Descoperirile din vestigiile romane arata că romanii aveau o

dantură perfectă. De ce?

Cancer, diabet, imbatranire prematura. Doar cateva dintre efectele sale.

Poate ca este bun la gust, dar zaharul este dezastruos pentru corp.
Studiile arata ca acesta contribuie semnificativ la dezvoltarea cariilor dentare, iar noi dovezi
arheologice obstinute odata cu ultimele descoperiri in vestigiile romane par sa confirme aceasta
concluzie.

Zaharul rafinat pare sa fie singura cauza a cariilor

dentare
Afirmatia ca zaharul este singura cauza a cariilor dentare este una indrazneata, insa este ceea ce un
studiu de la Colegiul Universitar din Londra si Scoala de Igiena si Remedii Tropicale din Londra a
descoperit anul trecut. Cercetatorii au prelevat mostre din bazele de date publice de la populatiile din
intreaga lume si conform acestora, cu cat o populatie consuma mai mult zahar, cu atat mai mare este
prevalenta cariilor dentare.
Boala necontagioasa cu cea mai mare frecventa in intreaga lume, caria dentara afecteaza un numar
impresionant de 92 % dintre adultii din tarile industrializate.
“Informatiile din Japonia au fost in mod special reprezentative, pentru ca populatia nu a avut acces la
zahar pe perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial si o perioada scurta ulterior,” a scris profesorul
emerit de Sanatate Publica Dentara de la Colegiul Universitar din Londra, Aubrey Sheiham, autorul
studiului. “Am descoperit ca in aceasta perioada cariile s-au redus enorm, insa au revenit de indata ce
zaharul a inceput sa fie importat.”
Studiul a aratat si faptul ca doar 2% dintre nigerieni au suferit de carii dentare in perioada in care
alimentatia lor continea doar 2 grame de zahar pe zi.

Dintii vechilor romani erau extrem de sanatosi

Potrivit unui raport publicat de CNN, cercetatorii care lucrau in Pompei, Italia — orasul acoperit de
lava vulcanului Vezuviu dupa eruptia din anul 79 I.Hr — au descoperit ca dintii vechilor romani erau
intr-o forma foarte buna.
“Alimentatia lor era saraca in zahar si bogata in fructe si legume,” relateaza medicul ortodont Elisa
Vanacore despre romani.

Zaharul nu distruge numai dintii

Cand consumam cantitati mari de zahar nu ne punem numai sanatatea orala in pericol. Un studiu din
2013 publicat in Revista Asociatiei Americane pentru Inima a aratat ca zaharul poate afecta in mod
negativ actiunea de pompare a inimii, marind riscul de insuficienta cardiaca.
Un alt studiu din 2013 efectuat de cercetatorii de la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid a aratat
ca zaharul determina intestinele sa stimuleze productia unui hormon denumit polipeptid inhibitor
gastric (PIG). Hormonul, la randul sau, stimuleaza pancreasul sa mareasca nivelul de insulina. Acest
proces joaca un rol semnificativ in dezvoltarea cancerului, marind vulnerabilitatea celulelor la boli.
Ce se intampla in corpul tau atunci cand consumi prea mult zahar?

Dietele bogate in zahar contribuie si la obezitate, diabet de tip 2 si multe alte afectiuni. Descoperirile
recente cu privire la sanatatea dentara a stravechilor locuitori din Pompei este o dovada in plus despre
ceea ce se stia deja: zaharul ne face rau. Iar pentru cei care se lupta cu aceasta dependenta, renuntarea
la zahar poate fi cea mai dificila si in acelasi timp cea mai buna decizie pe care o pot lua pentru
sanatatea lor.
 Fluorul, elementul care calcifica sufletul

Descoperirea
Studii publicate in 2001 au aratat ca depozitele de fluor de la nivelul glandei pineale se acumuleaza
odata cu varsta si sunt asociate cu o calcifiere marita a acestei glande. Unsprezece cadavre ale unor
adulti in varsta au fost disecate si glandele pineale ale acestora analizate:
"S-a gasit o corelatie pozitiva intre fluorul pineal si calciul pineal (r = 0.73, p<0.02), insa nicio
corelatie intre fluorul pineal si fluorul de la nivelul oaselor. La batrânete, glanda pineala a acumulat
mult mai mult fluor iar proportia de fluor/calciu este mai mare decat cea a oaselor."

Ce este glanda pineala?

Glanda pineala este o glanda mica endocrina de la nivelul creierului vertebratelor, denumita uneori
"cel de-al treilea ochi "1 pentru ca este un organ fotosensibil, localizat central cu trasaturi celulare
similare cu retina din corpul uman.
Intr-un articol din libraria nationala de medicina din America, este descris rolul glandei pineale in
termeni mai tehnici:
"Rolul fotoreceptorilor non vizuali este de a sincroniza functiile periodice ale organismelor vii cu
perioadele de lumina din mediu pentru a contribui la supravietuirea variatelor specii in biotopi
diferiti." (1)
Rolul cel mai cunoscut al glandei pineale este cel de producere a hormonului melatonina din
serotonina (stimulata de absenta luminii) care afecteaza tiparele de somn/veghe si ritmurile
sezoniere /circadiene. In forma de con de dimensiunea unui bob de mazare, este localizata aproape de
centrul creierului, intre cele doua emisfere si are o structura unica, ea nefiind protejata de bariera
sange-creier. Acest lucru explica si de ce doar ea este expusa la calcifiere prin expunerea la fluor.

Mai mult decat o glanda endocrina

Din punct de vedere tehnic glanda pineala la mamifere este un tesut neural, iar celulele din interiorul
glandei pineale - pinealocitele - au caracteristici asemanatoare cu ale celulelor fotoreceptori din
retina.
Acest lucru a condus la concluzia ca ar trebui reclasificata:
"Dupa parerea noastra, principala tendinta din literatura de azi cu privire la functiile pineale -
considerand organul doar o glanda endocrina obisnuita - deviaza de la aceasta baza structurala si
histochimica." (2)
Glanda pineala a fost in centrul atentiei inca din timpurile stravechi. Galen a descris-o in al 3-lea
secol, in timp ce filozoful René Decartes (1596-1650) a spus despre glanda pineala ca este "lacasul
sufletului." Motivatia pentru care a ajuns la aceasta concluzie este foarte interesanta:
"In opinia mea aceasta glanda este lacasul sufletului si locul unde se nasc toate gandurile noastre.
Motivul pentru care cred acest lucru este ca nu pot gasi nicio alta parte a creierului, in afara de
aceasta, care sa nu fie dubla. Daca putem vedea un singur lucru cu doi ochi, auzi o singura voce cu
doua urechi, si, pe scurt, nu putem avea decat un singur gand odata, cu siguranta este nevoie ca
perceptiile care intra prin cei doi ochi sau prin cele doua urechi, si asa mai departe, sa se uneasca unul
cu celalalt intr-o parte anume a corpului inainte sa ajunga la suflet. Si este imposibil de gasit un alt
loc in intregul cap in afara de aceasta glanda; in plus, aceasta este situata in locul cel mai potrivit
pentru acest scop, in mijlocul tuturor concavitatilor; si este inconjurata si se sprijina de micile
ramificatii ale arterelor carotidei care aduc spiritele in creier." (Sursa: Wikipedia)