Automobile Dacia S.A este cea mai mare companie de producție a automobilelor din
România. Aceasta are o istorie îndelungată, deținând și titlul de cea mai longevivă
întreprindere de producție a mașinilor din țara noastră. Prima uzină a fost înființată în
Republica Socialistă România, în anul 1966 la Mioveni, ca urmare a unui acord între
autoritățile comuniste și firma franceză Renault, pentru asamblarea sub marca Dacia a unor
modele patentate de Renault. În 1978, contractual de licență cu Renault ia sfârșit, urmând să
apară și primul model de concepție pur românească. Noile modele nu sunt suficient de
competitive, fapt pentru care în 1999 Dacia va intra din nou în sfera de influență Renault,
după ce gigantul francez achiziționează 51% din capitalul Dacia. În prezent, proporția
deținută de acesta a ajuns la 99,43%. Peste 93% din producția Uzinei de Vehicule de la
Mioveni, principalul punct de producție al societății Automobile Dacia, este exportată în 34
de țări de pe 4 continente.
2. Identificare probleme
1
Salariile din uzină sunt mici și sensibile la fluctuațiile politicilor fiscale. În aceste cazuri,
sindicatul se sesizează, recurgându-se la grevă. Sindicaliștii au o putere considerabilă,
putând aranja cu muncitorii intrarea în grevă. Chiar dacă greva este îndreptată spre
Guvern, implicit profiturile firmei vor fi și ele afectate, într-o mai mare măsură decât va fi
afectat PIB-ul țării. Uzina de la Mioveni se numără printre cei mai mari angajatori din
România, cu peste 14.000 de oameni lucrând în cadrul platformei industriale, așadar
condițiile de lucru trebuie planificate cu atenție, iar sindicaliștii vor lupta pentru aceste
asigurări, precum și pentru obținerea diverselor avantaje, întrucât condițiile de lucru
associate muncii în orice uzină nu sunt dintre cele mai ușoare.
Producția nu este atât de eficientă pe cât s-ar putea, întrucât gradul de robotizare este
foarte mic, în contextul creșterii competivității prin retehnologizare în uzinele din întreaga
lume. În calitatea sa drept una dintre cele mai mari producătoare de autoturisme, compania
Renault nu își permite să rămână în urmă din punct de vedere al dotărilor și al modului de
lucru. Dimpotrivă, aceasta trebuie să fie cea care introduce în industrie tehnologiile cele
mai noi. Conducerea nu reușește să introducă măsuri de automatizare deoarece muncitorii
sunt îngrijorați de pierderea locurilor de muncă. Însă în mod paradoxal, robotizarea într-un
anumit grad ar ușura munca în fabrică pentru mulți angajați. În acest moment, programul
de lucru este unul solicitant, în trei ture de câte opt ore, inclusiv în weekend. Când uzina a
hotărât ca vreme de o lună să nu se mai lucreze și sâmbăta, producția a scăzut cu mult față
de aceeași perioadă din anul precedent. Există numeroase procese repetitive într-o uzină
ce pot fi definitivitate cu ajutorul unor roboți, iar oamenii își pot găsi locul în
supravegherea și mentenanța acestor sisteme, sau pe alte linii de producție ce nu au fost
automatizate, ducând astfel la creșterea eficienței, adică a numărului de mașini ce ies pe
poarta fabricii.
3.Sistemele ERP/CRM
ERP este abrevierea pentru Enterprise Resource Planning, putând fi tradus drept
Sistem de Planificare a Resurselor Întreprinderii. Mai exact, un sistem ERP este un complex
de pachete software destinate utilizării într-o întreprindere pentru integrarea tuturor fluxurilor
informaționale din activitatea acesteia. Modulele fundamentale, de bază, ale oricărui sistem
ERP sunt cele ce gestionează următoarele domenii ale activității: Vânzări, Distribuție,
Aprovizionare, Resurse Umane, Controlul și urmărirea producției, Planificarea resurselor
firmei, Financiar. Acestor module li se pot adăuga cele dintr-un ERP extins: E-Comerț,
Studiul pieței, Managementul relațiilor cu clienții, Managementul lanțului ofertei,
Managementul relațiilor parteneriale, E-procurement, Sisteme integrate de fabricație,
Planificarea lanțului ofertei. Un ERP se pretează mai ales utilizării într-o companie mare sau
cu o creștere rapidă, astfel încât are nevoie de o organizare cât mai bună. Totuși, soluțiile de
acest gen pot fi implementate cu succes și în companii mai mici, putând fi extinse ulterior
odată cu diversificarea și creșterea producției. Printre avantajele sistemelor ERP se numără
stocarea și modul de acces la date. Existând o singură bază de date în spatele tuturor
activităților firmei, accesul la date pentru interpretarea lor sau crearea unor rapoarte este facil,
iar datele sunt consistente pe toate platformele. Costurile pentru implementarea sistemelor
2
ERP sunt destul de mari, putând varia de la câteva mii de dolari până la milioane de dolari. În
afară de software-ul în sine, este nevoie și de consultanta specializată pentru a decide asupra
modalităților optime de implementare, asigurarea suportului hardware, precum și pregătirea
angajaților pentru lucrul în noile programe.
În ceea ce privește funcțiunile pe care ar trebui să le îndeplinească mai bine sistemul ERP,
sunt de părere că ar fi util să se pună accentual pe planificarea activităților în linia de
producție pentru optimizarea timpilor de lucru. O eventuală creștere a gradului de robotizare
în fabrică ar fi înțeleasă și implementată mult mai ușor cu ajutorul unui astfel de sistem de
planificare. În relație cu acest sistem, sunt de părere că ar trebui să se dezvolte și un altul
pentru partea de resurse umane. Nevoile și abilitățile fiecărui muncitor trebuie luate în
considerare într-un inevitabil proces de schimbare în interiorul companiei. Însă într-o
întreprindere cu mai mult de 10000 de angajați, se impune existenta unui sistem informațional
capabil să gestioneze o cantitate mare de date și să prezinte informații relevante obținute din
analiza acestora. Acest program poate apărea în firmă sub forma unui modul ERP, în legătură
cu toate celelalte, ce tratează alte aspecte.