Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

REFERAT LA DREPT ADMINISTRATIV

FORMELE DE RĂSPUNDERE

Student: Nedelcu Mihai


Anul I, Specializarea: Drept - ID
Formele de răspundere specifice dreptului administrativ

În cazul încălcării normelor juridice se pun în pericol valorile sociale pe care aceste
norme le apără. Pentru ocrotirea acestor valori s-a stabilit o răspundere juridică, atunci când
normele juridice sunt încălcate, în sensul că persoanele care se fac vinovate de săvârşirea unor
fapte, prin care se încalcă normele juridice, să suporte anumite consecinţe juridice, adică să
fie pasibile de aplicarea de sancţiuni juridice.
Răspunderea juridică poate fi utilizată fie în accepţiunea de ansamblu de norme
juridice care reglementează relaţiile sociale în cazul încălcării normelor juridice, fie de situaţie
juridică în care se află persoana care a încălcat normele juridice.
În raport cu gravitatea încălcării, cu consecinţele faptei antisociale, există mai multe
forme de răspundere juridică.
Astfel, există o răspundere penală, în cazul săvârşirii unor fapte deosebit de grave din
punct de vedere al valorilor ocrotite, anume în cazul săvârşirii de infracţiuni.
Pentru fapte având un pericol social mai redus, anume abaterile administrative, a fost
instituită răspunderea administrativă.
Nerespectarea îndatoririlor de serviciu antrenează, în general, răspunderea
disciplinară.
În sfârşit, există şi o răspundere civilă, în situaţia în care prin fapta săvârşită s-au
produs şi prejudicii materiale, fie în dauna societăţii fie în dauna unei alte persoane fizice sau
juridice.
Pentru a exista răspundere juridică, este necesar ca fapta săvârşită să fie incriminată de
normele juridice, persoana în cauză să săvârşească fapta cu vinovăţie şi să existe o legătură
cauzală între faptă şi consecinţele antisociale produse.
Stabilirea unei anumite forme de răspundere juridică pentru săvârşirea unor fapte
antisociale depinde de voinţa şi interesele celor aflaţi la conducerea statului în acel moment,
de importanţa valorilor sociale ce trebuie ocrotite, potrivit evaluării date de guvernanţi, în
scopul deplinei apărări a acestor valori.
În cadrul formelor răspunderii juridice, un loc important îl ocupă răspunderea
administrativă. Acest fapt se explică prin aceea că printre cele mai frecvente fapte
antisociale se numără şi abaterile administrative, în primul rând săvârşirea de
contravenţii.
Răspunderea administrativă nu trebuie confundată cu răspunderea contravenţională, nu
trebuie redusă la aceasta din urmă. Răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii
administrative, neîndoielnic, cea mai des întâlnită şi cea mai importantă.

Răspunderea administrativ-disciplinară

Fapta de încălcare cu vinovăţie a normelor dreptului administrativ poartă numele de


abatere disciplinară.
Trăsăturile principale ale răspunderii administrativ - disciplinare sunt:
se întemeiază, în general, pe încălcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi
atrasă şi de abaterile administrative rezultate din încălcarea legii penale;
autorul abaterii poate fi:
un organ al administraţiei publice;
un funcţionar public;
un organism nestatal;
o persoană fizică.
subiectul activ al raportului juridic de tragere la răspundere este întotdeauna o autoritate
publică;
se întemeiază pe vinovăţia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate de drept
administrativ;
Sancţiunile pentru abaterile administrativ - disciplinare îmbracă mai multe modalităţi
cum ar fi:
amenda, ca în situaţia încălcării unor dispoziţii ale Legii nr.26/1990, privind Registrul
Comerţului;
majorări de întârziere pentru neplata la timp a obligaţiilor bugetare privind impozite,
taxe, contribuţii etc.;
dizolvarea organului ales : ex. Consiliul local care a adoptat, în mod repetat, hotărâri
anulate de instanţa ca nelegale;
demiterea primarului etc.
Procedura de aplicare a sancţiunilor administrativ - disciplinare trebuie să fie una
contencioasă. Aceasta cuprinde norme cu privire la :
constatarea faptei, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul vătămător;
termenele de prescripţie sau de decădere;
stabilirea organului administraţiei publice competent să constate săvârşirea abaterii şi
conţinutul actului de constatare;
exercitarea căilor de atac;
modalităţi de executare etc.
În opinia profesorului A. Iorgovan, răspunderea administrativ-disciplinară, este situaţia
juridică prin care se concretizează raportul sancţionator fără caracter contravenţional, stabilit între
subiectul activ al faptei care săvârşeşte cu vinovăţie o abatere
administrativ-disciplinară şi subiectul activ al răspunderii, anume autoritatea care aplică
sancţiunea.
Din aceasta definiţie rezultă că răspunderea administrativ-disciplinară prezintă
următoarele trăsături:
este o situaţie juridică, anume un complex de drepturi şi obligaţii corelative, care formează
conţinutul unui raport juridic sancţionator fără caracter contravenţional;
subiectul activ al răspunderii administrativ-disciplinare este o autoritate publică ce trebuie să
sancţioneze fapta ilicită săvârşită de o persoana fizică sau juridică.

Referitor la subiectul pasiv al răspunderii administrativ-disciplinare, acesta poate fi un


organ de stat, pentru care interesează calitatea de persoană de drept public, nu neapărat de
persoană juridică, ce are personalitate juridică; o organizaţie nestatală sau o persoană fizică,
funcţionar public sau fără această calitate;
Temeiul obiectiv al răspunderii este dat de abaterea administrativ-disciplinară prin care se încalcă, în
principal, o normă de drept administrativ şi prin excepţie, o normă de drept penal,

care priveşte fapta cu caracter administrativ care, conform disp. art. 181 din Codul penal, nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Cât priveşte temeiul subiectiv al răspunderii administrativ-disciplinare, acesta este
constituit de vinovăţie, în lipsa acesteia neexistând răspunderea amintita;
Sancţiunile administrativ-disciplinare nu sunt privative de libertate (exemplu, suspendarea
permisului auto pentru nerespectarea regulilor de circulaţie) spre deosebire, de pildă, de
sancţiunile contravenţionale care pot avea şi caracter privativ de libertate (închisoare
contravenţională).
Răspunderea contravenţională

Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin


lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
Contravenţia prezintă un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, fapt care
determină ca şi sancţiunile care se aplică în cazul contravenţiilor să fie mai puţin aspre decât în
cazul infracţiunilor.
Severitatea mai scăzută a sancţiunilor contravenţionale, se referă mai ales, la faptul că, în
cazul săvârşirii de contravenţii, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, nu se aplică măsuri
privative de libertate, ci sancţiuni de altă natură, de regulă plata unor amenzi.
În ceea ce priveşte răspunderea contravenţională a persoanelor fizice, există anumite
condiţii.
Astfel, minorii sub 14 ani nu răspund, iar sancţiunea închisorii contravenţionale nu poate
fi aplicată decât celor care au împlinit vârsta de 16 ani.
Aceste reglementări se bazează pe faptul că minorii nu au suficient discernământ spre a
putea aprecia periculozitatea faptelor lor.
În cazul unor contravenţii, făptuitorul trebuie să aibă o anumită calitate, ca de exemplu,
conducător auto, gestionar, posesor al unui permis de pescuit etc.

BIBLIOGRAFIE
Corneliu Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului, Comentarii pe articole, vol.I
Drepturi şi libertăţi, Ed.All Beck, Bucureşti, 2005
Corneliu- Liviu Popescu, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (1999-
2002), Edit. All Beck, Bucureşti, 2003
Corneliu- Liviu Popescu, Drepturile de procedură în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (2001-2002), Edit. All Beck, Bucureşti, 2003
Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei, Culegerea de decizii pe anul 1993,
Editurile „Continent XXI” şi „Universul”, Bucureşti, 1994
Tratate ale Consiliului Europei - Texte esenţiale – Les editions du Conseil de l’Europe,
2002
Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa, Institutul European din România, ed-a 2-a
revizuită Bucureşti, 2005

S-ar putea să vă placă și