Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Anul I :
Spălătura vezicală..
Transportul bolnavului cu fotoliul rulant
Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat
Mobilizarea bolnavului
Prevenirea escarelor de decubit
2
Modulul 14: Fiinţa umană şi nursing-ul (functii vitale)
3
- Mentinti termometrul sub limbă timp de 3 min;
- indepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu tifon;
- Citiţi gradaţia de pe scala termometrului;
- inregistraţi temperatura in carnetul personal notad numele, data inregistrării,
valoarea (ex. Td= 36,5°C);
- Spălaţi termometrul cu apă călduţă şi detergent şi clătiţi cu apă rece;
- Uscaţi termometrul şi plasaţi-l fie in ambalajul său din plastic, fie in
recipientul special pentru termometre;
- Spălaţi-vă mainile;
2. METODA AXILARĂ
- Spălaţi-vă mainile;
- Asiguraţi intimitatea pacientului şi descoperiţi axila;
- Spălaţi şi ştergeţi termometrul dacă a fost ţinut in soluţie dezinfectantă:
- Scuturaţi termometrul pentru a cobori mercurul in rezervor, dacă este cazul;
- Plasaţi bulbul termometrului in centrul axilei, paralel cu toracele;
- Apropiaţi braţul pacientului de trunchi şi flectaţi antebraţul pe torace;
- Menţineţi termometrul in axilă 10 minute;
- indepărtaţi termometrul şi citiţi gradaţia;
- inregistraţi valoarea termică in carnetul personal, notand: numele pacientului,
- Spălaţi, clătiţi şi ştergeţi termometrul după folosire;
- Introduceţi termometrul in ambalajul său sau in recipientul special;
- Spălaţi-vă mainile.
3. METODA RECTALĂ
- Spălaţi-vă mainile;
- Ştergeţi, scuturaţi şi citiţi gradaţia termometrului;
- Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă dacă doriţi;
- Lubrifiaţi bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distantă de ~ 2,5
cm.;
- Asiguraţi intimitatea pacientului;
- Aşezaţi pacientul in decubit lateral şi descoperiţi regiunea fesieră;
- indepărtaţi fesele pentru vizualizarea orificiului anal;
- Introduceţi termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil şi 1,25
cm la sugar;
- Menţineţi termometrul pe loc 3 pană la 5 minute;
- indepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu o compresă de tifon;
- Ştergeţi orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului;
- Citiţi gradaţia termometrului;
- Spălaţi termometrul in apă călduţă cu detergent şi clătiţi cu apă rece:
- Uscaţi-l şi aşezaţi-l in ambalajul său din plastic sau in recipientul special
pentru termometre rectale:
- Spălaţi-vă mainile;
- inregistraţi temperatura in carnetul personal, notand: numele pacientului şi
data[inregistrării;
- Anuntaţi orice modificări anormale.
4
Reprezentarea grafică a - Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură cate 2
temperaturii diviziuni de grad;
- Notaţi grafic valoarea iregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (d) sau
seara (s) pentru cifrele cu soţ (pare); exemplu: 36,2; 37,4; 38,6; etc.
- Notaţi grafic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat
in mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (d sau s) dacă cifrele sunt
fără soţ (impare), exemplu: 36,1: 36,5; 37,3; etc;
- Uniţi primul punct cu rubrica pentru temperatura aflată in partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
- Obtineti curba termica prin unirea punctelor care indica valorile temperaturii
măsurate bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.
Educarea pacientului Infomati pacientul despre necesitatea starii in buna functionare a termometrului
Explicatii pacientului sa spele termometrul si sa-l introduca uscat si scuturat in
recipientul de protectie
Oferiti pacientului un tabel cu valorile termice:
• Cale orala 37°C ± 0,3 – 0,6
• Cale rectala 37,5°± 0,3 – 0,6
• Cale axilara 36,5°± 0,3 – 0,6
MĂSURAREA RESPIRAŢIEI
5
Pregătirea pacientului - Evitaţi pregătirea psihică a pacientului intrucat acesta isi poate modifica
ritmul obişnuit in momentul in care conştientizează propria respiraţie;
- Măsuraţi respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări in
starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonară sau primeşte
oxigen ori medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.
Pregătirea asistentului Spălarea mâinilor înainte și după efectuarea procedurii cu apă și săpun sau
medical utilizând o soluție hidro-alcoolică(vezi igiena mâinilor)
Execuţia tehnicii - Observaţi mişcările de ridicare sau de coborare ale toracelui cu fiecare
inspiraţie sau expiraţie;
- Menţineţi, in continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului in timp ce
observaţi toracele pacientului;
- Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de
secunde şi inmulţiţi cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
- Număraţi timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
- inregistraţi rata respiratorie in carnetul personal notad: numele pacientului,
data iregistrării, rata respiratorie;
Reprezentarea grafică a - Socotiţi cate o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din F.T.
respiratiei - Nota grafic valoarea inregistrat printr-un punct de culoare albastră aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau
seară (S);
- Uniţi primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată in
partea dreaptă a sistemului de coordonate din F.T.:
- Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale
măsurătorilor efectuate ulterior.
Modificari ale respiratiei - Rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale
caracteristice varstei;
- Pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomote
respiratorii anormale, efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii
accesorii, ortopnee, piele palidă sau cianotică, pierdere de cunoştinţă;
- Pacientul poate avea una sau mai multe din următoarele probleme de
dependenţa:
- Intoleranţă in activitate;
- Anxietate;
- Alterarea confortului;
- Clearance ineficient al căilor respiratorii;
- Posibilă insuficienţă respiratorie;
- Alterarea schimburilor gazoase.
Prevedeţi 5-10 minute de repaus iainte de numărarea respiraţiilor dacă a apărut
o activitate recentă ce poate altera rata respiratorie a pacientului;
- Descoperiţi toracele pacientului dacă respiraţia este superficială pentru a
obţine cea mai corectă rată respiratorie;
- Evitaţi măsurarea respiraţiei la sugar sau copil in timpul plansului;
- Aplicaţi podul palmei pe toracele copilului atunci cand doarme pentru a număra
exact mişcările respiratorii
6
Educarea pacientului - invătaţi procedura de măsurare şi inregistrare a ratei respiratorii de către
membrii familiei ca şi acordarea de ingrijiri atunci cand este nevoie;
- Ajutaţi pacientul să se ingrijească la domiciliu in funcţie de caracteristicile
respiraţiei şi de statusul respirator;
- Explicaţi parinţilor / aparţinătorilor că trebuie să se prezinte cu copiii la
medic dacă apar dificultăţi in inspiraţie sau respiraţie superficială;
- Sfătuiţi pacienţii să umidifice, să încălzească sau să răcească aerul din
spaţiul ambiental pentru a reduce incidenţa infecţiilor respiratorii;
- Sfătuiţi / instruiţi pacienţii să respecte indicaţiile medicului legate de
administrarea medicamentelor; de dietă şi evitarea factorilor de risc înscopul
ameliorării sau dispariţiei problemelor respiratorii;
- Informaţi pacientul / familia despre valorile normale caracteristice vîrstei:
Varsta Rata medie/minut
Nou-nascut 30-80
Copil mic 20-40
Copil mare 15-25
Adult 14-20
Bărbat 14-18
Femeie 16-20
Observaţii - Rata respiraţiei, in repaus, este in limitele normale caracteristice varstei;
- Respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;
- Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient,
orientat in timp şi spaţiu
MĂSURAREA PULSULUI
7
Pregătirea asistentului Spălarea mâinilor înainte și după efectuarea procedurii cu apă și săpun sau
medical utilizând o soluție hidro-alcoolică(vezi igiena mâinilor)
Execuţia tehnicii - Reperaţi artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa
anterioară (internă), in şanţul radial aflat in prelungirea policelui;
- Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale
reperate;
- Exercitaţi o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel incat să
percepeţi sub degete pulsaţiile sangelui;
- Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mană;
- Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete, sau 30 secunde şi
inmulţiţi cu doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;
- Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial in timp ce
măsuraţi frecvenţa;
- inregistraţi frecvenţa pulsului in carnetul personal notand: numele pacientului,
salonul, data inregistrării, rata;
Reprezentarea grafică a - Socotiţi pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura cate 4 pulsaţii;
respiratiei - Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S
(seara); pentru valorile care cresc din 4 in 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
- Notaţi grafic valoarea iregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat in
mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care
cresc din 2 in 2 (ex.: 62, 66, 70);
- Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată in
partea dreapta a sistemului de coordonate din F.T.;
- Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei
cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.
Alte artere la care se poate - artera temporală - la un lat de deget deasupra şi lateral de stanca
masura pulsul temporalului, in dreptul pavilionului auricular;
- artera carotidă externă (dreaptă sau stangă): - pe faţa anterioară a
gatului, in şanţul delimitat de laringe (anterior) şi muşchiul
sternocleidomastoidian (lateral);
- artera pedioasa - pe lata dorsala a piciorului, in dreptul primului sant
intermetatarsian;
- artera femurală - in regiunea inghinală, la nivelul triunghiului lui
Scarpa
- apex (varful inimii) - pulsul apicul - in spaţiul 5 inlercostal (i.c.) pe
linia medioclaviculară stangă;
- Evitaţi măsurarea pulsului radial la copiii sub 2 ani intrucat rata crescută şi
aria mică de palpare pot determina valori eronate/inexacte;
- Obţineţi rata pulsului radial la copiii peste 2 ani atunci cand sunt liniştiţi
sau dorm, intrucat este dificil să obţii colaborarea copilului de a rămane cu mana
nemişcată;
- Număraţi rata pulsului timp de 1 minut, la copil, pentru o acurateţe maximă.
8
Educarea pacientului - Invăţaţi pacientul să-şi măsoare singur pulsul periferic la arterele carotidă
sau temporală intrucat sunt mai accesibile pentru autopalparea la domiciliu;
- Instruiţi pacientul să exercite o presiune uşoară folosind 3 degete pentru
palpare;
- Informaţi pacientul/familia care sunt valorile normale ale pulsului,
caracteristice varstei;
- Instruiţi pacientul/familia să ia legătura cu medicul curant ori de cate ori
valorile ratei pulsului sunt deviate de la normal şi starea generală a pacientului
se modifică.
- Oferiţi, eventual, un tabel cu valori orientative ca in exemplul de mai jos:
Varsta Rata aproximativă Rata medie
Nou-nascut 120-160 140
1- 2luni (sugar) 100- 140 120
12 luni - 2 ani 80-130 110
2 ani - 6 ani 75-120 100
6 ani - 12 ani 75-110 95
Adolescent 60-100 80
Aduit 60-100 80
Complicaţii Rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;
- Pulsul radial nu este perceptibil;
- Pulsul este aritmic;
- Amplitudinea este mică sau crescută;
- Pacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistole;
- Pacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă următoare:
- intoleranţă la activitate;
- alterarea confortului;
- deficit de volum lichidian:
- exces de volum lichidian;
- alterarea perfuziei tisulare
Observaţii - Pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvenţa se inscrie in limitele normale
corespunzătoare varstei;
- Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate;
- Pacientul este liniştit.
9
- Culoare albastră ( pix, cariocă, creion);
- Foaie de temperatură (F.T);
- Carnet de adnotări personale
Pregătirea mediului Se asigură un mediu linistit
Pregătirea pacientului a) PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea;
- Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute inainte de măsurare itrucat
emoţiile influenţează presiunea sangelui;
b) FIZICĂ:
- Aşezaţi pacientul in poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezand sau
in ortostatism conform indicaţiei medicale
Pregătirea asistentului Spălarea mâinilor înainte și după efectuarea procedurii cu apă și săpun sau
medical utilizând o soluție hidro-alcoolică(vezi igiena mâinilor)
Execuţia tehnicii - Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale
stetoscopului dacă este necesar
- Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivită stării constituţionale a
pacientului;
- Amanaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional are dureri, dacă
a făcut exerciţii de mişcare, dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o
urgenţă;
- Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie i.v.,
intervenţie chirurgicală la nivelul sanului sau axilei, fără arsuri, shunt
arterio-venos sau răni ale mainii);
- Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la
nivelul inimii şi palma indreptată in sus;
- Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea manecii prin dezbrăcare dacă
aceasta (maneca) este prea stramtă pentru a nu creşte presiunea deasupra locului
de aplicare a manşetei;
- Verificaţi dacă manşeta conţine aer;
- Scoateţi aerul din manşetă, la nevoie, deschizad ventilul de siguranţă şi
comprimand manşeta in palme sau pe o suprafaţă dură;
- inchideţi ventilul de siguranţă iainte de a umfla manşeta;
- Aplicaţi manşeta, circular, in jurul braţului, bine intinsă, la 2,5 -5 cm
deasupra plicii cotului şi fixaţi-o.
- Palpaţi artera brahială sau radială exercitand o presiune uşoară cu degetele;
- Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi olivele
in urechi;
- Umflaţi manşeta tensiometrului pompand aer cu para de cauciuc in timp ce
priviţi acul manometrului;
- Continuaţi să pompaţi aer pană cand presiunea se ridică cu 30 cm deasupra
punctului in care pulsul a dispărut (nu se mai aud batai in urechi);
- Decomprimaţi manşeta, deschizand uşor ventilul de siguranţă şi restabilind
circulaţia sangelui prin artere; inregistraţi mental cifra indicată de acul
manometrului in oscilaţie in momentul in care, in urechi, auziţi prima bătaie
clara (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea (tensiunea) sistolică sau
maximă;
10
- innregistraţi numărul care corespunde bătăii de final in timp ce continuaţi
decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
- indepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului;
- inregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notînd: numele bolnavului,
data înregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).
Reprezentarea grafică a - Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1
respiratiei cmHg.
- Reprezentaţi grafic valorile iregistrate printr-un dreptunghi de culoare
albastră, aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului
reprezintă T.S. (tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului
reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).
Alte modificari - Ridicaţi braţul pacientului deasupra inimii pentru 15 secunde inainte de
reverificarea presiunii dacă auziţi cu dificultate sunetele (bătăile cardiace) in
urechi;
- Măsuraţi T.A. la coapsă dacă accesul la arterele braţului nu este posibil;
- Alegeţi o manşeta lată şi aşezaţi pacientul pe abdomen pentru palparea adecvată
a arterei poplitee;
- Ajustaţi evaluarea presiunii arteriale inregistrate, dacă folosiţi coapsa,
intrucat există tendinţa ca T.A. să fie mai mare la extremitatea distală făţă de
extremitatea proximalţ (superioara).
- Măsuraţi presiunea arterialţ prin metoda palpatorie, in lipsa stetoscopului
auricular; intotdeauna veti obţine exact numai tensiunea sistolică prin aceasta
metodă.
Îngrijirea pacientului Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
- intoleranţă la activitate
- alterarea randamentului inimii;
- exces de volum liebidian
- deficit de cunoştinţe;
- alterarea nutriţiei;
- alterarea menţinerii sănătăţii
Educarea pacientului - Sfătuiţi pacienţii adulţi să-şi măsoare T.A. cel puţin o dată pe an;
- Informaţi pacienţii despre utilitatea automăsurării TA., la domiciliu, prin
echipament digital; deşi costisitor este mult mai uşor să citeşti valorile.
- Instruiţi pacientul să se prezinte cu promptitudine la medic dacă valorile T.A.
sunt oscilante; - - Instruiţi pacientul cu hipertensiune arterială (HTA) să-şi ia
medicamentele in mod regulat, să reducă consumul de sare, să-şi verifice
greutatea şi să inveţe tehnici de managementul stressului; - Informaţi
pacientul/familia care sunt valorile in funcţie de varstă; oferiţi, eventual, un tabel
cu valori orientative ca in exemplul de mai jos.
Varsta Valori normale ale T.A: Limite superioare ale normalului
1 an 95/65 mmHg Nedeterminate
6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg .
10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg.
14-17 ani 120/80 mmHg 134/89 mmHg.
18-adult 120/80 mmHg 139/89 mmHg.
11
Complicaţii - Presiunea sistolică sau diastolică este mai mare sau mai mică faţă de rata
normală a persoanelor de aceeaşi varstă;
- Sunetele obţinute prin metoda KOROTKOPF nu sunt audibile sau suficient de
distincte pentru a facilita o apreciere exacta a T.A.
Observaţii - T.A. a pacientului este, in limitele normale corespunzătoare varstei;
- Pacientul nu acuză cefalee, tulburări de echilibru;
12
Alimentația pasivă a bolnavului
Definiție Alimentația pasivă este necesară atunci când starea generală a bolnavilor
nu le permite să se alimenteze singuri și trebuie ajutați de către asistentul
medical.
Indicații Bolnavi imobilizați, paralizați, epuizați adinamici, în stare gravă sau cei cu
ușoare tulburări de deglutiție
Pregătirea materialelor Veselă, pahar cu apă sau cană cu cioc, două prosoape de pânză, cană de
necesare supă, 2 rânduri de tacâmuri, șervetele.
Pregătirea mediului Îndepărtarea produselor biologice și patologice colectate de la bolnavii din
salon
Aerisirea salonului
Izolarea patului bolnavului
Pregătirea asistentului Îmbracă echipamentul de protecție - halat, bonetă
medical Spală mâinile şi îmbracă mănuşi de bumbac
Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
Este anunțat cu calm și bună dispoziție de servirea mesei.
Pregătirea fizică:
Se așează bolnavul în poziție semișezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat
sau în decubit dorsal cu capul ușor ridicat și aplecat înainte pentru a ușura
deglutiția
Se protejează lenjeria cu un prosop curat în jurul gâtului
Se adaptează măsuța la pat și se așează mâncarea astfel încât bolnavul să
vadă ce i se introduce în gură.
Execuția tehnicii Asistenta se așează în dreapta pacientului
Ridică ușor capul cu ajutorul pernei
Verifică temperatura alimentelor (pacienții în stare gravă nu simt
temperatura și nici gustul alimentelor);
Îi servește supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide în
bucăţi foarte mici
Serveşte bolnavul cu înghiţituri mici, aşteaptă deglutiţia fără a-l grăbi
Supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcare peste puterile de
deglutiție ale pacientului;
Îngrijirea pacientului după Se şterg tegumentele
tehnică Se aranjează patul
Se îndepărtează eventualele resturi alimentare care ajunse sub bolnav, care
pot contribui la formarea escarelor
Se schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
Se aşează pacientul comod
Reorganizarea locului Strânge vesela și o transportă la oficiu
Aerisește salonul
Accidente / incidente Aspirarea unor fragmente de aliment motiv pentru care nu se vor oferi
cantități mari pacienților cu tulburări de deglutiție
Observații Se încurajează pacientul în timpul alimentației, asigurându-l de contribuția
alimentelor în procesul vindecării
13
Se va evita servirea alimentelor prea fierbinți sau prea reci
Alimentaţia parenterală
14
Embolia gazoasă - prin pătrunderea aerului în curentul circulator
Revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite,
necroze
Coagularea sângelui pe flexulă - se introduce pe flexulă soluţie de heparină
sau soluţie salină după fiecare utilizare
Observaţii Alimentarea parenterală se face cu substanţe care:
Au valoare calorică ridicată
Nu au proprietăţi antigenice
Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone (glucoza10-20-33-
40%, fructoză 20%, soluţie Dextran, hidrolizate proteice)
Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului,
starea pacientului - de la 50 la 500 ml/h
Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea (vezi hidratarea şi
mineralizarea organismului)
BIBLIOGRAFIE:
1. Asociaţia de nursing – Proceduri de nursing, Editura Ex Ponto,
Constanţa, 2008
2. Bucătaru Mihaela – Abecedarul îngrijirilor medicale, vol. I, Editura
Performantica, Iaşi, 2009.
3. Titircă Lucreţia – Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri special
acordate bolnavului, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1998.
4. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale – vol. I, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2001
5. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali – Ghid de nursing vol. II, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2001
Definiţie Puncţia capilară se referă la înțeparea unui vas capilar în vederea efectuarii
15
analizelor hematologice
Indicaţii Pentru cercetarea numarului, a formei, caracteristicile şi compoziţia
elementelor celulare ale sângelui
Scop Explorator – efectuarea analizelor hematologice
Realizarea frotiului de sânge
Examinări Hemoleucograma, Timp de sângerare, Timp de coagulare, Grupa sanguină,
Rh
Pregătirea materialelor Tava medicala sau măsuţă de traramente
necesare Materiale pentru spalarea mâinilor
Mănuşi sterile
Lame de sticlă curate,degresate si uscate
Ace de unică folosinţă sau lanţetă specială
Pipete Potain
Seruri test pentru grupele sanguine
Hârtie de filtru
Soluţii dezinfectante: alcool sanitar sau paduri alcoolizate
Taviţă renală
Aleză de unică folosinţă
Recipienţi pentru colectarea deşeurilor
Recipienti pentru ace utilizate
Pregătirea mediului Sala de recoltări
Conditii de asepsie perfectă
Pregătirea pacientului Pregătirea psihica:
Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate,
importanţa
Se obţine consimţămantul informat al pacientului
Se anunţă să nu manânce
Pregătirea fizică:
Se aşează pacientul în poziţie şezând cu mâna sprijinită
Sub mâna pacientului se asază o aleză de unică folosinţă
Se evidenţiază degetul inelar sau mediu al mâinii
Pregătirea asistentului Se spală pe mâini si se dezinfectează
medical Îmbracă mănuşi sterile
Execuţia tehnicii Se identifica pacientul
Se aseptizează tegumentul pulpei degetului inelar sau mediu cu un
tampon cu alcool sau cu un pad alcoolizat
Se așteaptă evaporarea alcoolului
Se prinde ferm zona adiacentă locului puncţionării cu mâna stângă, iar
cu mâna dreaptă se înţeapă pielea pulpei degetului, în partea laterală a
extremitătii, perpendicular pe straturile cutanate
Se sterge cu o compresă uscată prima picătură si se lasă să se formeze o
altă picătură de sânge
Se recoltează cu pipeta sau lama de sticlă în funcţie de analiza cerută
Efectuarea frotiului de Pentru efectuarea frotiului, se pune la extremitatea unei lame de sticlă o
sânge picătura de sânge cu diametrul de 3-4 mm
16
Se asează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 grade faţă de
lama cu picătura
Se trage lamela, menţinându-se în aceiaşi înclinaţie, către partea liberă
a lamei, antrenând toată picătura fără să o fragmenteze
Se agită lama pentru uscare
Se împachetează, se eticheteaza şi se trimite la laborator
După terminarea recoltării se aplică la locul punctiei un tampon cu
alcool
Se depune acul de recoltare sau lanţeta in container special, rezistent la
punctionare
Recoltarea pentru T.S. şi Analiza se efectuează înţepând uşor, cu un ac de unică folosinţă, lobul
T.C. urechii sau pulpa degetului astfel încât să obtinem o picătură de sânge
Se șterge din 30 în 30 de secunde zona înţepată, până când pe hârtia de
filtru nu se mai observă urme de sânge
Se cronometrează timpul scurs de la înţepare până când întepătura nu
mai sângerează
Ştergerea zonei înţepate se face fără compresie
Recoltarea sângelui capilar Recoltarea se faceprin înţeparea feţei plantare a halucelui sau suprafaţa
la nou născut, sugar şi plantară laterală sau medială a călcâiului
copilul mic Înţeparea se face cu lanţete semiautomate de unică folosinţă
Se dezinfectează locul puncţiei cu un pad alcoolizat
Se efectuează înţeparea apăsând pe butonul lanţetei
Se îndepartează prima picătură de sânge cu o compresă sterilă
Prin mişcări de apăsare uşoară se recoltează picaturile de sânge care
curg liber într-un microcontainer etichetat
In cazul microcontainerelor care contin anticoagulant, se efectuează 8-
10 mişcări uşoare de inversiune a tubului pentru a asigura amestecul
optim al sângelui cu anticoagulantul
La sfârşitul recoltării se aplică un tampon steril
Microcontainerul se trimite la laborator împreună cu cerea de analize
Îngrijirea pacientului după Se aplică un tampon steril, compresiv care va fi mentinut pâna la
tehnică oprirea sângerării
Notarea şi interpretarea Se notează în foaia de observaţie sau dosarul de îngrijire al pacientului
tehnicii în foaia de data, ora recoltării şi rezultatele analizelor
observaţie
Accidente / incidente Durere la înţepare
Hematom
Observaţii Un frotiu bun este fară goluri, cu un strat regulat de sânge
Frotiul de sânge se face numai cu sânge proaspăt
La nou-născut şi copilul mic nu se recoltează din pulpa degetului
deoarece există riscul de a leza osul falangei
Este interzisă stoarcerea regiunii înţepate pentru obţinerea picăturii de
sânge, pentru a nu dilua sângele cu limfa.
17
RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
18
Recoltarea cu ansa de platină Se încălzește la roșu ansa de platină
Se examineaza amigdalele si faringele
Se recolteaza cu ansa din depozitele purulente
Se introduce produsul recoltat în eprubeta sterilă
Se sterilizează ansa de platină prin încălzire la roșu
Pregătirea produsului recoltat Se etichetează eprubeta
pentru laborator Se completează buletinul de analize
Se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea
Îngrijirea pacientului după Nu necesită îngrijire specială
tehnică
Reorganizarea locului de muncă Se introduc in deșeurile în recipientul pentru colectare
Notarea şi interpretarea tehnicii în Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al
foaia de observaţie pacientului data, ora recoltării, numele persoanei care a
efectuat recoltarea rezultatele analizelor
Accidente / incidente Senzație de vomă în momentul atingerii părții posterioare a
faringelui
Durere, dacă faringele este inflamat
Îmbibarea tamponului cu salivă
Observaţii Se recoltează înaintea administrării antibioticelor
Timpul scurs de la recoltare la însămânțare nu trebuie să
depăească 5-6 ore
19
Bazinet
Tăviță renală
Recipient curat si uscat
Recipient steril
Recipienți pentru colectarea deșeurilor
Pregătirea mediului Se izolează patul bolnavului cu un paravan
Se protejează lenjeria de pat cu aleză de unică folosință
Se asigură intimitatea
Pregătirea pacientului Pregătirea psihica:
Se informează pacientul cu privire la efectuarea
procedurii
Se obține consimțămantul informat al pacientului
Se învață pacientul cum să utilizeze recipientul pentru
recoltare
Pregătirea fizică:
Se protejează patul cu aleză de unică folosință
Se dezbracă pacientul pâna la brâu
Se asează bazinetul sub pacient
Se face toaleta organelor genitale externe
Spălarea și ștergerea se fac în sens unic:la femeie din
față în spate; la bărbat dinspre meatul urinar spre șanțul
balanoprepuțial
Se îndepărtează bazinetul și se înlocuiește cu altul curat
Pregătirea asistentului medical Se spală pe mâini si se dezinfectează
Îmbracă mănuși de protecție
Recoltarea urinei pentru examen Se identifica pacientul
sumar Se asigură recipient curat și uscat pentru recoltare
Se face toaleta organelor genitale externe
Se recoltează 100 ml din prima urină de dimineață
Se urinează, fară defecație, în recipient curat și uscat
Recoltarea din urina de 24 de ore Se asigură pacientului recipient special pentru recoltare
Se începe recoltarea după un orar fix
Pacientul urinează dimineața la ora 6 și această urină se
aruncă
Se colectează urina tot timpul zilei și al noptii, inclusiv urina
de a doua zi dimineața de la ora 6 in recipientul special
Recipientul de recoltare se păstrează într-un loc rece pe toată
durata recoltării
A doua zi dimineața, se măsoară exact cantitatea de urină
colectată
Se omogenizează și se trimite la laborator un eșantion de
100 ml urină
20
Recoltarea pentru urocultură din Se recoltează din prima urină de dimineață sau după cel
micțiune spontană puțin patru ore de la micțiunea anterioară
Se recoltează înaintea începerii tratamentului antibiotic sau
după întreruperea acestuia cu 7 zile înaintea recoltării
Se efectuează toaleta organelor genitale externe cu apă si
săpun, urmată de uscare cu comprese sterile
Se urinează în toaletă sau bazinet primii 100 ml contaminați
cu floră microbiană saprofită
Fără a întrerupe jetul de urină, se recoltează aproximativ
15-20 ml (din jetul mijlociu) în recipientul steril, cu grijă
pentru a nu atinge gura acestuia de tegument sau lenjerie
Recipientul se închide cu capac ermetic
21
Îngrijirea pacientului după Este ajutat să se îmbrace
tehnică Este asezat în pozitie comodă
Se aerisește salonul
Reorganizarea locului de muncă Se îndepărtează materialele utilizate
Se introduc in deșeurile în recipientul pentru colectare
Notarea şi interpretarea tehnicii Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al
în foaia de observaţie pacientului data, recoltării, numele persoanei care a efectuat
recoltarea și rezultatele analizelor
Accidente / incidente Igienă deficitara a regiunii genitale
Recoltare incorectă
Observaţii Se recoltează înaintea administrării antibioticelor
Timpul scurs de la recoltare la însămânțare nu trebuie să
depăească o oră
La femei se va evita recoltarea în perioada menstruală
22
Pregătirea mediului Se izolează patul bolnavului cu un paravan
Se asigură intimitatea
Pregătirea pacientului Pregătirea psihica:
Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii
Se obține consimțămantul informat al pacientului
Se învață pacientul cum să utilizeze recipientul pentru recoltare
Se instruiește să nu înghită sputa
Să nu o împrăștie în jur
Să expectoreze numai în recipientul dat
Să nu introducă în recipient și salivă
Pregătirea fizică:
Se oferă pacientului servețele de unică folosință
Se oferă recipientul pentru colectarea sputei, în funcție de
scopul recoltării
Pregătirea asistentului Se spală pe mâini si se dezinfectează
medical Îmbracă mănuși de protecție
Imbrcă masca de tifon
Recoltarea sputei pentru Se oferă pacientului un pahar conic sau recipient special din sticlă
examen macroscopic pentru recoltare
Bolnavul va expectora în acest recipient timp de 24 de ore
Se urmărește volumul de spută, vâscozitatea, transparența, culoarea
Se interpretează modificările macroscopice ale sputei care
sugerează o anumită afecțiune:
- Sputa perlată se întâlnește în astmul bronșic
- Sputa purulentă – în abcese pulmonare, bronhșiectazii
- Sputa mucopurulentă – în bronhopneumonii
- Sputa sangvinolentă – în TBC si neoplasm pulmonar
Recoltarea sputei pentru Tehnica se bazează pe exfolierea continuă a celulelor maligne în
examen citologic stadii precoce a tumorii și pe faptul că examenul conferă rezultate
pozitive în 80% din cazuri
Recoltarea se efectuează dimineața
Se asigură pacientului recipient special pentru recoltare
Se asează pacientul în pozitie șezândă
Se oferă batistă de unică folosință pentru protecția cavității bucale
Se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse
Pacientul tușește si expectorează în recipient
Se oferă pacientului un pahar cu apă pentru clătirea cavității bucale
Produsul va fi prelevat trei zile consecutiv
23
Recoltarea sputei pentru Se recoltează proba de spută dimineața prin tuse spontană și
examen bacteriologic profundă
Se recoltează înaintea începerii tratamentului cu antibiotice
Inainte de recoltare se face toaleta cavitătii bucale și clătirea
cavitătii bucale cu apă
Pacientul se asează pe un scaun sau la marginea patului în pozitie
șezândă sau în cazuri grave în poziție Fowler
Se oferă pacientului recipientul steril
Se roagă pacientul să tușească și să expectoreze în recipientul steril
Asistenta imbracă mănușile și atașează capacul recipientului etanș
și curăță exteriorul acestuia dacă este cazul
Se aruncă mănușile la deșeuri contaminate
Se etichetează recipientul și se trimite la laborator în maximum o
oră de la recoltare
24
Este sustinut psihic
Se aerisește salonul
Se asigură scuipători sterile pentru captarea expectorației pe
parcursul zilei
Se administrează medicația prescrisă de medic
Reorganizarea locului de Se îndepărtează materialele utilizate
muncă Se introduc in deșeurile în recipientul pentru colectare materiale
contaminate
Notarea şi interpretarea Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al
tehnicii în foaia de pacientului data, recoltării, numele persoanei care a efectuat
observaţie recoltarea și rezultatele analizelor
Accidente / incidente Igienă deficitara a cavitătii bucale înaintea recoltării sputei
Recoltare incorectă
Observaţii Se recoltează înaintea administrării antibioticelor
Timpul scurs de la recoltare la însămânțare nu trebuie să depăească
o oră
Se va face educație pentru sănătate privind captarea expectorației
pe perioada spitalizării si rulajul scuipătorilor
25
necesare Tub recoltor cu linguriţă - coprorecultor.
Tampoane sterile.
Sondă Nelaton şi seringă de aspiraţie.
Purgativ salin.
Eprubete cu medii de cultură.
Spatulă de os sau baghetă din lemn lustruită.
Soluţie de glicerină cu apă în păţi egale
Muşama şi aleză pentru protecţia patului.
Învelitoare de molton
Mănuşi de protecţie.
Material pentru toaleta locală.
Pregătirea mediului Se izolează patul bolnavului cu un paravan
Se protejează lenjeria de pat cu muşama şi aleză
Se asigură intimitatea
Pregătirea pacientului Pregătirea psihică
Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica recoltării şi
necesitatea ei.
Pregătirea fizică
Cu o seară înainte se poate administra un purgativ salin (sulfat
de Mg 20-30 g).
Se goleşte vezica urinară.
Se dezbracă pacientul
Se aşează un bazinet sub şezut şi se acoperă bolnavul cu
învelitoare de molton
Se aşteaptă defecaţia.
Pregătirea asistentului Se spală şi se dezinfectează mâinile
medical Se îmbracă mănuşi de protecţie
Recoltarea scaunului Din scaunul emis în bazinet se recoltează cu linguriţa
spontan sau provocat coprocultorului cca. 3-5g fecale din diferite părţi suspecte, cu
conţinut mucos sau cu puroi.
Dacă scaunul este lichid se recoltează cca. 5 ml în coprorecultor.
Recoltarea scaunului pentru Recoltarea se face din scaun spontan sau provocat captat în
coprocultură recipient steril.
Se poate recolta şi direct din rect cu tampon steril.
Prin rectoscop se poate recolta metrii fecale direct din colon.
Materiile fecale recoltate sunt depozitate pe medii de cultură
sterile – în coprocultor.
Recoltarea materiilor fecale Se dezbracă bolnavul şi se aşează în decubit lateral stâng.
cu tampon steril din rect Se îmbracă mănuşi de protecţie.
Se depărtează fesele bolnavului.
Se introduce tamponul steril prin mişcări de rotaţie prin anus în
rect şi se şterge mucoasa rectală.
Se retrage tamponul şi se introduce în eprubeta sterilă.
Se completează biletul de analiză şi eticheta de pe eprubetă
Însămânţarea se face imediat.
Recoltarea scaunului pentru Se recoltează în vase curate, în cantitate cât mai mare, în general
26
examen coproparazitologic după administrarea unui purgativ.
Pentru ouă de paraziţi se recoltează prin raclare cu o spatulă de os
sau o baghetă de lemn bine lustruită, înmuiate în glicerină cu apă
în păţi egale.
Se raclează pielea din vecinătatea orificiului anal, în special
pentru oxiuri ce se depun în acest loc.
Raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.
După recoltare bagheta se introduce în eprubetă curată, sterilă şi
se trimite la laborator.
La copii se recoltează şi mucus nazal şi depozit de sub unghie – se
înmoaie marginea unghiei în hidrat de sodiu sau potasiu 1%, după
care se curăţă capătul proximal al unghiei cu un tampon sau o
pensă. Materialul recoltat se introduce în eprubete şi se trimite la
laborator.
Recoltarea scaunului pentru Se recoltează materii fecale pentru a se evidenţia: bilirubina, acizii
examen biochimic biliari, substanţele proteice (creatoree), acizii organici, sângele,
grăsimile (steatoree), prezenţa puroiului etc.
Pentru punerea în evidenţă a fermenţilor digestivi şi pentru
aprecierea capacităţii funcţionale a tubului digestiv, recoltarea
materiilor fecale va fi precedată de un regim alimentar bogat în
toate elementele regimului alimentar mixt → dieta Schmidt
Strasburger:
o Dimineaţa – 500 ml lapte, 50 g pesmeţi.
o Ora 10 – 500 g supă de ovăz, 10 g unt, 200 g lapte, 1 ou,
sare.
o La prânz – 125 g carne tocată cu 20 g unt, 250 g piure de
cartofi (100 ml lapte, 10 g unt).
o Ora 16 – la fel ca dimineaţa.
o Seara – la fel ca la ora 10.
Recoltarea materiilor fecale Se introduce sonda Nelaton sterilă prin anus în rect la o distanţă
la copii prin sondă Nelaton de 10-15 cm.
Se aplică la capătul exterior al sondei o seringă cu care se aspiră
în sondă conţinutul colonului.
Se îndepărtează sonda şi se descarcă conţinutul sondei prin
insuflare într-o eprubetă sterilă.
Pregătirea produsului Se etichetează coprocultorul sau eprubetele.
recoltat pentru laborator Se completează buletinul de analize şi se transportă la laborator
sau se păstrează la gheaţă.
Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.
Pentru punerea în evidenţă a virusurilor, peste materiile fecale
recoltate din bazinet se adaugă câteva picături de soluţie de
penicilină 200.000 U.I./ 10 ml apă distilată şi streptomicină (1/1)
1 g / 10 ml apă distilată → pentru a preveni distrugerea virusurilor
de către flora microbiană concurentă.
Îngrijirea pacientului după Se face toaleta regiunii.
tehnică Se îmbracă bolnavul şi se aşează comod.
27
Reorganizarea locului Se îndepărtează materialele folosite
Se aeriseşte încăperea.
Notarea şi interpretarea Se notează în foaia de observaţia examenul efectuat
tehnicii în foaia de
observaţie
Observaţii Când recoltarea se face cu tampon, în soluţia nutritivă din
eprubetă se adaugă 100 UI de Penicilină şi 25 mg de
Streptomicină pentru evidenţierea virusurilor.
Recoltarea scaunului se poate face şi sub controlul vizual al
rectoscopului.
Nu se foloseşte acelaşi bazinet la mai mulţi bolnavi.
Nu se întârzie trimiterea produsului la laborator.
28
Se asează pacientul în pozitie adecvată în functie de tipul
recoltării
Pregătirea asistentului Se spală pe mâini si se dezinfectează
medical Imbracă măniși sterile
Recoltarea din vezicule, Se curăță și se dezinfectează suprafața veziculelor, pustulelor sau
pustule, ulcerații ulcerațiilor
Se sterilizează ansa de platină prin încălzire la roșu și se așteaptă să
se răcească
Se recoltează o secretie sau o mică portiune de puroi, de sub crustă
sau de la marginea ulcerațiilor
Materialul recoltat se poate pune în eprubetă sterilă urmând a fi
insământat pe mediu de cultură
Se poate efectua din materialul recoltat și frotiu pentru
examinare microscopică
Recoltarea din papule, Se dezinfectează regiunea cu betadină
noduli sau alte leziuni Se puncționează leziunea cu un ac de unică folosință montat la
seringă
Se mișcă acul în leziune în mai multe direcții până se obține
serozitate sau puroi la aspirare
Se introduce produsul recoltat intr-o eprubetă sterilă
Se dezinfectează zona puncționată cu betadină
Se aplică un plasture steril
Se transportă produsul recoltat la laborator pentru analize
Recoltarea puroiului din Recoltarea din abces, flegmon deschise
abcese, flegmoane Se îmbracă manuși de protecție
Se sterilizează ansa de platină prin încălzire la roșu și se așteaptă să
se răcească
Se recoltează o porțiune de puroi și se însămânțează direct pe
mediul de cultură din cutia Petri
Se aruncă mănușile la deșeuri contaminate
Se etichetează recipientul și se trimite la laborator
Recoltarea din abces, flegmon închise
Se îmbracă manusi de protecție
Se dezinfectează zona cu betadină
Se punctionează abcesul sau flegmonul cu un ac de unică folosință,
cu diametrul mai mare, atașat la seringă
Se aspiră conținutul leziunii
Se introduce într-o eprubetă sterilă
Se sruncă mănușile la deșeuri contaminate
Se transportă la laborator pentru însămânțare pe mediul de
cultură
29
Se completează buletinul de analize specificandu-se analiza cerută
Se transportă la laborator în cel mult 2 ore de la recoltare
Îngrijirea pacientului după Este așezat în poziție confortabilă și antalgică
tehnică Se urmăresc functiile vitale
Se administrează medicația prescrisă de medic
Reorganizarea locului de Se îndepărtează materialele utilizate
muncă Se introduc in deșeurile în recipientul pentru colectare materiale
contaminate
Notarea şi interpretarea Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al
tehnicii în foaia de pacientului data, recoltării, numele persoanei care a efectuat
observaţie recoltarea și rezultatele analizelor
Accidente / incidente Suprainfectarea produsului recoltat
Recoltare incorectă
Durere
Observaţii Se recoltează înaintea administrării antibioticelor în cazul
efectuării însământării pe mediu de cultură
Se îngrijesc leziunile, în condiții de asepsie perfectă, până la
vindecare
Clisma evacuatoare
Definiție Clisma reprezintă introducerea în intestinul gros a diferite lichide ( prin anus,
în rect și colon ) cu scopul de a curăța colonul .
Indicații eliminarea toxinelor și deșeurilor din organism
combate ileusul dinamic postoperator
combate constipație;
pregătirea pentru examinarea radiologică și endoscopică a intestinului;
pregătirea gravidei înainte de naștere;
pregătirea preoperatorie înainte de intervenții pe colon și rect;
Contraindicații apendicita acută – risc de perforație și peritonită
patologii inflamatorii ale intestinului
tulburări cardiace severe
intervenții chirurgicale recente
hipertensiune arteriala severa
cancer de colon
hemoroizi
fisuri si fistule anale
tumori rectale sau intestinale
colita ulceroasa
Pregătirea materialelor Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 1,5
necesare - 2m
Mănuși de unică folosință
Canulă rectală
30
Tăviţă renală
Pensă Kocher pentru închiderea circuitului
Muşama, aleză
Învelitoare de flanelă sau cearşaf
Substanţă lubrefiantă (vaselină)
Comprese nesterile
Material pentru toaleta perineală
Ploscă (bazinet)
Stativ pentru irigator
Soluții - un litru de lichid pentru clismă : apă caldă 35 - 37°C (500-1000 ml
adulţi, 250 ml adolescenţi, 150 ml copii), la care se poate adăuga
- sare (1 linguriţă/1 l apă); ulei (4 linguri/1 1 apă)
- glicerină (40 g/500 ml apă)
- săpun (1 linguriţă rasă/1 l apă)
Pregătirea mediului Se asigură intimitatea pacientului, respectând pudoarea, utilizând un paravan,
izolând în acest mod pacientul de restul salonului
Pregătirea pacientului Pregătirea psihică:
- Explicaţi pacientului procedura, solicitându-i colaborarea
- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite
- Obţineţi consimţământul informat
b) Pregătirea fizică:
- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului
- Poziţionaţi pacientul în funcție de starea lui în
decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi membrul inferior
drept flectat (în poziţie SIMS),
în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate (în funcţie de starea şi
confortul pacientului)
- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o
învelitoare
Pregătirea asistentului Spălarea mâinilor înainte și după efectuarea procedurii prin spălare simplă cu
medical apă și săpun sau utilizând o soluție hidro-alcoolică(vezi igiena mâinilor)
Puneți-vă mănușile de unică folosință
Execuţia tehnicii Verificarea prescripției
Verificarea identității pacientului
Delimitarea unei suprafețe curate,dezinfectate în prealabil, pentru așezarea
materialelor
Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţă
pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)
Îndepărtaţi fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă introduceţi
canula 7-10 cm prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii
urinare, a ombilicului și apoi orizontalizați-o prin mişcări de rotaţie, până
învingeţi rezistenţa sfincterului anal
Dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o
cantitate mică din soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi
continuaţi introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori – nu
forţaţi introducerea canulei!
31
Deschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5 – 10
minute, comunicând în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simte
Înainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-
o în tăviţa renală
Explicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute
Ștergeți regiunea perianală și aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste
câteva minute în decubit dorsal pentru a facilita pătrunderea lichidului la o
adâncime mai mare (dacă este posibil şi nu există contraindicaţii)
Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă -atenţionaţi pacientul să
nu tragă apă înainte de a vă chema pentru a vedea rezultatul clismei!
Folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor
imobilizaţi
Înlăturaţi mănuşile şi aruncaţi-le în recipientul special destinat
Curățați și dezinfectați materialele utilizate
Spălaţi-vă pe mâini
Îngrijirea pacientului după După eliminarea scaunului verificaţi starea de igienă a zonei anale şi oferiţi
tehnică pacientului apă, săpun şi prosop
Dacă pacientul este imobilizat efectuaţi toaleta zonei folosind un alt bazinet,
Verificaţi aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate
32
Pacientul acuză dureri, crampe, senzaţie puternică de defecaţie
- presiunea sau viteza de introducere a lichidului este mare
- opriţi câteva momente introducerea lichidului, coborâţi
irigatorul sau reglaţi presiunea cu ajutorul robinetului (dacă
există) sau utilizând pensa Kocher
Pacientul este slăbit şi nu poate reţine lichidul
- ţineţi fesele pacientului strânse ajutându-l să ţină lichidul
Spălătura gastrică
Definiție Spălătura gastrică reprezintă evacuarea conținutului stomacal și curățirea
mucoasei de exsudate și substanțe străine în scop terapeutic
Indicații Intoxicații alimentare
Intoxicații cu substanțe toxice
Stază gastrică însoțită de procese fermentative
Pregătirea preoperatorie în intervențiile de urgență
Pregătirea pentru gastroscopii
Contraindicații Intoxicații cu substanțe caustice, derivați petrolieri, produse spumoase,
toxice extrem de convulsivante, etc.
Varice esofagiene, hepatite cronice
Boli cardio-pulmonare decompensate
Ulcer gastric, cancer gastric
La pacienții inconștienți
Pregătirea materialelor Materiale de protecție: 2 șorțuri din material plastic, mușama, traversă,
necesare prosoape
Materiale sterile: sondă gastrică Faucher, seringă de 20 ml, mănuși, pensă
hemostatică
Materiale nesterile: cană 5 l, pâlnie, recipient pentru captarea lichidului
(găleata sau lighean), lubrifiant, scaun cu spătar,stetoscop
Medicamente: soluția de spălătură 10 l; apă , apă bicarbonatată 10°C,soluții
neutralizante indicate de medic
Pregătirea pacientului Pregătirea fizică: spălătura gastrică începe după un examen clinic complet
inclusiv electrocardiograma în caz de ingestie de cardiotrope
Se așează pacientul pe un scaun și se protejează cu un prosop în jurul
gâtului
Se îmbracă șorțul de cauciuc
Se îndepărtează proteza dentară
I se oferă tăvița renală și este rugat să o țină sub bărbie
Pregătirea psihică: se informează și se explică importanța tehnicii și a
colaborării sale
Pregătirea asistentului Asistentul medical se spală pe mâini
medical Îmbracă șorțul și mănușile
Execuția tehnicii Asistentul medical așezat în partea dreaptă a bolnavului, fixează cu mâna
stângă capul acestuia, iar cu mâna dreaptă prinde vârful sondei
Lubrifiază sonda
33
Cere pacientului să flecteze capul, să deschidă gura, să respire adânc
Se introduce sonda până când marcajul de 45 cm ajunge la nivelul arcadei
dentare, perioadă în care se va solicita pacientului sa înghită; captarea
salivei se face în tăvița renală
Se verifică poziția sondei prin ascultarea cu stetoscopul în timp ce se
injectează aer cu seringa sau prin vizualizarea unui reflux spontan, sau prin
aspirație
Se administrează 100 ml lichid de lavaj pentru a controla aspectul
conținutului refluat, lichid care va fi recuperat coborând sonda în raport cu
scaunul și va fi recoltat pentru analiza toxicologică
Lichidul de spălătură este turnat în pâlnia ridicată deasupra capului
bolnavului
Având grijă să nu se întrerupă coloana de lichid din sondă, se aspiră prin
sifonaj coborând pâlnia cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului
Se golește conținutul pâlniei în vasul colector
Se repetă manevra până când lichidul evacuat devine limpede
Se îndepărtează pâlnia și se pensează capătul liber al sondei după care se
extrage
Produsul rezultat va fi examinat de către medic și un eșantion trimis la
laborator
Îngrijirea pacientului după Se oferă un pahar cu apă pentru clătirea gurii
tehnică Se șterg mucozitățile de pe fața și bărbie
Se îndepărtează tăvița renală și șorțul
Se așează pacientul în poziție comodă
Notarea și interpretarea Se notează tehnica și aspectul lichidului de spălătură
tehnicii în foaia de Se notează analizele indicate
observație
Reorganizarea locului Îndepărtarea și selectarea deșeurilor rezultate.
Accidente / incidente Greață și efort de vomă la trecerea sondei prin faringe - pacientul va
respira adânc
Hematemeză rezultată din leziuni erozive provocate de sondă - se impune
fibroscopie de urgență
Complicații respiratorii: reflux de tuse, hiperemia feței, cianoză - se retrage
sonda
Obstruarea sondei cu resturi alimentare - se îndepărtează prin insuflația de
aer cu seringa.
Observații Cantitatea totală lichidului de lavaj nu trebuie să fie sub10 l la adult
Când se impune efectuarea spălăturii gastrice la un pacient cu tulburare de
conștiență aceasta se va face după intubația orotraheală
În funcție de tipul intoxicației, la indicația medicului, spălătura gastrică se
termină prin introducerea unui antidot sau a unui purgativ care se lasă în
stomac.
34
Tubajul duodenal
Definiție Tubajul sau sondajul duodenal constă în introducerea unei sonde Einhorn
dincolo de pilor, realizând o comunicare între duoden și mediul extern.
Indicații Aprecierea funcţiei biliare hepatice, descoperirea unor modificări anatomo-
patologice, evidenţierea unor boli parazitare
Drenarea căilor biliare şi administrare medicamente
Alimentaţie artificial
Aspiraţie continuă: în cazul ocluziilor intestinale, după intervenţii
chirurgicale pe tubul digestiv
Pregătirea materialelor De protecţie: muşama şi aleză, şorţ de cauciuc, prosoape
necesare Sterile: sondă Einhorn, 2 seringi de 20 ml, mănuşi sterile, pensă
hemostatică, medii de cultură, eprubete
Nesterile: tăviţă renală, medicală, stativ pentru eprubete, pahar cu apă
aromată, pernă cilindrică, hârtie de turnesol
Medicamente: sulfat de magneziu 33%, novocaină, soluţii necesare
hidratării şi alimentării
Pregătirea mediului Se izolează patul cu un paravan, se protejează cu muşama şi aleză.
Pregătirea pacientului Pregătirea fizică: va fi nemâncat, se aşează în poziţie şezând la marginea
patului, i se dă tăviţa renală să o ţină sub bărbie
Pregătirea psihică - se informează şi i se explică necesitatea tehnicii
Pregătirea asistentului Asistenta spală mâinile, îmbracă mănuşile
medical
Execuţia tehnicii Introducerea sondei – se prinde sonda şi se introduce prin cavitatea
nazală sau bucală până la faringe, pacientul respiră adânc cu gura deschisă
şi înghite de câteva ori până când oliva trece în esofag, ajută înaintarea
sondei până la marcajul 45 cm de la arcada dentară, apoi se aşează
pacientul în decubit lateral drept, coapsele flectate pe bazin şi se introduce
o pernă cilindrică sub regiunea hepatică
Se împinge uşor sonda spre pilor până la marcajul 60 cm, apoi se continuă
până când diviziunea sondei se află la 75cm la arcada dentara (se înghite
câte 1-2 cm la 3-5 min) – atunci oliva sondei a ajuns în duoden
Verificarea poziţiei sondei: se verifică dacă sonda a ajuns în duoden; dacă
nu se scurge bilă ori sonda nu a ajuns în duoden, ori sonda s-a încolăcit, ori
nu se elimină bilă în duoden; pentru confirmarea certă a poziţiei sondei se
face control radiologic
Captarea bilei: se verifică reacţia pH a sucului duodenal cu hârtia de
turnesol, se recoltează bilă în eprubete la indicaţia medicului
Îngrijirea pacientului după Se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii
tehnică Se şterg mucozităţile de pe faţa şi bărbie
Se îndepărtează şortul
Se aşează pacientul în poziţie comodă
Notarea şi interpretarea Se notează procedura efectuată şi rezultatul obţinut
tehnicii în foaia de Pregătirea produsului pentru examen de laborator: se determină cantitatea
observaţie de bilă obţinută, se etichetează eprubetele, se trimit probele la laborator
Reorganizare Se selectează și se îndepărtează deşeurile rezultate.
35
Accidente / incidente Înnodarea sondei
Încolăcirea sondei în stomac
Greţuri şi vărsături
Imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional sau
anatomic
Observaţii Extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de aer şi se pensează
capătul liber, extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului
pacientului, se goleşte conţinutul sondei şi se aşează în tăviţa renală
BIBLIOGRAFIE:
6. Asociaţia de nursing – Proceduri de nursing, Editura Ex Ponto,
Constanţa, 2008
7. Bucătaru Mihaela – Abecedarul îngrijirilor medicale, vol. I, Editura
Performantica, Iaşi, 2009.
8. Titircă Lucreţia – Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri special
acordate bolnavului, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1998.
9. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale – vol. I, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2001
10. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali – Ghid de nursing vol. II, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2001
SONDAJUL VEZICAL
Definiție Procedură prin care se realizează introducerea unei sonde urinare în vezica
urinară pentru a facilita scurgerea urinii în vederea evacuării vezicii urinare
Principii - respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie;
- selectarea tipului de sondă şi a grosimii ei în funcție de uretra ce trebuie
cateterizată;
- manevră blândă de introducere a sondei;
- golire lentă a vezicii, cu pensarea sondei pentru 1-2 minute după evacuarea a
150-200 ml urină (risc de hemoragie „ex vaquo”);
- fixare a sondei a demeure (umflarea balonaşului sondei Foley).
Indicații retenţii acute de urină (postoperator, post-traumatic)
retenţii cronice incomplete de urină (adenom sau neoplasm prostatic)
după explorarea instrumentală a vezicii urinare şi a căilor urinare (cistoscopie,
ureteroscopie)
36
după manevre terapeutice (litotriţie extracorporeală)
în pregătirea preoperatorie: intervenţii chirurgicale în micul bazin, perineu,
intervenţii chirurgicale de durată
la bolnavii comatoşi
la pacienţii la care este importantă monitorizarea balanţei hidro-electrolitice.
Contraindicații suspiciunea de ruptură traumatică de uretră - fracturi pe micul bazin
infecții acute ale uretrei ;
hemoragii
stricturi uretrale strânse
prezența unei proteze endo-uretrale sau a unui sfincter artificial
afecțiuni prostatice
Pregătirea materialelor Sonde uretrale Thieman,Nelaton; sondă vezicală Foley cu balonaș
necesare materiale pentru toaleta genitală igienică (apă și săpun, prosop, mănuși
nesterile de unică folosință, aleză)
material pentru toaleta genitală antiseptic (soluție de cloramină, povidone
iod-Betadine pentru ginecologie; Clorhexidina în concentrație < 0,2% ,
comprese sterile, mănuși sterile pentru toaletă)
mănuși sterile pentru introducerea sondei
pungi colectoare: sunt gradate pentru măsurarea diurezei; au sistem de
evacuare
seringă de 10-20 ml
apă distilată, în lipsă ser fiziologic (pentru umplerea balonaşului)
comprese sterile și câmp steril ,
lubrefiant hidrosolubil (ulei de parafină steril, gel cu xilină steril, etc).
vase sterile pentru colectarea urinei
Pregătirea asistentului Verificarea prescripției medicale
medical Spălarea pe mâini cu apă și săpun sau dezinfectarea cu soluții hidro-alcoolice
Pregătirea mediului Pregătirea unei suprafețe curate și dezinfectate pentru așezarea materialelor
Se asigură intimitatea pacientului, respectând pudoarea, utilizând un paravan,
izolând în acest mod pacientul de restul salonului
recipient pentru colectarea deșeurilor
Pregătirea pacientului a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul cu privire la necesitatea sondajului și obţineţi
consimţământul şi colaborarea pacientului
- Asiguraţi intimitatea cu ajutorul uni paravan
b) FIZICĂ:
- aşezaţi - pacienta în poziţie ginecologică
- pacientul în decubit dorsal, cu picioarele întinse şi uşor
depărtate, cu o pernă tare sub bazin
- Realizarea toaletei igienice și antiseptice a organelor genitale externe
Execuţia tehnicii La femeie
- Se spală mâinile și se pun mănușile sterile
- Se lubrifiază sonda
Introducerea sondei urinare
- prindeţi sonda între degetele mediu şi inelar ale mâinii dominante
37
- orientaţi vârful sondei lubrifiate în sus, ţinând-o ca pe un creion în timpul
scrisului
- introduceţi sonda în uretră la o adâncime de 4-5 cm,până apar primele
picături de urină
- se umple balonașul cu 10 ml ser fiziologic sau apă distilată
- se retrage sonda pentru a o fixa la nivelul colului vezical
- se conectează la punga colectoare și se verifică acesta din ½ în ½ de oră
- eliminați materialele contaminate conform precauțiunilor universal
- îndepărtați mănușile și spălați-vă pe mâini
La bărbat
Bolnav aşezat in decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- Se spală mâinile și se pun mănușile sterile
- Se prinde penisul cu o compresă sterilă
- Decalotați și dezinfectaţi glandul şi meatul urinar Introducerea sondei
- lubrifierea sondei ținute în mâna dreaptă; prindeţi extremitatea liberă a
sondei între degetul mic şi inelar
- introducerea sondei lubrifiate -10-15 cm ,cu blândețe până se trece de
valvula Guérin, apoi sub acțiunea de uşoară tracționare a penisului spre
zenit, urmată de acțiunea de basculare a penisului între coapse
- Poziționarea corectă este anunțată de apariția primelor picături de urină
- Se umflă balonașul cu 10-20 ml ser fiziologic și se tracționează ușor
pentru a verifica că sonda nu coboară
- Recalotarea glandului pentru evitarea apariției edemului
Reorganizarea locului de - Se scot mănușile și se colectează materialele conform precauțiunilor
muncă universale
- Spălarea mâinilor
Îngrijirea pacientului după Ajutaţi pacienta/pacientul să se îmbrace
tehnică Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Verificaţi dacă pacienta/pacientul acuză disconfort, durere
Se verifică temperatura, aspectul,culoarea și mirosul urinei
Bilanțul intrărilor și ieșirilor
Notarea tehnicii în foaia de Notaţi:
observaţie - Data, ora, scopul sondajului
- Numele persoanei care a efectuat procedura,antisepticul folosit eventualele
probleme apărute în timpul efectuării sondajului
- Aspectul şi cantitatea urinei eliminate / colectate
Accidente / incidente infecţii urinare joase (cistite) şi ascendente (nefrite, pielonefrite): se produc
mai ales prin nerespectarea regulilor de asepsie; apar după sondajele
prelungite; reprezintă o problemă de tratament ( germeni multirezistenţi) →
frisoane, ascensiune termică
leziuni mecanice ( hemoragii, căi false, leziuni sfincteriene
hemoragia “ex vacuo” prin evacuarea bruscă a unui “glob” vezical
lipsa de progresie a sondei (strictura uretrala, creare de cale falsă) →
retragere a sodei, reluare a manevrei cu altă sondă, cateterizare instrumentară
(beniqué), puncție suprapubiană;
38
absența scurgerii urinare după intrarea în vezică (cheaguri care au astupat
orificiile sondei) → spălare – aspirare cu seringa Guyon;
Observaţii Dacă sonda nu se poate introduce
alegeţi sonde mai subţiri
controlaţi dacă poziţia sondei este corectă
verificaţi dacă pacientul nu are malformaţii/stricturi ale meatului urinar
- Sonda a fost desterilizată în timpul manevrelor - schimbaţi sonda
- Pacientul acuză dureri, sângerează - anunţaţi medicul
- Sonda este înfundată cu cheaguri de sânge sau mucus
Încercaţi şi desfundaţi prin aspirare
Schimbaţi sonda
SPĂLĂTURA VEZICALĂ
39
Identificați pacienta/pacientul
Efectuați pașii întocmai ca la sondajul vezical evacuator
Adaptaţi la sondă seringa de 50 ml şi introduceţi 80- 100 ml soluţie încălzită
la 37° cu o presiune moderată
Detaşaţi seringa şi lăsaţi lichidul să se scurgă
Repetaţi operaţia de câteva ori până când lichidul eliminat este limpede
Îngrijirea pacientului după Ajutaţi pacienta să se îmbrace
tehnică Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Verificaţi dacă pacienta acuză disconfort, durere
Notarea tehnicii Notați în foaia de observație efectuarea spălăturii,ora, soluția utilizată, cine a
făcut-o, dacă au fost eventuale probleme
Accidente / incidente Durere
Hemoragii
Lezarea uretrei
Posibilă infecție
Reorganizarea locului de Îndepărtați mănușile, colectați deșeurile conform precauțiunilor universal
muncă Spălați mâinile
Observaţii Procedura se executa în condiții de asepsie perfectă a materialelor și
manevrelor
In cazul astupării sondei cu cheaguri de sânge - se va elibera prin insuflare de
aer sau ser fiziologic
tehnica se execută cu prudență pentru a preveni complicațiile
40
SCHIMBAREA POZIŢIEI PACIENTULUI IMOBILIZAT
41
convenabilă pentru a efectua mai uşor un efort cu membrele inferioare şi
superioare.
Executarea tehnicii Schimbarea poziţiei din decubit dorsal in decubit lateral
Identificaţi pacientul şi evaluaţi resursele acestuia
Aduceţi materialele auxiliare lângă pat
Aşezaţi-vă de partea patului spre care întoarceți pacientul
Ridicaţi pătura şi pliaţi-o spre partea opusă
Prindeţi cu mâna dinspre cap umărul pacientului, ridicaţi-l cu blândețe şi
introduceţi pătura sub spate (sau un sul) pentru a-l sprijini
Susţineţi toracele pacientului pentru a-i asigura stabilitate şi cu mana dinspre
picioare şi rotaţi bazinul şi membrele inferioare
Sprijiniţi spatele pacientului cu un sul de cearşaf
Flectaţi membrul inferior de deasupra şi introduceţi sub el o perna
Acoperiţi pacientul cu pătura şi anunțați-l când va fi o nouă schimbare
Schimbarea poziţiei din decubit lateral in decubit dorsal
Aşezaţi-vă de partea patului spre care este orientat spatele pacientului şi
rugaţi o persoană să vă ajute
Prindeţi pacientul de sub axilă şi sprijiniţi-i capul pe antebraţ
Rugaţi ajutorul să introducă o mană sub bazinul pacientului ,
Sincronizaţi-vă mişcările şi executaţi o mişcare de rotaţie aducând pacientul
în decubit dorsal
Introduceţi sub regiunea lombară şi sub genunchi pernuţe subţiri sau material
textile împăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita
hiperextensia membrelor
Întindeți lenjeria de corp şi de pat
Acoperiţi pacientul
Anunţaţi ora următoarei schimbări
Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie șezând
A) de către o singură persoană
Îndoiți/pliaţi pătura şi dezveliţi pacientul pană la mijloc
Așezați-vă faţă în faţă cu pacientul, rugându-l să întoarcă puţin capul într-o
parte
Prindeţi cu o mană regiunea axilară
Îmbrățișați cu cealaltă mană spatele pacientului sprijinindu-i capul pe
antebraţ
Rugaţi pacientul care are resurse fizice să vă prindă de umeri, să-şi flecteze
genunchii şi să se sprijine pe tălpi
Comandaţi mişcarea de ridicare folosind un cuvânt de indemn (de. Ex. "sus")
Ajutaţi pacientul să se ridice în timp ce se sprijină şi deplasaţi-l uşor spre
capul patului
Sprijiniţi spatele cu pernă sau cu rezemătorul mobil al patului
Asiguraţi menţinerea poziţiei introducând un sul sub genunchi şi punând la
tălpi un sprijinitor sau un sac de nisip
B) de către două persoane
Așezați-vă de o parte şi de alta a patului
Încrucișați antebraţele pe spatele pacientului
42
Introduceţi cealaltă mană în axilă
Comandaţi mişcarea de ridicare şi executaţi-o în acelaşi timp
Fixaţi poziţia cu perne sau cu rezemătorul mobil
Reaşezarea pacientului in decubit dorsal din poziţia șezând
Îndepărtați pernele şi sulurile
Prindeţi pacientul ca şi în cazul ridicării
Lăsați uşor pe spate
Reaşezaţi patul, întindeți lenjeria
Fixaţi sulurile sub regiunea lombară şi genunchi
Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semișezând sau șezând
Rugaţi pacientul să întoarcă faţa spre partea opusă
Rugaţi-l să se sprijine pe tălpi şi să se ridice puţin la comandă
Introduceţi mana sub axile şi conduceţi mişcarea de ridicare ajutând
pacientul să se deplaseze uşor spre capătul patului
A) daca aveţi un ajutor
Aşezaţi-vă de o parte şi de alta a patului
Prindeţi cu o mană din axilă sau încrucișați antebraţele pe spatele
pacientului
Introduceţi cealaltă mană sub regiunea fesieră a pacientului şi acţionaţi
sincron la comandă ridicând pacientul până la nivelul dorit
Îngrijirea pacientului Asiguraţi-vă că pacientul este relaxat şi se simte bine.
după tehnică Verificaţi lenjeria şi materialele auxiliare folosite să nu jeneze pacientul
Vizitaţi pacientul între două schimbări pentru a vedea dacă acuză durere
Măsuraţi dacă este cazul: pulsul; TA; respiraţia
Notarea tehnicii în Notaţi orarul schimbării poziţiei şi comportamentul pacientului în timpul
foaia de observație procedurii
Numele şi prenume persoanei care a efectuat procedura.
Notaţi aspectul tegumentelor la nivelul punctelor de sprijin.
Data şi ora, eventuale constatări privind starea tegumentelor, controlul
sfincterelor
Accidente / Incidente Stare de lipotimie – aşezare imediată în decubit dorsal;
Asfixie
Fracturi
Entorse
Luxaţii
Scăparea pacientului în timpul tehnicii şi lovirea acestuia – datorită
prinderii incorecte şi nerespectării timpilor tehnicii
Observaţii Pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă balansarea corpului
asistentei de pe un picior spre celalalt în direcţia mobilizării pacientului
(transferând greutatea prin împingere)
Explicaţi întotdeauna pacientului clar ce se face cu el şi ce colaborare
aşteptaţi de la el
Urmăriţi atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-vă că el se
afla într-o poziţie confortabila
În timpul procedurii examinaţi tegumentele şi observaţi eventuale
modificări (roşeaţă/ iritaţie)
43
Pacientul acuză manevre brutale care-i provoacă dureri - comunicaţi cu
pacientul pentru a culege mai multe informaţii despre starea sa şi acţionaţi cu mai
multă blândeţe
La nivelul punctelor de sprijin apar semne de compresiune - aplicaţi şi alte
măsuri de prevenire a escarelor.
Schimbarea frecventa a poziţiilor previne formarea atitudinilor vicioase şi
apariţia complicaţiilor.
44
o Prima asistentă aduce bolnavul în poziţia șezând şi-l sprijină.
o A doua asistentă îmbracă bolnavul cu halatul şi cu şosete.
o Prima asistentă ajută şi sprijină bolnavul să se întoarcă cu spatele la
marginea patului
o A doua asistentă împinge fotoliul la marginea patului, în dreptul
spatelui bolnavului.
o Cele două persoane de o parte şi de alta a fotoliului, fixează roţile cu
picioarele lor (cea din dreapta cu piciorul stâng, cea din stânga cu
piciorul drept).
o Fiecare prinde bolnavul cu o mână sub axială, iar cu cealaltă mână din
regiunea poplitee şi-l ridică, aşezându-l în fotoliu.
o Prima persoană retrage fotoliul.
o A doua persoană susţine membrele inferioare ale bolnavului, îi pune
papucii şi-l aşează cu picioarele pe suportul fotoliului.
o Membrele inferioare vor fi acoperite cu un cearşaf şi o pătură.
Fotoliul este împins din spate, în timpul transportului bolnavul fiind aşezat cu
faţa în direcţia mersului şi supravegheat de asistenta medicală.
45
Regiunile predispuse În decubit dorsal: regiune occipitală, a omoplaţilor, sacrală, a feselor, a
escarelor coatelor şi călcâielor
În decubit lateral: regiunea retroauriculară, trohanteriană, regiunile internă şi
externă a genunchilor, internă şi externă maleolară
În poziţia şezând: regiunea ischiatică
46
Stadiile evolutive ale Escara secundară ischemiei şi devitalizării regiunilor predispuse evoluează în 7
escarelor stadii spre necroză:
stadiul I – eritem local,durere la presiune
stadiul II – flictenă superficială, atingere de epiderm sau derm
stadiul III – plagă, ulceraţie a pielii, ulceraţie a muşchilor,
stadiul IV - ulceraţie, ţesut negru-violaceu
stadiul V - gangrenă
stadiul VI - ulceraţie largă şi profundă până la os
stadiul VII - necroză
Îngrijirea pacientului Se aşează pacientul într-o poziţie comodă
după tehnică Se aeriseşte salonul
Se supraveghează pacientul
Notarea şi interpretarea În foaia de observaţie se notează:
tehnicii în foaia de orele de schimbare a poziţiei
observaţie poziţia în care a fost schimbat pacientul
aspectul cutanat
prezenţa escarei, localizarea şi profunzimea ei
Accidente – incidente Infecţii cutanate
Septicemii
Observaţii Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine pentru a favoriza cicatrizarea şi în
vitamine, ţinând cont de vârsta şi greutatea pacientului.
În ceea ce priveşte hidratarea pacientului, necesarul de lichide se va completa cu
1,5- 2 litri la 24 de ore.
Starea tegumentelor reprezintă oglinda calităţii muncii profesionale de îngrijire
şi a conștiinciozității asistentei medicale.
47
Modulul 18: Administrarea medicamentelor
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
48
Instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie sa păstreze o anumita poziţie.
INJECTIA INTRADERMICA
49
Testarea la tuberculina sau PPD.
Testarea unor medicamente cu potenţial de sensibilizare a organismului
(antibiotice, anestezice)
Pregătirea materialelor Tava medicala/cărucior
necesare: Substanţa sau medicamentul prescris
Seringi sterile de 1ml cu dozaj corespunzător
Ace sterile fine, cu bizoul scurt
Comprese sau tampoane cu alcool
Recipiente pentru colectarea deşeurilor
Pregătirea asistentului Verificarea prescripției medicale
medical Spălarea pe mâini cu apă și săpun sau dezinfectarea cu soluții hidro-alcoolice
Puneți-vă mănușile de unică folosință
Pregătirea pacientului: a) psihică:
Informaţi şi explicaţi pacientului procedura
Explicaţi scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite
Obţineţi consimţământul informat
b) fizică:
Asiguraţi intimitatea pacientului
Cercetaţi zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, fata
externă a braţului şi a coapsei
Stabiliţi locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate
sau infectate
Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul selectat şi de starea sa: decubit
dorsal, poziţie şezândă sau semişezândă.
Execuția tehnicii: Verificaţi prescripţia medicală
Obţineţi informaţii suplimentare despre medicament, dozare, efectele
posibile
Intervievaţi pacientul pentru a identifica profilul alergologic al
acestuia precum şi experienţa legată de testare
Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
Efectuaţi diluţia necesară şi stabiliţi doza corectă conform procedurii
standard, acolo unde este cazul
Aspiraţi soluţii în seringa respectând procedura
Eliminaţi aerul din seringa
Dezinfectaţi zona aleasă cu alcool şi lăsaţi pielea sa se usuce
Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
Întindeţi pielea din zona injecţiei folosind policele mâinii nedominante
Poziţionaţi seringa astfel meat acul să fie aproape paralel (tangent) cu
pielea pacientului şi cu bizoul orientat în sus
Introduceţi acul în straturile cele mai superficiale ale pielii,
aproximativ 4mm, astfel încât vârful sa fie vizibil prin piele
Injectaţi lent soluţia împingând pistonul, fără să aspiraţi
Observaţi formarea la locul inoculării, a unei papule albe cu diametral
de 5-6 mm
Extrageţi rapid acul fără sa masaţi locul
Îndepărtaţi mănuşile de unica folosinţă
50
Îngrijirea pacientului dupa Ajutaţi pacientul sa adopte o poziţie confortabilă şi să rămână în repaus la pat
tehnica: Menţineţi zona injecţiei accesibilă observaţiei
Supravegheaţi atent pacientul după testarea sensibilităţii la anumite
medicamente (antibiotice, anestezice) sau alergeni
Citiţi reacţia locala după 20 - 30 de minute sau 48 -72 de ore (în
funcţie de situaţie)
Anunţaţi medicul şi interveniţi de urgenţă în caz de complicaţie
Notarea tehnicii în foaia Notaţi:
de observație: Procedura în fişa de proceduri sau în planul de îngrijire: nume,
prenume, substanţa administrată, doza, data şi ora inoculării
Data şi ora citirii reacţiei locale precum şi caracteristicile
Accidente / Incidente: Vârful acului nu pătrunde în derm şi soluţia se scurge în afară
se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului
Acul pătrunde prea adânc, determinând o infiltrate difuza fără
să se formeze papula albă delimitată
infiltraţie difuză fără să formeze papula albă delimitată, se retrage uşor
acul şi se repoziţionează în grosimea dermului
La locul testării apar reacţii pozitive sau intens pozitive :
vezicule, ulceraţii, necroza ţesutului
se anunţă medicul
Lipotimie, risc de accidental prin cădere dacă pacientul nu
rămâne în repaus la pat
se lămureşte pacientul despre obligativitatea menţinerii repausului la pat
30 de minute după injecţie
- Reacţie anafilactică sau şoc anafilactic care ameninţă viaţa
se anunţa medicul
se intervine de urgenta conform protocolului
Reorganizarea locului de Aruncaţi materialele folosite în containere speciale;
munca: Acul se aruncă necapişonat
Spălaţi-vă mâinile
Observații: medicamentul este administrat respectând cele cinci reguli: pacientul
identificat, medicamentul prescris, doza corectă, calea adecvată, timpul potrivit
pacientul este liniştit, relaxat iar la locul inoculării nu apar
reacţii majore de sensibilizare
INJECTIA SUBCUTANATA
51
Mănuşi de unică folosinţa (opţional)
Recipiente pentru colectarea deşeurilor
Pregătirea pacientului: a) psihică:
Informaţi, încurajaţi şi susţineţi pacientul
Explicaţi scopul injecţiei, a efectelor dorite şi nedorite, a orarului de
administrare dacă este cazul
Obţineţi consimţământul informat
b) fizică:
Asiguraţi intimitatea pacientului
Aşezaţi pacientul în funcţie de starea sa în poziţie şezândă cu mâna
sprijinită pe şold sau în decubit dorsal
Stabiliţi locul de elecţie (injecţia se poate efectua pe faţa externă a
braţului, faţă supraexternă a coapsei, regiunea supra şi sub spinoasă a
omoplatului, regiunea deltoidiană, flancurile peretelui abdominal, regiunea
subclaviculară!)
Pregătirea asistentului Verificarea prescripției medicale
medical: Spălarea pe mâini cu apă și săpun sau dezinfectarea cu soluții hidro-alcoolice
Puneți-vă mănușile de unică folosință
Execuția tehnicii: Verificaţi prescripţia medicală
Spălaţi-vă pe mâini, cu apa şi săpun
Dezinfectaţi-vă mâinile
Îmbrăcaţi mănuşi de unica folosinţă (opţional)
Încărcaţi seringa cu soluţia medicamentoasă prescrisă
Eliminaţi bulele de aer din seringa
Schimbaţi acul cu altul capişonat, adecvat
Dezinfectaţi locul de elecţie cu alcool
Pliaţi tegumentul între police şi index fixându-l şi ridicându-1 de pe planurile
profunde
Pătrundeţi cu rapiditate în tegument cu bizoul acului în sus în stratul
subcutanat la 45° sau 90°
Verificaţi poziţia acului prin aspirare
Injectaţi lent soluţia medicamentoasă
Extrageţi acul cu rapiditate după aplicarea tamponului cu alcool lângă ac
Nu recapsulaţi acul
Masaţi locul injecţiei cu tamponul cu alcool exercitând o uşoară presiune
Îndepărtaţi-vă mănuşile
Îngrijirea pacientului dupa Aşezaţi pacientul intr-o poziţie comodă în repaus
tehnica: Observaţi în permanent faciesul pacientului, tegumentele, comportamentul
(posibil frison, agitaţie)
Notarea tehnicii în foaia Notaţi:
de observație: procedura în dosarul/planul de îngrijire
- nume, prenume;
- data şi ora administrării;
- tipul soluţiei administrate, doza.
Accidente / Incidente: Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesutul subcutanat,
in acest caz acul şi seringa cu soluţia respectiva se aruncă şi se pregătesc
52
altele pentru injectare în alt loc
Zona devine roşie, indurata sau dureroasa după injectare - Se aplica comprese
reci sau gheata. Durere violenta prin atingerea unei terminaţii nervoase sau
distensie bruscă a ţesutului
Ruperea acului: se masează locul, se extrage acul
Reorganizarea locului de Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU (precauţiunilor
munca: universale); acul se aruncă necapişonat
Îndepărtaţi-vă mănuşile
Spălaţi-vă pe mâini
Observații: - Medicamentul este injectat lent în zona selectata când nu se
aspira sânge
- Pacientul prezintă răspuns favorabil la medicamentul injectat,
fără efecte adverse sau secundare; facies relaxat,
comportament adecvat
INJECTIA INTRAMUSCULARA
53
Execuția tehnicii: Verificaţi prescripţia medicala
Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă (opţional)
Aspiraţi soluţia din fiola sau flacon conform procedurii
Eliminaţi bulele de aer din seringa
Schimbaţi acul cu altul capişonat
Inspectaţi locurile posibile pentru injecţie
Dezinfectaţi larg zona aleasa
Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
Întindeţi pielea, la locul ales, intre policele şi indexul mâinii nedominante
Introduceţi rapid acul în ţesutul muscular, în unghi de 90° ţinând seringa în
mâna dominanta intre police şi celelalte degete
Fixaţi amboul acului cu mana nedominanta şi prindeţi partea externa a
pistonului cu mana dominanta
Aspiraţi lent, trăgând pistonul înapoi pentru a verifica daca acul este intr-un
vas de sânge
Injectaţi lent soluţia medicamentoasa: 10 secunde pentru fiecare ml de soluţie,
daca nu s-a aspirat sânge
Extrageţi rapid acul adaptat la seringa fixând amboul
Masaţi locul injecţiei cu un tampon cu alcool, exercitând o uşoară presiune
Îngrijirea pacientului Ajutaţi pacientul sa se îmbrace şi sa adopte o poziţie comoda
după tehnică: Încurajaţi pacientul sa facă exerciţii fizice pentru membrul inferior
Evaluaţi locul injecţiei după 2 - 4 ore de la administrare, daca este posibil
Notarea tehnicii în foaia Notaţi procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri, specificand:
de observație: - Nume, prenume
- Substanţa administrata, doza
- Data şi ora administrării
Accidente / incidente: Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesut
- caz se schimba poziţia acului sau se înţeapă în alt loc
Acul întâmpină rezistenta datorită contactului cu osul în cazul pacientului
denutrit, casectic
- se recomandă în astfel de situaţii folosirea unor ace mai scurte şi mai groase
pentru a preveni riscul ruperii acestora la contactul cu osul
Zona devine roşie, indurata sau dureroasa după injectare
- se aplica comprese reci sau gheaţă
Apar ameţeli, furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona injecţiei,
determinate cel mai adesea de iritaţia nervului sciatic sau a unui ram al
acestuia
- Se respecta locul de elecţie
Paralizie prin înţeparea nervului sciatic; se recomanda respectarea cadranului
supero-extern fesier pentru injectare
Embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase
- se anunţă medicul
- se intervine de urgenta conform protocolului
Reorganizarea locului de Aruncaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU
munca: Acul se arunca necapişonat
Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
54
Observații: Medicamentul este injectat lent în zona selectata, când nu se aspira sânge
Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat; faciesul
este relaxat, comportamentul, liniştit
INJECTIA INTRAVENOASA
b) fizică:
Asiguraţi intimitatea pacientului
Verificaţi locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate
accentuata sau cu infecţie
Stabiliţi locul pentru injecţie : venele de la plica cotului - bazilica sau
cefalica; venele de pe partea dorsala a mâinii, venele de pe partea
posterioara a gambei, venele epicraniene (la copii); venele jugulare
Poziţionaţi pacientul m siguranţa în funcţie de locul ales şi de starea
sa; decubit dorsal, poziţie semişezândă
55
Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
Efectuaţi puncţia venoasa conform procedurii
Verificaţi poziţia acului prin aspirare
Desfaceţi garoul dacă acul este în vena
Injectaţi lent soluţia medicamentoasa, observând locul puncţionat şi
reacţiile pacientului
Extrageţi rapid acul adaptat la seringa
Comprimaţi locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3 - 5 minute pentru
hemostaza complete
Îngrijirea pacientului Observaţi locul injecţiei pentru sângerare
după tehnică: Ajutaţi pacientul sa ocupe o poziţie confortabilă
Explicaţi-i conduita ulterioara daca medicamentul a fost administrat în
scop explorator
Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicate şi
anunţaţi medicul daca apar
Notarea tehnicii în foaia Notaţi:
de observaţie: Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;
nume, prenume;
data şi ora administrării;
tipul soluţiei administrate, doza.
Accidente / incidente: - Flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor
substanţe iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone)
Injectaţi lent soluţia
- Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldura
Injectaţi soluţia foarte lent
Comunicaţi cu pacientul
- Hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea
garoului
Aplicaţi comprese umede reci
- Ameţeli, lipotimie, colaps
Anunţă medicul
- Reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator
Anunţă medicul
Se intervine de urgenţă conform protocolului
Reorganizarea locului de Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU
munca: Acul se arunca necapişonat
Spălaţi-va mâinile după îndepărtarea mănuşilor
Observaţii: - Medicamentul este injectat lent când vena este corect puncţionată
- Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în
acest scop
- Pacientul nu dezvolta reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în
scop explorator
PUNCTIA CAPILARA
56
Definiție Prelevare de sânge capilar pentru analize de laborator (HLG, dozarea
hemoglobinei, glicemie), prin înţepătură.
57
Îngrijirea pacientului Observaţi starea pacientului
după tehnică Aplicaţi un tampon steril uşor compresiv
Notarea tehnicii în foaia Notaţi:
de observaţie: Procedura în dosarul/planul de îngrijire
Data, motivul efectuării puncţiei ,Semnătura
Accidente / incidente o Sângerare la locul puncţiei
Comprimaţi locul înţepăturii mai multa vreme
o Nu se obţine suficient sânge
Strângeţi degetul de la distanta
o Apăsarea pe pulpa degetului favorizează eliminarea limfei şi
modifica rezultatele
La nevoie repetaţi înţepătura
Reorganizarea locului Acele, lantetele folosite se colectează în recipiente speciale pentru
obiecte tăietoare, înţepătoare (cu pereţii duri)
Tampoanele de vată sau hârtia de filtru , mănuşile se colectează în
recipiente speciale pentru materiale cu potenţial infecţios
Dezbrăcaţi mănuşile
Spălaţi-vă pe mâini
Observații o Pacient colaborant
o Pacientul nu prezintă sângerare
o Frotiul realizat este uniform, nu prezintă goluri
PUNCTIA VENOASA
58
Explicaţi pacientului cum poate participa la procedura,
anunţaţi-l că e puţin dureroasă
Explicaţi-i pacientului ca ii veţi recolta sânge sau veţi
introduce medicamente
Încurajaţi pacientul pentru a reduce anxietatea
Întrebaţi-l daca i s-a mai recoltat sânge alta data; daca a simţit
leşin, transpiraţie, stare de greaţa, vărsătura
Obţineţi consimţământul informat
b) fizică:
Asiguraţi poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea
pacientului, cu scopul şi locul puncţiei (decubit dorsal sau mai
rar şezând)
Examinaţi calitatea şi starea venelor şi alegeţi locul
Execuţia tehnicii Identificaţi pacientul
Verificaţi indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase
Spălaţi mâinile şi puneţi mănuşile pentru a preveni contaminarea
Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la
plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii
Puneţi muşamaua sub braţul pacientului
Aplicaţi garoul la 5-8 cm deasupra locului de puncţie; capetele
garoului fiind direcţionate departe de zona de puncţie
Palpaţi vena
Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial
Montaţi seringa şi ataşaţi acul
Recomandaţi pacientului sa strângă pumnul
Daca venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi: la palpare încercaţi
următoarea tehnica:
Rugaţi pacientul sa închidă şi sa deschidă pumnul
Daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare
mâna sub nivelul inimii pentru a i se umple venele,
apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe vena pentru a
deveni mai vizibilă
Înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă calda şi umeda pe
venă timp de 10-15’
Dezinfectaţi tegumentul (cu un tampon cu alcool), 60" folosind
mişcări circulare de la centru în afara cu câţiva cm. pentru a evita
introducerea potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe
perioada efectuării procedurii
Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi
cu policele se întinde pielea dreapta pe vena
Ţineţi acul cu bizoul în sus în mana dominanta şi introducefi-1
la un unghi de 10-30°, de deasupra venei sau dintr-o parte a venei,
în poziţie oblica
Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul
acului avansaţi cu acul în vena 1-2 cm
In cazul recoltării continuaţi puncţia conform obiectivului
59
Aspiraţi sângele în seringa (cantitatea necesara pentru
efectuarea analizelor indicate de medic)
Daca curgerea sângelui este rapida dezlegaţi garoul pentru a
preveni staza şi hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele
testelor de laborator
Daca curgerea sângelui este lenta, nu dezlegaţi garoul decât
înainte de a retrage acul cu seringa cu sânge (daca tehnica nu
impune altfel)
Plasaţi un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor
retrageţi acul cu seringa
Aplicaţi o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul
puncţiei 2-3'sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne
extravazarea în ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului
După oprirea sângerării aplicaţi o banda adeziva peste tampon
Transferaţi sângele din seringa în eprubete, după ce aţi detaşat acul
de la seringa
Aplicaţi etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele
bolnavului, proba recoltata, secţia care trimite proba de sânge la
laborator
Îngrijirea pacientului Aşezaţi pacientul în poziţie comoda
după tehnică Observaţi faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi
pulsul
Întrebaţi pacientul daca are stare de greaţă sau voma
Verificaţi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri ca nu s-a dezvoltat
un hematom
Sfătuiţi pacientul sa nu flecteze antebraţul pe braţ
Notarea tehnicii în foaia Notaţi procedura în fisa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
de observaţie Notaţi data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost
trimisă la laborator
Notaţi orice observaţie legata de starea şi reacţia pacientului
Notaţi daca puncţia a fost făcută pentru recoltarea analizelor şi
specificaţi ce probe aţi recoltat, când au fost trimise la laborator
Accidente / incidente o Leşinul, starea de greaţa sau voma - anunţaţi medicul
o Anxietatea - o discutaţi cu pacientul şi încurajaţi-1
o Refuzul pacientului privind puncţia venoasa- anunţaţi medicul
o Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur
o Hematomul:comprimaţi locul cu un tampon steril,
nu repetaţi înţepătura în aceeaşi zona, aplicaţi compresa rece, aplicaţi
unguente care favorizează resorbţia
o Hemoliza sângelui recoltat - repetaţi recoltarea cu acordul
pacientului
o Recoltarea nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare
o Infecţia - evitarea prin efectuarea procedurii în siguranţă
Reorganizarea locului de Colectaţi deşeurile conform P/U. în recipiente speciale
munca: Îndepărtaţi mănuşile
Spălaţi mâinile
60
Observaţii o Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate
o Semnele vitale sunt normale
o Pacientul a înţeles scopul puncţiei venoase
o Pacientul nu a prezentat leşin, stare de greaţa, voma, hematom
ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
61
prospectul
o Locuri de administrare: deasupra crestei iliace, la nivelul
abdomenului (la 5cm distanta de ombilic), la nivelul braţului
şi coapsei
o După dezinfecţia locala se face un pliu cutanat care va fi
menţinut tot timpul injectării, pentru a evita introducerea
soluţiei intramuscular
o După injectare se menţine acul în ţesut aproximativ 5 secunde
pentru a evita refularea medicamentului prin înţepătura
o Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariţia
hematoamelor
o Nu se amesteca în soluţie cu alte preparate
o Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicaţiei
medicale
o Locul injectării nu influenţează rata de absorbţie
Reviparinum prezentat sub forma de:
Clivarin MULTI - soluţie injectabila, flacoane de 6ml - 5726unit./ml
Clivarin PEN - soluţie injectabila 5726unit/ml, cartuş pen umplut cu
10 doze 0,25 ml, 0,25ml=1432 ui
o Se administrează în pliul cutanat prin înţepătura
perpendiculară, fără aspiraţie
o Dezinfecţia se face intr-un singur sens
o După injectare dispozitivul de administrare se ţine în poziţie
10 secunde, apoi se da drumul la pliu
Clivarin 0,25 ml/1432 ui; 0,6 ml/3346 u i;
o se prezintă în seringi preumplute unidoză
o se administrează înaintea şedinţei de dializa în bolus
intraarterial sau în pliu cutanat intre ombilic şi creasta iliaca,
pe faţa anterioara a coapsei, perpendicular, fără aspirate.
Enoxaparinum prezentat sub forma de :
o Clexane - soluţie injectabila - 100 mg enoxaparină sodica/ml,
flacoane de 3ml
o Clexane 10 000 ui/ml - soluţie injectabila în seringi
preumplute de 1ml
(100 mg/ml - 1 mg enoxaparină sodica = 0,01 ml soluţie
injectabila
Clexane injectabil în seringi preumplute de 0,2 ml/2000 ui, 0,4
ml/4000 ui,
0,6 ml/6000 ui, 0,8 ml/8000 ui
o Nu se administrează i.m.
o Nu se elimina bula de aer înainte de injectare
Nadroparinum prezentat sub denumirea de Fraxiparine - 2850
u.i./0,3 ml- seringi preumplute de 0,3 ml/2850u.i„ 3800u.i./0,4 ml;
5700 u.i./0,6 ml; 7600u.i./0,8 ml
Deltaparinum prezentat sub denumirea de Fragmin, seringi
62
preumplute (10000 ui/ml). Fragmin : 0,2 ml/2500 ui, 0,2ml/5000 ui,
0,3ml/7500 ui, 0,6ml/1500ui.
o Se administrează S.C. în peretele abdominal prin înţepătură
perpendiculară. Se poate administra şi i.v. prin perfuzie
continuă şi intrarterial în bolus , la începutul şedinţei de
dializa.
Forme de administrare pe Împiedica sinteza hepatica a factorilor coagulării dependentă de
cale orala vitamina K
Se recomanda în profilaxia trombozelor venoase şi accidentelor
tromboembolice după intervenţii chirurgicale la pacienţii cu risc
crescut, la bolnavii cu proteze valvulare, grefe vasculare, stenoza
mitrală
Acenocumarolum produs sub denumirea de:
o Acenocumarol - cp. - 2 mg
o Sintrom - cp. - 4 mg
o Trombostop - cp.- 2 mg;
se păstrează la 15-25°, ferit de lumină
atenţie - vărsături - disfuncţii hepatice
Reacţii adverse:
o Hemoragii - gastrointestinale, cerebrale, la nivelul tractului
urogenital (hematurie), uter (menoragii sau metroragii)
o Reacţii adverse: greaţă, vărsături, reacţii alergice, urticarie,
dermatite, febra, alopecie reversibila
Precautii in administrarea Injectarea subcutanata se pretează la cantităţi mici de soluţie
subcutanata Se folosesc ace subţiri, lungi de 12mm, care garantează injectarea
medicamentului în ţesutul subcutanat
Acul subţire scade riscul antrenării germenilor
Se prefera introducerea verticala la 90° scăzând riscul lezării unor
filete nervoase şi vaselor de sânge, ceea ce face ca durerea s3 fie mai
mica şi riscul de hematom scăzut
Acele mai lungi pot fi introduse sub un unghi de 45°, cu atenţie,
pentru a nu ajunge în grosimea muşchiului.
Pregătirea pacientului si A. Înaintea tratamentului
supraveghera lui Se determina grupul sanguin şi Rh
Medicul stabileşte bolnavii cu risc de hemoragie: ulcerul
gastroduodenal, boli hemoragice, insuficienta hepatica şi renala, AVC
recent; gravide, hipotensiunea arteriala severa
Se determina timpul de protrombina înaintea tratamentului cu
anticoagulante cumarinice (este crescut în ciroza şi hepatita)
B. în timpul tratamentului
Nu se fac injecţii i.m. şi s.c, exista risc de hematom
Se supraveghează apariţia hemoragiilor:
o gingivoragii, epistaxis
o hemoragii după ras
o hematuria - se colectează urina intr-un borcan şi se
63
examinează
o scaunul cu sânge
In cazul sângerărilor, la recomandarea medicului, se administrează
PROTAMINA în tratamentul cu Heparina şi Fitomenadiona în
tratamentul cu trombostop
Nu se fac endoscopii şi nici puncţii
Se face controlul biologic al coagulării: timpul Howell în
heparinoterapie şi timpul de protrombina în tratamentul cu
anticoagulante orale
In timpul perfuziei, recoltarea sângelui se face de la celalalt braţ
In cazul administrării subcutanate recoltarea se face la 6-8 ore de la
injecţie
Se monitorizează starea generala întrucât pot apare: frison, febra,
voma.
Pacientul este informat sa nu ia alte medicamente fără recomandare
medicala deoarece unele potenţează efectul iar altele îl diminuează
Atenţie deosebita se acorda pacientului tratat cu anticoagulante
cumarinice, deoarece tratamentul se face ambulator şi nu poate fi
supravegheat permanent
Medicamentele care cresc efectul anticoagulantelor: salicilaţi,
paracetamol, fenilbutazonă, laxative, hormoni tiroidieni, unele
antibiotice(tetraciclina, cloramfenicol), sulfamide, analgetice
Medicamente care scad efectul anticoagulantelor: pansamentele
gastrice, antiacide, barbiturice, unele tranchilizante şi neuroleptice,
diuretice mercuriale, digitalice, inhibitori tiroidieni.
Educarea pacientului Se instruieste pacientul:
Sa ia medicamentele după orarul stabilit de medic; administrarea se
face mai ales seara pentru ca medicul sa poată corecta la nevoie doza
după valoarea timpului de protrombina determinat în timpul zilei
Daca omite o doza, o poate lua în interval de 8 ore, după care se sare
peste priza şi se ia doza la ora obişnuită în ziua următoare
Sa nu-si modifice singur dozele
Să nu întrerupă brusc tratamentul, exista risc de hipercoagulabilitate şi
tromboembolie
Să se autosupravegheze şi să depisteze semnele de supradozare
(hemoragii)
Sa se prezinte cu regularitate la medic pentru recoltarea probelor de
coagulare
Sa anunţe stomatologul sau alt medic, daca este cazul, ca este în
tratament cu anticoagulante orale (ACO)
Sa nu practice sporturi violente care presupun lovituri, căderi sau
munci intense
Să continue autosupravegherea pe perioada întreruperii treptate a
tratamentului
(2-4 săptămâni) pentru ca acţiunea se menţine intre 2-5 zile după
încetarea administrării, în funcţie de anticoagulantul folosit
64
Sa evite expunerea la căldura, canicula creste efectul
Să consume o alimentaţie echilibrata şi sa nu exagereze cu alimente
bogate în vitamina K: brocoli, spanac, varza, conopida, sparanghel,
mărar, mazăre verde, soia, tomate, urzici, gălbenuş de ou, ficat (pore,
vita), salata verde, suc de grape-fruit.
Să nu consume alcool în exces, potenţează efectul ACO
Să nu folosească plante medicinale care influenţează efectul ACO:
o scad timpul de protrombină - sunătoarea, lucerna, ceaiul verde,
gingseng, coacăze negre
o cresc timpul de protrombină sau riscul de hemoragie:
usturoiul, ceaiul verde, ginko biloba
Să evite fumatul, deoarece fumul de ţigară poate scădea efectul ACO
Să informeze familia asupra tratamentului anticoagulant
Să evite tăieturile; în caz de hemoragie sa aplice un pansament
compresiv şi să se prezinte de urgenţa la spital
Să poarte asupra lui cartea de identitate, un card cu grupa sanguina şi
anticoagulantul folosit; data începerii tratamentului şi durata
probabilă, doza administrată, modul de administrare (un comprimat
seara, sau doua administrări pe zi la 12 ore preferabil la aceeaşi oră)
ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Definiţie Antibioticele sunt agenţi antimicrobieni care introduse în organism
exercita efecte toxice specifice faţă de anumite microorganisme,
paraziţi sau celule atipice, având efecte toxice mult mai reduse sau
absente faţă de celule organismului gazda.
ANTIBIOTICE BACTERIOSTATICE:
Inhibă multiplicarea germenilor şi favorizează acţiunea forţelor de
apărare ale organismului.
Principalele antibiotice bacteriostatice sunt: tertraciclina,
cloramfenicolul, eritromicina. Sunt recomandate în infecţii uşoare sau
medii.
Antibioticele pot avea:
1. Spectru îngust - asupra cocilor şi bacililor gram-pozitivi şi gram-
negativi. Permit terapia bine ţintită.
2. Spectru larg - tip tetraciclina şi cloramfenicol care acţionează asupra
cocilor şi bacililor gram-pozitivi şi gram-negativi, a rickettsiilor,
65
microplasmelor, chlamidiilor.
3. Spectru limitat (antituberculoase) - active numai fata de bacterii.
Eficacitatea depinde de:
o Rezistenţa germenilor - care reprezintă insensibilitatea la un
anumit antibiotic, şi care poate fi naturala sau dobândită
(urmare a unei transformări genetice stabile transmise de la o
generate la alta).
o Realizarea concentraţiei active - la locul de acţiune care trebuie
sa se menţină un timp suficient pentru a intoxica
microorganismele, fiind condiţionată de absorbţia
antibioticului din tubul digestiv sau de la locul injectării.
Indicații Prevenirea şi tratamentul infecţiilor. Tratamentul poate fi prin
terapia directa (împotriva unui organism specific identificat prin
cultura şi antibiograma), sau empiric (împotriva agenţilor patogeni cel
mai probabil pana când organismul specific este identificat). în general
sunt utilizate ca profilactice următoarele:
o Penicilina pentru prevenirea infecţiilor streptococice din grupul
A, a gonoreei şi sifilisului imediat după expunere. Antibiotice
pentru a preveni endocarditele bacteriene la pacienţii cu boli
cardiace valvulare.
o Antibiotice pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii la
pacienţii cu rezistenta scăzuta datorita vârstei, nutriţiei
deficitare, înaintea intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut
(chirurgia cardiaca, chirurgia gastrointestinala, proceduri
chirurgicale în ortopedie)
Principiile terapiei Limitele utilizării
medicamentoase o sunt indicate numai când o infecţie bacteriana semnificativa
antiinfectioase este diagnosticata sau suspectata puternic, sau când exista o
indicaţie stabilită pentru profilaxie.
o nu trebuie utilizate pentru infecţiile virale şi infecţii
neînsemnate. Sunt ineficiente în infecţiile virale, permit
creşterea rezistenţei.
Colectarea probelor
o colectarea pentru cultura şi antibiograma înainte de a se
administra prima doză de antibiotic
o culturile trebuiesc recoltate corect şi duse la laborator, în timp
util. Daca se întârzie poate creste contaminarea
Selectarea medicamentului
o alegerea antibioticului ar trebui sa fie bazata pe rezultatul de la
cultura microbiana şi antibiograma, pe studii privind
sensibilitatea, pentru a putea determina care medicamente sunt
cele mai eficiente. Unele microorganisme sunt în întregime
sensibile la anumite medicamente şi în cazul unor infecţii, nu
mai este necesară efectuarea testelor de sensibilitate.
o culturile şi studiile de sensibilitate sunt importante pentru
suspectarea infecţiilor gram negative datorita incidentei mari a
66
rezistentei la microorganisme
o deoarece aceste teste cer 48-72 de ore, medicul prescrie
imediat administrarea unui medicament care sa fie eficient.
Calea de administrare
o depinde mult de severitatea infecţiei
o calea orală - administrarea orală este preferata pentru iniţierea
terapiei numai în infecţiile relative uşoare
o calea injectabila (I.M., I.V., intrarahidiana) - în infecţiile
serioase este preferata rata i.v.
o aplicare locala (pe tegumente)
Durata terapiei
o variază de la o singura doza la ani
o in infecţiile acute durata medie este de 7-10 zile sau pana când
pacientul este afebril şi asimptomatic 48-72 h
Utilizarea perioperatorie
o se administrează preventiv cu o ora înainte de operaţie.
Fumizează concentraţia eficienta a ţesuturilor pe perioada
procedurii chirurgicale, când contaminarea este mare. Alegerea
medicamentului depinde de agentul patogen, o singura doza
este suficienta, putând fi repetata daca intervenţia se amână sau
se prelungeşte
Utilizarea în insuficienţă renală
o se cere precauţiune extremă, deoarece multe medicamente sunt
excretate primar prin rinichi, unele fiind nefrotoxice. Totuşi în
doze reduse sunt necesare.
Utilizarea în bolile hepatice
o în bolile severe ale ficatului medicamentele antiinfecţioase
care sunt excretate prin ficat ar trebui sa fie reduse ca doza,
unele sunt hepato-toxice. Acestea includ eritromicina,
clidamycin şi cloramfenicolul.
Utilizarea la copii
o medicamentele antimicrobiene sunt utilizate în spital şi
ambulatoriu pentru otite medii şi infecţii ale tractului
respirator. Penicilinele şi cefalosporinele sunt considerate
sigure pentru cele mai multe grupe de vârstă, totuşi ele sunt
eliminate mult mai încet la nou născuţi datorită funcţiei renale
imature şi de aceea trebuie administrate cu precauţiune.
Aminoglicozidele (ex. gentamicina) pot cauza nefrotoxicitate
şi ototoxicitate. La nou născuţi riscul este mare datorita
funcţiei renale imature. Tetraciclinele sunt contraindicate la
copii
sub 8 ani, datorita efectelor asupra dintilor (îngălbenire) şi
oaselor.
Utilizarea la persoanele în vârsta
o peniciline sunt sigure, dar pot produce hyperkalemia după
administrarea dozelor mari i.v. de penicilina G potasica şi
67
hipernatremia după administrarea de carbenicilin.
o cefalosporinele sunt în general considerate sigure, dar pot
cauza sau agrava insuficienta renala, în special când sunt
utilizate şi alte medicamente nefrotoxice.
o Aminoglicozidele sunt contraindicate. Persoanele în vârsta au
un risc mare de nefrotoxicitate şi ototoxicitate.
o Tetraciclinele exceptând doxicilina şi nitrofiirantoinul sunt
contraindicate.
Precautii speciale Se face o anamneză amănunţită privind funcţiile renală, hepatică,
auditivă şi eventuale antecedente alergice
Se respecta medicamentul recomandat având în vedere efectele şi
reacţiile adverse
Se respecta orarul, doza şi calea de administrare pentru a menţine o
concentrate activa la locul de acţiune
Se respecta durata tratamentului pentru prevenirea dezvoltării
germenilor rezistenţi
Se vor urmări reacţiile adverse:
o reacţii alergice mai frecvente la penicilina, apar în cadrul
aceleiaşi grupe de antibiotice sau apropiate ca structura. Intre
5-10% din pacienţii sensibili la penicilina pot prezenta alergie
la cefalosporine.
o reacţii toxice - interesează unele organe; aminoglicozidele sunt
ototoxice şi nefrotoxice, iar tetraciclinele, eritromicinele sunt
hepatotoxice, cloramfenicolul este toxic pentru hematopoeza,
penicilinele în doze mari şi polimixinele au efect neurotoxic.
o reacţii idiosincrazice - ca urmare a unor enzimopatii genetice
(ex. hemoliza produsa de sulfamide sau manifestările
polinevritice la izoniazida)
o reacţii de ordin biologic:
reacţii de exacerbare (Herxheimer) - rezultatul
distrugerii masive de germeni cu eliberare de
endotoxine în tratamentul cu penicilina al luesului sau
cu cloramfenicol în febra tifoida. Medicul prescrie la
început doze mici.
Rezistenta microbiana la un anumit antibiotic,
favorizata de concentraţia scăzută la locul acţiunii,
tratament de scurta durata.
Fenomene de dismicrobism - distrugerea unor germeni
concomitent cu înmulţirea celor rezistenţi care pot fi
sau pot deveni patogeni, pot produce suprainfecţii
grave mai frecvent la copii, bătrâni şi la antibiotice cu
spectru larg .Administrarea locala a antibioticelor
trebuie limitata, exista risc mare de sensibilitate şi
dezvoltare de tulpini rezistente. Se prescriu cele care nu
se administrează pe cale generala datorita toxicităţii
mari, cu capacitate alergizantă redusa, bine tolerata de
68
ţesuturi.
69
După administrare se mai introduc i.v. cel puţin 10 ml de soluţie
pentru a nu rămâne o parte din doza de medicament în tubul
perfuzorului (10% din doza amestecata în 100ml poate rămâne pe
tubul perfuzorului).
Este de preferat administrarea separata şi intermitenta, diluate cu 50-
100 ml ser fiziologic şi introdus în 20-60 min.
Administrarea lenta şi intermitenta determina mai puţină iritaţie la
nivelul venelor, evita dezactivarea medicamentului şi asigura nivelul
terapeutic.
Observații Observarea efectelor terapeutice:
Se observa reducerea roşelii, edemului, căldurii şi durerii. Semnele şi
simptomele inflamaţiei şi infecţiei uzual se diminuează sau dispar în
aproximativ 48 de ore de la începerea terapiei cu antibiotice.
In infertile sistemice se observa scăderea febrei şi a leucocitelor, create
apetitul şi pacientul se simte mai bine.
In plăgile infectate se observe descreşterea semnelor locale de
inflamaţie şi scăderea drenajului. Lichidul de drenajul se poate
schimba de la purulent la seros.
In infecţiile respiratorii se observa scăderea dispneei, tusei şi
secreţiilor. Secreţiile pot sa se schimbe de la gros la subţire şi de la
colorate la alb.
In infertile tractului urinar se observa scăderea frecvenţei micţiunilor
şi dispariţia disuriei. Se verifica rezultatul examenului de urina, pentru
a observa scăderea bacteriilor şi leucocitelor.
Observarea interacţiuni medicamentelor - cele mai semnificative interacţiuni
sunt cele care alterează eficienţa antiinfecţioaselor sau cresc toxicitatea
medicamentelor.
70
Pseudomonas) sau fungi (Candida) sunt adesea rezistente la
medicamente . Infecţiile cu aceste microorganisme sunt greu de tratat.
o stomatitele - gura inflamată, pete de culoare albă, pe mucoasa
bucală.
o Diareea
o Vaginita pustuloasa infecţioasă - iritaţie în zonă perineală,
mâncărime, scurgeri vaginale
o Semne şi simptome noi localizate - roşeaţă, căldură, edem,
durere, drenaj, expectoraţie.
o Revenirea semnelor fi simptomelor sistemice - febră,
indispoziţie.
Flebita la locul puncţiei venoase, durere la locul injecţiei i.m.. Soluţiile
parenterale şi multe medicamente anti infecţioase sunt iritante pentru
ţesuturi.
Simptome gastrointestinale - greaţă, vărsătură, diareea.
Educaţia pacientului:
Se informează pacientul asupra riscurilor şi beneficiilor
Se monitorizează starea pacientului
Se instruieste pacientul privind administrarea orala sau
locala:
o respectarea dozei şi orarului (pentru a menţine nivelul eficient
în sânge), a căii de administrare
o evitarea asocierii cu alte medicamente
o respectarea administrării în raport cu mesele, alimentele scad
absorbţia mai multor antiinfecţioase orale. Dacă
medicamentele cauzează greaţă şi vărsătură intolerabila, pot fi
luate câteva înghiţituri de alimente.
Se explică pacientului sa ia medicamentele cu un pahar plin cu apă,
pentru a scădea iritaţia gastrica şi a creste ritmul dizolvării şi
absorbţiei (tablete şi capsule).
Se explica pacientului efectul medicamentului şi faptul ca tratamentul
nu trebuie întrerupt chiar daca manifestările au dispărut şi trebuie
continuat pe toata perioada indicată.
Sa ia toate medicamentele antiinfecţioase prescrise chiar daca
simptomele au dispărut, pentru a preveni revenirea infecţiei şi apariţia
rezistenţei microorganismului la medicament.
Se informează pacientul care sunt reacţiile adverse mai frecvente:
tulburări digestive (greţuri, vărsături, uneori sângerări intestinale),
manifestări cutanate (erupţii, urticarie), tulburări urinare (la sulfamide
- oligurie, anurie), tulburări nervoase (nevrite periferice, cefalee,
insomnie) tulburări respiratorii (bronhospasm), reacţii anafilactice
Se instruieste pacientul sa raporteze greaţa, vărsătura, diareea, erupţie
cutanata, revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise
antiinfecţioasele, sau semnele unei infecţii noi (ex. Febra, ruse, gura
inflamata, drenaj). Aceste probleme pot indica efecte adverse ale
medicamentului, lipsa răspunsului therapeutic la medicament, sau
71
suprainfecţia. Unele din acestea cer evaluare şi pot indica schimbări în
terapia medicamentoasă.
Se instruieste pacientul:
o să anunţe medicul daca este în tratament cu alte medicamente
pentru a evita incompatibilităţile
o să păstreze medicamentele în condiţii recomandate de
producător (in prospect)
o să se adreseze medicului la apariţia primelor semne de
intoleranţa cunoscute sau a altor manifestări ieşite din comun
ADMINISTRAREA CORTIZONULUI
72
40 mg/1 ml, 80 mg/2 ml
o Nu se amesteca cu alte medicamente
Lemod solu 20 mg, 40 mg - flacoane cu liofilizat si fiole de 1 ml cu
solvent
o 125 mg+lfiola solvent 2 ml
o 500 mg + lfiola solvent 7,8 ml
o Soluţia reconstituita se păstrează cel mult 48 de ore la 15 - 25°,
ferită de lumină
Medrol comprimate (cp) de 16 mg, 32 mg, 4mg
Solu medrol ACT-O-VIAL (liofilizat si solvent pentru soluţie
injectabila):
40 mg/1 ml solvent, 125 mg/2 ml solvent, 250 mg/4 ml solvent, 500
mg/7,8 ml.
Flacoane bicompartimentate:
o Inferior liofilizatul iar în cel superior solventul
o Dizolvarea se face prin apăsarea pe activatorul de plastic
pentru a forţa pătrunderea solventului în compartimentul
inferior; se agita uşor.
4. PREDNISOLON
Decortin - 5mg si 20mg/cp
Solu- decortin - pulbere pentru suspensie injectabilă - 50 sau 250 mg,
flacon + l fiola de 5ml solvent
5. PREDNISON
N. Prednison - comprimate 5 mg
Prednison - comprimate 5mg
Precautii speciale Doza este strict individualizată de câtre medic
Preparatele cortizonice se administrează 2/3 din doza zilnica dimineaţa
si 1/3 după amiaza pentru a respecta nivelul maximal al secreţiei
fiziologice a cortizolului
Doza de întreţinere se administrează dimineaţa
In boli reumatismale, lupus eritematos sistemic (LES), scleroza
multipla (SM) se face puls-terapie lg/zi timp de 3 zile în perfuzie cu
glucoza 5% în cel puţin 30 minute
Dozele sub 250mg se pot administra i.v. lent în cel puţin 5', iar cele
peste 250 mg în PEV, în cel puţin 30'
Suspensiile apoase nu se administrează i.v. nici I.R.
Doza se scade treptat conform recomandării medicale
Soluţia obţinuta prin dizolvarea liofilizatului se păstrează maximum
48h.
Supravegherea Se monitorizează TA, exista risc de creştere prin retenţie hidrosalină.
pacientului Se recomanda dieta hiposodată.
Se cântăreşte periodic în timpul tratamentului de lunga durata, există
risc de obezitate
Apar pirozisul şi epigastralgii, se administrează inhibitori ai secreţiei
gastrice si regim alimentar de protecţie. Se supraveghează scaunul,
exista risc de acutizare a ulcerului gastro-duodenal.
73
Se monitorizează glicemia - creste prin gluconeogeneză. Se
recomandă regim hipoglucidic, se supraveghează atent pacienţii cu
diabet. Exista risc de diabet cortizonic. Pacientul poate acuza
slăbiciune musculara, se pierde potasiu în timpul tratamentului. Se
recomanda dieta hiperpotasică şi hiperproteică
Se supraveghează comportamentul pacientului; pot aparea stări de
agitate, insomnie, tulburări psihotice Se observa aspectul
tegumentelor, pot apare edeme.
Educarea pacientului Să ia medicamentele după masa sau împreună cu gustarea
Sa respecte orarul de administrare. 2/3 din doza la ora Să
simdindozalaoraie00
Să nu omită nici o doza de medicamente
Sa aibă asupra lui si la îndemnă medicamentele pentru a putea fi
folosite în caz de urgenţa
Sa evite situaţiile de stres accentuate (febra, infecţiile, lucrări dentare,
accidente, crize personale sau familiale)
Sa nu modifice dozele fără acordul medicului
Sa-si monitorizeze semnele şi simptomele care pot apare: anorexie,
greaţă, vărsături, slăbiciune, depresie, ameţeală, poliurie, pierdere în
greutate şi sa anunţe medicul
Sa se cântărească periodic, sa observe modificarea feţei (faţă în lună
plină), prezenţa edemelor, sa-şi măsoare TA. în cazul creşterii
ponderale sa se adreseze medicului
Sa consume o dieta hiposodată şi hiperproteică în timpul tratamentului
si sa consume moderat glucide.
Sa echilibreze efortul fizic cu repausul
Să evite activităţile suprasolicitante
Să nu facă vaccinări, exista risc de complicaţii neurologice
Să nu întrerupă tratamentul brusc sau fără acordul medicului, scăderea
dozelor se face treptat.
Se atenţionează pacientul sa nu ia medicamente fără acordul
medicului.
ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR
74
celular.
Tipuri de citostatice În funcţie de acţiunea citostatică în cursul ciclului celular distingem:
a) Citostatice fazo-dependente (acţionează într-o anumita fază a
ciclului celular):
Antimetaboliţii ® faza "S"
Vincristina ® faza "M"
Bleomicina ® faza "G"
b) Citostatice ciclo-dependente (acţionează pe tot parcursul ciclului
celular)
Agenţii alchilanţi
Scopul chimioterapiei si a) Chimioterapia de inducţie - utilizată înaintea tratamentului loco-regional
efectele acestora al unei tumori localizate cu dublu scop:
- tratamentul precoce al metastazelor infraclinice;
- diminuarea dimensiunilor tumorii primare ce permite efecuarea unui
tratament local conservator (ex.: păstrarea vocii într-un neoplasm laringian).
b) Chimioterapia adjuvantă - utilizată după tratamentul radiochirurgical
pentru a evita recidiva tumorii (ex.: neo mamar).
c) Chimioterapia paleativă - utilizată în stadiul metastatic al tumorii depăşite
chirurgical; ameliorează calitatea vieţii prin scăderea consecinţelor invaziei
tumorale (reduc durerea, dispneea, etc.).
a) Efecte imediate:
Toxicitatea hematologică - toxicitatea cea mai de temut deoarece:
- este produsă de toate citostaticele;
- poate avea risc vital pentru pacient;
- obstacolul major în creşterea dozelor de citostatic;
Afectează cele 3 linii: leucopenie, trombocitopenie, anemie şi se instalează
din a 8 -a zi de tratament.
Mielotoxicitatea este dependentă de:
- tipul citostaticului ales (antraciclinele sunt cele mai mielotoxice);
- doză;
- radioterapia asociată;
- vârsta pacientului.
Sub 3000 de leucocite/mm3 se opreşte chimioterapia
Toxicitatea digestivă (greaţă, vomă):
- cel mai emetizant citostatic (Cisplatina);
- tratament profilactic cu antiserotoninice - Ondansetron (Zofran).
Alopecia: frecventă, reversibilă; survine după a 10-a zi de tratament.
Afectarea gametogenezei: - hipospermie, amenoree, hipofertilitate
b) Efecte tardive: - uneori ireversibile
hepatotoxicitate cardiotoxicitate
nefrotoxicitate teratogenitate
toxicitate pulmonară - fibroză pulmonară
Contraindicatii tumori localizate care pot fi extirpate chirurgical şi răspund favorabil
la Rx terapie
deprimare medulară severă (leucocite sub 3000/mm3 şi numărul de
75
trombocite sub 50.000 mm3;)
sarcină (pot actiona toxic asupra embrionului=► malformatii, avort)
In stadiul terminal al neoplasmului
Prudenta la batrani
Principiile tratamentului Pentru alegerea unei scheme terapeutice se va ţine seama de:
cu citostatice 1. Particularităţile fiecărui bolnav:
- vârsta;
- starea de nutriţie;
- starea funcţională a unor organe vitale (ficat, rinichi);
valorile hemogramei; contraindicaţii temporare a citostaticului când
numărul de leucocite
< 3000/m3 şi numărul de trombocite este
< 50.000 /mm3;
- existenţa unor afecţiuni asociate.
2. Particularităţile tumorii:
localizarea tumorii (ex. tumorile cerebrale sunt mai refractare la
citostatice datorită prezenţei barierei hematoencefalice);
dimensiunile masei tumorale (tumoră mare ® irigare deficitară ®
concentraţia citostaticului insuficientă);
tipul histologic al tumorii;
ritmul de proliferare tumorală; în această situaţie numărul celulelor
aflate în faza G0 insensibile la citostatice este mare.
3. Particularităţile medicaţiei antineoplazice utilizate:
tipul agentului antitumoral ales;
doza de citostatic utilizată (se consideră doza cea mai eficientă de
citostatic doza maximă tolerată de bolnav);
folosirea combinaţiilor de medicamente citostatice:
- polichimioterapia este întotdeauna superioară monochimioterapiei
deoarece asigură maximum de distrugere a celulelor tumorale şi o
toleranţă terapeutică satisfăcătoare pentru bolnav;
- se asociază citostatice cu mecanisme de acţ. diferite pt. a
preîntâmpina apariţia rezistenţei;
- administrarea citostaticelor se face la intervale de timp bine definite
pentru a permite refacerea măduvei hemato-formatoare, dar nu şi
refacerea masei tumorale înaintea începerii unui nou ciclu terapeutic.
- asocierea citostaticelor cu Rx terapie, imunoterapie şi tratament
chirurgical.
76
Citostatice care Utilizări terapeutice:
actioneaza asupra hemopatii maligne: leucemii acute, limfoame maligne
sintezei de ADN tumori maligne solide: cancer bronhopulmonar, cancer mamar,
osteosarcom, cancer ovarian.
Efecte adverse:
mielosupresie
tulburări digestive: greţuri, vărsături, ulceraţii ale mucoaselor;
neurotoxicitate: tulburări spastice ale membrelor, encefalopatii;
efecte teratogene şi mutagene.
Administrare: oral, i.v. la intervale de 3 - 4 săptămâni; intraarterial,
intratecal (intrarahidian)
Citostatice care 1. Agenţi alchilanţi:
actioneaza asupra ADN- Ciclofosfamida
ului performant Ifosfamida
Clorambucil (LEUKERAN)
Busulfan (MYLERAN)
Cisplatina
Procarbazina (Natulan
Mecanism de acţiune:
• actionează prin alchilări (deoarece are loc înlocuirea H compuşilor
organici cu radical alchil);
• efectul citotoxic este dat de alchilarea acizilor nucleici ai ADN-ului
din celula tumorală ® rupturi ale moleculei de ADN şi legături
încrucişate (punţi) între cele 2 catene ale helixului ® împiedică
replicarea ADN-ului şi transcripţia acestuia în ARN;
• acţionează în toate fazele ciclului celular
77
1. Agenţi alchilanţi:
Ciclofosfamida
Ifosfamida
Clorambucil (LEUKERAN)
Busulfan (MYLERAN)
Cisplatina
Procarbazina (Natulan
Mecanism de acţiune:
• actionează prin alchilări (deoarece are loc înlocuirea H compuşilor
organici cu radical alchil);
• efectul citotoxic este dat de alchilarea acizilor nucleici ai ADN-ului
din celula tumorală ® rupturi ale moleculei de ADN şi legături
încrucişate (punţi) între cele 2 catene ale helixului ® împiedică
replicarea ADN-ului şi transcripţia acestuia în ARN;
• acţionează în toate fazele ciclului celular
Acţiune farmacodinamică:
acţiune citostatică antineoplazică
acţiune imunodepresoare utilă în boli autoimune, menţinerea grefei ;
Imunosupresia apărută creează o susceptibilitate crescută la infecţii ;
In plus, mulţi agenţi anticanceroşi ca ciclofosfamida sunt şi
imunosupresivi, dar şi mutageni, şi carcinogeni =►de aceea, apariţia unei
malignităţi secundare poate fi urmarea unei terapii de succes a primului
cancer, ca o complicaţie târzie a chimioterapiei
Utilizări terapeutice:
hemopatii maligne:
- limfoame maligne hodgkiniene şi non hodgkiniene;
- leucemii acute;
- mielom multiplu;
tumori maligne solide:
- tumori testiculare şi ovariene;
- neoplasm mamar;
boli autoimune.
Efecte adverse:
supresie medulară manifestată prin infecţii, hemoragii secundare;
tulburări digestive: greţuri, vărsături necesitând administrarea prealabilă de
antiemetice;
tromboze şi tromboflebite la locul injectării;
cistită hemoragică (ciclofosfamida - datorită metabolitului său toxic
acroleina cu eliminare urinară);
teratogenitate şi mutagenitate.
Administrare:
oral; i.v. perfuzie
polichimioterapie la interval de 3 - 4 săptămâni
78