III

SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI

CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ŞI LA ÎNCEPUTURILE
MODERNITĂŢII

În Evul Mediu statele învecinate (Ungaria, Polonia) au încercat să-şi impună

dominaţia asupra spaţiului românesc. Cel mai mare pericol l-a reprezentat însă Imperiul
Otoman care, în doua jumătate a secolului al XIV-lea, se extinde asupra Peninsulei
Balcanice. În consecinţă, principalele obiective ale politicii externe duse de Ţările
Române devin apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale în faţa expansiunii
otomane.
Tipul de război purtat între Ţările Române şi Imperiul Otoman în Evul Mediu
poate fi denumit drept ,,conflict asimetric”, datorită superiorităţii numerice a armatelor
turceşti. În campaniile militare pe care le-au purtat împotriva otomanilor, românii au
aplicat următoarele tactici de luptă :
-tactica pământului pârjolit bazată de distrugerea surselor de aprovizionare din
calea duşmanului (incendierea recoltelor, otrăvirea fântânilor)
-evitarea luptei în câmp deschis şi alegerea unor locuri de confruntare favorabile
(trecători, locuri mlăştinoase, păduri)
-atacuri prin surprindere.
În acelaşi timp, românii au încheiat numeroase alianţe cu alte state creştine şi au
participat la mai multe ,,cruciade târzii” = expediţii organizate de statele creştine în
secolele XIV-XVI pentru a opri expansiunea Imperiului Otoman.

MIRCEA CEL BĂTRÂN

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1386-1418.

-1390 a încheiat un Tratat de alianţă cu Polonia prin care domnitorul român a urmărit
combaterea pretenţiilor de dominaţie (suzeranitate) ale Ungariei. Alianţa a fost
intermediată de domnitorul Moldovei, Petru Muşat. Odată cu îmbunătăţirea relaţiilor cu
Ungaria, Mircea a renunţat la acest tratat.
-1394 sau 1395 victorie la Rovine împotriva sultanului Baiazid supranumit Fulgerul.
Bătălia, a cărei dată nu se cunoaşte exact, s-a desfăşurat într-un loc mlăştinos, probabil pe
valea Argeşului. Unii istorici consideră că au fost de fapt două bătălii distincte, una
câştigată de Mircea, cealaltă de turci. După victoria turcilor, aceştia l-au impus pentru
scurt timp pe Vlad Uzurpatorul, primul domnitor al Ţării Româneşti care a acceptat să
plătească tribut Imperiului Otoman.
-1395 Mircea a încheiat Tratatul de la Braşov cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, prin care cei doi îşi ofereau sprijin reciproc împotriva turcilor. Acesta a fost
primul tratat de alianta antiotomană încheiat de un domnitor român. Cu ajutorul
regelui maghiar, Mircea a reuşit să-l înlature pe Vlad Uzurpatorul. O altă consecinţă

1
directă a tratatului o reprezintă participarea domnitorului român la cruciada din anul
următor.
-1396 se alătură la cruciada antiotomană condusă de regele Sigismund de Luxemburg,
la care mai participă cavaleri burgunzi (francezi), germani şi englezi. Bătălia hotărâtare s-
a dat în apropierea cetăţii Nicopole din nordul Bulgariei. Cererea lui Mircea de a
deschide lupta cu un atac la cavaleriei uşoare româneşti a fost refuzată. Atacul aliaţilor a
fost oprit de armata otomană condusă de Baiazid cu ajutorul fortificaţiilor alcătuite din
ţepuşe care au blocat cavaleria grea a cruciaţilor.
-a stăpânit Dobrogea, cucerită însă de turci la sfârşitul domniei sale.
-în ultimii ani de domnie a plătit tribut turcilor, recunoscând astfel suzeranitatea acestora
în schimbul menţinerii autonomiei interne.

IANCU DE HUNEDOARA

-voievod al Transilvaniei între anii 1441-1456.

-1444 a participat la o cruciadă antiotomană desfăşurată în sudul Dunării şi încheiată cu
înfrângerea de la Varna, în care îşi pierde viaţa regele Ungariei Vladislav I. După
moartea regelui maghiar în această bătălie, Iancu de Hunedoara a deţinut şi funcţia de
guvernator al Ungariei.
-1456 a condus o nouă cruciadă antiotomană prin care l-a oprit pe sultanul Mahomed al
II-lea (cuceritorul Constantinopolului) să cucerească Belgradul şi să înainteze astfel în
Europa Centrală. După obţinerea victoriei de la Belgrad, considerată cea mai mare
biruinţă de până atunci a creştinilor împotriva turcilor otomani, în tabăra cruciaţilor a
izbucnit o epidemie de ciumă, printre victime aflându-se şi Iancu de Hunedoara.
-este înmomântat în catedrala romano-catolică din Alba Iulia. Pe piatra sa funerară stă
înscris "s-a stins lumina lumii". Fiul său, Matia (Matei) Corvin a ajuns unul dintre cei mai
importanţi regi ai Ungariei medievale.

Iancu Ioan de Hunedoara

Voievod al Transilvaniei şi Guvernator
al Ungariei

2
VLAD ŢEPEŞ

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1456-1462.

-a încheiat o alianţă antiotomană cu Matei Corvin, regele Ungariei. Cei doi urmau să
primească sprijinul financiar al papei Pius al II-lea pentru a organiza o cruciadă împotriva
turcilor.
-1462 după ce a aplicat iniţial tactica pământului pârjolit, Vlad Ţepeş l-a învins pe
sultanul Mahomed al II-lea în atacul de noapte de lângă Târgovişte. Soldaţii români au
atacat deghizaţi în turci, stârnind astfel confuzie în tabăra otomanilor.
-acuzat pe nedrept de trădare a cauzei creştine, este arestat de regale Ungariei, Matei
Corvin, care îl ţine prizonier timp de 14 ani.
-în 1476 revine pe tron cu sprijinul lui Ştefan cel Mare, dar este asasinat de boieri.

ŞTEFAN CEL MARE

-domnitor al Moldovei între anii 1457-1504.

-l-a înlăturat de pe tron pe Petru Aron, primul domnitor moldovean care a acceptat să
plătească tribut turcilor.
-pentru apărarea independenţei a trebuit să lupte împotriva a trei adversari externi:
Ungaria, Imperiul Otoman şi Polonia.
-la începutul domniei a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei Cazimir al IV-lea prin
Tratatul de la Overchelăuţi, pe Nistru. Prin acest tratat Ştefan urmărea să-i determine pe
polonezi să nu mai sprijine alţi pretendenţi la tronul Moldovei, cum ar fi Petru Aron.
-1467 l-a învins pe Matei Corvin, regele Ungariei, în bătălia de la Baia, respingând astfel
ultima tentativă a regalităţii maghiare de a-şi împune dominaţia asupra Moldovei.
-1475 a obţinut celebra victorie de la Vaslui (Podul Înalt) împotriva lui Soliman Paşa
care conducea o armată de 120 000 de oameni. Pentru a epuiza armata otomană, Ştefan a
aplicat iniţial tactica ,,pământului pârjolit”, iar pentru a nu-i lăsa pe turci să-şi valorifice
superioritatea numerică, a atras armata otomană într-o zonă mlăştinoasă şi a atacat într-o
zi ceţoasă.
-imediat după obţinerea victoriei de la Vaslui, conştient de posibilitatea unui nou atac
otoman, Ştefan cel Mare a trimis o scrisoare către principalii monarhi europeni, prin care
solicita ajutor militar pentru apărarea Moldovei, considerată o adevărată ,,poartă a
creştinătăţii”. Singurul monarh care a răspuns pozitiv a fost regele Ungariei.
-1475 a încheiat un Tratat cu Matei Corvin prin care cei doi suverani se angajează să
rezolve orice neînţelegere pe cale paşnică şi să se sprijine reciproc în lupta antiotomană.
Pentru a menţine bunele relaţii cu Ştefan cel Mare, regele maghiar i-a oferit acestuia
două domenii feudale în Transilvania, Ciceul şi Cetatea de Baltă.
-în 1476 a fost învins de Mahomed al II-lea în bătălia de la Războieni (Valea Albă).
Principalele cetăţi ale Moldovei (Neamţ, Suceava, Hotin) au rezistat, iar otomanii au fost
nevoiţi să se retragă.
- după ce turcii au cucerit cetăţile porturi Chilia şi Cetatea Albă în 1484, Ştefan a acceptat
în anul 1487 să plătească tribut, recunoscând astfel suzeranitatea otomană în schimbul
menţinerii autonomiei interne.

3
-în 1497 îi invinge pe polonezi conduşi de regele Ioan Albert în bătălia din Codrii
Cosminului. Aceştia se retrăgeau din Moldova după un asediu nereuşit asupra cetăţii de
scaun a Sucevei.
- în 1499 s-a încheiat Tratatul de la Hârlău între Ştefan cel Mare şi Ioan Albert prin
care regele polon renunţă la pretenţiile de suzeranitate asupra Moldovei, iar cei doi se
angajează să menţină ,,liniştea şi pacea veşnică‟ între Moldova şi Polonia. O altă
prevedere este oferirea sprijinului reciproc împotriva turcilor. Încheierea acestui tratat
reprezintă cel mai mare succes diplomatic din timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

Mahomed al II-lea, cuceritorul

Constantinopolului

MIHAI VITEAZUL

A.Luptele cu turcii
-a domnit iniţial în Ţara Românească începând cu anul 1593.
-a aderat la Liga Sfânta, alianţă antiotomană din care mai făceau parte: Statul papal,
Imperiul Habsburgic (Austria), Spania, Toscana, Transilvania, Moldova. În cadrul acestei
alianţe toate cele trei Ţări Române luptau pentru prima dată împreună împotriva turcilor.
-1595 a încheiat un Tratat de alianţă cu Sigismund Bathory (principele Transilvaniei)
semnat la Alba Iulia, prin care era recunoscută suzeranitatea acestuia asupra Ţării
Româneşti. Deşi devenea vasal al principelui, Mihai Viteazul a acceptat acest tratat
deoarece avea nevoie de ajutor împotriva turcilor.
-1595 otomanii conduşi de Sinan Paşa sunt înfrânţi de Mihai în bătălia de la Călugăreni,
lupta desfăşurându-se pe valea râului Neajlov, într-un loc mlăştinos şi împădurit. Cu
sprijin transilvănean determină retragerea turcilor din Ţara Românească şi îi învinge din
nou în bătălia de la Giurgiu, surprinzându-i pe aceştia când încercau să fugă peste
Dunăre.
-1597 tratat de pace cu turcii prin care aceştia recunosc din nou autonomia Ţării
Româneşti iar tributul este redus.
-1598 Tratat de la Târgovişte, prin care încheia o alianţă antiotomană cu împăratul
austriac, Rudolf al II-lea de Habsburg prin care acesta îi recunoaşte lui Mihai domnia
ereditară şi îi promite ajutor financiar pentru angajarea a 5 000 de mercenari. Prin acest
tratat era anulată suzeranitatea principelui Transilvaniei asupra Ţării Româneşti.

B.Unirea Ţărilor Române

-Ieremia Movilă (domnitorul Moldovei) şi Andrei Bathory (principele Transilvaniei)
hotărărsc să nu mai lupte împotriva turcilor. Singura soluţie pentru refacerea frontului

4
comun antiotoman al celor trei Ţări Române era unirea acestora sub un singur
conducător.
-1599 Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory în bătălia de la Şelimbăr iar la 1
noiembrie îşi face intrarea triumfală în Alba Iulia, proclamându-se conducător al
Transilvaniei.
-primăvara 1600 Mihai îl goneşte pe Ieremia Movilă din Moldova, pentru prima data în
istorie toate cele trei Ţării Române având un singur conducător. Unirea a nemulţumit
marile puteri vecine (Austria, Polonia, Imperiul Otoman) şi pe nobilii maghiari din
Transilvania.
-septembrie 1600 nobilii maghiari din Transilvania îl înving pe Mihai în bătălia de la
Mirăslău, în timp ce Moldova şi Ţara Românească sunt ocupate de polonezi.
-august 1601 Mihai revine în Transilvania cu sprijin habsbugic şi îi învinge pe nobilii
maghiari conduşi din nou de principele Sigismund Bathory în bătălia de la Guruslău. La
scurt timp de la victorie este asasinat de generalul austriac Giorgio Basta pe Câmpia
Turzii, acesta dorind impunerea dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei.

Constantin Brâncoveanu

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1688 – 1714

-supranumit de turci prinţul aurului (Altân-Bey) datorită marilor bogăţii adunate în timpul
domniei sale
-a purtat numeroase tratative secrete cu marile imperii vecine (Imperiul Habsburgic,
Imperiul Ţarist) pentru a obţine sprijin împotriva Imperiului Otoman
-datorită relaţiilor diplomatice bune cu habsburgii a obţinut de la aceştia titlul de principe
al Imperiului în anul 1695.
-deşi a semnat o convenţie secretă antiotomană cu Imperiul Rus, a refuzat să lupte
alături de Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, în anul 1711.
-tratativele sale au fost descoperite de turci, Brâncoveanu fiind executat la Constantinopol
împreună cu cei patru fii ai săi în anul 1714.

Dimitrie Cantemir

-domnitor al Moldovei în anii 1710-1711

5
-un mare cărturar umanist al spaţiului cultural românesc.
-în anul 1711 a încheiat un Tratat de alianţă antiotomană la Luţk cu ţarul Rusiei,
Petru cel Mare. Prin acest tratat, Petru cel Mare se angaja să sprijine domnia ereditară a
familiei Cantemir. Era garantată integritatea teritorială a Moldovei, graniţa dintre cele
două state fiind stabilită pe Nistru.
-în acelaşi ani are loc Bătălia de la Stănileşti, pe Prut, în care cei doi aliaţi sunt înfrânţi
de turci, iar Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia.
-aceste evenimente i-au determinat pe turci să-i înlocuiască pe domnitorii români cu
domnitori de origine greacă (fanarioţi).

CONCULZII ŞI APRECIERI

Lupta antiotomană a domnitorilor români din secolele XIV-XVI a împiedicat

transformarea Ţărilor Române în provincii (paşalâcuri) ale Imperiului Otoman. Prin
tratate speciale numite capitulaţii, Ţările Române recunoşteau însă sistemul
suzeranităţii otomană (plata tributului în schimbul autonomiei interne).
Mihai Viteazul este un precursor al unirii tuturor românilor, el demonstrând
posibiliatea realizării unui stat care să-i cuprindă pe toţi conaţionalii săi. Domnitorul
muntean a devenit astfel un model pentru generaţiile următoare de lideri ai mişcării
naţionale, în special pentru intelectualii romantici din secolul al XIX-lea.
În secolul al XVII-lea domnitorii români au renunţat la confruntarea militară
directă cu Imperiul Otoman, purtând însă tratative secrete cu marile puteri vecine
(Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus).
Ultima încercare a domnitorului Moldovei, Dimitrie Cantemir, de a lupta
împotriva turcilor, îi determină pe aceştia să introducă domniile fanariote la începutul
secolului al XVIII-lea.