Spatiul Sacru

17 Noi 2012 Lasă un comentariu

by Lupul Alb in Shamanism

Rugăciune pentru crearea Spatiului Sacru

Invocare

Către vânturile Sudului.

Mare şarpe,
răsuceşte-ti spiralele de Lumină în jurul nostru,
învată-ne să ne lepădăm de trecut,
aşa cum tu te lepezi de propria-ti piele,
şi să păşim uşor pe Pământ. Invată-ne Calea Frumusetii.

Către vânturile Vestului.

Mamă jaguar,
protejează-ne spatiul vindecător.
Invată-ne calea păcii, calea de a trăi impecabil
şi arat-ne drumul dincolo de moarte.

Către vânturile Nordului.

Colibri, Bunice şi Bunici,
străbunilor,
veniti şi încălziti-vă mâinile la focurile noastre,
şoptiti-ne prin adierea vântului.
Vă respectăm pe voi, înaintaşii noştri
şi pe voi, cei care veti veni după noi, copiii copiilor noştri.

Către vânturile Estului.

Mare vultur, condor,
vino la noi, din locul Soarelui care răsare,
tine-ne sub aripa ta,
arată-ne muntii la care îndrăznim doar să visăm,
învată-ne să zburăm alături de Marele Spirit.

Mamă Pământ
Ne-am adunat pentru vindecarea tuturor copiilor tăi,
Oamenii Pietre, Oamenii Plante.
Cei cu patru picioare, cei cu două picioare, cei care se târăsc,
cei cu înotătoare, cei cu blană şi cei cu aripi,
toti cei înruditi cu noi.

Tată Soare, Bunică Lună, către Natiunile Stelare.

Mare Spirit, tu care eşti cunoscut sub o mie de nume
şi tu, care eşti Cel nenumit,
îti multumesc pentru că ne-ai adus la un loc
şi ne-ai permis să cântăm Cântecul Vietii.
 Şamanii îşi încep întotdeauna ceremoniile de rugăciune, prin deschiderea
Spatiului Sacru. In acest spatiu, noi lăsăm în urmă problemele vietii cotidiene,
lumea forfotitoare cu întâlnirile si programele ei, şi ne pregătim să întâlnim
Divinul. Spatiul Sacru ne permite să intrăm în lumea noastră interioară tăcută,
unde are loc vindecarea. Aici, viata cotidiană nu ne poate distrage atentia şi
fiecare act este sfintit şi deliberat; cu toate acestea, Spatiul Sacru nu este nici
sobru, nici plicticos.
Şamanii îşi iau munca foarte în serios, dar nu se iau deloc în serios pe ei
înşişi şi, adesea, în timpul ceremoniilor râd şi se joacă. In cadrul Spatiului
Sacru, experimentăm lumina propriei noastre fiinte. Atât râsul, cât şi lacrimile
îsi fac aparitia foarte uşor.
Alan Watts obişnuia să spună că motivul pentru care îngerii pot zbura este
acela că se privesc pe ei înşişi cu multă detaşare.In Spatiul Sacru, poverile
noastre devin mai uşoare şi putem fi atinşi de mâna Spiritului. După ce ne încheiem
munca de vindecare, Spatiul Sacru trebuie închis din nou, cu recunoaşterea celor
patru directii, a Cerurilor şi a Pământului. Atunci când şamanii fac acest lucru,
eliberează energiile arhetipale invocate, care se reintegrează în natură.
Spatiul Sacru este o sferă de vindecare, pură, sfântă şi sigură. Mi-o imaginez
ca pe o cupolă strălucitoare, deasupra zonei în care efectuez vindecările. Toti cei
care se găsesc în acest spatiu sunt protejati, iar clientul meu poate să se
elibereze de tristete şi durere şi să trăiască experienta bucuriei care însoteşte
adesea procesul de vindecare. Majoritatea fricilor şi durerilor noastre derivă din
sentimentul că lumea nu e un loc sigur pentru noi. Atunci când lumea este
periculoasă şi prădătoare, intrăm în defensivă. Armura noastră psihologică devine
activă.Spatiul Sacru creează un mediu în care putem renunta la sistemele noastre de
apărare şi în care ne putem explora zonele sensibile, vulnerabile. Spatiul Sacru ne
permite, de asemenea, să avem acces la vindecătorii întru Lumină- vracii (barbati
şi femei), care ne asistă din lumea Spiritului.
Suntem învătati de mici că sacrul poate fi găsit în temple, catedrale sau poate
într-un loc frumos din natură. Oare, cei patru pereti ai bisericii sunt cei care
creează Spatiul Sacru? Sau rugăciunile care au fost rostite acolo, de-a lungul
anilor? De câte rugăciuni este nevoie, pentru a crea un Spatiu Sacru? Poate că o
singură rugăciune rostită din inimă este de ajuns.
Puteti crea voi înşivă un Spatiu Sacru, după cum puteti invoca puterile
vindecătoare ale naturii, oriunde pe Pământ. Eu folosesc invocarea de la începutul
acestui capitol. Nu am învătat-o de la nimeni, deşi cuprinde elemente – ca cele
patru puncte cardinale şi animalele arhetipale care le corespund – care sunt
împărtăşite de multi amerindieni. Este o combinatie dintre nou şi vechi. O puteti
folosi, până când vi se dezvăluie propria voastră rugăciune. Chiar dacă sunt
necesare anumite componente pentru a crea Spatiul Sacru, cu timpul puteti aduce
propria voastră contributie. De exemplu, observati că rugăciunea este ancorată în
directiile spatiale. Ea adresează o chemare către cele patru puncte cardinale,
către ceea ce este deasupra şi dedesubt.
Cele şase directii plus şamanul din centru reprezintă cele şapte principii de
organizare a Universului. Şarpele reprezintă principiul de legătură; jaguarul este
forta reînnoirii; pasărea colibri reprezintă călătoria eroică a evolutiei şi
creşterii; vulturul sau condorul semnifică principiul depăşirii propriilor limite).
Cerul este forta creativă; Pământul este forta receptivă. Atunci când le invocati,
vă aliniati la fortele care însufleteşte întreaga viată.
Comuniunea şamanului cu Spiritul constă în faptul că, atunci când şamanul
cheamă, Spiritul răspunde. Vracii puternici din lumea Spiritului apar sub forma
unor fiinte de Lumină, care ne ajută în munca noastră de vindecare. Practic,
folosim cele patru puncte cardinale, pentru a ne orienta în lumea materială.
Călătorim spre nord pentru a vedea urşii polari; mergem în sud, dacă suntem în
căutarea iernii; ori pornim spre est sau vest. Pentru şaman, aceste directii
personifică calitătile şi energiile. Dacă ne putem imagina mişcarea acestor
energii, asemeni modului în care rubrica meteo de la televizor ne arată cum norii
de ploaie se mută dintr-o regiune într-alta, atunci putem întelege cum se mişcă
energia prin spatiu.
 Calitătile fiecăreia dintre cele patru directii sunt reprezentate de animalele
arhetipale. Aceste creaturi sunt mai mult decât simboluri. Sunt energii sau spirite
primordiale. Fiecare arhetip are viată şi puteri proprii. Animalele arhetipale ale
punctelor cardinale variază în functie de cultura nativilor din cele două Americi.
Pentru mine, pasărea colibri reprezintă directia Nord, în timp ce pentru anumiti
indigeni din America de Nord, aceasta este reprezentată de bivol. Chiar dacă
descrierile variază de la o cultură la alta, proprietătile acestor energii rămân
aceleaşi, pentru că reprezintă aceleaşi principii organizatoare ale naturii.
Importante nu sunt denumirile pe care le dăm acestor energii, sau arhetipul pe care
îl folosim, ci faptul că ajungem să le cunoaştem atât de bine încât, atunci când le
chemăm, ele ne răspund. Chemarea vine din inimă, vocea este iubirea noastră, iar
Spiritul răspunde. Atunci când invocăm în cadrul Spatiului Sacru, Universul
lucrează spre binele nostru.
L-am cunoscut pe Părintele Alexander, un preot din Chicago, atunci când m-am
înscris pentru programul de pregătire. La doi ani după aceea, a fost chemat de
episcopul său să preia o parohie al cărei preot se îmbolnăvise. Biserica trecuse
printr-un proiect major de restaurare. Din păcate, preotul rămăsese fără fonduri.
Din acoperiş curgea apa, iar ferestrele din sticlă pictată aveau nevoie de
reparatii. Chestiunea s-a complicat încă şi mai mult, deoarece congregatia se
micşorase. Lipsa spatiului de parcare îngreuna accesul enoriaşilor vârstnici,
pentru care era dificil să meargă pe jos până la biserică, atunci când drumul era
acoperit de zăpadă ori gheată.
La câteva zile după sosirea la acest post, când nimeni nu se afla în biserică,
Părintele Alexander a deschis un Spatiu Sacru deasupra altarului principal,
adresând invocarea în cele patru directii, înspre Ceruri şi înspre Mama Pământ.
Simtind că se afla într-o situatie foarte dificilă, asemenea unui căpitan la bordul
unui vas care se scufundă, a fost dispus să încerce orice. S-a hotărât să lase
spatiul deschis vreme de o lună întreaga, pentru a vedea dacă apare vreo schimbare.
In săptămâna următoare, pe când el şi un alt preot mergeau prin camerele
complexului, au ajuns la o uşă care nu se mişca din loc. Au chemat un tâmplar, care
a scos uşa din tâtâni. Au descoperit că era un pasaj care ducea la clopotnită, o
cameră cât jumătate dintr-un teren de baschet, care i-a descurajat, deoarece zăcea
îngropată sub un covor alcătuit din excremente de liliac. Pe lângă pericolul pentru
sănătate, greutatea excrementelor ameninta să dărâme clopotnita. Lucrurile păreau
să meargă din ce în ce mai rău.
Părintele Alexander s-a îndreptat spre altarul principal, a redeschis Spatiul
Sacru şi a chemat un expert care să rezolve problema excrementelor de liliac,
adunate de-a lungul a zeci de ani. După examinarea muntelui de materii, bărbatul 1-
a informat pe Părintele Alexander că patruzeci de mii de dolari era cel mai bun
pret pe care îl putea oferi. Preotul ascuturat din cap, neîncrezător. Expertul a
rămas nedumerit, apoi a explicat că era dispus să plătească patruzeci de mii de
dolari pentru excremente.
Se pare că acestea reprezentau cel mai bun îngrăşământ, însă era greu de
obtinut, chiar şi în cantităti mici. Părintele Alexander a fost încântat. Au reuşit
să repare acoperişul, înainte desosirea iernii. Câteva zile mai târziu, a convins
primăria să permită folosirea parcării departamentului de politie de vizavi, în
zilele de duminică. Drept rezultat, Părintele Alexander a devenit foarte căutat în
Arhidioceza din Chicago. Periodic este chemat să ajute alte biserici cu probleme.
Ori de câte ori merge într-o biserică nouă, deschide un Spatiu Sacru la altarul
principal. Este convins că, procedând astfel, Spiritul îi acceptă invitatia şi îi
oferă mâna de ajutor mult dorită. In cadrul Spatiului Sacru, avem parte de un
ajutor spiritual extraordinar.
(Alberto Villoldo)