpolare)

85
PROFIL NR. 4 – Fundu Moldovei

TEHNOSOL SPOLIC (SRTS 2012)

CONDIŢII PEDOGENETICE

Relief :
- formă principală: haldă de steril (de flotaţie), terasată
- elemente ale formei principale: pod de terasă cu lăţime de 4-5 m
- pantă / expoziţie: 1-3º, podul de terasă; 30-40º, fruntea de terasă / N.
Procese geomorfologice actuale:
- eroziune în suprafaţă prin apă: foarte puternică pe fruntea de terasă
- eroziune prin vânt: slab-moderată
- eroziune în adâncime: ravenare intensă (ravene foarte dese, cu adâncimi de 2-5 m)
Material parental: material antropogen spolic
Roca subiacentă: material antropogen spolic
Aspect suprafaţă:
- sol: uniform (pod de terasă)
- teren: neuniform (alternanţe de poduri şi frunţi de terase antropice)
Apa freatică:
- adâncime momentană: foarte mare (> 10 m)
- caracter: permanent
- mineralizare: intensă (sulfato-sulfurică)
Drenaj natural:
- de suprafaţă: rapid
- în adâncime: rapid
- global: rapid
Vegetaţia actuală:
- zona bioclimatică: pădure de conifere
- cultivată: plantaţie rară de molid
- specii reprezentative: - Picea abies (plantat), Betula nana, Vaccinium myrtilus,
muşchi verzi ş.a. (apariţii spontane).
Folosinţa terenului:
- actuală: neproductiv (haldă de steril)
- anterioară: păşune + pădure
- mod de exploatare: perimetru aflat în conservare şi sub monitorizare
Amenajări antropice:
- lucrări de amenajare: terasare şi fascine din material lemnos.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov,


Pîrnău Radu, Rusu Eugen

86
PROFIL NR. 4 – Fundu Moldovei

TEHNOSOL SPOLIC (SRTS 2012)

Descrierea morfologică a profilului de sol

Ao - 0–8 cm, 2.5Y 6/2 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă mijlocie, fără schelet,
nestructurat, neplastic, neadeziv, fără carbonaţi; rădăcini frecvente, trecere clară;
MAsl1 - 8-29 cm, 5 Y 7/4 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă mijlocie, fără schelet,
nestructurat; neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; rădăcini frecvente, trecere netă;
MAsl2 - 29-61 cm, 2.5Y 5.5/6 în stare umedă, textură luto-nisipoasă mijlocie, fără schelet,
nestructurat, benzi lamelare, fără carbonaţi; neplastic şi neadeziv; pete de oxidare,
rădăcini foarte frecvente, trecere clară;
MAsl3 - 61-73 cm, G2 8./5 BG + 5 Y 8/2 în stare umedă, textură nisipoasă mijlocie, fără
schelet, nestructurat, fără carbonaţi, neplastic şi neadeziv; pete de oxidare, trecere
netă.
MAsl4 - 73-92 cm, 2.5 Y 7/6 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă mijlocie, fără schelet,
nestructurat, fără carbonaţi, neplastic şi neadeziv, trecere clară;
MAsl5 - 92-116 cm, 5 Y 7/2 + 2.5 Y 7/6 în stare umedă, textură nisipo-lutoasă mijlocie, fără
schelet, nestructurat, benzi lamelare, neplastic şi neadeziv, fără carbonaţi; pete de
oxidare; trecere netă;
MAsl6 - 116-130 cm, 5 Y 8/2 + 5BG 4/1 în stare umedă, textură luto-argiloasă mijlocie, fără
schelet, nestructurat, slab plastic şi slab adeziv, fără carbonaţi.

Rusu Constantin, Secu Cristian, Feodor Filipov,


Pîrnău Radu, Rusu Eugen

Discuţii:
- încadrarea la tehnosoluri a hadelor de steril (de extracţie şi de flotare), lipsite de orizont A şi
cu strate succesive de materiale minerale scheletice (halde de extracţie) şi cu material mineral
mai fin (halde de flotaţie).

87
Tehnosol (TS) spolic (sl) constituit dintr-un orizont A în curs de diferenţiere şi o succesiune
de straturi cu material antropogen spolic (A); Molidul în curs de uscare şi stratul muscinal
discontinuu instalat la suprafaţa solului (B); Succesiune de straturi de material antropogen
spolic (C).

88
B
A

C D

Aspectul clorotic al molidului în curs de uscare (A); B-Molidul atacat de păduchele de gală
(Sacchiphantes abietis, S. viridis); Larix decidua-specie forestieră instalată spontan pe
terasele inferioare ale haldei de flotaţie (C); Betula pendula-prima specie forestieră pionieră
instalată pe haldă (D şi E).

89
PROFIL NR. 4 – Fundu Moldovei

TEHNOSOL SPOLIC (SRTS 2012)

Analize fizice
Analizele fizico-mecanice au fost efectuate la Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Dumitru Bulgariu

Fracţiuni granulometrice (în mm) (% din masa părţii minerale a solului) DA


Adâncime
Orizont
(cm) Subcls.
Nisip grosier Nisip fin Praf Argilă
text.
2,0-0,2 2,0- 1,0- 0,5- 0.2- 0.2- 0.1- 0.05- 0.02-
g/cm3
1,0 0.5 0.2 0.02 0.1 0.05 0.02 0.002 <0.002 <0.01
Ao 0-8 22,97 0,14 6,96 16,01 56,12 29,72 22,05 4,35 12,16 8,75 16,50 UM 1.47
MAsl1 8-29 23,05 0,94 5,69 17,36 51,29 28,56 19,71 3,02 17,78 7,88 15,46 UM 1.58
MAsl2 29-61 17,45 1,55 3,13 14,32 48,43 26,17 19,63 2,63 20,06 14,06 22,87 SM 1.49
MAsl3 61-73 24,24 2,10 6,15 18,09 57,93 32,89 22,15 2,89 13,52 4,31 11,17 NM
MAsl4 73-92 28,72 2,05 6,59 22,13 51,34 30,31 17,8 3,23 10,75 9,19 17,03 UM
MAsl5 92-116 20,69 0,63 5,32 15,37 57,78 15,40 33,07 9,31 13,10 8,43 16,12 UM
MAsl6 116-130 6,26 0,08 1,56 4,70 36,35 8,87 11,84 15,64 19,74 37,65 51,18 TT

90
PROFIL NR. 4 – Fundu Moldovei

TEHNOSOL SPOLIC (SRTS 2012)

Analize chimice
Analizele chimice au fost efectuate la Laboratorul Interrelaţii Sol-Plantă, Calitatea Alimentelor, ICPA Bucureşti; Departamentul de Geologie, UAIC Iaşi
Analişti: Rodica Lazăr, Nineta Rizea, Dumitru Bulgariu**

Orizont Adâncime pH** C org Ntot C/N SB Ah T VAh Al PAL* KAL Eh** rH** EC** CTSS**
CaCO3 pH
(cm) (KCl)
(H2O)
% % me/100 g sol % me / mg*kg-1 Volţi S/cm mg / 100
%
100 g sol
g sol
Ao 0-8 - 4.02 3.05 0,27 0.006 45.0 2.11 1.97 4.08 51.7 0.35 4 14 0,266 16,23 103,1 66,09
MAsl1 8-29 - 4.06 2.95 0,13 0.009 14.4 1.72 1.69 3.41 50.4 0.40 6 10 0,292 17,15 78,1 50,06
MAsl2 29-61 - 3.71 2.74 0,23 0.004 57.5 1.62 2.54 4.16 39 0.51 3 10 0,338 18,01 147,8 94,74
MAsl3 61-73 - 3.90 3.29 2.61 1.43 4.04 64.6 0.20 0,304 17,52 806,0 516,67
MAsl4 73-92 - 3.72 3.21 2.91 1.95 4.86 59.8 0.30 0,353 19,11 273,0 175,00
MAsl5 92-116 - 3.59 2.48 1.62 2.64 4.26 38 0.35 0,357 18,33 2800,0 1794,87
MAsl6 116-130 - 2.73 2.95 9.96 0,388 20,00 2770,0 1775,64

* valori recalculate în funcţie de reacţia solului

91
Variaţia pe profil a unor parametri fizici şi chimici Diagrama texturală

92
NOTES

93