Sunteți pe pagina 1din 9

192 D.W.

Winnicott

Rezumat Capitolul XII

Am ales să prezint anumite aspecte ale apărării maniacale


și ale relaţiilor ei cu poziţia depresivă. În cadrul acestui lucru
am deschis discuţia asupra termenului de „realitate internă“
Dezvoltarea emoţională primitivă1
și asupra înţelesului lui, prin comparaţie cu înţelesul termeni-
[1945]
lor de „fantasmă“ și „realitate externă“.
Propria mea înţelegere crescândă a apărării maniacale și
recunoașterea crescândă a realităţii interne au reprezentat o
mare schimbare în cadrul practicii mele psihanalitice.
Sper ca materialul meu de caz să fi oferit anumite indica-
ţii asupra modului în care apărarea maniacală este, într-un fel
sau altul, un mecanism care este frecvent folosit și pe care ana-
listul trebuie să-l aibă în minte în mod constant, la fel ca pe
oricare alt mecanism de apărare.
Nu este destul să spun că anumite cazuri manifestă apăra-
V a fi clar încă din titlu faptul că am ales un subiect
foarte larg. Tot ce pot încerca să fac este să ofer o de-
claraţie personală preliminară, (așa) cum ar fi capi-
tolul introductiv la o carte.
Nu voi începe prin a oferi un rezumat istoric în care să arăt
re maniacală, de vreme ce poziţia depresivă este obţinută în
toate cazurile mai devreme sau mai târziu, și ne putem aștep- dezvoltarea ideilor mele din teoriile celorlalţi, deoarece nu așa
ta întotdeauna la o anumită apărare împotriva ei. În orice caz, funcţionează mintea mea. Ceea ce fac este să adun diverse in-
analiza sfârșitului analizei (care poate începe chiar din prima formaţii de pe ici-colo, să revin la experienţa clinică, să îmi
clipă) include analiza poziţiei depresive. formez propriile teorii și apoi, în ultimul rând, să mă intere-
Se poate ca o analiză bună să fie incompletă pentru că sfâr- sez și să caut să aflu ce am furat și de unde. Probabil că aceas-
șitul a venit fără a fi (el însuși) complet analizat; sau se poate ta este o metodă la fel de bună ca oricare alta.
ca o analiză să se prelungească, în parte pentru că sfârșitul și Despre subiectul dezvoltării emoţionale primitive există
însuși rezultatul favorabil devin tolerabile pentru pacient doar multe lucruri care nu sunt cunoscute sau înţelese cum se cu-
după ce au fost analizate, adică după încheierea analizei po- vine, cel puţin de către mine, și s-ar putea argumenta ușor
ziţiei depresive și a apărărilor care pot fi folosite împotriva ei, în favoarea faptului că această discuţie ar trebui amânată 5
incluzând apărarea maniacală. sau 10 ani. Împotriva acestui lucru există (doar) faptul că
Termenul „apărare maniacală“ este intenţionat să acopere anumite neînţelegeri se repetă constant în cadrul întâlniri-
capacitatea unei persoane de a nega anxietatea depresivă care lor știinţifice ale Societăţii și probabil vom descoperi că deja
este inerentă dezvoltării emoţionale, anxietate care ţine de ca- știm îndeajuns pentru a preveni unele dintre aceste neînţe-
pacitatea individului de a se simţi vinovat și, de asemenea, de legeri printr-o discuţie asupra acestor stări emoţionale pri-
a-și recunoaște responsabilitatea pentru experienţele instinc- mitive.
tuale și pentru agresiunea din fantasma care însoţește expe- Fiind interesat în primul rând de pacienţii pediatrici și de
rienţele instinctuale. copii, am decis că trebuie să studiez psihoza în analiză. Am
avut aproximativ o duzină de pacienţi adulţi psihotici iar ju-
mătate dintre aceștia au fost analizaţi de o manieră destul de
vastă. Acest lucru se întâmpla în timpul războiului și pot spu-
ne că abia dacă am observat exploziile, fiind tot timpul prins
1 Citit în faţa Societăţii Psihanalitice Britanice, 28 noiembrie 1945. Int. J.
Psycho-Anal., Vol. XXVI, 1945.
194 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 195

în analiza pacienţilor psihotici, care sunt notoriu și înnebuni- Acest lucru a condus rapid la studiul și analiza unor relaţii
tor de neatenţi la bombe, cutremure și inundaţii. încă mai primitive; acestea sunt cele de care vreau să discut în
Ca urmare a acestui travaliu, am multe lucruri de comuni- această lucrare. Existenţa acestor tipuri mai primitive de rela-
cat și de aliniat la teoriile curente și probabil că această lucra- ţii de obiect nu a fost niciodată pusă la îndoială.
re ar putea fi considerată un început. Am spus că nu a fost necesară nici o modificare în tehnica
Ascultând ceea ce am de spus și (eventual) criticând, mă lui Freud pentru extensia analizei în vederea tratării depresiei
veţi ajuta să fac următorul pas, care este reprezentat de stu- și ipohondriei. Conform experienţei mele, este de asemenea
diul surselor ideilor mele, atât în cadrul travaliului clinic, cât adevărat și faptul că aceeași tehnică ne poate duce la elemen-
și în cel al lucrărilor analiștilor publicate. De fapt a fost extrem te încă și mai primitive, bineînţeles cu condiţia să luăm în con-
de dificil să nu introduc material clinic în această lucrare, pe siderare schimbările în situaţia transferenţială inerente unui
care totuși vreau să o menţin scurtă pentru a putea rămâne asemenea travaliu.
destul timp pentru discuţii. Prin acest lucru vreau să spun că un pacient care necesită
analiză pentru ambivalenţa din relaţiile externe, are fantasme
Mai întâi trebuie să îmi pregătesc calea. Voi încerca să de- despre analistul lui și despre munca acestuia, care sunt dife-
scriu diferite tipuri de psihanaliză. Este posibil să efectuăm rite de cele ale unui pacient care este deprimat. În primul caz
analiza unui pacient potrivit luând în considerare în mod munca analistului este considerată ca fiind făcută din iubire
aproape exclusiv relaţia personală cu oamenii a acelei persoa- pentru pacient, ura fiind redirecţionată înspre lucruri pline de
ne, împreună cu fantasmele conștiente și inconștiente care îm- ură. Pacientul deprimat necesită ca analistul lui să înţeleagă
bogăţesc și complică aceste relaţii între persoane întregi. Aces- că munca lui reprezintă într-o anumită măsură efortul lui de
ta este tipul original de psihanaliză. În ultimele două decenii a face faţă propriei sale depresii (a analistului) sau ar trebui să
ni s-a arătat cum să ne dezvoltăm interesul pentru fantasme spun vinovăţiei și durerii rezultate în urma elementelelor dis-
și cum propriile fantasme ale pacientului despre organizarea tructive din propria iubire (a analistului). Pentru a înainta de-a
lui internă și originile ei din experienţa instinctuală sunt im- lungul acestei idei, pacientul care cere ajutor în privinţa rela-
portante ca atare.2 Ni s-a arătat în continuare că în anumite ca- ţiilor lui de obiect primitive, pre-depresive, are nevoie ca ana-
zuri chiar aceste lucruri, fantasmele pacientului despre orga- listul lui să poată vedea propria iubire și ură pentru el, nede-
nizarea lui internă, sunt cele care sunt de o importanţă vitală, plasate și coincidente. În asemenea cazuri sfârșitul ședinţei,
astfel că analiza depresiei și a apărărilor împotriva depresiei sfârșitul analizei, regulile și reglementările, toate acestea apar
nu poate fi efectuată pe baza luării în considerare doar a rela- ca importante expresii ale urii, așa cum interpretările bune
ţiilor pacientului cu oameni reali și a fantasmelor lui despre sunt expresii ale iubirii și, simbolic, ale hranei și îngrijirii bune.
ei. Acest nou accent plasat asupra fantasmelor pacientului de- Această temă ar putea fi extensiv și util dezvoltată.
spre el însuși a deschis domeniul vast al analizei ipohondriei
în care fantasmele pacientului despre lumea lui internă o in- Înainte să intrăm direct în descrierea dezvoltării emoţiona-
clud pe cea conform căreia aceasta este localizată înăuntrul le primitive, aș vrea de asemenea să clarific faptul că analiza
propriului lui corp. A devenit posibil să punem în legătură, în acestor relaţii primitive nu poate fi întreprinsă decât ca o ex-
cadrul analizei, schimbările calitative din cadrul lumii inter- tensie a analizei depresiei. Este sigur că aceste tipuri primiti-
ne a individului cu experienţele lui instinctuale. Calitatea aces- ve de relaţii, în măsura în care apar la copii și adulţi, pot apă-
tor experienţe instinctuale stătea la baza naturii de bine sau rea ca o fugă de dificultăţile născute de următoarele stadii,
rău a ceea ce este înăuntru, ca și la baza existenţei sale înseși. conform concepţiei clasice a regresiei. Este corect ca un ana-
Acest travaliu a reprezentat un progres natural pentru list în formare să înveţe în primul rând să facă faţă ambiva-
psihanaliză; implica o nouă înţelegere dar nu o nouă tehnică. lenţei în relaţiile externe și simplei refulări și apoi să treacă la
analiza fantasmelor pacientului despre în afara și înăuntrul
2 În principal prin munca Melaniei Klein. personalităţii lui și a întregii game a apărărilor lui împotriva
196 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 197

depresiei, inclusiv originile elementelor persecutorii. Un ana- până când dezvoltarea emoţională eliberează cuceririle soma-
list va descoperi cu siguranţă aceste din urmă lucruri în orice tice. Oricum ar fi partea fizică a chestiunii, cea emoţională exis-
analiză, dar ar fi inutil și periculos din partea lui să trateze cu tă și ea.) Putem spune că un bebeluș devine capabil în acest
relaţiile în mod principal depresive, dacă nu ar fi pe deplin stadiu să-și manifeste în joc înţelegerea faptului că are un
pregătit să analizeze ambivalenţa deschisă. De asemenea este înăuntru și că lucrurile vin din afară. Arată că știe că ceea ce
adevărat și faptul că este inutil și chiar periculos să se anali- încorporează îl îmbogăţește (fizic și psihic). Mai mult decât
zeze relaţiile primitive pre-depresive, și să se interpreteze pe atât, arată că știe că poate scăpa de un anumit lucru după ce
măsură ce apar în transfer, dacă analistul nu este pe deplin a obţinut de la el ceea ce voia. Toate acestea reprezintă un pro-
pregătit să facă faţă poziţiei depresive, apărărilor împotriva gres nemaipomenit. La început (acest prag) nu este atins de-
depresiei și ideilor persecutorii care apar pentru interpretare cât din când în când și fiecare detaliu al acestui progres poa-
pe măsură ce pacientul progresează. te fi pierdut ca o regresie datorată anxietăţii.
Corolarul acestor lucruri este că acum bebelușul presupu-
Mai am de făcut niște remarce pregătitoare. S-a observat ne că și mama lui are un înăuntru, unul care poate fi bogat sau
adesea că între 5 și 6 luni în bebeluși se petrece o schimbare sărac, bun sau rău, ordonat sau învălmășit. Deci începe să fie
care face ca noi să ne referim, mult mai ușor decât înainte, la interesat de mama lui și de sănătatea ei mentală și de stările
dezvoltarea lor emoţională în termeni care se aplică fiinţelor ei de spirit. În cazul multor bebeluși, la 6 luni există o relaţie
umane în general. Anna Freud insistă în mod special asupra ca între persoane întregi. Atunci când o fiinţă umană simte că
acestui lucru și sugerează că, din punctul ei de vedere, micul este o persoană în legătură cu oamenii, acea persoană a par-
bebeluș este interesat mai degrabă de anumite aspecte ale în- curs un drum lung în dezvoltarea primitivă.
grijirii decât de anumiţi oameni. Bowlby a exprimat recent Sarcina noastră este să examinăm ceea ce se petrece în ca-
punctul de vedere conform căruia înainte de 6 luni bebelușii drul sentimentelor și personalităţii bebelușului înainte de acest
nu sunt distincţi, astfel încât separarea de mama lor nu i-ar stadiu pe care îl recunoaștem între 5 și 6 luni, dar care poate
afecta în același mod în care ar face-o după 6 luni. Eu însumi fi atins mai devreme sau mai târziu.
am declarat anterior că bebelușii ating un anumit stadiu la 6 Mai există și o altă întrebare: cât de timpuriu se petrec lu-
luni, astfel încât, deși mulţi bebeluși de 5 luni iau un obiect în crurile importante? De exemplu, ar trebui să luăm în conside-
mână și îl duc la gură, până la 6 luni bebelușul obișnuit nu rare și copilul dinainte de a se naște? Și dacă da, la ce vârstă
ajunge să continue acest lucru prin a da drumul în mod deli- după concepţie intervine psihologia? Aș răspunde că, dacă
berat obiectului, ca parte a jocului lui cu el. există un stadiu important între 5 și 6 luni, există de aseme-
Nu este nevoie să încercăm să fim prea preciși în specifica- nea un stadiu important și în perioada nașterii. Motivele mele
rea vârstei între 5 și 6 luni. Dacă un bebeluș de trei luni sau pentru această afirmaţie sunt reprezentate de marile diferen-
chiar două luni sau chiar mai puţin va atinge acel stadiu al ţe ce pot fi observate între un copil prematur și unul postma-
dezvoltării pe care descrierea generală convine să-l plaseze la tur. Aș sugera că la sfârșitul unei sarcini de nouă luni bebelu-
vârsta de 5 luni, nu se va fi produs nici o pagubă. șul devine copt pentru dezvoltarea emoţională și că dacă be-
În opinia mea, stadiul pe care îl descriem și a cărui descrie- belușul este postmatur a atins acest stadiu în uter; deci sun-
re cred că poate fi acceptată este unul foarte important. Într-o tem forţaţi să luăm în considerare sentimentele lui dinaintea
anumită măsură este o chestiune de dezvoltare fizică, pentru și din timpul nașterii. Pe de altă parte, bebelușul prematur nu
că bebelușul la 5 luni devine destul de abil pentru a putea apu- experimentează prea multe lucruri vitale până să atingă vâr-
ca obiectele pe care le vede și în curând va fi capabil să le ducă sta la care ar fi trebuit să fie născut, adică pentru câteva săp-
și la gură. Înainte nu ar fi putut să facă aceste lucruri. (Bine- tămâni după naștere. În orice caz, aceste lucruri pot constitui
înţeles că poate și-ar fi dorit să le facă. Nu există o paralelă o bază pentru o discuţie.
exactă între abilităţi și dorinţe și știm că multe progrese fizi- O altă întrebare este: din punct de vedere psihologic, exis-
ce, cum ar fi capacitatea de a merge, sunt adesea împiedicate tă ceva care să conteze înainte de 5–6 luni? Știu faptul că în
198 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 199

anumite grupuri se susţine foarte sincer că răspunsul ar fi cepută ca fiind localizată în corpul ei, care era ca o mașină
„Nu“. Acestui punct de vedere trebuie să i se acorde atenţia complexă pe care ea trebuia să o conducă cu grijă și talent con-
cuvenită, dar nu este și punctul meu de vedere. știente. O altă pacientă locuia din când în când într-o cutie de
Obiectivul principal al acestei lucrări este de a prezenta 7 metri, conectată cu corpul ei doar printr-un fir subţire. În ca-
teza conform căreia dezvoltarea emoţională timpurie a bebe- drul practicii noastre apar zilnic exemple ale acestor eșecuri
lușului, înainte ca bebelușul să se cunoască (și să-i cunoască în dezvoltarea primitivă și datorită lor ne putem reaminti im-
deci și pe ceilalţi) ca fiind persoana întreagă care este (și care portanţa unor procese ca integrarea, personalizarea și înţele-
ei sunt), este de o importanţă vitală: cheia psihopatologiei psi- gerea.
hozelor se află într-adevăr aici. Se poate presupune că, la începutul teoretic, personalitatea
este lipsită de integrare și că în cadrul dezintegrării regresive
există o stare primară înspre care duce regresia. Postulăm o
Procesele timpurii de dezvoltare lipsă de integrare primară.
Dezintegrarea personalităţii este stare psihiatrică bine cu-
Există trei procese care mie mi se pare că debutează de noscută, iar psihopatologia ei este înalt complexă. Totuși exa-
foarte timpuriu: (1) integrarea, (2) personalizarea și (3), în con- minarea acestor fenomene în analiză demonstrează că starea
tinuarea acestora, aprecierea timpului și spaţiului și a altor primară de lipsă de integrare furnizează o bază pentru dezin-
proprietăţi ale realităţii – pe scurt, înţelegerea. tegrare și că întârzierea sau eșecul în privinţa integrării pri-
Multe lucruri pe care tindem să le considerăm de la sine mare predispune la dezintegrare ca regresie sau ca rezultat al
înţelese au avut un început și o stare de la care s-au dezvoltat. eșecului în raport cu alte tipuri de apărare.
De exemplu, multe analize se îndreaptă către încheiere fără ca Integrarea debutează chiar de la începutul vieţii, dar în ca-
timpul să se fi aflat vreodată în discuţie. Dar un băiat de 9 ani drul muncii noastre nu putem s-o luăm niciodată ca fiind de
căruia îi plăcea să se joace cu Ann, în vârstă de 2 ani, era ex- la sine înţeleasă. Trebuie să o justificăm și să fim atenţi la fluc-
trem de interesat de noul bebeluș care trebuia să vină. Spunea: tuaţiile ei.
„Când se va naște noul bebeluș, el va fi născut înainte de Un exemplu de fenomene ţinând de lipsa de integrare este
Ann?“ Pentru el simţul timpului era foarte șubred. Iar o pa- furnizat de experienţa foarte frecventă a pacientului care în-
cientă psihotică nu putea să adopte nici o rutină deoarece, cepe să ofere toate detaliile sfârșitului de săptămână și la sfâr-
dacă ar fi făcut-o, nu și-ar fi dat seama dacă o zi de marţi ar fi șit se simte mulţumit dacă a fost spus totul, deși analistul sim-
fost de săptămâna trecută sau de săptămâna aceasta sau de te că nu s-a efectuat nici un travaliu analitic. Uneori trebuie să
săptămâna viitoare. interpretăm acest lucru ca o nevoie a pacientului de a-i fi cu-
Este adesea presupus că sinele este localizat în propriul noscute toate bucăţile și părţile de către o (singură) persoană,
corp; cu toate acestea o pacientă psihotică a ajuns să recunoas- analistul. A fi cunoscut înseamnă a se simţi integrat cel puţin
că în analiză că atunci când era copil credea că geamăna ei de în persoana analistului. Acesta este materialul obișnuit al vie-
la celălalt capăt al căruciorului era ea însăși. Chiar a fost sur- ţii bebelușului, iar un bebeluș care nu a avut nici o persoană
prinsă atunci când geamăna ei a fost luată în braţe și totuși ea care să-i adune bucăţile împreună debutează cu un handicap
a rămas pe loc. În cazul ei, simţul selfului și al altceva-de- în raport cu propria sarcină de autointegrare și probabil nu va
cât-self era nedezvoltat. putea reuși sau, în orice caz, nu își va putea menţine integra-
O altă pacientă psihotică a descoperit în analiză că în cea rea cu încredere.
mai mare parte a timpului a trăit în capul ei, în spatele ochi- Tendinţa înspre integrare este favorizată de două seturi de
lor. Putea să vadă prin ochii ei doar ca prin niște ferestre, așa experienţe: tehnica îngrijirii bebelușului, prin care se are gri-
că nu putea să-și dea seama ce făceau picioarele ei și în con- jă ca bebelușului să-i fie cald, să fie îmbăiat și legănat și nu-
secinţă avea tendinţa să cadă în gropi și să se împiedice de lu- mit, și de asemenea experienţele instinctuale acute care di-
cruri. Nu avea „ochi în picioare“. Personalitatea ei nu era per- năuntru tind să strângă personalitatea la un loc. Majoritatea
200 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 201

bebelușilor sunt bine avansaţi pe drumul înspre integrare în somn profund și în crizele de prostraţie însoţite de o paloare
timpul anumitor perioade ale primelor douăzeci și patru de cadaverică: „E dusă“ se spune și acest lucru este corect.
ore din viaţa lor. Pentru ceilalţi procesul este întârziat sau O problemă legată de cea a personalizării este cea a prie-
apar piedici, datorită inhibiţiei timpurii a atacului lacom. tenilor imaginari din copilărie. Aceștia nu reprezintă simple
Există întinderi lungi de timp în cadrul vieţii unui bebeluș construcţii fantasmatice. Studiul viitorului acestor prieteni
normal în care acestuia nu-i pasă dacă este mai multe bucăţi imaginari (în analiză) demonstrează că uneori reprezintă va-
sau o fiinţă întreagă sau dacă trăiește în faţa mamei sale sau riante de sine de un tip deosebit de primitiv. Nu pot să fac
în propriul lui corp, cu condiţia ca din când în când să se aici o afirmaţie clară despre ceea ce vreau să spun și ar fi de-
strângă la un loc și să simtă ceva. Mai târziu o să încerc să ex- plasat din partea mea să explic acum acest detaliu în mod
plic de ce dezintegrarea este înspăimântătoare deși lipsa de amănunţit. Aș vrea totuși să spun că această creaţie magică
integrare nu. și foarte primitivă a prietenilor imaginari este ușor folosită
În raport cu mediul înconjurător, bucăţile de tehnica îngri- ca apărare, dat fiind că scurt-circuitează în mod magic toate
jirii și feţele văzute și sunetele auzite și mirosurile mirosite anxietăţile asociate cu încorporarea, digestia, retenţia și
sunt doar treptat îmbinate împreună într-o singură fiinţă care expulzia.
poate fi numită mamă. În situaţia de transfer din analiza psi-
hoticilor vedem cea mai clară dovadă că starea psihotică de
lipsă de integrare și-a avut un loc natural într-un stadiu pri- Disocierea
mitiv al dezvoltării emoţionale a individului.
Se presupune uneori că starea de sănătate înseamnă că in- Ca o consecinţă a problemei lipsei de integrare apare o altă
dividul este tot timpul integrat și că trăiește în propriul corp problemă, aceea a disocierii. Disocierea poate fi studiată în
și că este capabil să simtă că lumea este reală. Există totuși o mod util în formele ei naturale sau iniţiale. Din punctul meu
mare cantitate de sănătate mentală care are o calitate simpto- de vedere, din starea de lipsă de integrare se dezvoltă o serie
matică, fiind încărcată cu frica sau negarea nebuniei, frica sau de ceea ce sunt apoi numite disocieri, care apar datorită fap-
negarea capacităţii înnăscute a fiecărei fiinţe umane să devi- tului că integrarea este incompletă sau parţială. De exemplu,
nă lipsită de integrare, depersonalizată și să simtă că lumea există stările liniștite și stările excitate. Cred că nu se poate
este ireală. O privare suficientă de somn produce aceste simp- spune că un bebeluș este conștient la început că, în timp ce
tome oricărei persoane.3 simte diverse lucruri în pătuţul lui sau se bucură de stimulă-
La fel de importantă ca integrarea este dezvoltarea senti- rile de la nivelul pielii din timpul băii, este același cu cel care
mentului că o anumită persoană este într-un anumit corp al ţipă pentru a obţine o satisfacere imediată, posedat de o ne-
unui anumit individ. Din nou experienţele instinctuale și re- voie imperioasă să ajungă și să distrugă ceva dacă nu este sa-
petatele experienţe tăcute ale îngrijirii corporale sunt cele care tisfăcut cu lapte. Acest lucru înseamnă că la început el nu știe
construiesc treptat ceea ce se poate numi o personalizare sa- că mama pe care o construiește prin experienţele lui liniștite
tisfăcătoare. Și, ca și în cazul dezintegrării, așa și fenomenele este aceeași cu puterea din spatele sânilor pe care și-a pus în
psihotice de depersonalizare sunt în legătură cu întârzierile minte să-i distrugă.
timpurii în procesul personalizării. De asemenea cred că nu există în mod necesar o integrare
Depersonalizarea reprezintă un fapt obișnuit la adulţi și între un copil adormit și un copil treaz. Această integrare se
copii, se ascunde de exemplu adesea în ceea ce se numește dezvoltă în decursul timpului. O dată cu reamintirea viselor
și chiar cu transmiterea lor cumva unei a treia persoane, diso-
3 Prin intermediul expresiei artistice putem spera să ne păstrăm în con- cierea este întreruptă puţin; dar unii oameni nu-și amintesc
tact cu personalităţile noastre primitive din care provin cele mai intense sen- niciodată în mod clar visele, iar copiii depind foarte mult de
timente și senzaţii chiar înspăimântător de acute, iar dacă suntem doar sănă- adulţi în încercarea de-a ajunge să-și cunoască visele. Este nor-
toși mental, suntem într-adevăr săraci. mal pentru copiii mici să aibă pavor și vise pline de anxieta-
202 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 203

te. În aceste momente copiii au nevoie de cineva pentru a-i Voi încerca să descriu acest fenomen, așa cum îl văd eu, în
ajuta să-și reamintească ce au visat. De câte ori un vis este atât termenii cei mai simpli posibili. În termeni de bebeluș și sâ-
visat cât și reamintit, aceasta reprezintă o experienţă preţioa- nul mamei (nu pretind că sânul este esenţial ca vehicul al iu-
să exact din cauza întreruperii disocierii pe care o reprezintă. birii materne), bebelușul are nevoi imperioase instinctive și
Oricât de complexă ar putea fi o asemenea disociere la copil idei prădalnice. Mama are un sân și puterea de a produce lap-
sau adult, rămâne un fapt stabilit că poate debuta din alter- te și ideea că i-ar plăcea să fie atacată de un bebeluș înfome-
nanţa naturală a stărilor de somn și trezie, datând din momen- tat. Aceste două fenomene nu intră în legătură unul cu celă-
tul nașterii. lalt până când mama și copilul nu trăiesc o experienţă împreu-
De fapt, viaţa în stare de trezie a unui bebeluș probabil nă. Mama, fiind matură și aptă din punct de vedere fizic, tre-
poate fi descrisă ca o disociere de starea de somn, care se dez- buie să fie cea având toleranţă și înţelegere, astfel încât să fie
voltă treptat. ea cea care să producă o situaţie care să poată, cu puţin noroc,
Creaţia artistică ia treptat locul viselor sau se adaugă la ele, să ducă la prima legătură pe care bebelușul să o facă cu un
fiind de o importanţă vitală pentru bunăstarea individului și obiect extern, un obiect care este extern sinelui din punctul de
deci pentru întreaga omenire. vedere al copilului.
Disocierea reprezintă un mecanism de apărare extrem de Văd acest proces ca două linii care ar veni din direcţii opu-
(larg) răspândit și conduce la rezultate surprinzătoare. De se și ar fi predispuse la a se apropia una de cealaltă. Dacă se
exemplu viaţa urbană reprezintă o disociere, și încă una se- suprapun, apare un moment de iluzie – o bucată de experien-
rioasă pentru civilizaţie. De asemenea războiul și pacea. Ex- ţă pe care bebelușul poate să o ia ca fiind fie halucinaţia lui, fie
tremele din boala mentală sunt bine cunoscute. În copilărie di- un lucru aparţinând realităţii externe.
socierea apare de exemplu în cadrul unor condiţii frecvente, Cu alte cuvinte, bebelușul se îndreaptă înspre sân atunci
cum ar fi somnambulismul, incontinenţa fecalelor, în anumi- când este excitat și pregătit să halucineze ceva potrivit pen-
te forme de strabism etc. În evaluarea unei personalităţi, diso- tru a fi atacat. În acel moment apare sfârcul real iar el poate
cierea este foarte ușor de trecut cu vederea. simţi că acela a fost sfârcul pe care l-a halucinat. Astfel încât
ideile lui sunt îmbogăţite cu detaliile reale ale vederii, ale
simţului tactil, ale mirosului, iar data viitoare acest material
Adaptarea la realitate va fi folosit în cadrul halucinaţiei. În acest mod el începe să
construiască capacitatea de a conjura ceea ce este într-adevăr
Acum să presupunem că există integrare. Dacă facem disponibil. Mama trebuie să continue să furnizeze acest tip
acest lucru, ajungem la un alt subiect imens: relaţia prima- de experienţă bebelușului. Procesul este extrem de simplifi-
ră cu realitatea externă. În cadrul analizelor obișnuite pu- cat dacă bebelușul este îngrijit de către o singură persoană și
tem să luăm și chiar luăm ca fiind de la sine înţeles acest pas printr-o singură tehnică. E ca și cum bebelușul este într-ade-
în dezvoltarea emoţională, pas care este extrem de complex văr proiectat să fie îngrijit de la naștere de propria lui mamă
și care, atunci când este făcut, reprezintă un mare avans în sau, în lipsa acesteia, de o mamă adoptivă, și nu de mai mul-
dezvoltarea emoţională, dar care nu este niciodată făcut și te bone.
stabilit pe deplin. Multe cazuri pe care nu le considerăm po- Mai ales la început mamele sunt de o importanţă vitală, și
trivite pentru analiză, într-adevăr nu sunt potrivite dacă nu este într-adevăr sarcina unei mame să-și protejeze copilul de
putem face faţă dificultăţilor de transfer care aparţin unei complicaţiile care încă nu pot fi înţelese de către acesta și să
lipse esenţiale de adevărată relaţie cu realitatea externă. continue în mod constant să furnizeze bucăţi simplificate de
Dacă permitem analiza psihoticilor, vom descoperi că, în ca- lume pe care bebelușul să ajungă să le cunoască prin interme-
drul anumitor analize, această lipsă esenţială de adevărată diul ei. Obiectivitatea, sau o atitudine știinţifică, se poate con-
relaţie cu realitatea externă reprezintă aproape întreaga pro- strui doar plecând de la o astfel de bază. Toate eșecurile din
blemă. domeniul obiectivităţii, de la orice dată ulterioară, au o legă-
204 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 205

tură cu eșecul în acest stadiu al dezvoltării emoţionale primi- prins de ea doar prin intermediul analizei, un bărbat care avu-
tive. Doar pe baza monotoniei o mamă poate adăuga într-un sese o experienţă timpurie cu mama sa și în căminul său, ex-
mod profitabil bogăţie. trem de bună.4 Principala lui frică era de satisfacţie.
Una dintre consecinţele acceptării realităţii externe este Îmi dau seama că aceste lucruri reprezintă doar o simplă
reprezentată de avantajele care pot fi trase din aceasta. Au- schiţă a vastei probleme a pașilor iniţiali în dezvoltarea unei
zim adesea de frustrările foarte reale impuse de realitatea ex- relaţii cu realitatea externă și a relaţiei fantasmei cu realitatea.
ternă dar mai puţin de ușurarea și satisfacţia pe care o per- În curând va trebui să adăugăm idei de încorporare. Dar la în-
mite. Laptele real este satisfăcător în comparaţie cu laptele ceput trebuie efectuat un simplu contact cu realitatea externă
imaginar, dar nu asta vreau să spun. Ceea ce vreau să spun sau împărtășită, prin aceea că bebelușul halucinează și lumea
este că, în fantasmă, lucrurile funcţionează în mod magic: în prezintă, însoţit de momente de iluzie din partea bebelușului
fantasmă nu există frâne iar iubirea și ura produc efecte alar- în care consideră halucinaţia și lumea ca fiind identice, când
mante. Realitatea externă are frâne în cadrul ei și poate fi stu- ele de fapt nu au fost niciodată așa.
diată și cunoscută iar fantasma poate fi de fapt complet to- Pentru ca această iluzie să se producă în mintea bebelușu-
lerabilă doar atunci când realitatea obiectivă este bine apre- lui, trebuie ca o fiinţă umană să-și dea osteneala în mod con-
ciată. Subiectivul are o valoare nemaipomenită dar este atât tinuu să prezinte bebelușului lumea într-o formă în care poa-
de alarmant și magic încât nu poate fi savurat decât ca o pa- te fi înţeleasă și, într-un mod limitat, potrivită pentru nevoile
ralelă la obiectiv. bebelușului. Din acest motiv un bebeluș nu poate exista psi-
Se va putea vedea că fantasma nu este ceva creat de indi- hologic sau fizic independent, ci la început are într-adevăr ne-
vid pentru a face faţă frustrărilor realităţii externe. Acest lu- voie de o persoană care să-l îngrijească.
cru este adevărat doar despre activitatea de a fantasma. Fan- Subiectul iluziei este unul foarte larg și care necesită stu-
tasma este mai veche decât realitatea iar îmbogăţirea fantas- diu; se va descoperi că furnizează cheia pentru înţelegerea in-
mei cu bogăţiile lumii depinde de experienţa iluziei. teresului copilului pentru bule, nori, curcubee și toate feno-
Este interesant de examinat relaţia individului cu obiecte- menele misterioase, ca și pentru înţelegerea interesului lui
le din lumea auto-creată a fantasmei. De fapt, în cadrul aces- pentru puf, care este cel mai dificil de explicat în termeni de
tei lumi auto-create, există toate gradele de dezvoltare și so- instinct direct. Undeva, aici, se încadrează și interesul pentru
fisticare în funcţie de cantitatea de iluzie care a fost experi- respiraţie, despre care nu se decide niciodată dacă vine în pri-
mentată și, prin aceasta, în funcţie de cât de mult această mul rând dinăuntru sau din afară, și care furnizează o bază
lume auto-creată a fost incapabilă sau capabilă să folosească pentru concepţia spiritului, sufletului, animei.
ca material obiectele percepute ale lumii externe. Acest lucru
necesită în mod evident un expozeu mult mai lung într-un alt
cadru. Cruzimea primitivă (stadiul de pre-interes)
În cadrul celei mai primitive stări, care în boală poate fi
păstrată, și până la care poate conduce regresia, obiectul se Acum ne aflăm într-o poziţie care ne permite să ne îndrep-
comportă conform unor legi magice, de exemplu există când tăm atenţia înspre cel mai timpuriu tip de relaţie între un be-
este dorit, se apropie de tine când te apropii de el, rănește când beluș și mama lui.
este rănit. În ultimul rând dispare când nu este dorit. Chiar dacă se presupune că individul devine integrat și
Această ultimă caracteristică este cea mai înspăimântătoa- personalizat și că procesul lui de înţelegere a debutat bine, încă
re și este singura anihilare reală. A nu dori, ca rezultat al sa-
tisfacţiei, înseamnă a anihila obiectul. Acesta este unul dintre 4 Doar voi menţiona un alt motiv pentru care un bebeluș nu este satisfă-
motivele pentru care bebelușii nu sunt tot timpul fericiţi și cut de satisfacere. Se simte înșelat. Se poate spune că intenţionase să efectu-
mulţumiţi după o masă satisfăcătoare. Un pacient de-al meu eze un atac canibalic și că a fost oprit de un sedativ, hrana. În cel mai bun caz
a purtat cu el această frică până în viaţa de adult și s-a des- poate să amâne atacul.
206 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 207

mai există un drum lung de parcurs înainte de a fi legat ca o nă. În acest caz obiectul sau mediul înconjurător este parte din
persoană întreagă de o mamă întreagă și de a fi interesat de sine în măsura în care este și instinctul care îl conjură7. În ca-
efectul propriilor lui gânduri și acţiuni asupra ei. drul introversiei de origine timpurie și deci de calitate primi-
Trebuie să postulăm o relaţie timpurie de obiect crudă. tivă, individul trăiește în acest mediu înconjurător care este el
Din nou, aceasta poate fi doar o fază teoretică și cu siguran- însuși, și ce viaţă săracă este aceasta. Nu există dezvoltare pen-
ţă nimeni nu poate fi crud după intrarea în stadiul de inte- tru că nu există îmbogăţire dinspre realitatea externă.
res dacă nu se află într-o stare disociată. Dar stările disocia- Pentru a ilustra aplicaţiile acestor idei, voi adăuga o notă
te crude sunt frecvente în copilăria timpurie și ies la supra- despre suptul degetului mare (incluzând și suptul pumnului
faţă și în anumite tipuri de delincvenţă și nebunie, iar în sta- sau al restului degetelor de la mână). Acest lucru poate fi ob-
rea de sănătate trebuie să fie disponibile. Copilul normal sa- servat începând de la naștere și deci se poate presupune a avea
vurează o relaţie crudă cu mama lui, fapt ce se manifestă cel un înţeles care se dezvoltă de la primitiv înspre sofisticat, fi-
mai mult în joc; el are nevoie de mama lui pentru că doar din ind important atât ca activitate normală, cât și ca simptom al
partea ei se poate aștepta să tolereze această relaţie crudă cu tulburării emoţionale.
ea chiar și la nivel de joc, deoarece acest lucru chiar o răneș- Suntem obișnuiţi ca termenul de autoerotic să acopere și
te și o epuizează. În lipsa acestui joc cu ea, bebelușul nu poa- aspectul suptului degetului mare. Gura este o zonă erogenă,
te decât să-și ascundă partea crudă și să-i dea viaţă într-o sta- anume organizată în copilăria timpurie, iar copilul care își
re de disociere.5 suge degetul mare savurează plăcerea. De asemenea are idei
Pot să aduc aici vorba de marea frică de dezintegrare ca plăcute.
fiind opusă acceptării simple a lipsei de integrare primară. Ura este și ea exprimată atunci când bebelușul își rănește
O dată ce individul a atins stadiul de interes, nu poate să nu degetele printr-un supt prea viguros sau continuu și, în orice
ţină seama de rezultatul impulsurilor sale sau de acţiunea caz, va adăuga în curând și rosul unghiilor pentru a face faţă
acelor bucăţi din el ca o gură care mușcă, ochi care înjunghie, acestei părţi a sentimentelor lui. Este de asemenea predispus
ţipete care străpung, gât care suge etc., etc. Dezintegrarea în- la a-și răni și gura. Dar nu este sigur dacă tot răul care poate
seamnă abandonare în faţa impulsurilor, de necontrolat pen- fi făcut unui deget sau gurii prin această metodă este parte a
tru că acţionează de sine stătător; și, mai mult decât atât, urii. Se pare că există în cadrul lui elementul conform căruia
acest lucru conjură ideea de impulsuri de necontrolat într-un ceva trebuie să sufere dacă bebelușul urmează să aibă o plă-
mod similar (datorită disocierii) direcţionate înspre bebeluș cere: obiectul iubirii primitive suferă și datorită faptului că este
însuși.6 iubit, nu numai datorită faptului că este urât.
În suptul degetelor, și mai ales în rosul unghiilor, putem
vedea o întoarcere înspre înăuntru a iubirii și urii, pentru mo-
Răzbunarea primitivă tive cum ar fi nevoia de a conserva obiectul extern de interes.
De asemenea putem vedea o întoarcere înăuntru înspre sine
Să mergem înapoi o jumătate de stadiu: cred că este ceva în faţa frustrării din iubirea pentru un obiect extern.
uzual a se postula o relaţie de obiect încă mai primitivă în ca- 7 Acest lucru este important în ceea ce privește relaţia noastră cu psiho-
drul căreia obiectul se poartă într-o manieră răzbunătoare.
logia analitică a lui Jung. Noi încercăm să reducem totul la instinct iar psiho-
Acest lucru este anterior unei relaţii reale cu realitatea exter- logii analitici reduc totul la această parte a sinelui primitiv care arată ca me-
diul înconjurător dar care se naște din instinct (arhetipul). Ar trebui să ne mo-
5 Există în mitologie o figură crudă – Lilith – ale cărei origini ar fi util de dificăm punctul de vedere pentru a cuprinde ambele idei și să înţelegem (dacă
studiat. este adevărat) că, în cadrul celei mai timpurii stări primitive teoretice, sinele
6 Crocodilii nu numai că plâng atunci când nu se simt triști – lacrimi apar- are propriul mediu înconjurător, autocreat, care este sine în măsura în care
ţinând stadiului de pre-interes; de asemenea reprezintă ușor selful primitiv sunt și instinctele care l-au creat. Aceasta este o temă care necesită dezvolta-
crud. re ulterioară.
208 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 209

Subiectul nu este epuizat de acest fel de consideraţii și me- Rezumat


rită un studiu mai aprofundat.
Cred că toată lumea ar fi de acord că suptul degetului mare S-a efectuat o încercare de a formula procesele emoţionale
este făcut și pentru consolare, nu numai pentru plăcere; pum- primitive care sunt normale în copilăria timpurie și care apar
nul sau degetul se află acolo în loc de sân sau de mamă sau într-un mod regresiv în psihoze.
de oricine altcineva. De exemplu, un bebeluș de aproape 4 luni
reacţiona la pierderea mamei lui printr-o tendinţă de a-și băga
pumnul pe gât, astfel încât ar fi murit dacă nu ar fi oprit fizic
să mai facă asta.
În timp ce suptul degetului mare este normal și universal,
întinzându-se până la folosirea suzetei și chiar până la diver-
se activităţi ale adulţilor normali, este de asemenea adevărat
că suptul degetului mare persistă în cadrul personalităţilor
schizoide iar în asemenea cazuri este extrem de compulsiv. În
cazul unui pacient de-al meu s-a transformat la 10 ani într-o
compulsie de a citi tot timpul.
Aceste fenomene nu pot fi explicate decât pe baza presu-
punerii că această activitate reprezintă o încercare de a locali-
za obiectul (sân etc.), de a-l menţine la jumătatea distanţei în-
tre înăuntru și în afară. Acest lucru este o apărare împotriva
pierderii de obiect fie din cadrul realităţii externe, fie dinăun-
trul corpului, adică împotriva pierderii de control asupra
obiectului.
Nu am nici o îndoială că și suptul normal al degetului mare
are această funcţie.
Elementul auto-erotic nu este întotdeauna în mod clar de
cea mai mare importanţă și cu siguranţă folosirea suzetei și a
pumnului devine în curând o apărare clară împotriva senti-
mentelor de nesiguranţă și a altor anxietăţi de tip primitiv.
În sfârșit, toate activităţile de supt al pumnului furnizează
o dramatizare utilă a relaţiei primitive de obiect în cadrul că-
reia obiectul este individul în măsura în care dorinţa de obiect
este de asemenea individul, deoarece obiectul este creat în
urma dorinţei sau este halucinat, la început fiind independent
de co-operarea din partea realităţii externe.
Unii bebeluși își bagă un deget în gură în timp ce sug la
sân, astfel (într-un fel) menţinându-se în contact cu realitatea
auto-creată și folosind în același timp realitatea externă.