Copenhaga

două acte de
Michael Frayn
tradaptarea românească de
Petre Bokor

VERSIUNEA
REVIZUITĂ

2004.
 Doresc să-mi exprim recunoştinţa
faţă de Profesorul Balàzs L. Györffy
profesor de Fizică la Universitatea Bristol,
pentru amabilitatea de a fi citit textul piesei
şi de a fi făcut o serie de corecturi şi sugestii.
Michael Frayn, 1998

2
 PERSONAJELE:

MARGRETHE
BOHR
HEISENBERG

(Piesa Copenhagen a fost prezentată în premieră mondială în 21 Mai 1998,

de către Cottesloe Theatre, Royal National Theatre din Londra,
în regia lui Michael Blakemore,
având în distribuţie pe Sara Kestelman, David Burke şi Matthew Marsh.)

3
Actul întâi
Margrethe Dar de ce?
Bohr Tot te mai frământă întrebarea?
Margrethe De ce a venit la Copenhaga?
Bohr Ce importanţă mai are, iubito, acum că toţi trei suntem morţi şi
uitaţi?
Margrethe Unele întrebări colindă lumea mult timp după ce stăpânii lor au
plecat. Se vântură ca fantomele; caută răspunsurile pe care aceia
nu le-au găsit.
Bohr Unele întrebări nu au nici un răspuns.
Margrethe De ce a venit? Ce a vrut să-ţi spună?
Bohr A explicat mai târziu.
Margrethe Da. Şi cu cât a explicat mai mult, cu atât a devenit mai confuz.
Bohr Probabil că era o explicaţie foarte simplă: voia să stea de vorbă
cu noi.
Margrethe Să stea de vorbă? Cu inamicul? În toiul războiului?
Bohr Iubito, noi nu eram inamici.
Margrethe În 1941!
Bohr Heisenberg era un vechi prieten.
Margrethe German. Noi, Danezi. Danemarca era sub ocupaţie Germană.
Bohr Ceea ce, fireşte, ne-a pus într-o situaţie penibilă.
Margrethe Niciodată nu te-am văzut atât de furios, ca în seara aceea.
Bohr Nu vreau să te contrazic, dar consider că am rămas remarcabil de
calm.
Margrethe Te ştiu eu când eşti furios.
Bohr I-a fost şi lui la fel de greu, cum ne-a fost nouă.
Margrethe Şi atunci de ce a venit?
Bohr Poate că nu ştia nici el însuşi.
Margrethe Nu ţi-a fost prieten. În tot cazul, nu după vizita acea. Ăla a fost
sfârşitul faimoasei prietenii dintre Niels Bohr şi Werner
Heisenberg.

4
Heisenberg Acum toţi trei suntem morţi şi uitaţi. Lumea nu-şi aminteşte
decât două lucruri legate de mine. Principiul incertitudinii şi
misterioasa vizită pe care i-am făcut-o lui Niels Bohr la
Copenhaga în 1941. Toată lumea pricepe incertitudinea. Sau
crede c-o pricepe. Nimeni nu pricepe motivul voiajului meu la
Copenhaga. L-am explicat de nu ştiu câte ori. Nu numai soţilor
Bohr, dar şi celor care m-au interogat, celor din serviciul secret,
ziariştilor şi istoricilor. Cu cât l-am explicat mai mult, cu atât a
crescut îndoiala. Sunt bucuros să mai fac o încercare. Acum, că
suntem toţi morţi şi uitaţi. Acum că nimeni nu mai poate fi jignit,
nu mai poate fi trădat.
Margrethe Niciodată nu mi-a fost drag. Acum pot să ţi-o mărturisesc.
Bohr Ba da. Când a venit prima oară, în anii douăzeci. Ţi-a fost chiar
foarte drag. Sau când ne duceam cu băieţii pe plajă, la Tisvilde.
Era ca un membru de familie.
Margrethe Avea ceva ciudat.
Bohr Era iute şi pasionat.
Margrethe Prea iute. Prea pasionat.
Bohr Privirea vie şi înfocată.
Margrethe Prea vie. Prea înfocată.
Bohr Era un mare fizician. Asta-i de necontestat.
Margrethe Toţi au fost buni, cei care au venit la Conpehaga să lucreze cu
tine. I-ai avut alături, pe cei mai importanţi pionieri ai teoriei
atomice.
Bohr Şi dacă mă gândesc, trebuie să admit că Heisenberg a fost cel
mai bun dintre toţi.
Heisenberg Cine a fost Bohr? Primul dintre noi, părintele nostru, al tuturor.
Fizica atomică modernă s-a născut atunci când Bohr a realizat că
teoria cuantică trebuie aplicată nu numai asupra materiei, dar şi
asupra energiei. În 1913. Tot ce am făcut, s-a bazat pe această
uriaşă descoperire a lui.
Bohr Când te gândeşti că a venit mai întâi, în 1924, ca să-mi fie
asistent...
Heisenberg Luasem doctoratul. Bohr era cel mai faimos fizician atomist din
lume.
Bohr ... şi în mai puţin de un an a inventat mecanica cuantică.
Margrethe Rezultat al muncii lui cu tine.

5
Bohr În nici trei ani a descoperit incertitudinea.
Margrethe Iar tu ai inventat complementaritatea.
Bohr Le-am discutat împreună pe amândouă.
Heisenberg Tot ce am făcut mai bun, am făcut împreună.
Bohr De obicei, Heisenberg avea iniţiativa.
Heisenberg Bohr îi dădea un sens.
Bohr Lucram ca o echipă.
Heisenberg Directorul şi administratorul.
Margrethe Tatăl şi fiul.
Heisenberg O afacere de familie.
Margrethe Deşi am avut proprii noştri copii.
Bohr Şi am continuat să lucrăm împreună şi după ce nu mi-a mai fost
asistent.
Heisenberg După ce am părăsit Copenhaga, în 1927, şi m-am întors în
Germania. După ce am devenit şef de catedră şi cap de familie.
Margrethe Până când au venit Naziştii la putere...
Bohr Şi a devenit din ce în ce mai dificil. Când a izbucnit războiul -
imposibil. Până în ziua acea, în 1941.
Margrethe Când s-a terminat definitiv.
Bohr Da. De ce a venit?
Heisenberg Septembrie, 1941. Ani de zile am fost convins că era octombrie.
Margrethe Septembrie. Sfârşitul lui septembrie.
Bohr Memoria e o agendă bizară.
Heisenberg O deschizi şi deodată toate paginile bine rânduite se împrăştie în
jurul tău.
Bohr Te cufunzi într-o pagină până dai de o lună şi de o zi anume.
Margrethe Trecutul devine prezent în capul tău.
Heisenberg Septembrie, 1941, Copenhaga... Şi deodată – uite-mă aici, cobor
din trenul de Berlin, împreună cu colegul meu Carl von
Weizsäcker. Două costume civile printre uniformele cenuşii de
Wehrmacht, mantalele albastre cu fireturi aurii ale ofiţerilor şi
veşmintele negre ale SS-iştilor, care au sosit odată cu noi. Am în
servietă textul prelegerii pe care urmează s-o ţin, iar în cap un alt

6
 text, pe care vreau să-l adresez. Prelegerea e despre astrofizică.
Textul din capul meu are un subiect mai delicat.
Bohr Bineînţeles că noi nu putem să mergem la prelegere.
Margrethe Mai ales că are loc la Institutul Cultural German – o organizaţie
de propagandă Nazistă.
Bohr Precis că el ştie lucrul ăsta.
Heisenberg Weizsäcker a făcut pe mesagerul şi i-a scris lui Bohr, ca să-l
informeze de sosirea mea.
Margrethe Vrea să te întâlnească?
Bohr Bănuiesc că de aia vine.
Heisenberg Cum să aranjez o întrevedere cu Bohr?
Margrethe Desigur are să-ţi spună ceva deosebit de important.
Heisenberg Trebuie să pară firească. Trebuie să fie confidenţială.
Margrethe Doar n-ai intenţia să-l inviţi la noi acasă?
Bohr El se aşteaptă s-o fac.
Margrethe Niels! Ei ne-au cotropit ţara!
Bohr Ei nu el.
Margrethe El e unul din ei.
Heisenberg Mai întâi vom face o vizită oficială la Institutul de Fizică
Teoretică, locul de muncă al lui Bohr, urmată de o masă
plictisitoare la vechea cantină. N-am cum să vorbesc cu Bohr.
Presupunând că va fi acolo. Îl voi întâlni pe Rozental... poate pe
Petersen... mai mult ca sigur pe Moller... Parc-aş fi într-un vis.
Nu pot să descriu detaliile exacte ale scenei. În capul mesei stă -
nu cumva e chiar Bohr? Mă-ntorc să mă uit, da, e Bohr, sau e
Rozental, ori e Moller, e oricine vreau eu să fie... Tot ce-mi
amintesc e faptul că a fost o masă penibilă.
Bohr Un dezastru. A făcut o impresie oribilă. Ocuparea Danemarcei - o
situaţie regretabilă. În schimb ocuparea Poloniei, perfect
acceptabilă. Germania e convinsă că va câştiga războiul.
Heisenberg Tancurile noastre se apropie de Moscova. Ce să ne mai oprească?
Poate doar un lucru. Unul singur.
Bohr Ştie că-i supravegheat, bineînţeles. Să nu uităm chestia asta.
Trebuie să fie atent la tot ce spune.
Margrethe Sau n-o să-i mai permită să plece în străinătate.

7
Bohr Iubito, Gestapo-ul i-a pus microfoane în casă. I-a spus-o lui
Goudsmit când a fost în America. SS-ul l-a luat să-l interogheze
în pivniţa unei case de pe Prinz-Albert-Strasse.
Margrethe Dar i-a dat drumul după aceea.
Heisenberg Mă întreb dacă el are cea mai vagă idee de cât mi-a fost de dificil
să obţin permisiunea pentru această călătorie. Rugăminţile
umilitoare la Partid, caznele de a-i convinge pe amicii de la
Afacerile Externe să tragă sforile...
Margrethe S-a schimbat mult? Cum arată?
Bohr Parcă mai matur.
Margrethe Mă gândesc la el tot ca la un băiat.
Bohr Are aproape patruzeci de ani. Un profesor matur. În curând o să
arate ca noi ceilalţi.
Margrethe Vrei să-l pofteşti aici?
Bohr Hai să cântărim ştiinţific argumentele pro şi contra, într-un fel cât
de cât rezonabil. Mai întâi, Heisenberg e un prieten...
Margrethe Mai întâi, Heisenberg e German.
Bohr “Evreu alb”. Aşa l-au numit Naziştii. A predat aşa-zisă fizică
evreiască. Şi a refuzat să renunţe la ea. S-a ţinut de Einstein şi de
relativitate, în pofida celor mai cumplite atacuri.
Margrethe Toţi Evreii au fost daţi afară. El predă în continuare.
Bohr Predă relativitatea.
Margrethe E profesor la Leipzig.
Bohr Da, la Leipzig. Nu la München. Nu i s-a dat catedra din
München.
Margrethe Putea să predea la Universitatea Columbia.
Bohr Sau la Chicago. A fost invitat de ambele.
Margrethe Dar n-a vrut să părăsească Germania.
Bohr Vrea să rămână acolo, ca să pună pe picioare ştiinţa în Germania,
după căderea lui Hitler. I-a spus-o lui Goudsmit.
Margrethe Dacă-i urmărit, se va ştii tot ce face. Cu cine se întâlneşte. Ce
spune. Ce i se spune.
Heisenberg Car urmăritorii după mine, ca pe o boală contagioasă. Dar
întâmplarea face ca şi Bohr să fie supravegheat.
Margrethe Şi eşti şi tu urmărit.

8
Bohr De către Gestapo?
Heisenberg Oare îşi dă seama?
Bohr N-am nimic de ascuns.
Margrethe De către confraţii noştri Danezi. Dacă te-ar bănui de
colaboraţionism, s-ar simţi trădaţi în încrederea lor.
Bohr Doar n-o să considere colaboraţionism, faptul că invit la masă un
prieten.
Margrethe Poat-să pară colaboraţionism.
Bohr Aşa e. Mă pun într-o situaţie delicată.
Margrethe N-o să i-o iert niciodată.
Bohr O fi având motive serioase. Precis că are motive grave.
Heisenberg Va fi o întâlnire penibilă.
Margrethe N-o să discutaţi politică?
Bohr Numai fizică. Bănuiesc că asta vrea să discute cu mine.
Margrethe Trebuie să te obişnuieşti cu faptul că nu suntem singurii care
auzim ce se vorbeşte în casa asta. Dacă vreţi să staţi de vorbă, aţi
face bine să ieşiţi...
Bohr Nu văd ce secrete am avea.
Margrethe Să faceţi o plimbare.
Heisenberg Oare voi fi în stare să-i sugerez o plimbare?
Bohr Nu mergem la nici o plimbare. Orice are de spus, să mi-o spună
de faţă cu toată lumea.
Margrethe Poate că vrea să-ţi împărtăşească o idee nouă.
Bohr Ce o fi? Ce o fi vrând să-mi spună?
Margrethe Ţi-a aţâţat curiozitatea.
Heisenberg Şi acum uite-mă aici, în amurgul de toamnă, îndreptându-mă spre
casa lui Bohr. Bineînţeles, urmat de umbrele mele invizibile. Ce
simt? Frică, fără îndoială; teama pe care o simte orice om faţă de
un dascăl, de un superior, de un părinte. Dar cu mult mai
înfricoşat de cele ce urmează să-i spun. De felul cum să i le spun.
Cum să încep. Şi teama că nu voi reuşi.
Margrethe O fi legat de război?
Bohr Heisenberg e fizician teoretician. Nu cred să fi descoperit cineva
o cale de a folosi fizica teoretică, pentru a ucide.

9
Margrethe Poate că e în legătură cu fisiunea?
Bohr Fisiunea? Ce are el cu fisiunea?
Margrethe Lucrezi tu la ea.
Bohr Dar nu şi Heisenberg.
Margrethe Oare? Îi preocupă pe toţi fizienii din lume. Eşti recunoscut ca
autoritatea supremă.
Bohr El n-a scris nimic despre fisiune.
Margrethe Heisenberg a iniţiat lucrările de fizică a nucleului. S-a sfătuit cu
tine, ţi-a cerut părerea la fiecare pas.
Bohr Pe vremuri. În 1932. Problema fisiunii n-a apărut decât acum trei
ani.
Margrethe Dacă Germanii lucrează la o armă bazată pe fisiunea nucleară...
Bohr Iubito, nimeni nu va construi o armă bazată pe fisiunea nucleului.
Margrethe Dacă Germanii vor s-o facă, e normal să-l implice pe Heisenberg.
Bohr Nu duc ei lipsă de fizicieni buni Germani.
Margrethe Nu duc lipsă de fizieni Germani în America sau în Anglia.
Bohr Aşa e. Evreii au plecat.
Heisenberg Einstein, Wolfgang Pauli, Max Born... Otto Frisch, Lise
Meitner... Am fost cei mai tari din lume la fizica teoretică!
Odinioară.
Margrethe Cine a mai rămas în Germania?
Bohr Sommerfeld, bineînţeles. Von Laue.
Margrethe Bătrâni.
Bohr Wirtz. Harteck.
Margrethe Heisenberg e cel mai bun între ei.
Bohr Şi Otto Hahn e tot acolo. La urma urmelor el a descoperit
fisiunea.
Margrethe Hahn e chimist. Credeam că Hahn a descoperit...
Bohr ...ce a descoperit Enrico Fermi, la Roma, cu patru ani înainte.
Dar Fermi nu şi-a dat seama că era fisiunea. Nu i-a dat prin minte
că atomul de uraniu se despică şi se transformă în doi atomi de
barium.
Margrethe Fermi e la Chicago.
Bohr Soţia lui e evreică.

10
Margrethe Astfel că Heisenberg continuă lucrările...
Bohr Iubito, nu mai sunt nici un fel de lucrări. John Wheeler şi cu
mine le-am terminat în 1939. Comunicatul nostru afirmă, printre
altele, că nu-i nici o perspectivă, de a folosi fisiunea pentru a
produce arme.
Margrethe Şi atunci de ce o mai studiază toţi?
Bohr Deoarece conţine un element magic. Bombardezi nucleul unui
atom de uraniu cu un neutron şi se despică în doi atomi de
barium. Ce voia să facă şi alchimiştii: să transforme un element
într-altul.
Margrethe Şi atunci de ce vine?
Bohr Ţi-a aţâţat şi ţie curiozitatea.
Margrethe Presimţirile.
Haisenberg Păşesc pe pietrişul aleii din faţa casei lui Bohr. Apăs pe butonul
soneriei. Frică. Da. Şi un alt sentiment, care mi-a devenit dureros
de familiar în ultimele luni. Un amestec bizar de mândrie şi de
neajutorare, la gândul că din două bilioane de oameni, tocmai
mie mi s-a încredinţat această răspundere imposibilă... Uşa grea
de la intrare se deschide.
Bohr Dragul meu Heisenberg!
Heisenberg Dragul meu Bohr!
Bohr Hai, vino, intră...
Margrethe Bineînţeles, de îndată ce dau mâna, uită amândoi precauţiile.
Vechile flăcări răbufnesc de sub cenuşă. Dacă ar putea trece peste
micile civilităţi înşelătoare care se cer spuse la început...
Heisenberg Sunt mişcat de amabilitatea de a mă fi invitat.
Bohr Ne străduim să ne comportăm în continuare ca nişte fiinţe
umane.
Heisenberg Îmi dau seama cât vă e de dificil.
Bohr Abia am avut ocazia să dăm mâna ieri, la masa oficială.
Heisenberg Iar pe Margrethe n-am mai văzut-o de...
Bohr De când ai fost aici, acum patru ani.
Margrethe A avut dreptate Niels. Arăţi mai matur.
Heisenberg Speram să vă întâlnesc în 1938, la congresul de la Varşovia...
Bohr Se pare că ai avut nişte necazuri personale.

11
Heisenberg O afacere măruntă la Berlin.
Margrethe În Prinz-Albert-Strasse?
Heisenberg O măruntă neînţelegere.
Bohr Da, am aflat. Îmi pare rău.
Heisenberg Se întâmplă. Acum însă problema-i rezolvată. Rezolvată cu bine.
Definitiv... Trebuia să ne întâlnim cu toţii la Zürich...
Bohr În septembrie 1939.
Heisenberg Dar, bineînţeles, din nefericire...
Bohr Din nefericire pentru noi...
Margrethe Şi din şi mai mare nefericire pentru atâţia alţii...
Heisenberg Da. Aşa este.
Bohr Ei, eşti aici.
Heisenberg Nici nu ştiu ce să spun.
Margrethe În aceste circumstanţe...
Heisenberg Da. Ce fac băieţii?
Margrethe Sunt bine, mulţumesc. Elisabeth? Copiii?
Heisenberg Foarte bine. Vă transmit toată dragostea.
Margrethe Voiau atât de mult să se întâlnească, independent de toate! Dar
acum că a sosit momentul, erau atât de ocupaţi să-şi ferească
privirile, încât abia dacă se uitau unul la altul.
Heisenberg Nu-ţi dai seama ce înseamnă pentru mine să fiu iar aici, la
Copenhaga. În casa asta. În ultimii ani trăiesc foarte restras.
Bohr Îmi imaginez.
Margrethe Îl observ, pitită în dosul expresiei de interes politicos, cum se
chinuieşte...
Heisenberg Cum a fost pe aici, dificil?
Bohr Dificil?
Margrethe E normal să întrebe; trebuie să scape de partea asta a
conversaţiei.
Bohr Dificil... Ştiu eu? N-am fost supuşi unor abuzuri grosolane, cum
s-a întâmplat în alte părţi. Legile rasiale nu s-au pus în aplicare.
Deocamdată.
Margrethe Încă.
Bohr A început deportarea Comuniştilor şi a altor anti-Germani.

12
Heisenberg Dar voi personal...?
Bohr Am rămas singuri.
Heisenberg Mi-am făcut griji pentru voi.
Bohr Drăguţ din partea ta. Dar n-ai motive să petreci nopţi nedormite.
Margrethe Şi iar tăcere. Şi-a făcut datoria. Acum poate să abordeze alte
subiecte, mai plăcute.
Heisenberg Mai navighezi?
Bohr Poftim?
Margrethe Nu-i o temă prea inspirată.
Bohr Nu, nu mai navighez.
Heisenberg Coasta e...?
Bohr Minată.
Heisenberg Bineînţeles.
Margrethe Sper că n-o să-l întrebe dacă mai schiază.
Heisenberg Dar la schi te mai duci?
Bohr La schi? În Danemarca?
Heisenberg În Norvegia. Unde te duceai de obicei.
Bohr Da, mă duceam.
Heisenberg Dar de când şi Norvegia e...
Bohr Ocupată? Asta ar trebui să simplifice lucrurile. Am putea să ne
petrecem vacanţa oriunde în Europa.
Heisenberg Iartă-mă. Nu m-am gândit...
Bohr Poate că sunt eu prea sensibil.
Heisenberg Nu, deloc. Trebuia să mă gândesc...
Margrethe Cred că ar fi preferat să fie în Prinz-Albert-Strasse.
Heisenberg Bănuiesc că n-ai chef să vii în Germania...
Margrethe Ce tâmpit!
Bohr Dragă Heisenberg, să nu crezi că cetăţenii unei naţiuni mici, unei
naţiuni mici cotropite, cotropite fără motiv şi fără menajamente,
de către vecinul ei mai puternic, nu au exact aceleaşi sentimente
de mândrie naţională ca şi cotropitorii lor, nu au aceaşi dragoste
pentru ţara lor.
Margrethe Niels, am convenit să...

13
Bohr Să vorbim numai de fizică, da.
Margrethe Nu politică.
Bohr Îmi pare rău.
Heisenberg Nu, nu - voiam numai să spun că mai am căbăniţa de schi de la
Bayrischzell. Aşa că dacă vreodată ai ocazia... şi chef să...
oricând...
Bohr Foarte drăguţ din partea ta.
Heisenberg Frau Schumacher de la brutărie – o mai ţii minte?
Bohr Fireşte.
Heisenberg Cheia e tot la ea.
Bohr Dacă Margrethe va fi amabilă să-mi coase o stea galbenă pe
jacheta de schi...
Heisenberg Da. Da. Sunt tâmpit.
Margrethe Şi iarăşi tăcere. Primele scântei de început au dispărut, cenuşa s-a
răcit. Bineînţeles, mie îmi pare rău că îl văd singur între oameni
care-l urăsc, singur-singurel între noi doi. Arată iar tânăr, ca
băiatul care a venit în 1924. Mai tânăr decât ar fi acum fiul
nostru Christian. Timid şi arogant în acelaşi timp. Şi dornic să fie
iubit. Chinuit de dorul părinţilor, dar fericit că a scăpat din casa
părintească. Şi trist, fiindcă Niels l-a iubit ca un tată.
Heisenberg Aşadar... la ce lucrezi?
Margrethe Trebuie să continue, n-are încotro.
Bohr Cu precădere la fisiune.
Heisenberg Am văzut nişte articole în Physical Review. Relaţia gradului de
velocitate al fragmentelor de fisiune...
Bohr ... şi interacţiunea nucleului cu deuteronii. Dar tu?
Heisenberg Diverse...
Margrethe Fisiune?
Heisenberg Te invidiez pentru ciclotron.
Margrethe De ce? Lucrezi şi tu la fisiune?
Heisenberg Sunt cam 30 de fizicieni în Statele Unite, pe când în toată
Germania... Vă mai duceţi uneori la căsuţa de la ţară?
Bohr Da. La Tisvilde.
Margrethe Spuneai că în toată Germania...

14
Bohr ... nu-i numai un singur ciclotron.
Heisenberg Toamna trebuie să fie superb. La Tisvilde.
Bohr Că doar n-ai venit să împrumuţi ciclotronul. Nu de aia ai venit?
Heisenberg Nu, nu de aia am venit.
Bohr Iartă-mă. Să nu tragem concluzii pripite.
Margrethe Să aşteptăm cu răbdare până ce aflăm...
Heisenberg Nu-i uşor să explici anumite lucruri.
Bohr Să nu uităm că vorbele noastre pot fi auzite de un public mai
larg. Dar precis că absenţa ciclotronilor în Germania nu-i un
secret militar.
Heisenberg Habar n-am ce e şi ce nu-i secret.
Bohr Şi nu-i un secret de ce nu e nici un ciclotron. Tu nu, dar eu pot
spune de ce. Deoarece Naziştii au subminat sistematic studiul
fizicii teoretice. De ce? Fiindcă prea mulţi Evrei lucrează în
domeniul ăsta. Şi de ce lucrează atâţia Evrei? Pentru că fizica
teoretică, genul de fizică practicată de Einstein, de Pauli, de Born
şi de Sommerfeld, de tine şi de mine, a fost considerat inferior
fizicii experimentale, astfel că Evreii în Germania n-au putut
obţine decât catedrele unor cursuri teoretice.
Margrethe Fizică! Da? Numai fizică.
Bohr Asta-i fizică.
Margrethe Dar e şi politică.
Heisenberg Câteodată sunt foarte grele de despărţit.
Bohr Deci, mi-ai citit articolele. Eu n-am văzut nimic semnat de tine în
ultimul timp.
Heisenberg Nu.
Bohr Nu-ţi seamănă. Predai prea multe cursuri?
Heisenberg Nu. Nu în momentul de faţă.
Bohr Dragul meu – sper că nu te-au dat afară de la catedra din
Leipzig?
Heisenberg Nu, predau tot acolo. Două zile pe săptămână.
Bohr Şi restul săptămânii?
Heisenberg În altă parte. Problema e că muncesc mai mult, nu mai puţin.
Bohr Înţeleg. Şi nu prea.

15
Heisenberg Păstrezi legătura cu prietenii din Anglia? Cu Born? Cu
Chadwick?
Bohr Uiţi că suntem sub ocupaţie Germană. Germania e în război cu
Anglia.
Heisenberg Credeam că ţii legătura cu ei. Sau cu cei din Statele Unite? Cu
America nu suntem în război.
Margrethe Încă.
Heisenberg N-ai nici o veste de la Pauli? De la Goudsmit? De la Fermi?
Bohr Ce vrei să ştii?
Heisenberg Eram curios... Acum câteva zile mi-am adus aminte de Robert
Oppenheimer. Am avut o ciocnire dură cu el la Chicago, în 1939.
Bohr Pe tema electronilor grei.
Heisenberg Îl mai preocupă?
Bohr Nu sunt la curent.
Margrethe Singurul nostru oaspete a venit din Germania. Prietenul tău
Weizsäcker ne-a făcut o vizită, în martie.
Heisenberg Prietenul meu? E şi prietenul vostru. Sper. Ştiţi că e şi el la
Copenhaga? Ar vrea foarte mult să vă vadă.
Margrethe A venit la noi însoţit de şeful Institutului Cultural German.
Heisenberg Îmi pare rău. A făcut-o cu cele mai bune intenţii. Poate nu v-a
spus că Institutul e condus de Diviziunea Culturală a Oficiului de
Externe. Avem prieteni de nădejde la Externe. Mai cu seamă la
Ambasada de aici.
Bohr L-am cunoscut pe taică-său, în anii douăzeci, când era
Ambasador la Copenhaga.
Heisenberg Să ştii că nu s-a schimbat. Mă refer la serviciul de externe.
Bohr E un departament al guvernului Nazist.
Heisenberg Germania e o ţară mai complexă decât apare văzută din afară.
Diversele organe de stat au diferite tradiţii. Unele departamente
se încăpăţânează să rămână manieriste, în pofida tuturor
încercărilor de reformă. Mai cu seamă serviciul de externe. Ştii
cât de mult ţin diplomaţii la convenţiile demodate. Oamenii
noştri de la Ambasada de aici, sunt chiar de modă veche, în felul
în care îşi exercită influenţa. Se străduiesc să-i ajute pe distinşii
cetăţeni locali, să poată lucra în linişte.
Bohr Vrei să spui că sunt protejat de prietenii tăi de la Ambasadă?

16
Heisenberg Vreau să spun, - în cazul că Weizsäcker nu s-a exprimat destul de
clar - că dacă i-ai cunoaşte, ţi-ar fi simpatici. Ar fi onoraţi dacă ai
binevoi să accepţi uneori invitaţia lor.
Bohr La cocktailurile de la Ambasada Germană? La cafea şi prăjiturele
cu plenipotenţiarii Nazişti?
Heisenberg La unele prelegeri. La discuţii. Uneori contactele sociale pot fi
profitabile.
Bohr Uneori...
Heisenberg Poate chiar esenţiale. În anumite circumstanţe.
Bohr Ca de pildă?
Heisenberg Ştim foarte bine amândoi.
Bohr Că sunt pe jumătate Evreu?
Heisenberg Oricine poate avea nevoie de ajutorul unor prieteni.
Bohr De asta ai venit? Ca să mă inviţi să vizionez deportarea
confraţilor mei Danezi, aşezat într-un fotoliu, în balconul
Ambasadei Germane?
Heisenberg Bohr, te rog! Te rog! Ce vrei să fac? Cum vrei să ajut? Înţeleg că
te afli într-o situaţie cumplit de dificilă, dar să ştii că-i la fel de
dificilă şi pentru mine.
Bohr Iartă-mă. Sunt convins că eşti animat de cele mai bune intenţii.
Heisenberg Uită ce am spus. Doar dacă...
Bohr Doar dacă nu-s nevoit să-mi aduc aminte.
Heisenberg În nici un caz, nu pentru asta am venit.
Margrethe Ar fi bine să-mi spui ce ai de spus.
Heisenberg Pe vremuri obişnuiam să ieşim, să ne plimbăm.
Bohr Da. Pe vremuri.
Heisenberg N-ai chef să facem o plimbare, în amintirea acelor vremuri?
Bohr E cam răcoare, pentru plimbare.
Heisenberg Foarte dificil. Mai ţii minte unde ne-am întâlnit prima oară?
Bohr Bineînţeles. La Göttingen, în 1922.
Heisenberg La o serie de conferinţe organizate în cinstea ta.
Bohr A fost o mare onoare. M-am simţit foarte flatat.
Heisenberg Ai fost onorat pentru două motive. Primul, că erai un mare
fizician...

17
Bohr Da, da.
Heisenberg ... iar al doilea, pentru că erai unul din puţinii oameni din Europa
pregătit să ducă tratative cu Germania. Războiul se terminase de
patru ani şi noi eram consideraţi nişte leproşi. Tu ai întins mâinile
spre noi. Ai ştiut totdeauna să inspiri dragoste. Oriunde ai fost,
oriunde ai lucrat; aici, în Anglia, în America... Iar noi, cei din
Germania, te idolatrizam, fiindcă ai întins mâinile spre noi.
Bohr Germania s-a schimbat.
Heisenberg Da. Pe vremea acea eram la pământ. Puteai să fii generos.
Margrethe Acum sunteţi iar în picioare.
Heisenberg Şi e mai greu să fii generos. Dar pe atunci ai întins mâinile spre
noi şi noi le-am apucat.
Bohr Da... Nu! Tu nu. Tu le-ai muşcat.
Heisenberg Le-am muşcat?
Bohr Da, mi-ai muşcat mâinile! Le-am întins în modul cel mai elegant
şi mai împăciuitor, iar tu ţi-ai înfipt colţii.
Heisenberg Eu?
Bohr De prima oară când te-am întâlnit. La conferinţa de la Göttingen.
Heisenberg Ce vrei să spui?
Bohr Te-ai ridicat şi m-ai combătut.
Heisenberg Oh... am făcut câteva comentarii.
Bohr O zi minunată de vară. Mireasma de trandafiri din grădină inundă
sala. Rânduri pline de fizicieni eminenţi şi de matematicieni
care-mi admiră fără rezerve elocvenţa şi înţelepciunea. Deodată,
sare-n picioare un băieţel obraznic, şi îmi spune că am greşit la
calcule.
Heisenberg Erau greşite.
Bohr Ce vârstă aveai?
Heisenberg Douăzeci de ani.
Bohr Doi ani mai tânăr decât secolul.
Heisenberg Nu chiar.
Bohr 5 decembrie, nu-i aşa?
Heisenberg 1.93 ani mai tânăr decât secolul.
Bohr Mai exact?

18
Heisenberg Vrei mai multe zecimale? Mai exact, 1.928... 7... 6... 7... 1...
Bohr Principalul e că ştiu câţi ani ai. Şi câţi are secolul.
Margrethe Deodată Niels s-a hotărât să-l iubească din nou. De ce? Ce l-a
apucat? Să fi fost amintirea acelei zile de vară din Göttingen?
Orice să fi fost, până ne-am aşezat la masă, din cenuşa rece
răzbiseră iar flăcările.
Bohr Ai fost totdeauna combativ! Şi atunci când am jucat ping-pong la
Tisvilde. Te uitai la mine, de parcă voiai să mă ucizi.
Heisenberg Voiam să înving. Normal că voiam să înving. Şi tu voiai să
învingi.
Bohr Nu voiam decât un meci de ping-pong agreabil.
Heisenberg Trebuia să-ţi vezi mutra crâncenă.
Bohr Am văzut-o pe a ta.
Heisenberg Dar cum au fost partidele de poker din căbăniţa de la
Bayrischzell? Odată ne-ai luat toţi banii! Mai ţii minte? Cu o
chintă inexistentă! Noi toţi matematicieni - fiecare urmărea
cărţile - eram aproape siguri că nu aveai nimic. Dar te-ai apucat
să plusezi, cu o certitudine deplină, până ce ai clătinat încrederea
noastră în probabilitatea matematică şi ne-am predat unul după
altul.
Bohr Credeam că aveam o chintă! Nu m-am uitat bine la cărţi! M-am
păcălit şi pe mine însumi!
Margrethe Bietul de tine.
Heisenberg Bietul de el? A câştigat! Ne-a luat toţi banii! Bolnăvicios de
competitiv. O dată ne-a provocat la o partidă de poker, cu cărţi
imaginare!
Bohr N-ai jucat tu şah cu Weizsäcker pe o tablă imaginară?
Margrethe Cine a bătut?
Bohr Mai întrebi? Tot la Bayischell, când să coborâm de la căbăniţă, să
ne aprovizionăm, nu zici că ne-a provocat la întrecere! Aşa e?
Eram cu Weizsäcker şi cu nu mai ştiu cine. Aveai şi cronometru.
Heisenberg Bietul Weizsäcker a coborât în optesprezece minute.
Bohr Pe când tu ai coborât în vreo zece.
Heisenberg Opt.
Bohr Nu ţin minte cât am făcut eu.
Heisenberg Patruzeci şi cinci de minute.

19
Bohr Mulţumesc.
Margrethe Mi se pare că iar vă luaţi la întrecere.
Heisenberg Schiai aşa cum făceai şi fizică. Ce aşteptai? Să ne întoarcem pe
pârtie şi să-ţi sugerăm alte variante?
Bohr Probabil.
Heisenberg Ce, elaborai şaptesprezece variante ale fiecărui slalom?
Margrethe Şi fără mine, ca să i le bat la maşină.
Bohr Eu măcar ştiam unde mă aflam. Tu în schimb, coborai atât de
iute, încât riscai să înfrunţi relaţia relativităţii. Dacă ştiai unde
erai, nu ştiai viteza de coborâre; iar dacă ţineai cont de viteză, nu
ştiai unde te aflai.
Heisenberg În tot cazul, nu m-am oprit să mă gândesc la chestia asta.
Bohr Ei vezi, asta ţi se poate reproşa şi în privinţa studiilor.
Heisenberg Important e că ajung acolo unde vreau.
Bohr Nu te-a interesat pe unde-ai trecut, dacă ai ajuns unde ai vrut.
Heisenberg Dacă a mers, a mers.
Bohr Dar întrebarea rămâne: ce înseamnă matematica, în limbaj
curent? Care sunt implicaţiile ei filozofice?
Heisenberg Ştiam că vii în urma mea, cobori panta după mine, şi culegi din
zăpadă toate înţelesurile matematice şi implicaţiile lor filozofice.
Margrethe Cu cât goneşti mai tare, cu atât treci mai uşor peste fisuri.
Heisenberg Cu cât schiezi mai iute, cu atât gândeşti mai bine.
Bohr Asta e... e... interesant.
Heisenberg Vrei să spui că-i absurd. Dar nu e. Când cobori panta cu
şaptezeci de kilometri pe oră, deciziile se iau de la sine. Te
pomeneşti cu prăpastia în faţă. Coteşti la stânga? Coteşti la
dreapta? Ori stai să te gândeşti şi mori? Mintea ta e gata să
cotească în ambele părţi...
Margrethe Ca particulele.
Heisenberg Care particule?
Margrethe Acelea de care spuneai că trec deodată prin două fisuri.
Heisenberg A, în vechile noastre experimente imaginare. Da. Da!
Margrethe Sau ca biata pisică a lui Schrödinger.
Heisenberg Care era şi moartă şi vie în acelaşi timp.

20
Margrethe Sărmana.
Bohr Iubito, era doar o pisică imaginară.
Margrethe Ştiu.
Bohr Închisă într-o cuşcă cu o fiolă de cianură imaginară.
Margrethe Ştiu.
Heisenberg Aşadar, particula pe aici, particula pe acolo...
Bohr Pisica e moartă, pisica e vie...
Margrethe Coteşti la stânga, coteşti la dreapta...
Heisenberg Până ce se termină experimentul: se deschide cuşca, ori se
închide prăpastia şi îţi dai seama că particula e întreagă, că pisica
e moartă...
Margrethe Iar tu eşti viu.
Bohr Nu te pripi, Heisenberg...
Heisenberg Cotitura în sine a fost decizia.
Bohr Ia-o mai încet, mai încet!
Heisenberg Nu aşa l-ai împuşcat pe Hendrik Casimir?
Bohr Hendrik Casimir?
Heisenberg Când lucra aici, la Institut.
Bohr Eu nu l-am împuşcat niciodată pe Hendrik Casimir.
Heisenberg Chiar tu mi-ai spus-o.
Bohr Pe Gamov. Pe George Gamov l-am împuşcat. N-ai de unde să
ştii. S-a întâmplat după plecarea ta.
Heisenberg Bohr, l-ai împuşcat pe Hendrik Casimir.
Bohr Pe Gamov! Ţinea să mă convingă că acţiunea e mai rapidă decât
reacţia. Iei mai iute o decizie, decât să răspunzi la cea luată de
altul.
Heisenberg Şi pentru asta l-ai împuşcat?
Bohr El m-a împuşcat! S-a dus şi a cumpărat două pistoale! Şi-a pus
unul în buzunar, mi-am pus şi eu unul, şi ne-am văzut amândoi
de treabă. Peste câteva ore, tocmai ne certam îngrozitor pe
tema... nu mai ţin minte ce temă - bănuiesc că una din
problemele noastre legate de nucleul de nitrogen - când deodată
Gamov duce mâna la buzunar...
Heisenberg Pistol cu capse.

21
Bohr Pistol cu capse, bineînţeles.
Heisenberg Margrethe părea îngrijorată.
Margrethe Nu – mai mult surprinsă.
Bohr Dar ţii minte ce iute a fost?
Heisenberg Casimir?
Bohr Gamov.
Heisenberg Nu atât de iute ca mine.
Bohr Fireşte că nu. Dar comparat cu mine...
Heisenberg Un neutron rapid. Dar voiai să-mi spui că...
Bohr Da, că înainte de a fi apucat să scoată pistolul din buzunar...
Heisenberg Ai conceput răspunsul.
Margrethe L-am bătut la maşină.
Heisenberg L-ai pus pe Klein să verifice.
Margrethe L-am rebătut.
Heisenberg I l-ai arătat lui Pauli la Hamburg.
Margrethe L-am bătut din nou.
Bohr Înainte să ducă mâna la buzunar, eu ţineam pistolul în mână.
Heisenberg Şi bietul Casimir zăcea împuşcat.
Bohr Da, doar că era Gamov.
Heisenberg Era Casimir! Mi-a povestit chiar el!
Bohr Mă rog, fie, unul din ei.
Heisenberg Amândoi vii şi morţi totodată în memoria noastră.
Bohr Ca nişte pisici de-ale lui Schrödinger. Despre ce vorbeam?
Heisenberg Despre schi. Sau despre muzică. O altă activitate care poate
declanşa deciziile. Când sunt la pian, toate căile se deschid în
faţa mea - n-am decât să cânt. În 1937, când necazurile mele cu...
când necazurile mele erau pe cale de rezolvare, am format un trio
pentru o serată muzicală, în Leipzig. Cântam trioul în Sol major
de Beethoven. Terminăm noi scherzo-ul şi ridic privirea de pe
clape, să văd dacă ceilalţi sunt gata să atace presto-ul final. În
clipa acea surprind o licărire în ochii unei tinere care stătea în
fundul sălii. Doar o scurtă licărire. Fireşte, după aia am dus-o la
Bayrischzell, ne-am logodit, ne-am căsătorit, etc. - înfine,
fantezia romantică obişnuită. Aşadar, ne lansăm în presto - e

22
 înspăimântător de rapid, atât de rapid încât n-am timp să mă tem
- şi deodată toate devin uşoare. Ajungem la sfârşit, dar eu
continui să schiez: rog să-i fiu prezentat tinerei, o conduc acasă
şi peste o săptămână o invit la Bayrischzell, peste altă săptămână
ne logodim, iar peste trei luni ne căsătorim. Toate astea din clipa
acea diafană dinaintea presto-ului!
Bohr Ziceai că te simţi izolat. Dar de fapt nu eşti singur, ai o parteneră.
Heisenberg Muzica?
Bohr Elisabeth!
Heisenberg A. Da. Deşi acum, cu copiii şi celelalte... Totdeauna te-am
invidiat că poţi să discuţi cu Margrethe despre orice. Despre
munca ta. Despre problemele tale. Despre mine, desigur.
Bohr Natura m-a format să fiu o entitate matematică ciudată: nu unul,
ci jumătatea din doi.
Heisenberg Matematica poate fi ciudată când e s-o aplici la oameni. Unu şi
cu unu pot ajunge la atâtea sume diferite...
Margrethe Linişte. La ce s-o fi gândind? La viaţa lui? Sau la a noastră?
Bohr Ne gândim la atâtea lucruri deodată. La viaţa şi la munca noastră.
Margrethe La toate cele ce ne răsar în minte, de nu se ştie unde.
Bohr Mângăierile noastre personale. Agoniile noastre intime.
Heisenberg Linişte. Bineînţeles, ei se gândesc la copiii lor.
Margrethe Aceleaşi aspecte luminoase. Aceleaşi aspecte sumbre. Revin iar
şi iar.
Heisenberg La cei patru copii ai lor vii şi la cei doi copii morţi.
Margrethe Harald. Zăcând singur în salonul ăla.
Bohr Ea se gândeşte la Christian şi la Harald...
Heisenberg Cei doi fii pe care i-au pierdut. Harald...
Bohr Toţi anii ăia cât a zăcut singur în salonul ăla oribil.
Heisenberg Şi Christian. Primul născut. Cel mai în vârstă.
Bohr Şi revăd din nou acele clipe, pe care le văd zilnic.
Heisenberg Acele clipe scurte, pe corabie, când odgonul cârmei alunecă în
apă şi Christian cade.
Bohr Dacă nu-l lăsam să stea la cârmă...
Heisenberg Acele clipe lungi în apă.

23
Bohr Acele clipe nesfârşite în apă.
Heisenberg Când se zbate să ajungă la colacul de salvare.
Bohr Atât de aproape să-l apuce.
Margrethe Eu sunt la Tisvilde. Ridic privirea. Niels stă mut în pragul uşii şi
se uită la mine. Lasă capul în jos şi ştiu imediat ce s-a-ntâmplat.
Bohr Atât de aproape, atât de aproape! Mai-mai să-l apuce!
Heisenberg Iar şi iar odgonul cârmei alunecă în mare. Iar şi iar...
Margrethe Niels lasă capul în jos...
Bohr Christian întinde mâna spre colac...
Heisenberg Sunt lucruri de care nu vorbesc nici ei.
Bohr Lucruri pe care doar le gândim.
Margrethe Fiindcă nu-i nimic de spus.
Bohr Ei... poate că s-a mai încălzit. Ai propus o plimbare.
Heisenberg Nu-i atât de răcoare.
Bohr N-o să stăm mult.
Heisenberg Cel mult o săptămână.
Bohr Ca atunci – în marea noastră excursie prin Zealand?
Heisenberg Ne-am dus la Elsinore. Mă gândesc adesea la ce mi-ai spus
acolo.
Bohr Nu te superi, iubito? O jumătate de ceas?
Heisenberg Cel mult un ceas. Întreaga imagine a Elsinore-ului, mi-ai spus tu,
e alterată de faptul că Hamlet a trăit acolo. Fiecare ungher
întunecos ne evocă lăuntrul sumbru al sufletului omenesc...
Margrethe Astfel că au ieşit la plimbare. A reuşit să-l convingă. Şi dacă se
plimbă, vorbesc. Vorbesc într-un fel diferit, fără îndoială... Pe
vremuri am bătut la maşină atâtea observaţii despre felul
neobişnuit în care se comportă particulele atunci când nu sunt
supravegheate... Ştiam că dacă vor reuşi să depăşească primele
minute, Niels n-o să se mai poată abţine. De curiozitate, nu de
altceva... Au plecat pentru o oră, o să fie două, bineînţeles, poate
chiar trei... Aşa făceau de obicei: plecau la plimbare. La
Göttingen, după conferinţă, Niels s-a dus să-l caute pe tânărul
obraznic care s-a legat de calculele lui şi l-a invitat să se plimbe.
Să umble, să vorbească, să se cunoască. Şi când Heisenberg a
venit aici să lucreze, au plecat să facă o excursie prin Zealand.
Marea parte a studiilor de fizică le-au făcut în aer liber.

24
 Colindând prin pădurile de lângă Tisvilde. Pe plajă, cu copiii.
Heisenberg îl ţinea de mână pe Christian. Pe corabie. O fi fost şi
Christian cu ei? Nu, pe atunci era prea mic, ca să-l ia... Şi la
Copenhaga, în fiecare seară, după cină, ieşeau să se plimbe prin
Parcul din dosul Institutului, sau de-a lungul râului, până la
debarcader. Plimbare şi discuţie. Pe vremea când zidurilor încă
nu le crescuseră urechi... Dar de data asta plimbarea ia o altă
întorsătură. La nici zece minute după ce au ieşit... se întorc! Abia
am apucat să strâng masa, că Niels intră pe uşă. Văd imediat că e
supărat – nu se uită în ochii mei.
Bohr Heisenberg vrea să-şi ia rămas bun. Pleacă.
Margrethe Nici el nu se uită în ochii mei.
Heisenberg Îţi mulţumesc, Margrethe. A fost o seară minunată. Ca pe
vremuri. Ai fost foarte amabilă.
Margrethe Nu vrei să bei o cafea? Un păhărel de ceva?
Heisenberg Mă grăbesc, trebuie să mă pregătesc pentru prelegere.
Margrethe Sper că mai vii să ne vezi înainte de plecare?
Bohr E foarte ocupat.
Margrethe Trecem din nou printr-un moment penibil. Ca în 1927, când
Niels s-a întors din Norvegia şi a citit articolul lui Heisenberg
despre relativitate. Moment pe care mai devreme păreau că l-au
uitat amândoi. Poate că şi l-au amintit. Deşi, judecând după
feţele lor, cred că s-a întâmplat ceva grav.
Heisenberg Iartă-mă dacă am făcut sau spus ceva ce...
Bohr Da, da.
Heisenberg A însemnat foarte mult pentru mine să pot fi iar aici, cu voi. Mai
mult decât vă închipuiţi.
Margrethe Ne-a făcut plăcere. Îmbrăţişeaz-o pe Elisabeth din partea noastră.
Bohr Negreşit.
Margrethe Şi pe copii.
Heisenberg Poate că după război... Dacă scăpăm... La revedere.
Margrethe Politică?
Bohr Fizică. N-are dreptate. Cum o să aibă?... John Wheeler şi cu
mine...
Margrethe Să ieşim, să luăm o gură de aer?
Bohr O gură de aer?

25
Margrethe Un tur prin grădină. E mai sănătos decât să stăm închişi.
Bohr A, da.
Margrethe Mai sănătos pentru toată lumea.
Bohr Da. Îţi mulţumesc...
Margrethe Ce ţi-a spus?
Bohr Nimic. Nu ştiu. Eram prea furios ca să înţeleg.
Margrethe Ceva despre fisiune?
Bohr Ce se-ntâmplă într-o fisiune? Tragi cu un neutron în nucleul de
uraniu. Acesta se despică şi degajează energie.
Margrethe O cantitate uriaşă de energie.
Bohr Suficientă să mişte un fir de praf. Dar mai degajează şi alţi doi
sau trei neutroni. Şi fiecare dintre ei poate să despice un alt
nucleu.
Margrethe Care nuclei, la rândul lor, degajează energie.
Bohr Şi încă doi sau trei neutroni.
Heisenberg Treci cu schiul şi faci să se prelingă câţiva fulgi de zăpadă. Fulgii
se adună într-un bulgăre...
Bohr Un lanţ mereu mai gros de nuclei despicaţi care împroşcă
uraniul, dublându-se şi cuadruplându-se de la o generaţie la alta,
într-o milionime de secundă. Începe cu un nucleu despicat în doi,
apoi doi la pătrat, doi la cub, doi la puterea patru, doi la puterea
cinci, doi la puterea şase...
Heisenberg Bubuitul avalanşei ce se prăvale face să răsune munţii...
Bohr Până ce, să zicem, după optzeci de generaţii, mişcă doi la puterea
optzeci fire de praf. Doi la puterea optzeci e o cifră cu 24 de
zerouri. Destule fire să alcătuiască un oraş întreg, cu toţi
locuitorii lui.
Heisenberg Dar mai e o piedică.
Bohr Slavă Domnului, mai este o piedică. Uraniul natural conţine doi
izotopi diferiţi: U-238 şi U-235. Mai puţin de unu la sută e U-
235. Neutronii rapizi nu pot fisiona decât această proporţie
măruntă.
Heisenberg Asta a fost marea descoperire făcută de Bohr. Una din
uimitoarele lui intuiţii. I-a venit în 1939, când era la Princeton, în
timp ce se plimba cu Wheeler prin parcul universităţii. Tipic
pentru Bohr. Îmi pare rău că n-am fost acolo să mă bucur şi eu.

26
 După ce s-au plimbat cinci minute într-o tăcere deplină, a spus:
“Am înţeles.”
Bohr E o piedică dublă: nu numai că 238-ul e imposibil de fisionat
prin neutroni - dar îi şi absoarbe. Astfel că îndată ce porneşte
reacţia în lanţ, nu mai rămân destui neutroni rapizi să fisioneze
235-ul.
Heisenberg Şi reacţia în lanţ se rupe.
Bohr Poţi să fisionezi 235-ul şi cu neutroni înceţi, dar atunci reacţia se
produce mai încet decât se despică uraniul.
Heisenberg Şi iar se rupe lanţul.
Bohr Cu alte cuvinte, uraniul în stare naturală nu poate exploda în
urma unei reacţii în lanţ. Ca să provoci o explozie, trebuie să
separi 235-ul pur. Şi ca să prelungeşti lanţul până să survină o
explozie...
Heisenberg Hai să zicem, optzeci de generaţii...
Bohr ... îţi trebuie multe tone de uraniu. Extrem de dificil de separat.
Heisenberg Cumplit de dificil.
Bohr Nemilos de dificil. Conform celor mai optimiste calcule făcute în
1939, când am fost în America, îţi trebuiesc cam 26,000 de ani,
ca să produci un gram de U-235. Dată până la care, desigur,
războiul ăsta se va termina. Aşa că greşeşte, înţelegi tu, greşeşte!
Sau poate că greşesc eu? Poate că am calculat eu greşit? Stai să
verific... Cât e rata de absorbţie a neutronilor rapizi la 238? Care
e traiectoria medie a neutronilor înceţi la 235...?
Margrethe Ce i-a spus Heisenberg? Voia s-o afle toată lumea, atunci şi de
atunci încoace.
Bohr Voiau s-o afle Englezii, de îndată ce Chadwick a reuşit să ia
legătura cu mine. Ce mi-a spus Heisenberg?
Heisenberg Şi ce mi-a răspuns Bohr? Voiau s-o afle, bineînţeles, colegii mei,
de îndată ce m-am întors în Germania.
Margrethe Ce a spus Heisenberg şi ce i-a răspuns Niels? Cel care voia s-o
afle cel mai mult, era însuşi Heisenberg.
Bohr Când? Atunci când s-a întors la Copenhaga, după război, în
1947?
Margrethe Însoţit nu de nişte agenţi nevăzuţi de la Gestapo, ci de un gardian
ostentativ de la Serviciul secret Britanic.
Bohr Cred că voia să obţină mai multe lucruri.

27
Margrethe Numai două. Mai întâi, pachete de alimente...
Bohr Pentru familia lui din Germania. N-aveau ce mânca.
Margrethe Iar de la tine, un acord asupra celor ce v-aţi spus în 1941.
Bohr Conversaţia a eşuat la fel de repede ca aia dinainte.
Margrethe Nu v-aţi înţeles nici măcar asupra locului unde v-aţi plimbat în
seara aceea.
Heisenberg Cum, unde ne-am plimbat? În Parcul Faelled, bineînţeles. Unde
ne duceam pe vremuri.
Margrethe Dar Parcul Faelled se află în dosul Institutului, la mai bine de opt
kilometri de casa noastră!
Heisenberg Văd aievea aleile acoperite de frunze moarte, în jurul
pavilionului, luminate de felinare.
Bohr Da, fiindcă eşti convins că s-a întâmplat în octombrie.
Margrethe Dar era septembrie.
Bohr Frunzele nu erau moarte.
Margrethe Şi a fost în 1941. Nu ardeau felinarele!
Bohr Ştiu că am intrat în biroul meu. Văd în faţa ochilor masa de lucru
plină de hârtii, în lumina lămpii.
Heisenberg Trebuie să fi fost afară! Ceea ce urma să-ţi spun constituia înaltă
trădare. Dacă mă auzea cineva puteam să fiu executat.
Margrethe Deci, care au fost vorbele tainice pe care i le-ai spus?
Heisenberg N-au fost deloc tainice. Ţin minte perfect, fiindcă era în joc viaţa
mea, aşa că am cântărit cu grijă fiecare cuvânt. Te-am întrebat,
dacă un fizician are dreptul moral să lucreze la exploatarea
practică a energiei atomice. Aşa e?
Bohr Nu-mi aduc aminte.
Heisenberg Nu-ţi aduci aminte, fiindcă ţi s-a urcat sângele la cap. Te-ai oprit
locului...
Bohr Am fost înspăimântat.
Heisenberg Înspăimântat. Bine că îţi aminteşti măcar atât. Aşadar, te-ai oprit
şi te-ai uitat la mine, îngrozit.
Bohr Concluzia era evidentă. Tu lucrai la ea.
Heisenberg Ai tras concluzia că voiam să-i furnizez lui Hitler arma nucleară.
Bohr Întocmai!

28
Heisenberg Nu! Un reactor! Asta încercam noi să construim! O maşină care
să producă energie! Să genereze electricitate! Să mâne
vapoarele!
Bohr N-ai pomenit de reactor.
Heisenberg N-am pomenit de nimic! N-am apucat! Mi-a fost frică! Putea să
mă audă cineva. Sau să-i spui tu cuiva...
Bohr Te-am întrebat dacă te-ai gândit să foloseşti fisiunea uraniului
pentru construcţia de arme.
Heisenberg Aşa este!
Bohr Şi-mi amintesc foarte bine ce mi-ai răspuns.
Heisenberg Am răspuns că ştiam că era posibilă.
Bohr Asta m-a înspăimântat!
Heisenberg Erai convins că o armă avea nevoie de 235, iar noi nu puteam să
separăm cantitatea necesară.
Bohr Dar un reactor – da, un reactor ar fi putut.
Heisenberg Ne-am dat seama că dacă reuşeam să punem în funcţiune un
reactor...
Bohr 238-ul din uraniul natural absoarbe neutronii rapizi...
Heisenberg Exact aşa cum ai prezis tu în 1939 - tot ce am făcut noi s-a bazat
pe ideea ta - 238-ul absoarbe neutronii rapizi şi se transformă
într-un element nou.
Bohr Neptuniul. Care, la rândul lui, se descompune într-alt element
nou...
Margrethe Plutoniul.
Heisenberg Plutoniul.
Bohr Trebuia să-mi dau seama.
Heisenberg Dacă reuşeam să construim un reactor, puteam să facem bomba.
Asta m-a adus la Copenhaga. Dar n-am apucat să ţi-o spun. Şi n-
ai mai vrut să mă asculţi. Bomba explodase în capul tău. Am
observat că ne îndreptam spre casă. Plimbarea se terminase.
Dispăruse definitiv singura noastră ocazie de a discuta.
Bohr Înţelesesem ideea principală: că într-un fel sau altul, ai dibuit
posibilitatea de a-i furniza lui Hitler bomba nucleară.
Heisenberg Ai înţeles cel puţin patru idei, toate patru greşite. I-ai spus lui
Rozental că am încercat să te descos despre fisiune. I-ai spus lui
Weisskopf că te-am întrebat ce ştiai despre programul nuclear al

29
 Aliaţilor. Chadwick a înţeles că am vrut să te conving de
inexistenţa unui program German. Iar altora le-ai spus că am
încercat să te recrutez să lucrezi pentru noi!
Bohr Foarte bine. Hai s-o luăm de la început. De data asta nu ne
pândeşte nici Gestapoul, nici serviciul secret Britanic. Nu ne
aude nimeni.
Margrethe Decât eu.
Bohr Decât Margrethe. O să limpezim toată situaţia. Sunt ferm
convins că noi nu studiem ştiinţa pentru noi înşine, ci ca s-o
putem explica celorlalţi...
Heisenberg Pe înţelesul lor...
Bohr Pe înţelesul lor. Nu al tău - ştiu că ai fi bucuros să povesteşti totul
în ecuaţii diferenţiale - ci pe-nţelesul Margrethei...
Heisenberg Pe înţelesul tuturor.
Bohr Pe-nţelesul tuturor. Aşadar, ne aflăm aici, pe stradă, la plimbare.
De data asta sunt absolut calm, te ascult cu atenţie. Ce vrei să-mi
spui?
Heisenberg Nu e numai ce vreau eu să-ţi spun! Întregul grup nuclear
German! Nu Diebner, fireşte, nu Naziştii, - ci Weizsäcker, Hahn,
Wirtz, Jensen - au vrut cu toţii să vin, să discut cu tine. Te
considerăm un părinte spiritual.
Margrethe Papa. Aşa obişnuiai să-i spui lui Niels, când nu era de faţă. Vrei
să-ţi ierte păcatele.
Heisenberg Să-mi ierte păcatele? Nu!
Margrethe După cum spunea colegul tău Jensen.
Heisenberg Nici pomeneală de iertarea păcatelor!
Margrethe I-ai spus unui ziarist că Jensen s-a exprimat perfect.
Heisenberg Eu? Iertarea păcatelor... De aia să fi venit? E ca şi cum aş încerca
să-mi amintesc cine era la masa de la Institut. În jurul mesei
stăteau explicaţiile. Mă uit roată... da... uite şi iertarea păcatelor...
Margrethe Eu ştiam că iertarea păcatelor se acordă pentru nelegiuiri deja
săvârşite, de care te căieşti, nu pentru păcatele pe care urmează
să le comiţi.
Heisenberg Exact! De aia am fost indignat!
Bohr Tu ai fost indignat?

30
Heisenberg Deoarece mi-ai iertat păcatele! Asta ai făcut! În timp ce ne
îndreptam spre casă. Ai mormăit ceva, cum că în timp de război
fiecare e obligat să facă tot ce poate pentru ţara lui. Este?
Bohr Cine ştie ce am zis. Dar acum sunt aici, perfect calm şi conştient,
capabil să-mi cântăresc cuvintele. Nu vrei să-ţi iert păcatele. Am
înţeles. Vrei să-ţi spun să nu o faci? Bine. Îmi pun mâna pe
braţul tău, te privesc în ochi, pe cât pot eu de patern: Heisenberg,
întoarce-te în Germania, adună-i pe toţi colegii tăi, tot grupul:
Weizsäcker, Houtermanns, Hahn, Wirtz, Jensen, pe toţi asistenţii
şi tehnicienii, urcă-te pe o masă şi spune-le aşa: “Niels Bohr zice
că după judecata lui cumpătată, ideea de a-i furniza unui criminal
dement un instrument îmbunătăţit de omucidere în masă, este...”
Cum să spun? “...interesantă.” Nu, nu-i nici măcar interesantă.
“...o consideră o idee cu totul neinteresantă!” Ce faceţi? Vă
sinucideţi?
Heisenberg Nici gând.
Bohr Fiindcă vă arestează pe toţi.
Heisenberg Că ne arestează sau nu, n-are importanţă. Dar ne-ar îngreuna şi
mai mult situaţia. Sunt şeful programului atomic la Institutul
Wilhelm Kaiser. Dar mai e un program rival, la Serviciul
Armatei, condus de Kurt Diebner, care e membru de partid. Dacă
eu dispar, e pus imediat Diebner să preia şi programul meu.
Oricum, el ar trebui să-l conducă. Wirtz şi ceilalţi au aranjat să
mă pună şef, numai ca să ferească programul de Diebner şi de
Nazişti. Singura speranţă e să rămân acolo.
Bohr Deci nu vrei ca eu să spun da şi nu vrei să spun nu.
Heisenberg Vreau doar să stai şi să asculţi cu atenţie cele ce-ţi voi spune, în
loc să o rupi la fugă pe stradă, ca nebunul.
Bohr Foarte bine. Uite-mă aici, mergând foarte încet şi foarte
ascultător. Şi sunt şi foarte atent, după cum mi-o ceri...
Heisenberg Arma nucleară necesită un efort tehnic enorm.
Bohr Aşa e.
Heisenberg Care solicită resurse uriaşe.
Bohr Resurse imense. Adevărat.
Heisenberg La un moment dat, guvernele se vor adresa oamenilor de ştiinţă,
şi îi vor întreba dacă merită să investească acele resurse, dacă
sunt şanse ca arma să fie produsă în timp util.
Bohr Fireşte, dar...

31
Heisenberg Aşteaptă. Deci guvernele te vor întreba pe tine şi pe mine. Noi
vom fi cei care să-i sfătuim să continue sau să renunţe. În ultimă
instanţă, că ne place sau nu, decizia va fi în mâinile noastre.
Bohr Asta voiai să-mi spui?
Heisenberg Asta voiam să-ţi spun.
Bohr Pentru asta ai făcut tot drumul până aici? Ai înfruntat toate
dificultăţile? Ai dat cu piciorul la douăzeci de ani de prietenie?
Heisenberg Da.
Bohr Asta-i culmea! Şi de ce mi-o spui mie? Doar nu-ţi închipui că
guvernul Danemarcei ocupate o să-mi ceară sfatul ca să producă
o armă nucleară!
Heisenberg Nu, dar dacă mă menţin în fruntea programului, mai devreme sau
mai târziu guvernul German mă va întreba pe mine! Pe mine o
să mă întrebe, dacă să continue sau nu! Eu va trebui să decid ce
să spun!
Bohr Spune-le pur şi simplu adevărul, aşa cum mi l-ai spus mie.
Spune-le cât ar fi de dificil. Poate că îi va descuraja. Poate că nu-
i va mai interesa.
Heisenberg Dacă reuşesc să-i descurajez, care vor fi consecinţele?
Bohr Ştii foarte bine; de ce mă-ntrebi pe mine?
Heisenberg Un ziar din Stockholm a publicat un reportaj despre un grup
American care lucrează la bomba atomică.
Bohr A! Deci asta era. Înţeleg. Crezi că am legături cu Americanii?
Heisenberg Poate. E posibil. Dacă are cineva din Europa, nu poţi fi decât tu.
Bohr Aşadar, de fapt, vrei să afli care e programul nuclear al Aliaţilor.
Heisenberg Vreau să ştiu dacă există. O informaţie. Un semn. Eu mi-am
trădat ţara şi mi-am riscat viaţa ca să te previn de existenţa
programului German...
Bohr Şi eu ar trebui să mă revanşez?
Heisenberg Bohr, trebuie să ştiu! Eu, cel care urmează să decid! Dacă Aliaţii
fac bomba, eu ce-i spun ţării mele? Ai zis că cetăţenii unei
naţiuni poartă aceaşi dragoste ţării lor, chiar dacă e mică şi fără
apărare. Dar să ştii că nimeni nu-şi iubeşte ţara mai puţin, fiindcă
s-a întâmplat să nu fie cea bună. Germania e ţara în care m-am
născut. În Germania am devenit ceea ce sunt. Germania este
toate feţele copilăriei mele, toate braţele care m-au ridicat de jos,
toate vocile care m-au încurajat şi m-au ghidat în viaţă, toate

32
 inimile care mi-au vorbit. Germania e mama mea văduvă şi e
insuportabila mea soră. Germania e soţia mea. Germania este
copiii noştri. Trebuie să ştiu ce decizie să iau pentru ei! O altă
înfrângere? Un alt coşmar ca acela în care am crescut eu?
Copilăria mea s-a sfârşit în anarhie şi în război civil. Să sufere de
foame şi alţi copii, aşa cum am suferit noi? Vor trebui şi alţii să-
şi petreacă nopţile de iarnă aşa cum făceam eu, elev de şcoală,
târându-mă în patru labe prin liniile inamice, strecurându-mă în
beznă, prin zăpadă, spre satul vecin, ca să găsesc ceva de
mâncare pentru ai mei? Vor sta şi alţii de veghe toată noaptea,
cum am stat noi, când aveam 17 ani, ca să păzim un prizonier
înspăimântat, care urma să fie executat dimineaţa?
Bohr Dragul meu, eu nu pot să-ţi spun nimic. Nu ştiu dacă Aliaţii au
sau nu un program nuclear.
Heisenberg E pe cale de realizare, în clipa asta. Şi eu am ales o soluţie mai
proastă chiar decât dezertarea. Fiindcă bomba pe care o
construiesc ei, va fi folosită împotriva noastră. În seara
Hiroshimei, Oppenheimer a spus că singurul lui regret era că n-a
reuşit să producă bomba la vreme, ca s-o arunce asupra
Germaniei.
Bohr Şi-a făcut multe mustrari de conştinţă după aceea.
Heisenberg După aceea, da. Noi ni le-am făcut înainte. S-a gândit vreunul
din ei măcar o clipă la ce face? Oppenheimer? Sau Fermi, ori
Teller, ori Szilard? S-a gândit Einstein, atunci când i-a scris în
1939 lui Roosevelt, să urgenteze finanţarea cercetărilor pentru
bombă? Tu te-ai gândit, doi ani mai târziu, când ai scăpat din
Copenhaga şi te-ai dus la Los Alamos?
Bohr Dragul meu Heisenberg, noi nu produceam bomba pentru Hitler!
Heisenberg Şi nici n-aţi aruncat-o peste Hitler! Aţi aruncat-o peste cine aţi
apucat. Nişte bătrâni neputincioşi, mame, copii. Şi dacă reuşeaţi
s-o produceţi la vreme, aţi fi aruncat-o peste compatrioţii mei.
Soţia mea. Copiii mei. Asta vă era intenţia, nu-i aşa?
Bohr Asta era intenţia.
Heisenberg N-ai avut niciodată nici cea mai vagă idee de ce se întâmplă când
bomba e aruncată peste un oraş. Chiar şi o bombă convenţională.
Nici unul din voi n-aţi văzut vreodată. Nici o singură bombă.
Într-o seară, după un raid aerian, asupra Berlinului, mă întorceam
pe jos spre casă. Nici un mijloc de transport, bineînţeles. Tot
oraşul în flăcări. Ardeau până şi câinii. Câini împroşcaţi cu fosfor
topit. Se lipea de pantofi ca un noroi incandescent - tot încercam

33
 să-l curăţ - parcă tot oraşul ar fi fost invadat de câinii infernului.
Te-ar fi amuzat să-mi vezi pantofii care luau mereu foc. Ardea în
jurul meu – bănuiesc că erau oameni cuprinşi de flăcări. Iar pe
mine mă obseda o singură întrebare: unde naiba să fac rost de alţi
pantofi?
Bohr Ştii bine de ce lucrau Aliaţi la bombă.
Heisenberg Fireşte. De frică.
Bohr Aceaşi frică pe care o încercai tu. Se temeau că tu lucrai la ea.
Heisenberg Dar, Bohr, puteai să le spui!
Bohr Ce?
Heisenberg Ce ţi-am spus eu în 1941! Că decizia e în mâinile noastre! În ale
mele, în ale lui Oppenheimer! Că aşa cum eu pot să spun
adevărul, dacă mă întreabă, adevărul care să-i descurajeze, poate
să-l spună şi el!
Bohr Asta voiai tu de la mine? Nu să-ţi spun ce fac Americanii, ci să-i
opresc?
Heisenberg Să le spui că trebuie să oprim împreună.
Bohr N-aveam nici o legătură cu Americanii!
Heisenberg Aveai cu Englezii.
Bohr Mai târziu.
Heisenberg Gestapoul a interceptat mesajul pe care l-ai trimis despre
întâlnirea noastră.
Margrethe Şi ţi l-au transmis?
Heisenberg Normal. Începuseră să aibă încredere în mine. Asta mi-a dat
posibilitatea să rămân stăpân pe situaţie.
Bohr Heisenberg, dacă ai venit la Copenhaga cu scopul ăsta, e... cum
să-ţi spun? Foarte interesant.
Heisenberg Nu-i un scop. E o speranţă. Nici măcar o speranţă. Un firicel
microscopic de posibilitate. O măreaţă improbabilitate. Dar
merita încercată! Precis că merita încercată! Dar tu eşti prea
furios ca să-nţelegi ce-ţi spun.
Margrethe E furios, fiindcă a început şi el să înţeleagă! Germanii i-au
alungat pe cei mai buni fizicieni, deoarece erau Evrei.
Americanii şi Englezii le-au oferit azil. Se dovedea acum că
acest gest putea fi salvarea Aliaţilor. Iar tu vii să-l rogi pe Niels
să-i convingă să renunţe. Ce tupeu!

34
Bohr Margrethe, iubito, ar fi de dorit să ne exprimăm într-un fel mai
temperat.
Margrethe Ce mârşăvie! Ce sfruntare neruşinată!
Bohr O coborâre cam agresivă.
Heisenberg Bohr, nu suntem la schi! Şi nu jucăm ping-pong! Nu jonglăm cu
pistoale cu capse şi cu cărţi de joc inexistente! Când am auzit
ştirea despre Hiroshima, am refuzat s-o cred. Mi-am zis că era
doar unul din coşmarurile bizare pe care le trăiam în acele zile.
În ultimele luni ale războiului, pe măsură ce Germania se
prăbuşea, coşmarurile deveneau din ce în ce mai ciudate. Am
ajuns să trăim în cel mai bizar din toate. Ruinele au dispărut - aşa
cum se întâmplă în vise - şi ne-am pomenit într-o vilă elegantă,
situată în mijlocul unei provincii din Anglia. Englezii ne-au
adunat pe toţi - toţi care au lucrat la cercetările atomice - şi ne-au
dus acolo. La Farm Hall, în Huntingdonshire, în delta râului
Ouse. Familiile noastre mureau de foame în Germania şi uite-ne
pe noi aşezaţi seară de seară la o masă copioasă, oferită de
fermecătoarea noastră gazdă, un ofiţer Britanic. Ca o petrecere
antebelică - unul din banchetele alea din piese, complet rupte de
realitate, - banchet la care fiecare oaspete a fost invitat dintr-un
motiv sinistru. Nimeni nu ştia că eram acolo, nici Englezii, nici
Germanii, nici măcar familiile noastre. Războiul se terminase. Ce
se întâmpla? Urma să fim omorâţi în tăcere, unul după altul, ca
într-o piesă? Totul era desăvârşit de civilizat. Eu încântam
adunarea cântând sonate pentru pian de Beethoven. Maiorul
Rittner, amabilul nostru paznic, ne delecta, citind cu voce tare
din Dickens, ca să ne amelioreze cunoştinţele de engleză... Oare
toate astea se întâmplau aevea...? Aşteptam să ni se dezvăluie
adevăratul motiv. Şi într-o seară l-am aflat. Şi era mult mai
grotesc decât ăla de care ne temeam noi. S-a anunţat la radio: voi
aţi săvârşit fapta care ne preocupa pe noi. De aia ne aflam acolo,
de aia luam masa cu simpatica noastră gazdă, ascultându-l pe
Dickens. Eram închişi, ca să fim împiedicaţi să discutăm
subiectul cu alţii, până ce nu era consumat. Când ne-a spus
Maiorul Rittner, am refuzat să-l credem, până ce n-am auzit la
radio, la ştirile de la ora nouă. N-aveam idee de cât de tare ne-aţi
depăşit. Nu pot să descriu efectul pe care l-a avut vestea asupra
noastră. Te joci fericit cu pistolul cu capse, un altul pune mâna pe
el şi apasă pe trăgaci... Şi deodată totul se umple de sânge şi de
oameni răniţi... fiindcă nu era un pistol de jucărie.... Am stat
până-n zori să discutăm, încercând să acceptăm ideea. Eram cu
adevărat şocaţi.

35
Margrethe Fiindcă s-a produs? Sau fiindcă nu voi aţi produs-o?
Heisenberg Ambele. Otto Hahn voia să se sinucidă. El fusese cel care
descoperise fisiunea şi nu suporta să-şi vadă mâinile mânjite de
sânge. Gerlach, bătrânul nostru coordonator Nazist, voia şi el să
moară, că mâinile lui erau atât de ruşinos de curate. Aşadar ai
făcut-o. Ai produs bomba.
Bohr Da.
Heisenberg Şi ai aruncat-o asupra unei ţinte vii.
Bohr Asupra unei ţinte vii.
Margrethe N-oi fi vrând să spui că Niels a greşit, că a lucrat la Los Alamos?
Heisenberg Bineînţeles că nu. Bohr n-a greşit niciodată.
Margrethe Decizia a fost luată înainte ca Niels să ajungă acolo. Bomba ar fi
fost produsă în orice caz. Cu sau fără Niels.
Bohr Oricum, contribuţia mea a fost minimă.
Heisenberg Oppenheimer te-a descris ca fiind părintele-confesor al echipei.
Bohr Se pare că ăsta-i rolul meu de predilecţie.
Heisenberg A zis că ai adus un aport substanţial.
Bohr Spiritual, poate. Nu şi practic.
Heisenberg Fermi spune că tu ai conceput declanşarea bombei de la
Nagasaki.
Bohr Am sugerat o idee.
Margrethe Doar nu te aştepţi ca Niels să explice sau să apere faptele sale?
Heisenberg Nimeni nu i-a cerut să explice sau să apere ce a făcut. E un om
bun.
Bohr Nu-i chestie de bunătate. N-a trebuit să iau decizii.
Heisenberg Pe când eu, a trebuit să iau. În 1949, când m-am dus în America,
fizicienii de acolo n-au vrut să dea mâna cu mine. Mâinile care
au construit bomba, nu voiau să atingă mâna mea.
Margrethe Crezi că ai limpezit situaţia? Dă-mi voie să-ţi spun că n-ai reuşit.
Bohr Eu îl înţeleg...
Margrethe Eu nu. Sunt furioasă, cum ai fost tu, adineaori! Vrea să-ţi
provoace mustrări de conştinţă. De ce să-ţi pună în cârcă povara
lui? Ce o să facă după această convorbire? Se va întoarce la
Berlin şi le va spune Naziştilor că e posibilă producerea bombei
atomice!

36
Heisenberg Le-o spun unor oficiali mărunţi. Ca să le ţin trează speranţa!
Margrethe Altfel îl vor chema pe celălalt.
Heisenberg Pe Diebner. Foarte posibil.
Margrethe Totdeauna se găseşte un Diebner să preia crimele noastre.
Heisenberg Poate că Diebner va reuşi să ajungă mai departe.
Bohr Diebner?
Heisenberg Poate. E o posibilitate.
Bohr N-are nici pe sfert cunoştinţele tale!
Heisenberg Nici o zecime. În schimb, e de zece ori mai ambiţios ca mine.
Dacă Diebner îi prezintă cazul lui Albert Speer, se schimbă toată
povestea.
Margrethe Faimoasa întâlnire cu Speer.
Heisenberg Momentul care contează. Adevăratul moment al deciziei. În iunie
1942. Nouă luni după călătoria mea la Copenhaga. Toate
cercetările care nu aduc rezultate imediate, sunt anulate din
ordinul lui Hitler. Noi abia obţinusem un mărunt indiciu asupra
funcţionării reactorului. Prima creştere de neutroni. Nu mare -
treisprezece la sută - un început.
Bohr Iunie 1942? Înseamnă că erai înaintea lui Fermi.
Heisenberg Nu ştiam. Anglia începuse bombardamentul. A ras jumătate din
Lübeck, a distrus Rostock-ul şi Köln-ul. Eram disperaţi să
obţinem arme noi cu care să le răspundem. Era momentul
oportun, să prezentăm cazul.
Margrethe Doar nu vrei să ceri să vă finanţeze?
Heisenberg Să continuăm reactorul? Ba bineînţeles că da. Dar îi cer atât de
puţin, încât să nu ia programul în serios.
Margrethe Îi spui că reactorul va produce plutoniu?
Heisenberg Nu. Nu lui Speer. Nu-i spun că reactorul va produce plutoniu.
Bohr O omisiune gravă, trebuie să admit.
Heisenberg Şi Speer acceptă! Ne dă atâţia bani, cât să putem continua
programul reactorului. Şi ăsta-i sfârşitul bombei atomice
Germane. Ăsta-i sfârşitul ei.
Margrethe Continui să lucrezi la reactor.
Heisenberg Continuăm. Fireşte. Oricum, nu-l putem pune în funcţiune la
vreme ca să producă destul plutoniu pentru o bombă. Continuăm
să lucrăm la reactor. Ca nebunii. Îl cărăm prin toată Germania, de

37
 la est la vest, de la Berlin la Suabia, ca să-l ferim de
bombardamente, ca să-l păzim de Ruşi. Diebner încearcă să ni-l
fure. Reuşim să-l păcălim, îl instalăm în sătucul Jura.
Bohr Numit şi Haigerloch?
Heisenberg Găsim acolo un ascunziş natural – o cramă săpată într-o peşteră -
şi continuăm lucrările, sub controlul meu, până la sfârşit.
Bohr Heisenberg, trebuie să-ţi spun că n-ai fi putut să-l ţii sub control.
Reactorul ăla te-ar fi ucis.
Heisenberg Nu l-am încercat niciodată. N-a ajuns niciodată la punctul critic.
Bohr Slavă Domnului. După ce l-au capturat Aliaţii, Hambro şi Perrin
l-au examinat. Au zis că nu avea tije de control al cadmiului.
Odată încins, nimic n-ar fi absorbit excesul de neutroni, ca să
încetinească reacţia.
Heisenberg Nu, n-avea tije.
Bohr Credeai că reacţia se va limita de la sine.
Heisenberg Da, aşa credeam.
Bohr Heisenberg, reacţia nu s-ar fi limitat de la sine.
Heisenberg Am înţeles-o şi eu, în 1945.
Bohr Astfel că dacă reuşeai vreodată să-l aduci la punctul critic, se
topea şi se scurgea în centrul pământului!
Heisenberg Nici pomeneală. Aveam la îndemână un lingou de cadmiu.
Bohr Un lingou de cadmiu? Ce voiai să faci cu un lingou de cadmiu?
Heisenberg Să-l arunc în apă.
Bohr Care apă?
Heisenberg Apa grea. Moderatorul în care era cufundat uraniul.
Bohr Dragul meu Heisenberg, nu te supăra, dar ţi-ai pierdut minţile!
Heisenberg Aproape că reuşisem! Am obţinut o creştere fantastică de
neutroni! O creştere de 670 la sută!
Bohr Stând pitit în peştera aia, ai pierdut orice contact cu realitatea!
Heisenberg Încă o săptămână. Cel mult două. Atât ne mai trebuia!
Bohr Sosirea Aliaţilor v-a salvat viaţa!
Heisenberg Eram aproape să atingem masa critică! Încă puţin şi s-ar fi
produs reacţia. Nu ne mai lipsea decât un pic de uraniu. M-am
înţeles cu Weizsäcker să punem mâna pe uraniul lui Diebner.
Încă o călătorie groaznică prin Germania. Raiduri aeriene -

38
 trenurile nu mergeau – am plecat cu bicicleta – n-am reuşit să
ajungem – am rămas blocaţi într-un han prăpădit, undeva, în
mijlocul ţării, să ascultăm şuieratul bombelor care cădeau în jur.
Iar la radio, Beethoven, sonata în sol minor pentru violoncel...
Bohr Şi tu continuai să ţii totul sub control?
Heisenberg Sub controlul meu – da! Asta era esenţialul! Sub controlul meu!
Bohr La ora aia nimic nu mai era sub controlul nimănui!
Heisenberg Ba da, fiindcă în sfârşit, eram eliberaţi de toate constrângerile!
Cu cât era sfârşitul mai aproape, cu atât puteam lucra mai
repede!
Bohr Tu nu stăpâneai programul, Heisenberg. Programul te stăpânea
pe tine.
Heisenberg Încă două săptămâni, încă două cuburi de uraniu şi fizicienii
Germani ar fi fost primii în lume să realizeze o reacţie în lanţ.
Bohr Cu excepţia lui Fermi, care o realizase cu doi ani înainte, la
Chicago.
Heisenberg Nu ştiam.
Bohr Voi nu ştiaţi nimic, ascunşi în scorbura voastră. Eraţi ca nişte
cârtiţe. Perrin zicea că nu aveaţi nici o protecţie contra radiaţiilor.
Heisenberg N-am avut timp să ne gândim la detalii.
Bohr Astfel că dacă ajungea la punctul critic...
Margrethe Mureaţi cu toţii, iradiaţi.
Bohr Dragul meu Heisenberg! Dragul meu băiat!
Heisenberg Da, dar până să murim, vedeam reactorul funcţionând.
Bohr Ar fi trebuit să fiu acolo, să am grijă de tine.
Heisenberg Era singurul nostru gând: să funcţioneze reactorul. Să
funcţioneze.
Bohr Totdeauna ai avut nevoie de mine, ca să te încetinesc. Eu am fost
lingoul tău de cadmiu.
Heisenberg Dacă muream atunci, ce aş fi pierdut? 30 de ani de aşteptare, ca
să mă explic. 30 de ani de reproşuri şi ostilităţi. Chiar şi voi mi-
aţi întors spatele.
Margrethe Ai mai fost la noi, la Copenhaga. Ai venit şi la Tisvilde.
Heisenberg Uneori am impresia că săptămânile petrecute la Haigerloch au
fost ultimele zile fericite din viaţa mea. Liniştite. Ne-am pomenit
acolo complet feriţi de jocurile politice. Feriţi de

39
 bombardamente. Războiul se apropia de sfârşit. N-aveam nici o
altă grijă decât reactorul. Şi fapt este că nu ne-am pierdut minţile.
N-am muncit zi şi noapte. Deasupra peşterii, sus, pe stânci, era o
mânăstire. Mă duceam adesea în biserică, mă aşeazam la orgă şi
cântam Fugile de Bach.
Margrethe Uite la el. Un copil rătăcit. A alergat prin pădure toată ziua, a
fugit în sus, în jos, s-a lăudat, a fost curajos, a fost laş, a făcut şi
bune şi rele, şi acum, că a venit seara, nu vrea decât să se
întoarcă acasă, dar s-a rătăcit.
Heisenberg Linişte.
Bohr Linişte.
Margrethe Linişte.
Heisenberg Şi iarăşi alunecă odgonul cârmei şi Christian cade.
Bohr Iar se zbate să ajungă la colacul de salvare.
Margrethe Iar ridic privirea şi îl văd pe Niels în pragul uşii, mut, uitându-se
la mine...
Bohr Aşadar, Heisenberg, de ce ai venit în 1941 la Copenhaga?
Desigur că nu te aşteptai să-ţi spun dacă Americanii lucrează sau
nu la bombă.
Heisenberg Nu.
Bohr Nu te aşteptai să-i opresc.
Heisenberg Nu.
Bohr Indiferent ce ţi-aş fi spus, te-ai fi întors să lucrezi la reactor.
Heisenberg Da.
Bohr Şi atunci, Heisenberg, de ce ai venit?
Heisenberg De ce am venit?
Bohr Spune-ne. Mai dă-ne o variantă. Dar de data asta străduieşte-te să
fie cea bună. Una, pe care s-o pricepem şi noi.
Margrethe Una pe care eventual s-o pricepi tu însuţi.
Bohr Şi secretele atomului erau greu de explicat. Am încercat de atâtea
ori. De câte ori le-am explicat, au devenit şi mai enigmatice. Dar,
până la urmă am izbutit. Aşadar - dă-ne o altă variantă, încă una.
Heisenberg De ce am venit? Să mai evoc odată seara aceea. Păşesc pe
pietrişul de pe aleea din faţa casei şi apăs pe butonul soneriei. Ce
simt? Frică, bineînţeles, dar mai simt şi absurda, oribila
importanţă a celui care aduce veşti proaste. Dar... şi o altă veste.

40
 Una bună. O veste luminoasă şi optimistă şi dătătoare de
speranţe.
Bohr Deschid uşa...
Heisenberg Uite-l în faţa mea. Când mă vede, i se luminează ochii.
Bohr Zâmbeşte, cu zâmbetul lui ştrengar, de puştan.
Heisenberg Şi mă las învăluit de o consolare imensă.
Bohr O scânteiere de bucurie inocentă.
Heisenberg De parcă m-am întors dintr-o lungă călătorie.
Bohr De parcă fiul rătăcitor ar fi apărut în prag.
Heisenberg Mă simt scăpat din vârtejul râului.
Bohr Christian e viu, Harald nu s-a născut încă.
Heisenberg Lumea e iar paşnică.
Margrethe Uite la ei: tată şi fiu. Doar pentru o clipă. Chiar dacă azi suntem
toţi morţi.
Bohr Pentru o clipă, suntem iar în anii douăzeci.
Heisenberg Şi ne vom vorbi unul altuia, şi ne vom înţelege unul pe altul, cum
o făceam odinioară.
Margrethe Şi din aceste două capete va răsări viitorul. Care oraşe vor fi
distruse şi care vor scăpa. Cine va muri şi cine va rămâne în
viaţă. Care lume se va scufunda dezintegrată şi care va triumfa.
Bohr Dragul meu Heisenberg!
Heisenberg Dragul meu Bohr!
Bohr Hai, vino, intră...

41
Actul doi

Heisenberg 1924. Primele zile de primăvară. Martie: vreme reavănă, cu vânt

din nord. Din când în când soarele îmi mângâia obrajii cu o
minunată prospeţime. Prima suflare a revenirii la viaţă. Am sosit
întâia oară la Copenhaga.
Bohr Aveai 22 de ani. Eu trebuie să fi avut...
Heisenberg 38.
Bohr Cam vârsta ta, când ai venit în 1941.
Heisenberg Ei, ce facem?
Bohr Ne punem bocancii în picioare şi rucsacul în spate...
Heisenberg Luăm tramvaiul până la capătul liniei...
Bohr Şi de acolo, pe jos!
Heisenberg Direcţia, nord. Spre Elsinore.
Bohr Când mergi, vorbeşti.
Heisenberg Apoi o luăm spre vest, la Tisvilde.
Bohr Şi pe urmă înapoi, spre Hillerod.
Heisenberg Mergând, vorbind, pe parcursul sutelor de kilometri.
Bohr Vorbind, fără oprire, după aceea, timp de trei ani.
Heisenberg Am băut pe din doi o sticlă de vin, la Institut, în biroul tău.
Bohr Pe urmă am urcat în camera ta...
Heisenberg În cămăruţa aia oribilă, mansardată, de lângă pod.
Bohr Şi am continuat să vorbim până-n zori.
Heisenberg Cum am vorbit? În ce limbă? În Daneză?
Bohr În Germană, desigur.
Heisenberg Am predat în Daneză. Am fost obligat să predau primul colocviu
la nici zece săptămâni după ce am sosit aici.
Bohr Ţin minte. Vorbeai foarte bine Daneza.
Heisenberg Nici gând. Mi-ai făcut o figură îngrozitoare. O oră înainte de a
începe, mi-ai spus aşa, într-o doară: “Azi o să vorbim în
Engleză”. Daneza aia foarte bună pe care ai auzit-o atunci, era
încercarea mea de a vorbi englezeşte.
Bohr Dar când eram numai între noi? Iubito, mai ţii minte?

42
Margrethe Ce limbă vorbeaţi când nu eram de faţă? Crezi că aveam
microfoane ascunse?
Bohr Nu, nu... Te-ai supărat, iubito?
Margrethe Nu m-am supărat.
Bohr Mi s-a părut că ai răspuns cam iritată.
Margrethe Ţi s-a părut.
Bohr Trebuie să urmărim firele înapoi, până dăm de nod.
Margrethe Vă ascult cu atenţie.
Bohr Sper că nu te-ai supărat.
Margrethe De ce?
Bohr Că ai rămas singură.
Margrethe Când aţi plecat în excursie? Sigur că nu. De ce să mă fi supărat?
Trebuia s-o întinzi de acasă. Doi băieţi sosiţi unul după altul,
erau mai mult decât ar fi putut îndura orice bărbat.
Bohr Doi băieţi?
Margrethe Heisenberg.
Bohr Da, da.
Margrethe Şi propriul nostru fiu.
Bohr Aage?
Margrethe Ernest!
Bohr 1924 – sigur că da – Ernest.
Margrethe Numărul cinci, ţii minte?
Bohr Da, da. Şi dacă era în martie, ai dreptate – nu putea să aibă mai
mult de...
Margrethe O săptămână.
Bohr O săptămână? O săptămână, da. Nu mi-ai luat-o în nume de rău?
Margrethe Dimpotrivă. M-am bucurat că ai găsit o scuză. Ai plecat în
excursie cu fiecare nou asistent. Ai fost cu Kramers, când a sosit,
în 1916.
Bohr Da, atunci când Christian avea doar...
Margrethe O săptămână.
Bohr Da... Da... Ştii că eram gata să-l omor pe Kramers?
Heisenberg Cu pistolul cu capse?

43
Bohr Cu o mină. În excursie.
Heisenberg A, mina. Mi-ai povestit. Dar erai gata să te omori şi pe tine!
Bohr O mină rămasă în mâlul râului.
Heisenberg Fireşte, v-aţi apucat să aruncaţi cu pietre în ea. Ce o fi fost în
capul tău?
Bohr Habar n-am.
Heisenberg Poate o pâlpâire de Elsinore?
Bohr Elsinore?
Heisenberg Lăuntrul sumbru al sufletului omenesc.
Bohr Las-că şi tu ai făcut o chestie la fel de idioată.
Heisenberg Eu?
Bohr Când ai fost cu Dirac în Japonia. Te-ai căţărat pe o pagodă.
Heisenberg A, pagoda.
Bohr Şi ai stat în echilibru într-un picior, în vârful ei. După cum
spunea Dirac, vântul bătea puternic. Bine că n-am fost de faţă.
Heisenberg Elsinore, recunosc.
Bohr Cu siguranţă, Elsinore.
Heisenberg Să ştii că l-am invidiat pe Kramers.
Bohr Pe Eminenţa Sa, cum îi spuneai tu.
Heisenberg Că ăsta era: primul tău cardinal, fiul tău preferat. Până am sosit
eu.
Margrethe Era un violoncelist strălucit.
Bohr Era strălucit în tot ce făcea.
Heisenberg Mult prea strălucit.
Margrethe Îmi era drag.
Heisenberg Pe mine mă speria. La început, când am sosit la Institut. Toţi mă
speriau. Toţi copiii-minune pe care-i aveai – atât de străluciţi şi
de îngâmfaţi. Kramers era urmaşul ales. Noi, ceilalţi, lucram în
sala mare de studii. El avea biroul lui, separat, lângă al tău, ca
electronul pe orbita lăuntrică din jurul nucleului. Şi nu dădea doi
bani pe cunoştinţele mele de fizică. Era de părere că toate datele
atomului se pot explica prin mecanică clasică.
Bohr N-avea dreptate.
Margrethe Astfel că în curând biroul separat a rămas vacant.

44
Bohr Şi a apărut un alt electron pe orbita lăuntrică.
Heisenberg Da. Şi timp de trei ani am trăit înlăuntrul atomului.
Bohr În timp ce alţi electroni gravitau pe orbitele din jurul nostru,
pretutindeni în Europa.
Heisenberg Cei mai mulţi Germani.
Bohr Da, dar şi Schrödinger la Zürich, Fermi la Roma.
Heisenberg Chadwick şi Dirac în Anglia.
Bohr Joliot şi de Broglie la Paris.
Heisenberg Gamov şi Landers în Rusia. Articolele şi conceptele circulau fără
oprire cu trenurile poştale internaţionale.
Bohr Mai ţii minte când au apărut Goudsmit şi Uhlenbeck cu rotirea?
Heisenberg Un ultim element variabil în starea cuantică a atomului, pe care
nimeni nu-l poate explica. Un ultim obstacol...
Bohr Ăia doi olandezi nebuni ţineau morţiş la ideea ridicolă că
electronii se pot roti în diferite feluri.
Heisenberg Şi bineînţeles toată lumea voia să afle imediat ce părere avea
Copenhaga de chestia asta?
Bohr Întâmplător, eram în drum spre Leiden.
Heisenberg Şi voiajul a devenit un pelerinaj! Trenul s-a oprit la Hamburg...
Bohr Pauli şi Stern mă aşteaptau în gară, să mă întrebe ce părere am de
ideea cu rotirea?
Heisenberg Le-ai spus că-i greşită.
Bohr Nu, le-am spus că era foarte...
Heisenberg Interesantă.
Bohr Da, cred că am folosit chiar cuvântul ăsta.
Heisenberg Pe urmă ai sosit la Leiden.
Bohr Şi m-am întâlnit în gară cu Einstein şi cu Ehrenfest. Mi-am
verificat părerea, fiindcă Einstein – înţelegi tu, Einstein? – eu
eram Papa, dar el era Dumnezeu – fiindcă Einstein făcuse o
analiză relativistă şi îmi risipea toate îndoielile.
Heisenberg În acelaşi timp eu îţi ţineam locul la Göttingen, aşa că venind
spre casă, ai făcut un ocol.
Bohr Şi te-am găsit în gară, împreună cu Jordan.
Heisenberg Cu aceaşi întrebare: ce părere ai despre rotire?

45
Bohr Iar când trenul s-a oprit la Berlin, pe peron mă aşteapta Pauli.
Heisenberg Wolfgang Pauli, care nu se scula din pat, dacă nu era absolut
obligat...
Bohr Şi care mă mai întâlnise odată, la Hamburg, la ducere...
Heisenberg A făcut drumul de la Hamburg la Berlin, numai ca să te vadă încă
o dată...
Bohr Şi să afle cum a evoluat pe parcursul voiajului părerea mea
despre rotire.
Heisenberg Oh, anii ăia! Anii ăia minunaţi! Acei trei ani superbi!
Bohr Din 1924 până în 1927.
Heisenberg De când am sosit la Copenhaga ca să-ţi devin asistent...
Bohr Până ce ai plecat la Leipzig, să iei în primire catedra.
Heisenberg Trei ani de primăvară reavănă şi prosperă.
Bohr La capătul cărora aveam mecanica cuantică, aveam
relativitatea...
Heisenberg Aveam complementaritatea...
Bohr Aveam întreaga Interpretare Copenhagheză.
Heisenberg Europa, în toată splendoarea ei. O nouă Iluminare. Germania, la
locul potrivit, în miezul ei. Şi cine îi conducea pe toţi?
Margrethe Tu şi cu Niels.
Heisenberg Da, noi.
Bohr Noi doi.
Margrethe Asta voiai tu să evoci în 1941?
Heisenberg Voiam să evoc ceva din ce am făcut în acei trei ani... Ceva ce am
spus, ceva ce am gândit, ceva din stilul în care am lucrat, ceva
din felul în care am realizat toate cele...
Bohr Împreună.
Heisenberg Împreună. Da, împreună.
Margrethe Nu.
Bohr Cum adică, nu?
Margrethe Nu împreună. Nimic n-aţi realizat împreună.
Bohr Cum să nu, toate le-am făcut împreună.

46
Margrethe Nu. Fiecare lucrare aţi făcut-o când eraţi singuri. Tu ai inventat
mecanica cuantică la Heligoland. Ai spus că nu poţi lucra în
linişte la Copenhaga.
Heisenberg Era zăpuşeală, făcusem o alergie.
Margrethe La Heligoland, singur, pe o insulă stâncoasă în mijlocul Mării
Nordului...
Heisenberg Mi s-au limpezit gândurile şi am avut o viziune clară a fizicii
atomice. Am realizat că trebuie să o limităm la măsurătorile pe
care le putem observa. N-avem cum să vedem electronii din
interiorul atomului...
Margrethe Aşa cum Niels nu poate să vadă gândurile din mintea ta, iar tu nu
poţi vedea gândurile din mintea lui.
Heisenberg Vedem numai efectele produse de electroni, lumina ce o
reflectă...
Bohr Dar dificultăţile pe care voiai să le depăşeşti erau cele explorate
împreună, stând la masă, în cămăruţa ta, sau pe plajă, la Tisvilde.
Heisenberg Desigur. Ţin minte seara în care matematica s-a potrivit cu
principiul.
Margrethe La Heligoland.
Heisenberg La Heligoland.
Margrethe De unul singur.
Heisenberg Pe atunci nu înţelegeam calculul matrice, - nimeni nu-l înţelegea
– părea o parte obscură a aritmeticii. Făceam greşeli peste
greşeli. Dar pe la trei dimineaţa, l-am avut! M-am trezit uitându-
mă prin suprafaţa fenomenului atomic, într-o lume interioară
minunată. O lume de structuri matematice. Eram prea bucuros ca
să pot dormi. M-am dus la capătul de sud al insulei. M-am
căţărat pe creasta unei stânci care ieşea din apă şi în lumina
incertă a răsăritului, am stat de vorbă cu valurile.
Margrethe De unul singur.
Heisenberg De unul singur. Şi eram fericit.
Margrethe Mai fericit decât cu noi toţi, aici, la Copenhaga, în iarna
următoare.
Heisenberg Când cu aiurelile lui Schrödinger?
Bohr Aiureli? Formula ondulatorie?
Margrethe Toţi i-au întors spatele superbei tale mecanici matrice.

47
Heisenberg Fiindcă n-au înţeles-o.
Margrethe Au înţeles în schimb mecanica ondulatorie a lui Schrödinger.
Heisenberg Că au învăţat-o la şcoală! Ne întorceam la fizica clasică! Şi când
m-am arătat precaut...
Bohr Precaut? Nu ca să te contrazic, dar...
Margrethe ... Ai zis că-i dezgustătoare!
Heisenberg Am spus că implicaţiile fizice sunt dezgustătoare. Iar
Schrödinger a zis că matematica mea e scârboasă.
Bohr Îmi amintesc că ai folosit cuvântul... nu cutez să-l repet.
Heisenberg Parcă înebuniseră cu toţii.
Margrethe Ziceau că eşti pur şi simplu invidios.
Heisenberg Unii m-au acuzat de snobism intelectual. Te-ai supărat...
Bohr În numele tău.
Heisenberg L-ai poftit pe Schrödinger să vină aici...
Bohr Să purtăm o discuţie calmă despre deosebirile de opinii.
Heisenberg Şi te-ai aruncat pe el. L-ai aşteptat în gară, şi nici n-a apucat să
coboare valiza din tren, că l-ai şi luat la întrebări. L-ai ţinut în
focuri de dimineaţă până seara.
Bohr Eu pe el? El m-a ţinut pe mine!
Heisenberg Că nu erai dispus să faci nici o concesie!
Bohr Nici el!
Heisenberg L-ai îmbolnăvit! Ca să scape de tine, s-a vârât în pat!
Bohr Era puţin răcit.
Heisenberg Margrethe a trebuit să-l îngrijească!
Margrethe I-am dat ceaiuri şi biscuiţi ca să se întremeze.
Heisenberg Iar tu te-ai aşezat pe marginea patului şi l-ai tocat în continuare!
Bohr Cu multe menajamente.
Heisenberg Tu erai Papa şi Serviciul divin şi Inchiziţia totodată! Şi apoi,
după ce Schrödinger s-a întors la Zürich – n-o să uit niciodată şi
nu te las nici pe tine să uiţi, - i-ai luat apărarea! Te-ai întors
împotriva mea!
Bohr Fiindca între timp tu o luasei razna! Devenisei fanatic! Refuzai
să acorzi teoriei ondulatorii un loc în mecanica cuantică!
Heisenberg Făceai pe împăciuitoristul!

48
Bohr Am spus că mecanicile ondulatorie şi matrice sunt instrumente
alternative.
Heisenberg Nu de asta mă acuzai pe mine? Că ziceam mereu: “Dacă merge,
merge!”, indiferent de înţeles.
Bohr N-am zis, indiferent de înţeles.
Heisenberg Ce înseamnă în limbaj curent?
Bohr Cum adică?
Heisenberg Ce înseamnă înţelesul matematic în limbaj curent.
Bohr Tu crezi că dacă merge matematic, înţelesul nu mai contează?
Heisenberg Matematica este înţeles! E chiar înţelesul!
Bohr În cele din urmă, adu-ţi aminte, a trebuit să-i explicăm
Margrethei!
Margrethe Mie? Nu eraţi capabili să vă explicaţi nici vouă înşivă! Vă certaţi
cât era noaptea de lungă! Furioşi...
Bohr Şi extenuaţi.
Margrethe Iar povestea cu camera obscură te-a dat gata.
Bohr Da. Dacă desprinzi un electron dintr-un atom şi îl trimiţi într-o
cameră obscură, poţi vedea urmele pe care le lasă.
Heisenberg Ceea ce este scandalos! N-ar trebui să lase urme!
Margrethe Conform mecanicii tale cuantice.
Heisenberg Nu este nici o urmă! Nu sunt orbite! Nu sunt linii şi nici
traiectorii. Sunt doar efecte externe!
Margrethe Dar uite că lasă urme. Le-am văzut cu ochii mei, clare ca spuma
după vapor pe apă.
Bohr Un paradox fascinant.
Heisenberg Adori paradoxurile. Te dai în vânt după contradicţii.
Bohr Tu n-ai fost niciodată capabil să înţelegi importanţa
paradoxurilor şi a contradicţiilor. Trăieşti şi respiri paradoxuri şi
contradicţii, dar nu le vezi frumuseţea, aşa cum peştele nu vede
frumuseţea apei.
Heisenberg Uneori mă simţeam încolţit. Nu-ţi dădeai seama cât erai de
agresiv. Te învârteai prin cameră, gata să sfâşii - şi ştiam bine pe
cine.
Bohr Aşa făceam noi fizică.
Margrethe Nu, nu! Tot singur ai făcut-o! Când ai plecat la schi, în Norvegia.

49
Bohr Voiam să scap de toţi!
Margrethe Şi ai descoperit complementaritatea.
Heisenberg La viteza cu care schia, trebuia să facă ceva, ca să-şi ţină sângele
în mişcare. Sau făcea fizică sau degera.
Bohr Tu ai rămas acasă, la Copenhaga...
Heisenberg Să-mi adun gândurile.
Margrethe Când nu eraţi împreună, era mai bine pentru amândoi.
Heisenberg Când pleca din oraş mă simţeam eliberat. Ca atunci când m-am
dus la Heligoland ca să scap de alergie.
Margrethe Dacă eram învăţătoare, nu vă lăsam să staţi alături în bancă.
Heisenberg Atunci am găsit relativitatea. Plimbându-mă singur prin Parcul
Faelled, într-o noapte geroasă de februarie. Era foarte târziu. Am
intrat în parc şi m-am pomenit singur în beznă. M-am întrebat
cum m-ai vedea tu, de sus, de pe un munte, din Norvegia, dacă ai
îndrepta spre mine un telescop uriaş. M-ai zări trecând pe lângă
un felinar, apoi aş dispărea în întuneric, apoi m-ai vedea trecând
pe sub lampa de la pavilion. Exact ce vedeam noi în camera
obscură. Nu o urmă continuă, ci o serie de imagini, - o serie de
ciocniri ale electronului în trecerea lui, cu diverşii atomi ai
vaporilor de apă... Gândeşte-te la tine, la marele tău pelerinaj, în
1925. Ce a văzut din el Margrethe, stând acasă? O vedere din
Hamburg. Pe urmă una din Leiden. Una din Göttingen. Una din
Berlin. Ceea ce vedem în camera obscură nu sunt ciocnirile, ci
stropii de apă care se condensează, ca nişte oraşe în jurul
călătorului – mai mari, ţări întregi – Germania... Olanda... iarăşi
Germania. Nu sunt urme, nu sunt adrese precise, ci doar o listă
de ţări prin care ai trecut. Nu ştiu cum de nu ne-am gândit
înainte; probabil că eram prea ocupaţi să ne certăm, ca să mai
avem timp să şi gândim.
Bohr Credeam că renunţasei la orice formă de discuţie. Când m-am
întors din Norvegia am aflat că elaborasei un concept de teză
asupra relativităţii şi îl trimiseseşi spre publicare!
Margrethe Şi a început o bătălie şi mai crâncenă.
Bohr Dragul meu Heisenberg, nu-i normal să fugi la tipografie cu
primul concept, înainte să-l fi discutat cu mine! Aşa nu se poate
conlucra!
Heisenberg Dar cum se poate conlucra? Hăituindu-mă din zori şi până-n
noapte, până mă vezi în pragul nebuniei?

50
Bohr Da, fiindcă articolul conţinea o eroare fundamentală.
Margrethe Şi iar o ia de la capăt.
Heisenberg Eu nimicesc universul obiectiv înconjurător, iar tu nu eşti în stare
să spui decât că-i o eroare de formulare!
Bohr Este!
Margrethe Doreşte cineva un ceai? O prăjitură?
Heisenberg Ascultă: ce încercam eu să stabilesc în articol nu era traiectoria
unui electron liber în călătoria lui printr-o cameră obscură, ci
mişcarea lui în interiorul atomului...
Bohr Relativitatea nu apare, după cum pretinzi, prin reculul
nederminat produs de ciocnirea cu un foton...
Heisenberg Cu alte cuvinte! Spune-o în limbaj curent!
Bohr Ăsta este limbaj curent.
Heisenberg Fii atent...
Bohr Limbajul mecanicii clasice.
Heisenberg Ascultă! Copenhaga e un atom. Margrethe e nucleul lui.
Proporţia e corectă, nu-i aşa? Zece mii la unu.
Bohr Da.
Heisenberg Bohr e un electron. Se plimbă prin oraş, pe undeva, în întuneric.
E pretutindeni şi e nicăieri. Ba sus în Parcul Faelled, ba jos la
Carlsberg. Trece prin faţa Primăriei, coboară în port. Eu sunt un
foton. O particulă de lumină. Sunt trimis prin beznă să-l găsesc
pe Bohr. Şi izbutesc să-l găsesc - mă izbesc de el... Dar ce se-
ntâmplă? Uite - a încetinit, s-a abătut din drum! Nu-şi mai
continuă drumul aşa ca înainte de a mă fi ciocnit de el!
Bohr Dar, Heisenberg! Şi tu te-ai abătut din drum! Dacă se poate
observa ce ţi s-a întâmplat ţie, particulei de lumină, se poate
deduce cu uşurinţă ce am păţit eu! Deci, întrebarea este: ţie ce ţi
s-a întâmplat? Ca să te pot observa pe tine, trebuie să te consider
nu o particulă, ci un val. Nu voi folosi numai mecanica ta, ci voi
folosi şi funcţia ondulatorie a lui Schrödinger.
Heisenberg Ştiu – am adăugat-o în post-scriptul articolului.
Bohr Toată lumea a ţinut minte articolul – nimeni n-a reţinut post-
scriptul. Dar chestiunea este fundamentală. Particulele sunt
lucruri complete în sine. Ondulaţiile sunt perturbări în starea
altora.
Heisenberg Ştiu. Complementaritatea. E în post-script.

51
Bohr Ori una, ori alta. Nu pot fi amândouă. Trebuie să alegem un fel
de a observa. Dar de îndată ce-l alegem, nu mai aflăm ce ne
interesează.
Heisenberg Şi uite că iar porneşte pe orbită. Ca să exemplifice o altă aplicaţie
a complementarităţii. Când te plimbi roată traiectoria e
determinată în întregime de genele tale şi de diversele forţe fizice
care acţionează asupra ta. Dar e determinată şi de toanele tale,
impredictibile, care se schimbă de la o clipă la alta. Astfel că nu
putem înţelege pe deplin comportamentul tău, fără a-l studia în
ambele feluri deodată. Ceea ce înseamnă că uimitoarele tale
peregrinări nu sunt aspecte perfect obiective ale universului. Ele
există numai datorită eforturilor făcute de Margrethe şi de mine,
ale căror minţi trec fără încetare de la un fel de observaţie la
altul.
Bohr N-ai acceptat niciodată pe deplin complementaritatea.
Heisenberg Ba da! Pe deplin! Am susţinut-o şi la Conferinţa de la Como, în
1927! Am aderat la ea cu fervoare religioasă! M-ai convins. Am
primit umil toate criticile tale.
Bohr După ce mi-ai spus nişte vorbe profund jignitoare.
Heisenberg Ai uitat că la un moment dat mă făcusei să plâng!
Bohr Iartă-mă, dar le-am considerat lacrimi de frustrare şi de furie.
Heisenberg Ai zis că-s isteric?
Bohr Am mai avut eu de-a face cu copii ţâfnoşi.
Heisenberg Dar Margrethe? Era şi ea ţâfnoasă? Klein mi-a spus că după
plecarea mea, ai făcut-o şi pe ea să plângă, atât ai tot pus-o să
bată la maşină nesfârşitele concepte ale articolului despre
complementaritate.
Bohr Nu-mi amintesc.
Margrethe Eu da.
Heisenberg A trebuit să-l scoatem iar din pat pe Pauli şi să-l punem să vină
de la Hamburg, ca să facă pace.
Bohr A reuşit. Am căzut de acord. Relativitatea şi complementaritatea
au devenit cele două doctrine centrale ale Interpretării
Copenhagheze a Mecanii Cuantice.
Heisenberg Un compromis politic, desigur, ca mai toate acordurile.
Bohr Vezi? Tot mai ai reţineri în fundul sufletului.
Heisenberg Deloc. Merge - asta contează. Dacă merge, merge!

52
Bohr Merge, da. Chiar mai mult decât atât. Ce am făcut noi în acei trei
ani, Heisenberg? Fără exagerare, am întors lumea pe dos! Da,
ascultă, fii atent... Am pus înapoi omul în centrul universului.
De-a lungul istoriei a fost mereu dat la o parte. S-a tot exilat la
periferia lucrurilor. Mai întâi s-a mulţumit să fie obiectul unor
necunoscute scopuri ale lui Dumnezeu, o figură fragilă,
îngenuncheată în marea catedrală a creaţiei. Abia s-a pus pe
picioare, în timpul Renaşterii, abia a devenit, după cum l-a
proclamat Protagora, măsură a tuturor lucrurilor, că iar a fost dat
deoparte de produsele propriei lui gândiri! Iarăşi îngenuncheat în
noile catedrale măreţe construite de fizicieni, ca să se minuneze
de legile mecanicii clasice care i-au răpit începutul eternităţii,
care însă îi vor supravieţuii până la sfârşitul eternităţii şi care
există, independent că omul există sau nu. Până ce a ajuns la
începutul secolului douăzeci şi a fost forţat să se ridice din nou în
picioare.
Heisenberg Einstein a început.
Bohr Einstein a început. A arătat că măsurătorile – de care depind toate
posibilităţile ştiinţei – măsurătorile nu-s evenimente impersonale
care se produc cu o universalitate imparţială. Sunt un act uman,
întreprins în timp şi spaţiu, dintr-un punct de vedere specific, din
unghiul particular al unui posibil observator. Atunci, în anii
douăzeci, aici, la Copenhaga, în decursul celor trei ani, noi am
descoperit că nu există un univers obiectiv precis determinabil.
Că universul există doar ca o serie de aproximaţii. Doar în
limitele determinate de relaţia noastră cu el. Doar prin
înţelegerea ce sălăşluieşte în mintea umană.
Margrethe Aşadar cine-i omul pus în centrul universului? Tu, sau
Heisenberg?
Bohr N-o lua aşa, iubito.
Margrethe Că-i o mare deosebire.
Bohr Oricare din noi. Amândoi. Tu. Noi toţi.
Margrethe Dacă Heisenberg e centrul universului, atunci n-are cum să vadă
bucăţica de univers care este Heisenberg.
Heisenberg Deci...
Margrethe ... n-are rost să-l întrebi de ce a venit la Copenhaga în 1941. Nu
ştie!
Heisenberg Tocmai când credeam că am zărit o licărire.
Margrethe Te-ai întors s-o priveşti.

53
Heisenberg Şi a dispărut.
Margrethe Complementaritatea.
Bohr Da, da.
Margrethe Am tot bătut-o la maşină. Dacă eşti concentrat să faci ceva, nu
poţi în acelaşi timp să te gândeşti că faci, iar dacă te gândeşti că
faci, nu poţi s-o faci. Aşa e?
Heisenberg Coteşti la stânga, coteşti la dreapta, sau te gândeşti ce să faci şi
mori.
Bohr Dar după ce ai făcut-o...
Margrethe Te uiţi înapoi şi încerci să ghiceşti, dar ghicitul tău e mai puţin
precis, fiindcă nu te-ai văzut făcând, în timp ce noi te-am văzut.
Iartă-mă, dar tu nu ştii nici cum ai descoperit realitivitatea.
Bohr Pe când dacă tu ai fi fost în centrul universului...
Margrethe Ţi-aş spune că ai făcut-o ca să-i arunci o bombă lui Schrödinger.
Heisenberg Bineînţeles; voiam să dovedesc că n-avea dreptate.
Margrethe Şi Schrödinger era pe cale să câştige războiul. Când s-a anunţat
concursul pentru catedra din Leipzig, el era candidat iar tu nu.
Aveai nevoie de o nouă armă minunată.
Bohr Margrethe, ai tendinţa să dai faptelor o interpretare personală.
Margrethe Pentru că faptele sunt personale. Nu ne-ai spus-o chiar tu? Ştiai
cât de mult îşi dorea Heisenberg catedra. Ştiai sub ce presiune
trăia. Regret, dar prezinţi faptele ca fiind abstracte şi logice. Şi le
relatezi ca pe o poveste: cu început, cu mijloc, cu încheiere. Dar
am fost de faţă şi-mi amintesc că n-a fost deloc o poveste! A fost
confuzie, ceartă, gelozie, lacrimi şi nimeni nu ştia ce să facă sau
pe ce cale s-o apuce.
Heisenberg Tot aia e: dacă merge, merge.
Margrethe Da, merge de minune. Ai publicat articolul despre relativitate şi
după nici trei luni ţi s-a oferit catedra de la Leipzig.
Heisenberg Nu mă aşteptam.
Margrethe Ca să nu mai vorbim de alte catedre.
Heisenberg La Halle şi la München şi la Zürich.
Bohr Şi la nu ştiu câte universităţi americane.
Heisenberg Nu de aceea l-am publicat.
Margrethe La ce vârstă ai fost numit profesor la Leipzig?

54
Heisenberg Douăzeci şi şase de ani.
Bohr Cel mai tânăr şef de catedră din Germania.
Heisenberg M-am referit la Interpretarea Copenhagheză. Merge. Nu contează
cum am ajuns la ea, prin ce combinaţie de principii înalte şi
calcule joase, prin ce proceduri dureroase şi lacrimi copilăreşti.
Merge.
Margrethe Până la urmă de ce aţi acceptat-o? Că voiaţi să restabiliţi
umanitatea?
Bohr Fireşte că nu. Am acceptat-o deoarece era singura cale să
explicăm cele observate în decursul experienţelor.
Margrethe Sau fiindcă devenisei profesor şi aveai nevoie de o doctrină, s-o
poţi preda? Voiai ca noile tale idei să fie aprobate public de capul
bisericii din Copenhaga. Şi poate că Niels, la rândul lui, le-a
aprobat, ca şi tu în schimb să accepţi doctrinele lui? Să-l
recunoşti ca şef al bisericii. Vrei să ştii de ce ai venit la
Copenhaga în 1941? Îţi spun eu. Ai dreptate – nu-i nici o enigmă.
Ai venit ca să te lauzi.
Bohr Margrethe!
Margrethe Aşa e! Când a venit prima oară, în 1924, era un mărunt asistent,
dintr-o ţară umilită, fericit să găsească de lucru. Acum se întorcea
triumfător – savant de notorietate a unei naţiuni care cucerise
Europa. Ai venit să te lauzi ce bine ai reuşit în viaţă.
Bohr Mă surprinde să te aud vorbind astfel.
Margrethe Nu de aia a venit? Ca să ni se laude, că e responsabil de nişte
cercetări secrete. Dar a reuşit să-şi păstreze o măreaţă
independenţă morală. Şi-a păstrat-o atât de straşnic că era tot
timpul supraveghiat de Gestapo. Şi-a păstrat-o atât de grozav că
avea chiar şi o importantă dilemă morală.
Bohr Acum nu faci decât să te ambalezi.
Margrethe Reacţie în lanţ. Ai spus un adevăr dureros, care declanşează
altele două. Şi după cum ai recunoscut tu însuţi, orice ţi-ar spune
Niels, ai de gând să te întorci şi să continui să faci ce făceai
înainte.
Heisenberg Aşa e.
Margrethe Nici nu-ţi trece prin cap să renunţi la acele minunate oportunităţi
pentru cercetări.
Heisenberg Nu, dacă pot fi de folos.

55
Margrethe De asemeni, vrei să le arăţi Naziştilor că şi fizica teoretică poate
fi de folos. Să salvezi onoarea ştiinţei Germane. Vrei să fii acolo,
ca să o restabileşti în întreaga ei glorie, de îndată ce se termină
războiul.
Heisenberg Oricum, n-am de gând să-i spun lui Speer că reactorul...
Margrethe ... va produce plutoniu. Nu, fiindcă ţi-e frică de ce se întâmplă
dacă Naziştii investesc resurse majore şi tu nu eşti capabil să
livrezi bomba. Te rog, nu încerca să pretinzi că eşti un erou al
rezistenţei.
Heisenberg Nu m-am pretins niciodată erou.
Margrethe Talentul tău e să schiezi atât de iute, încât să nu ştie nimeni unde
eşti, - fiind deodată în mai multe părţi, ca una din particulele tale.
Heisenberg Tot ce pot să spun e că a mers. Spre diferenţă de cele mai multe
fapte săvârşite de eroii rezistenţei. Ştiu ce gândeşti. Că ar fi
trebuit să mă alătur complotului împotriva lui Hitler şi să fiu
spânzurat alături de ceilalţi.
Bohr Nici gând.
Heisenberg N-o spui cu voce tare, că-s lucruri care nu se spun, dar o
gândeşti.
Bohr Nu.
Heisenberg Ce aş fi realizat? Ce realizai, dacă te aruncai în apă după
Christian şi te înecai şi tu? Dar şi ăsta-i un lucru de care nu
vorbim.
Bohr Îl gândim.
Heisenberg Da. Îmi pare rău.
Bohr Şi re-gândim. Zi după zi.
Heisenberg Ştiu că te-au reţinut ceilalţi.
Margrethe În timp ce tu te-ai reţinut singur.
Heisenberg E mai bine să rămâi pe corabie şi să încerci să ajuţi. Mai bine să
rămâi în viaţă şi să arunci colacul de salvare!
Bohr Poate că da. Poate că nu.
Heisenberg E mai bine. Mai bine.
Margrethe Zău că-i ridicol. V-aţi aranjat amândoi să vă explicaţi faptele, cu
o uimitoare delicateţe şi precizie, demnă de lumea minusculă a
atomului, când de fapt toate au depins de acele obiecte mari şi

56
 grele de pe umerii voştri. În realitate, ce s-a întâmplat nu-i
decât...
Heisenberg Elsinore.
Margrethe Da, Elsinore.
Heisenberg S-ar putea să ai dreptate. Mi-a fost frică de ce se putea întâmpla.
Am fost conştient de faptul că eram de partea învingătorilor...
Atâtea explicaţii pentru cele ce am făcut! Atâtea explicaţii stau în
jurul mesei! Undeva, în capul mesei, stă adevăratul motiv al
venirii mele la Copenhaga. Mă întorc să mă uit... Am impresia că
i-am zărit chipul. Când mă uit mai bine, scaunul din capul mesei
e gol. Nu-i nici un motiv. Nu i-am spus lui Speer, pur şi simplu
fiindcă nu mi-a dat prin cap. Am venit la Copenhaga pur şi
simplu deoarece mi-a dat prin cap. Milioane de chestii pe care le
facem sau nu le facem zilnic. Milioane de decizii care se iau de
la sine.
Bohr De ce nu am...?
Heisenberg Seara aceea, din 1941. Ne întoarcem spre casă. Te-ai pripit să
tragi concluzia că vreau să-l înarmez pe Hitler cu bomba
nucleară. Desigur ai luat toate măsurile posibile, ca să mă
împiedici s-o fac.
Bohr Prin a te ucide?
Heisenberg Ne aflam în plin război. Eram un inamic. Nu-i deloc neobişnuit
sau imoral să ucizi un inamic.
Bohr Trebuia să scot pistolul cu capse?
Heisenberg N-aveai nevoie de pistol. N-aveai nevoie nici măcar de o mină.
Puteai s-o faci fără zgomot, fără strop de sânge, fără pic de
suferinţă. Curat, ca apăsatul pe butonul care declanşează
explozia bombei la trei mii de metri deasupra oraşului. Aşteptai
până mă vedeai plecat. Te aşezai liniştit în fotoliul tău preferat şi
îi repetai Margrethei, cu voce tare, ca să audă şi auditoriul
nevăzut, tot ce-ţi spusesem eu. Aş fi fost mort mai iute ca bietul
Casimir. Cu mult înaintea lui Gamov.
Bohr Dragul meu Heisenberg, sugestia ta e bineînţeles...
Heisenberg Interesantă. Atât de interesantă că nici nu ţi-a dat prin minte. Uite
iar complementaritatea. Sunt inamicul, dar sunt şi prietenul tău.
Un pericol pentru specia umană, dar şi oaspetele tău. Sunt o
particulă, dar şi un val. Avem unele obligaţii faţă de lume în
general şi avem altele, opuse, faţă de compatrioţii noştri, faţă de
vecini, de prieteni, de familie, de copii. Trebuie să trecem nu prin

57
 două deschideri deodată, ci prin douăzeci şi două. Nu putem
decât să ne uităm înapoi, ca să vedem ce am făcut.
Margrethe Să-ţi spun şi alt motiv pentru care ai elaborat relativitatea: ai o
afinitate naturală pentru ea.
Heisenberg Când voi reveni, în 1947, va trebui să apar aici spăşit, târându-
mă în patru labe. Ţara mea iarăşi prăbuşită.
Margrethe Nu. Ne vei demonstra că tu personal ai izbutit să rămâi în
picioare.
Heisenberg Cerându-vă pachete cu alimente?
Margrethe Stabilit la Göttingen, sub protecţie Britanică, responsabil cu
ştiinţa germană post-belică.
Heisenberg Primul an la Göttingen am dormit pe paie.
Margrethe După care, spunea Elisabeth, ţi s-a dat o locuinţă încântătoare.
Heisenberg Mi-au dat-o Englezii.
Margrethe Noii tăi părinţi adoptivi. Au confiscat-o de la altcineva.
Bohr Destul, iubito, destul.
Margrethe Nu! Toţi anii ăştia, mi-am păstrat gândurile pentru mine. Dar mă
înebuneşte să-l văd pe fiul ăsta şmecher, dansând fără încetare în
faţa noastră, cerându-ne veşnic asentimentul, încercând tot
timpul să ne uimească, cerşind mereu să-i spunem limitele
libertăţii lui, doar ca să le poată încălca! Regret, dar chiar că... În
patru labe? Nu, soţul meu e-n patru labe! Dragul, bunul, blajinul
meu soţ! Literalmente. Târându-se pe plajă, noaptea, prin
întuneric, în 1943, fugind ca un hoţ din propria lui ţară, ca să nu
fie ucis. Protecţia Ambasadei Germane cu care te-ai lăudat, n-a
ţinut prea mult. Am fost incorporaţi în Reich.
Heisenberg V-am prevenit în 1941. Nu m-aţi ascultat. Bohr măcar a reuşit să
fugă...
Margrethe Şi tocmai când a plecat cu barca de pescari spre Suedia, două
nave au acostat în port ca să încarce şi să-i ducă în est pe toţi
Evreii din Danemarca. Lăuntrul sumbru al sufletului omenesc se
revărsase şi ne îneca pe toţi.
Heisenberg Am încercat să vă previn.
Margrethe Tu unde erai? Ascuns într-o peşteră, ca un sălbatic, invocai
spiritele iadului să iasă dintr-o gaură. Uite ce s-a ales de zilele
alea de primăvară din 1920! Uite ce au produs: o maşinărie mai
eficace de ucis oameni.

58
Bohr Mi se rupe inima, de câte ori mă gândesc.
Heisenberg Tuturor ni se rupe inima.
Margrethe Maşinărie care încă mai poate ucide toţi bărbaţii, femeile şi copii
din lume. Şi dacă noi suntem cu adevărat miezul universului,
dacă noi suntem cu adevărat cei care îi dăm viaţă, ce va mai
rămâne?
Bohr Bezna. Bezna totală şi definitivă.
Margrethe Va dispărea şi întrebarea care ne frământă. Vor dispărea şi
nălucile.
Heisenberg Tot ce pot spune e că n-am făcut-o eu. Nu eu am construit
bomba.
Margrethe Şi de ce nu? Îţi spun eu. Foarte simplu. Fiindcă n-ai fost în stare.
N-ai înţeles fizica.
Heisenberg Asta a spus şi Goudsmit.
Margrethe Ştia el ce ştia. Făcea parte din cercul tău magic.
Heisenberg Oricum, habar n-avea de ce ştiam sau ce nu ştiam eu despre
bombă.
Margrethe L-a trimis Serviciul Secret al Aliaţilor să te caute prin toată
Europa. El te-a interogat după ce ai fost prins.
Heisenberg M-a acuzat, bineînţeles. Părinţii lui muriseră la Auschwitz. Zicea
că aş fi putut să-i salvez. Cum? Atâtea mâini se întind din beznă
după un colac de salvare şi nici un colac nu ajunge până la ele...
Margrethe A zis că n-ai înţeles diferenţa crucială dintre un reactor şi o
bombă.
Heisenberg Am înţeles-o foarte bine. Doar că nu le-am spus-o celorlalţi.
Margrethe Ah.
Heisenberg Dar am înţeles-o perfect.
Margrethe În taină.
Heisenberg N-ai decât să verifici, dacă nu mă crezi.
Margrethe Ai vreo dovadă?
Heisenberg Consemnată cu mare grijă.
Margrethe Cu martori?
Heisenberg Martori mai presus de orice bănuială.
Margrethe Cine a consemnat-o?

59
Heisenberg Cel care a înregistrat-o şi a transcris-o.
Margrethe Chiar dacă n-ai spus-o nimănui?
Heisenberg I-am spus-o unei singure persoane. Lui Otto Hahn. În noaptea
aceea cumplită, la Farm Hall, după ce am ascultat ştirile.
Cândva, spre zori, după ce toată lumea s-a dus la culcare şi am
rămas pe din doi. I-am descris pe îndelete funcţionarea bombei.
Margrethe După eveniment.
Heisenberg Da, după eveniment. Când oricum nu mai conta.
Bohr I-ai spus şi masa critică?
Heisenberg Da, i-am indicat-o. Poţi să controlezi! Când am sosit la castel,
Diebner m-a întrebat dacă or fi microfoane ascunse. I-am
răspuns că Englezii sunt prea demodaţi ca să folosească metodele
Gestapo-ului. I-am subestimat. Aveau microfoane pretutindeni –
înregistrau absolut totul. Ascultă benzile! Poţi auzi tot ce am
vorbit. Ce s-a discutat în noaptea aia. Ce i-am spus lui Hahn în
zorii zilei.
Bohr Dar masa critică. Zici că ai indicat o cifră. Care?
Heisenberg Am uitat-o.
Bohr Heisenberg...
Heisenberg Toate-s pe bandă. N-ai decât să asculţi.
Bohr Cifra pentru bomba de la Hiroşima...
Heisenberg Cincizeci de kilograme.
Bohr Asta-i cifra pe care i-ai spus-o lui Hahn? Cincizeci de
kilograme?
Heisenberg Am zis cam o tonă.
Bohr Cam o tonă? O mie de kilograme? În sfârşit, cred că încep să
înţeleg.
Heisenberg Unde anume am greşit?
Bohr De douăzeci de ori.
Heisenberg N-am greşit.
Bohr Heisenberg! Calculele, calculele! Cum ai putut greşi în halul
ăsta?
Heisenberg N-am greşit. După ce am socotit difuziunea am obţinut cifra
exactă.
Bohr După ce ai socotit-o?

60
Heisenberg Le-am spus-o şi celorlalţi, peste o săptămână. E pe bandă!
Verifică!
Bohr Vrei să spui că... înainte n-ai calculat-o? Ecuaţia difuziunii?
Heisenberg Nu era nevoie de ea.
Bohr Nu era nevoie?
Heisenberg Toate calculele erau făcute.
Bohr De cine?
Heisenberg De Perrin şi Flügge, în 1939.
Bohr De Perrin şi Flügge? Dragă Heisenberg, alea erau pentru uraniul
natural. Wheeler şi cu mine am dovedit că numai 235-ul
fisionează.
Heisenberg Marea ta descoperire. Baza a tot ce am făcut.
Bohr Aşa că trebuia să calculezi cifra pentru 235-ul pur.
Heisenberg Evident.
Bohr Dar n-ai calculat-o?
Heisenberg Nu.
Bohr De aia erai atât de sigur că nu puteai construi bomba, până ce nu
obţineai mai întâi plutoniul. Ai crezut de-a lungul întregului
război, că îţi trebuiesc nu câteva kilograme de 235, ci o tonă sau
chiar mai mult. Şi ca să obţii o tonă de 235 în timp util...
Heisenberg Mi-ar fi trebuit o chestie inimaginabilă! Două sute de milioane
de separatoare...
Bohr Dacă ţi-ai fi dat seama că îţi trebuiau numai câteva kilograme...
Heisenberg Chiar şi pentru ca să produc un singur kilogram tot aş fi avut
nevoie de două sute de mii de unităţi.
Bohr Dar una-i două sute de mii şi alta două sute de milioane! Să pui
în funcţiune două sute de mii, era imaginabil...
Heisenberg Eventual.
Bohr Americanii au imaginat-o.
Heisenberg Pentru că Otto Frisch şi Rudolf Peierls au rezolvat ecuaţia
difuziunii.
Bohr Frisch a fost pe vremuri asistentul meu.
Heisenberg Peierls a fost pe vremuri studentul meu.
Bohr Un Austriac şi un German.

61
Heisenberg Ar fi putut să rezolve ecuaţia la noi, la Berlin, la Institutul Kaiser
Wilhelm. Dar ei rezolvat-o în Anglia, la Universitatea
Birmingham.
Margrethe Erau Evrei.
Bohr Au pornit de la premiza lui Perrin şi Flügge.
Heisenberg Crezând că vor fi necesare tone... Crezând şi ei că era
inimaginabil.
Bohr Până ce într-o bună zi...
Heisenberg Au calculat.
Bohr Şi au descoperit viteza reacţiei în lanţ.
Heisenberg Şi deci cât de puţin material era necesar.
Bohr Le-a ieşit cam o jumătate de kilogram.
Heisenberg Cât o minge de tenis.
Bohr Au greşit, bineînţeles.
Heisenberg De zece ori...
Bohr De zece ori mai imaginabilă realizarea.
Heisenberg Pe când mie mi-a apărut de douăzeci de ori mai inimaginabilă.
Bohr Aşadar, a fost inutilă agonia ta. Puteai să te descurci fără nici un
reactor, folosind de la început, 235.
Heisenberg Mai mult ca sigur că n-aş fi putut.
Bohr Dar era posibil.
Heisenberg Ar fi fost posibil.
Bohr Ai fi putut afla înainte să vii la Copenhaga. Dacă făceai ecuaţia
difuziunii.
Heisenberg O omisiune măruntă.
Bohr Ale cărei consecinţe, de-a lungul anilor, sau dublat, triplat...
Heisenberg Până ce au devenit atât de mari, încât să salveze un oraş. Care
oraş? Oricare din oraşele asupra cărora n-am aruncat bomba.
Bohr Desigur, Londra, dacă produceaţi bomba la vreme. Americanii
intraseră în război, iar Aliaţii începuseră să elibereze Europa...
Heisenberg Cine ştie? Sau la Paris. La Amsterdam. Poate la Copenhaga.
Bohr Heisenberg, răspunde la o simplă întrebare: de ce n-ai făcut
calculele?

62
Heisenberg Întrebarea este de ce Frisch şi Peierls le-au făcut. A fost o
pierdere de vreme prostească. Oricât de puţin 235 rezulta, era
mai mult decât şi-ar fi putut imagina cineva să producă.
Bohr Dar uite că n-a fost.
Heisenberg Uite că n-a fost.
Bohr Aşadar, de ce...?
Heisenberg Nu ştiu! Nu ştiu de ce nu le-am făcut! Fiindcă nu m-am gândit!
Fiindcă nu mi-a dat prin minte! Fiindcă n-am bănuit că merită.
Bohr Bănuit? Nu te-ai luat niciodată după bănuieli! Aşa ai descoperit
relativitatea: refuzând bănuielile! Tu calculai, Heisenberg! Le
calculai pe toate! Primul lucru pe care-l făceai cu o problemă, era
s-o calculezi!
Heisenberg Trebuia să fii acolo, ca să mă încetineşti.
Bohr Da, dacă stăteam lângă tine, nu te-ai fi mulţumit să bănuieşti...
Heisenberg În fond, ai avut şi tu exact aceaşi bănuială! Ai crezut că nu-i nici
un pericol, pentru aceleaşi motive! Tu de ce n-ai calculat?
Bohr Eu de ce n-am calculat?
Heisenberg Da, spune tu de ce n-ai calculat şi o să ştim de ce n-am calculat
eu.
Bohr Dar e limpede!
Heisenberg Spune.
Margrethe Fiindcă el nu voia să construiască o bombă!
Heisenberg Da. Mulţumesc. Fiindcă el nu voia să construiască o bombă! La
fel cu mine. Fiindcă eu nu voiam să construiesc o bombă!
Mulţumesc.
Bohr Ţi-ai tras ţie însuţi o cacialma, ca mine cu chinta pe care n-o
aveam. Dar în cazul ăsta...
Heisenberg De ce am venit la Copenhaga? Da, de ce am venit...?
Bohr O altă variantă, da? Una finală!
Heisenberg Şi iar păşesc pe pietrişul aleii ce duce la casa familiei Bohr şi sun
la uşă. De ce am venit? Ştiu perfect de bine. O ştiu atât de bine
că nu-i nevoie să mă întreb. Până în clipa când se deschide uşa
grea...
Bohr Stă în prag, clipind des din cauza luminii puternice din casă.
Până acum gândurile lui au colindat peste tot şi nicăieri, ca nişte

63
 particule neobservate, trecând simultan prin toate deschiderile
difracţiei. Acum urmau să fie observate şi specificate.
Heisenberg Şi deodată scopurile precise din capul meu îşi pierd forma clară.
Lumina cade pe ele şi le împrăştie.
Bohr Dragul meu Heisenberg!
Heisenberg Dragul meu Bohr!
Bohr Hai, vino, intră...
Heisenberg Uneori e dificil să vezi ce ai în faţa ochilor. Vezi prezentul, dar se
dizolvă fără încetare în trecut. Mă întorc spre Margrethe şi Bohr
dispare.
Margrethe Niels are dreptate. Pari mai matur.
Bohr Se pare că ai avut nişte necazuri personale.
Heisenberg Mă întorc spre Bohr şi Margrethe se pierde în trecut. E cumplit
de greu să vezi ce se ascunde în dosul ochilor cuiva. Uite-mă
aici, în miezul universului, şi nu văd decât două surâsuri care nu-
mi aparţin.
Margrethe Cum o duce Elisabeth? Ce mai fac copiii?
Heisenberg Foarte bine. Vă trimit toată dragostea... Simt că mai e un al
treilea surâs în cameră, aproape de mine. Poate, cel pe care l-am
zărit în oglindă? O fi oare surâsul unei prezenţe străine? Prezenţa
nevăzută, care domină odaia?
Margrethe Mă uit la cele două surâsuri: unul stângaci şi umil, celălalt palid
şi politicos. Ştiu că mai e şi un al treilea surâs în odaie, la fel de
curtenitor şi de rezervat.
Heisenberg Ai mai fost la schi?
Bohr Mă uit la Margrethe şi zăresc ce poate ea să vadă, iar eu nu pot:
pe mine însumi. Surâsul se şterge de pe faţa mea, pe măsură ce
bietul Heisenberg face gafă după gafă.
Heisenberg Îi privesc, uitându-se la mine şi zăresc o a treia persoană în
odaie, la fel de clar cum îi văd pe ei doi. Oaspetele lor
supărător...
Bohr Îl privesc uitându-se la mine, nerăbdător, rugător, grăbindu-mă
înapoi la zilele de odinioară şi văd ce vede el. Da, lipseşte
cineva. Mă vede pe mine. O vede pe Margrethe. Dar nu se vede
pe el însuşi.
Heisenberg Două mii de milioane de oameni pe lume şi cel care trebuie să le
decidă soarta este singurul care se ascunde mereu de mine.

64
Bohr Ai propus să ieşim la plimbare.
Heisenberg Ţii minte Elsinore? Lăuntrul sumbru al sufletului omenesc...?
Bohr Ieşim. Ne plimbăm pe sub copacii desfrunziţi. Pe străzile
camuflate.
Heisenberg Acum nu mai e nimeni pe lume decât Bohr şi celălalt, invizibilul.
Cine o fi prezenţa acea din beznă?
Margrethe Particula zboară aiurea, neştiută de nimeni. E pretutindeni şi e
nicăieri.
Bohr Cu o nonşalanţă precaută se apucă să pună întrebarea pe care a
pregătit-o.
Heisenberg Un fizician are dreptul moral să lucreze la exploatarea practică a
energiei atomice?
Margrethe Ciocnirea cea mare.
Bohr Mă opresc. Se opreşte şi el...
Margrethe Aşa lucrează ei.
Heisenberg Se uită la mine, înspăimântat.
Margrethe În sfârşit ştie ce face şi ce vrea să facă.
Heisenberg Se întoarce.
Margrethe Când să se producă ciocnirea, s-a şi terminat.
Bohr Ne îndreptăm cu paşi repezi spre casă.
Margrethe Zboară prin beznă, fiecare în altă direcţie.
Heisenberg Convorbirea s-a terminat.
Bohr Faimoasa noastră colaborare.
Heisenberg Marea noastră prietenie.
Margrethe Şi toate cele legate de el devin la fel de incerte, ca mai înainte.
Bohr Dar dacă... da... o experienţă imaginară... Să presupunem că nu
plec. Să vedem ce se întâmplă, dacă îmi amintesc de rolul patern
pe care ar trebui să-l joc. Dacă mă opresc, îmi stăpânesc furia,
mă uit la el şi îl întreb de ce.
Heisenberg De ce?
Bohr De ce eşti convins că-i copleşitor de dificil să produci o bombă
cu 235? Din cauza calculelor?
Heisenberg Calculelor?

65
Bohr Nu, că nu le-ai făcut. Nu te-ai gândit să le faci. Nu ţi-ai dat
seama că trebuiau făcute nişte calcule.
Heisenberg Dar mi-am dat seama acum. În fond, nici nu-i atât de dificil. Să
vedem... Diviziunea secţiunii transversale e de 6 x 10-24, astfel că
traiectoria liberă este... Stai aşa...
Bohr Şi începe să se prefigureze o lume nouă foarte diferită şi foarte
teribilă...
Margrethe A fost ultima şi cea mai grea încercare la care a supus
Heisenberg prietenia ta. Să fie înţeles, atunci când el însuşi nu se
putea înţelege. Şi a fost ultima şi cea mai mare dovadă de
prietenie pe care ai arătat-o faţă de el. Să-l laşi pradă
neînţelegerii.
Heisenberg Da. Poate că ar trebui să-ţi mulţumesc.
Bohr Poate că ar trebui.
Margrethe Înfine, ăsta a fost sfârşitul poveştii.
Bohr Deşi poate că şi eu ar trebui să-ţi mulţumesc pentru ceva. În
noaptea acea, din vara lui 1943, când am fugit cu barca de
pescari şi navele de război Germane au acostat...
Margrethe Ce are asta cu Heisenberg?
Bohr Când au sosit navele, miercuri seara, trebuiau să aresteze şi să
deporteze opt mii de Evrei. Dar vineri seara, în preajma Sabat-
ului, când SS-iştii au început să-i caute, abia au găsit câţiva.
Margrethe Erau ascunşi în biserici, în spitale, prin casele oamenilor, la
ţară...
Bohr Cum asta? Au fost avertizaţi de cineva de la Ambasada
Germaniei?
Heisenberg De Georg Duckwitz, ataşatul naval.
Bohr Omul tău?
Heisenberg Unul din ei.
Bohr Un tip formidabil. Ne-a avertizat cu o zi înainte de sosirea
navelor – de îndată ce Hitler a dat ordinul. Ne-a spus ora exactă
când SS-iştii vor începe căutările.
Margrethe Cei din Rezistenţă i-au luat din ascunzători şi i-au scos pe furiş
din ţară.
Bohr Că am reuşit noi câţiva, înghesuiţi într-o barcă de pescari să
trecem de vasele de patrulare Germane, e o performanţă

66
 remarcabilă. Dar să treacă o flotă întreagă, cu peste opt mii de
persoane la bord, e o ispravă egală cu traversarea Mării Roşii.
Margrethe Credeam că în noaptea aceea n-au fost vase de patrulare.
Bohr N-au fost – s-a dat ordin ca toată escadrila să fie retrasă din larg.
Heisenberg Nu înţeleg cum de au reuşit chestia asta.
Bohr Tot Duckwitz?
Heisenberg Şi tot el s-a dus la Stockholm şi a cerut Guvernului Suedez să-i
primească pe toţi Evreii.
Bohr Aşadar poate că s-ar cuveni să-ţi mulţumesc.
Heisenberg Pentru?
Bohr Pentru viaţă. Pentru vieţile noastre.
Heisenberg N-am avut nici un merit. Îmi pare rău să ţi-o spun.
Bohr După plecarea mea, te-ai întors la Copenhaga.
Heisenberg Să mă conving că în absenţa ta, n-au pus mâna ai noştri pe
Institut.
Bohr Nu ţi-am mulţumit nici pentru asta.
Heisenberg Ştii că mi-au oferit ciclotronul tău?
Bohr Puteai să separi cu el un pic de 235.
Heisenberg În acelaşi timp, tu ai plecat din Suedia spre Los Alamos.
Bohr Să-mi aduc aportul mărunt dar folositor la uciderea celor o sută
de mii de oameni.
Margrethe Niels, tu n-ai făcut nimic rău.
Bohr N-am făcut?
Heisenberg Fireşte că nu. Ai fost un om bun de la început până la sfârşit. O
ştie toată lumea. Pe când eu...
Bohr Pe când tu, dragul meu Heisenberg, n-ai izbutit să contribui nici
măcar la moartea unui singur om.
Margrethe Mă rog...
Heisenberg Sau da?
Margrethe Al unuia. Tu ne-ai spus-o. Bietul om pe care l-ai păzit la
München toată noaptea, când erai elev, cel care aştepta să fie
împuşcat în zori.
Bohr Ei, unul. Un singur suflet pe conştinţă.

67
Margrethe Dar acel suflet a fost împăratul universului, la fel cu noi toţi.
Până-n zori.
Heisenberg Nu. Dimineaţa am reuşit să-i conving să-l elibereze.
Bohr Heisenberg, dacă ar fi să măsurăm oamenii în termenele stricte
ale cantităţilor vizibile...
Heisenberg Ne-ar trebui un nou cuantum etic. Şi aş fi asigurat de un loc în
Paradis. Laolaltă cu SS-istul pe care l-am întâlnit când mă
întorceam spre casă de la Haigerloch. Sfârşitul războiului meu.
Aliaţii strângeau cercul; nu mai era nimic de făcut. Elisabeth şi
copiii se refugiaseră într-un sat Bavarez, aşa că am plecat să-i
văd. Mergeam pe bicicletă - nu circulau nici trenurile şi nici
autobuzele - şi trebuia să merg noaptea, iar ziua să dorm, pitit
într-o claie de fân, fiindcă peste zi cerul era plin de avioane
Aliate, care scrutau drumurile după tot ce mişca. Un om pe
bicicletă ar fi fost cea mai bună ţintă rămasă în Germania. Am
călătorit trei zile şi trei nopţi. Am ieşit din Württemberg, am
coborât în Svabia, de-alungul Jurei, peste colinele Alpilor, de-a
curmezişul ţinuturilor mele natale. Distruse. Nesfârşite ruine.
Cerul acoperit de fum. Feţe înfometate. Asta era opera mea? Şi
toţi oamenii disperaţi care băteau drumurile, cei mai disperaţi
dintre ei fiind SS-iştii. Bande de fanatici care nu mai aveau nimic
de pierdut, dădeau târcoale, împuşcau dezertorii sau îi spânzurau
de copaci. A doua noapte, a răsărit brusc în faţa mea - tunica lui
neagră cumplit de cunoscută s-a desprins din lumina de amurg –
m-am oprit. I-a apărut pe buze cuvântul familiar: “Dezertor”.
Părea la fel de sleit ca mine. I-am arătat ordinul de deplasare pe
care mi-l scrisesem singur. Dar nu mai era lumină pe cer ca să
poată citi şi era prea plictisit ca să se ostenească. A pus mâna să
deschidă tocul pistolului. O să mă împuşte, numai fiindcă e mai
simplu. Şi deodată gândesc foarte repede şi foarte limpede, ca la
schi, sau în noaptea aia, la Heligoland, sau în cea din Parcul
Faelled. Ce-mi vine în minte e pachetul de ţigări Americane pe
care-l am în buzunar. Îl şi ţin în mână – i l-am întins. Cea mai
disperată soluţie a unei probleme. Aştept, în timp ce stă şi se uită,
încercând să înţeleagă, încercând să gândească, ţinând în mâna
stângă documentul nefolositor, cu mâna dreaptă pe încuietoarea
tocului. Sunt doar două cuvinte tipărite cu litere mari pe pachet:
Lucky Strike. Încuie tocul şi ia pachetul... A mers, a mers! Ca
atâtea alte soluţii, la atâtea alte probleme! Pentru douăzeci de
ţigări, m-a lăsat în viaţă. Şi am plecat mai departe. Trei zile şi trei
nopţi. Am trecut pe lângă copii înlăcrămaţi, pe lângă copii
pierduţi şi nemâncaţi, chemaţi să lupte şi apoi abandonaţi de

68
 comandanţii lor. Am trecut pe lângă prizonieri înfometaţi, care se
îndreptau spre casă, spre Franţa, Polonia, Estonia. Prin
Gammertingen şi Biberach şi Memmingen. Mindelheim,
Kaufbeuren şi Schöngau. Am traversat iubita mea ţară natală.
Ruinata şi dezonorata şi iubita mea ţară natală.
Bohr Dragul meu Heisenberg! Scumpul meu prieten!
Margrethe Linişte. Liniştea e veşnicul punct de întoarcere.
Heisenberg De bună seamă ştiu la ce se gândesc.
Margrethe La toţi copiii ăia pierduţi pe drumuri.
Bohr La Heisenberg cutreierând lumea, el însuşi un copil pierdut.
Margrethe La proprii noştri copii pierduţi.
Heisenberg Odgonul cârmei cade din nou peste parapet.
Bohr Atât, atât de aproape! O distanţă atât de mică!
Margrethe Stă mut în pragul uşii şi se uită la mine, apoi lasă capul în jos...
Heisenberg Şi se scufundă din nou în apele întunecate.
Bohr Înainte de a reuşi să apucăm, ni s-a terminat viaţa.
Heisenberg Înainte de a reuşi să aflăm cine sau ce suntem, am plecat în neant
şi ne-am prefăcut în praf.
Bohr Aşezaţi în mijlocul prafului pe care l-am stârnit.
Margrethe Şi mai curând sau mai târziu va veni o vreme când copiii noştri
se vor preface în praf şi toţi copiii copiiilor noştri.
Bohr Când nu se vor mai lua decizii, nici mari, nici mărunte. Când nu
va mai exista relativitatea, fiindcă n-o să mai existe cunoştinţa.
Margrethe Când ochii noştri vor fi închişi, când până şi nălucile vor fi
dispărut, ce va rămâne din iubita noastră lume? Din ruinata,
dezonorata şi iubita noastră lume?
Heisenberg Dar în acelaşi timp, în acest foarte preţios acelaşi timp, suntem
aici. Copacii din Parcul Faelled. Gammertingen şi Biberach şi
Mindelheim. Copiii noştri şi copiii copiiilor noştri. Poate salvaţi
de acel scurt moment din Copenhaga. De un eveniment care nu
va fi niciodată definit sau explicat. De acel ultim miez de
relativitate care se ascunde în inima lucrurilor.

69
 “COPENHAGEN”
copyright  1998 by Michael Frayn
TOATE DREPTURILE REZERVATE
Versiunea românească a fost efectuată în acord
exclusiv cu
Nicky Stoddart
PETERS, FRASER and DUNLOP Ltd..
5th Floor, The Chambers, Lots Road
Chelsea Harbour London SW10 OXF
England

“COPENHAGA”

Această versiune este proprietatea autorului şi este protejată prin

copyright  2004, Petre Bokor
prin
BEAUPORT PRODUCTIONS Ltd.
AGENŢIE LITERAR-ARTISTICĂ
#303 911 Rabbit Hill Rd., Edmonton, Alberta, T6R 2S7, Canada
Tel/Fax: (780) 437-1978 E-mail: bokorp@shaw.ca
Intr. I.L.Caragiale nr. 8 Et. 3 Ap. 8 020048 Bucureşti 2
Tel. (021) 211-8212 E-mail: petrebokor@b.astral.ro

70