Am cunoscut...

Am cunoscut visători punctuali

Care erau exacţi la întâlnire

Ca astrele-n cereasca lor rotire.

Ei nu visau grădini de portocali

Prin care în neştire să se plimbe,

Ci căutau cu mâini înfrigurate

Un punct de sprijin în realitate

Ca să transforme lumea şi s-o schimbe.

Unii-au pierit - i-a înghiţit abisul

Cu viziunea lor scăldată-n sânge,

Alţii-au rămas - dar nu pentru a-i plânge,

Ci pentru-a le clădi aievea visul.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1976)

Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare

Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

12

Mai multe poezii de Virgil Teodorescu...

Poezia zilei

Tudor din Vladimiri

– Chiar dacă ai să visezi

că mi-a ruginit puşca,

că nu-mi mai pot

rezema mâna în sabie,

că un şarpe mi-a otrăvit

inima,

nu te nelinişti, mamă!

Am îmbrăcat cămaşa morţii

şi am plecat din grădinile Tismanei

ca să împrăştii în ţară

cea mai învăpăiată floare,

prea e multă întristare

şi întuneric în sufletul celor mulţi!

Dacă ai să vezi

că nu-ţi mai trimit ştiri,

ascultă, mamă,

bocetul fântânilor!