Sunteți pe pagina 1din 12

5.

DOCTRINE PSIHOPATOLOGICE
psihanaliza, cognitivismul, comportamentalismul (behaviourismul), configurationismul ( gestalt –ismul),
organodinamismul, psihopatologia dezvoltarii

PSIHANALIZA
 doctrina psihanalitica se bazeaza pe postulatul conform caruia pihicul uman e determinat de anumite forte
de motivatie inconstiente
 Freud ( 1856-1939) este primul care sustine ca esenta „inconstientului” (termen elaborat de Haitmann)
este instinctul sexual (libidoul); el este izvorul energiei psihice si factorul motivational de baza in jurul
caruia s-ar centra comportamentul uman.
 Freud postuleaza existenta unor forte active inconstiente capabile sa mute din constiinta in subconstient
trairile neplacute printr-un mecanism de represiune (refulare) determinand uitarea acestora si rezistenta la a
si le aminti.

Freud descrie stadiile de dezvoltare psihosexuala a copilului prin analogie intre comportamentul copilului,
relatiile cu parintii si comportamentul sexual al adultului:
1. faza orala:
- primul an de viata;
- centrarea in jurul gurii si a buzelor ;
- erotismul (activitatea erotica) se exprima in timpul suptului, muscarii, masticarii;
2.faza anala:
- in al 2-lea an de viata;
- centrata pe controlul sfincterian; relatia de placere dintre copil si mama e conditionata de
controlul sfincterian;
! In aceste 2 faze, exista un autoerotism fata de propriul corp.

2. faza genitala (falica):


- incepe in al 3-lea an;
- copilul descopera obiectul iubirii in afara lui;
- debuteaza „complexul lui Oedip”- in care copilul strabate diferit relatia afectiva cu parintii
 sexul masculin: este atras de mama si doreste sa isi elimine „rivalul”- tatal, dar se teme ca-si va
pierde organul genital (complexul castrarii) → teama este mai puternica decat iubirea pentru
mama si astfel cea din urma se stinge;
 ulterior, se identifica cu tatal si intra intr-o faza latenta sexuala pana la pubertate
 sexul feminin: descopera diferenta anatomica fata de baiat si capata un sentiment de invidie fata
de acesta; devine ostila fata de mama pe care o considera raspunzatoare si se indreapta catre tata;
tatal nu-i poate satisface cerintele imaginare, mama o dezaproba iar iubirea fata de tata se stinge.
! Complexul lui Oedip are o importanta mare in dezvoltarea viitoarei personalitati → nedepasirea si
fixarea in aceasta faza (pastrarea ei) explica in viziunea lui Freud numeroase anomalii tardive .

4.faza de latenta – intre 4 si 11 ani.

5.pubertatea – are loc recrudescenta sentimentelor incestuoase la ambele sexe (oedipie), retragerea
libidoului de la parinti si atasarea de altii.

1
Teoria instinctelor este teoria prin care Freud leaga fenomenele psihologice de cele biologice.
Instinctul:
 este un concept de frontiera intre mental si somatic; o reprezentare psihica a stimulilor originari din
interiorul organismului care castiga psihicul, o masura la cererea facuta psihicului de a lucra in consecinta
conexiunii sale cu corpul .
 are 4 caracteristici:
a) sursa = ofera stimulul care are o anumita forta ( sau impuls)
b) impuls care determina o actiune avand ca
c) tinta de a-si apropia
d) obiectul care aduce satisfactie.

Clasificarea instinctelor:
- instincte de viata: de autoconservare, sexual
- instinctul mortii
! sunt guvernate de principii coordonatoare:
 principiul constantei = tendinta de a mentine un echilibru prin descarcarea unor tensiuni interne
 instinctul placerii si realitatii = tendinta de descarcate tensionala dictata de principiul placerii este
contracarata de principil realitatii
Conform lui Freud si contrar stiintei si filosofiei pana la el, orientarea psihicului uman si adaptarea la mediu nu sunt
dictate de constiinta ci de fortele de motivatie inconstienta, predominant de libidou, punand in prim plan biologicul.

Nemultumit de conflictul constient-inconstient si de unele idei materialist-vulgare ale antropologiei bazate pe


teoriile sale, Freud isi reformuleaza teoria; astfel, el concepe psihicul ca o structura cu 3 regiuni functionale:
1. Id-ul (sinele) – total inconstient
- locul pulsiunilor instinctuale
- rezervor primordial de energie dar total deorganizat
- condus dupa principiul placerii
- de el sunt atasate visele (in somn apare relaxarea cenzurii => id-ul devine dominant si deghizeaza
impulsiunile id-ului sub forma simbolista a viselor), care reprezinta o forma simbolica a impulsurilor
inconstientului si care pot fi descifrate psihanalitic (visul – „calea regala” de studiu al inconstientului).

2. Ego-ul (eul) = unitate coerenta cu sarcina de a evita neplacerile si durerea, reglementand descarcarile id-
ului in concordanta cu cerintele lumii exterioare
- este strans legata de constiinta si lumea exterioara, constiinta fiind una din functiile ego-ului care
controleaza relatia cu mediul exterior
- functia lui este de arezolva conflictele intre impuls si realitatea exterioara (intre id si constiinta morala)
- studiind aparitia si dezvoltarea egoului in copilarie, Freud observa modificarea id-ului la contactul si
schimbul cu lumea exterioara si formarea Ego-ului care face ca principiul placerii sa fie subordonat
principiului realitatii. Astfel, coflictul id–lume exterioara se transforma in conflictul id-ego.
Alti autori neofreudisti afirma existenta egoului inca de la nastere (ego autonom primar).
Medierea pe care Egoul o realizeaza intre Id si lumea exterioara se realizeaza prin functiile:
a) relatia cu realitatea (adaptarea la realitate prin perceptie, memorie, intelegere, acomodare)
b) controlul si reglarea pulsiunilor instinctuale prin care se realizeaza trecerea de la placere la realitate
c) controlul si reglarea relatiilor de obiect de la narcisism la relatii sociale in interiorul familiei si apoi in
grupul sociale
2
d) sinteza, integrarea, coordonarea tuturor functiilor psihicului
e) apararea fata de semnalele periculoase din exterior sau interior prin mecanismele:
- represiunea (refularea)
- deplasarea
- izolarea
- anularea
- rationalizarea
- protectia
- regresiunea
- evitarea
- identificarea
- introjectia
- descarcarea
- sublimarea
- elaborarea creatoare etc.

3. Superego-ul (supraeul)
- este forta inconstienta care imprima ego-ului si id-ului scheme morale insusite de la parinti si societate
- se constituie odata cu rezolvarea complexului Oedip
- este forta prohibitiva autocritica
- normalul reprezinta echilibrul armonios intre id, ego si supraego

Din perspectiva psihanalitica freudiana normalul reprezinta echilibrul armonios intre id, ego si supraego

In ce priveste patologia , psihanaliza are o conceptie proprie asupra nevrozelor si psihozelor.


- Nevroza = expresia unei frustrari care impiedica satisfacereapulsionala adecvata, infantila
- Schizofrenia = expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Ego-ului care ar determina regresia
psihicului la nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica eul si adopta punctul de vedere al id-
ului
- Paranoia = Freud explica delirul de persecutie prin conflictul dinter un libidou homosexual si Ego

Nevroza
 Freud a observat ca istericul relateaza sub hipnoza amintiri inconstiente, ceea a dus la concluzia ca boala
apare la indivizi ce au suferit anumite traume psihice; prin metoda asociatiei libere a descoperit ca aceste
traume au survenit foarte precoce – legate de sexualitatea infantila.
 Astfel Freud a adaugat la etiopatogenia nevrozelor posibilitatea unui conflict sexual precoce intre Ego si Id.
 In concluzie nevroza este expresia unei frustrari care impiedica satisfacerea pulsionala adecvata, eu-ul
regresand la o treapta de organizare inferioara, infantila.

Schizofrenia
 Este expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Eu-lui care ar determina regresia psihicului la
un nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica eul si adopta punctul de vedere al id-ului.

Paranoia

3
 Freud explica delirul de persecutie printr-un puseu de libido homosexual care intra in conflict cu Ego-ul,
din acest conflict rezulta , prin mecanism de proiectie, delirul de persecutie.

! In conformitate cu conceptia psihanalitica, cauza principala a bolilor psihice o constituie eliberarea


inconstientului (id-ului) de sub controlul constiintei (Ego-ului)

Psihanaliza are limitele ei dar are meritul de a fi oferit o perspectiva oarecum unitara asupra functionarii
psihicului .

Dintre discipolii lui Freud , doi s-au evidentiat in mod deosebit : Jung si Adler.

Carl Gustav Jung ( psihiatru elvetian 1875-1916) asa pt cultura noastra generala:) , se distanteaza de teoria freudiana ,
sustinand ca rolul determinant in viata psihica nu apartine sexualitatii ci inconstientului colectiv, ancestral .
Din punctul lui de vedere omul se naste cu mostenirea acestui psihic colectiv , capabil sa-i imprime anumite
predispozitii si prefiguratii , ultimele constituind rezervorul viitoarei constiinte. Astfel inconstientul este o
entitate autonoma si precedenta , nu este o parte a eului ci invers , eul reprezinta o parte incompleta si relativ
inadecvata a totalitatii vietii psihice.
Din relatia inconstient personal- inconstient colectiv si „ eul constient” Jung deriva notiunile de introversiune
si extroversiune in functie de care descrie tipuri de personalitati. Tipul introvertit deriva sensul realitatii din
lumea sa subiectiva, iar cel extrovertit din lumea exterioara/ materiala.
Exagerarea introversiunii ar duce la inadaptare in timp ce exagerarea extroversiunii ar duce la depersonalizare
conformista.
Inconstientul colectiv este format din :
- arhetipuri - imagini, emotii, modele de comportament tipic umane ( omul bun , omul rau, diavolul etc)
care reprezinta mostenirea vie ce inregistreaza tendintele de baza din trecutul umanitatii;
- complexele – se dezvolta printr-o lunga conditionare sau prin experiente psihosomatice timpurii, din
modelul arhetipal. ( pt detaliere si sens vezi Predescu vol 1 , pg 50) ; ele reprezinta structuri autonome care
se exprima ca forte afective de motivatie ce pot irupe in constiinta , uneori chiar dominand-o prin inlocuirea
rationalitatii ego-ului cu emotiile sale.

Libidoul la Jung are un sens mai larg, de energie psihica, nu e limitat la sexualitate sau putere ci include orice
expresie posibila a psihicului, inclusiv tendinta spirituala sau religioasa, ca si impulsul de a gasi un sens vietii.

Semnificatie psihopatologica - Arhetipurile si complexele servesc constiinta si personalitatea pe cale indirecta,


simbolica. Negate, pot provoca tulburari obsesiv –compulsive si in cazuri extreme – psihoze.

Conform „psihologiei analitice” a lui Jung, factorii arhetipali, nerationali ai psihicului directioneaza
functionarea si scopurile „ego-ului” constient , constituind puterea interna a constiintei, nucleul de integritate
morala a personalitatii , self-ul si ca atare dorinta de viata. Jung postuleaza o entitate necunoscuta si
incognoscibila ca sursa a vitalitatii psihice , dar care prin structura sa inconstienta poate obstructiona si
sabota personalitatea constienta si producand astfel manifestari psihopatologice.
Modelul lui sau, aparent diferit de cel freudian, postuleaza acelasi determinism psihic al inconstientului fara de
care comportamentul nu poate fi inteles.
4
Alfred Adler ( 1870-1937) este autorul „Psihologiei individuale”. El a emis o teorie proprie asupra
personalitatii conform careia cursul vietii individului nu este determinat de instincte inconstiente ( ca la Freud
si Jung) ci de scopurile si valorile inalte, subiective, proprii.
Omul, abordat holistic, e un sistem organic, un intreg, al carui scop e autorealizarea si supravietuirea
individuala.
Un concept esential in teoria adleriana este complexul de inferioritate (= orice inadaptare reala sau imaginara,
fizica , psihologica sau sociala) care este inlocuit compensatoriu cu motivatia pentru superioritate.
Din neajutorarea si dependenta originara ia nastere un sentiment de inferioritate universal al copilului , care va
dori sa depaseasca dependenta in scopul securitatii, dominarii si autoaprecierii.
Sensul vietii umane consta in tendinta omului de a inlatura anxietatea si insecuritatea prin perfectiune .
Spre deosebire de Freud si Jung , Adler acorda o importanta deosebita activitatii constiente critice , selective
in formarea personalitatii umane.
Deoarece el a situat persoana in contextul larg al societatii, a acordat importanta egala in formarea personalitatii
si individului si mediului social – contributie importanta.
Astfel dezvoltarea sentimentului social reprezinta un criteriu de sanatate mentala . in acest sens Adler
considera ca cea mai mare anxietate a omului este legata de sentimentul de „ izolare sociala” , iar
vulnerabilitatea lui privine din pierderea autostimei.
Psihopatologia adleriana pleaca de la conceptul de sanatate mentala construit pe un „self” , pe un stil
de viata activ si creator , cu o motivatie dinamica si deschisa pentru viata sociala.

Nevroza
 este rezultatul unei dispozitii nevrotice din copilarie, datorata fie supraprotectiei fie neglijentei ;
 copilul are un self neajutorat intr-un mediu ostil , neadaptat pentru sarcinile cognitive si constructive ale
vietii sociale;
 pentru a-si compensa inferioritatea subiectul se angajeaza intr-o lupta nevrotica pentru superioritate ,
pentru securitate, si inlocuieste scopul unei vieti sociale utile cu o rezolvare egoista, intr-un fel
anticomunitara .
 aceste mecanisme psihopatologice se intalnesc in structurarea personalitatilor dizarmonice,
psihopatice.

In concluzie Adler considera psihicul ca pe un proces continuu si in interactiune cu mediul , intr-un stil de viata
cu accent pe integrare sociala. In viziunea lui , inconstientul este motivat, nu de libido, ci de tendintele catre
putere , superioritate, perfectiune si adaptare sociala.

O alta figura importanta , care s–a format in cercul psihanalitic al vremii dar si-a postulat propria teorie asupra
psihicului uman este Karen Horney . Ea pune accentul pe mediul socio- cultural in care evolueaza individul
( idee derivata din observatia ca nevrozele se manifesta diferit in Germania si SUA ).
Ea admite ca oamenii sunt dominati de impulsuri inconstiente dar nu de libidou si agresivitate ci de alte doua
tendinte – partial inascute , partial determinate bio-social- tendinta spre satisfactie si tendinta spre securitate . Ea
porneste de la premiza ca cele doua tendinte sunt incompatibile : satisfactia aduce insecuritate, iar securitatea,
frustrare .
5
Erich Fromm a emis o teorie , pornind tot de la psihanaliza freudiana, dar el pune dezvoltarea personalitatii pe
seama interactiunilor dintre factorii psihologici si sociali, astfel omul nu este produsul instinctelor ci al istoriei
( al epocii ) .

COGNITIVISMUL

 este o doctrina teoretica ce s-a dezvoltat exponential in ultimele decenii si care pune accentul pe procesele
cognitive in aparitia comportamentului uman. Adeptii lui accentueaza rolul experientei subiective si acorda
mai putina atentie situatiilor obiective.
 inclina asupra polului dinamic structural (de care e apropiata psihanaliza) mai degraba decat asupra celui
fenomenologic
 maniera in care cognitivismul evalueaza problemele, raportarea altora la sine, propria autoevaluare nu scapa
controlului (si posibilelor influente) ale trairilor constiente ale persoanei care, progresand prin decizie si
angajari voluntare se poate, cel putin partial, determina pe sine insasi
 „Destinul” persoanei, conceput in termenii cunostintelor actuale, ramane partial la indemana modelarii sale
de catre subiectul insusi.
 Aceasta teorie a avut ecou in psihopatologie atragand atentia si asupra rolului diagnosticianului in
stabilirea diagnosticului → acesta are o anumita inteligenta, anumite cunostinte, experienta proprie care
impreuna contribuie la rezultatul evaluarii pe care o face.

 Cea mai cunoscută tr cognitivistă este TEORIA CONSTRUCTELOR PERSONALE a lui George Kelly
conform căreia oamenii testeaza continuu ipoteze despre realitate
! aceste ipoteze sunt numite constructe personale .
 un ex. de construct e „strainii sunt periculosi„ care determina persoana sa fie precauta cu strainii.
! Oamenii retin constructele care se dovedesc corecte.
 Abilitatea oamenilor de a aplica constructe diferite pentru o anumita situaţie este denumita de Kelly
alternatism constructiv.
 Sunt parcurse mai multe etape:
- evaluarea constructelor care pot fi relevante pentru o anumita situatie
- alegerea celui mai relevant construct pentru situatia dată
- apoi acţiunea .
 In ce priveste psihopatologia, Kelly a considerat ca la baza ei este un sistem de constructe inficient si
prea rigid ca sa fie corectat prin experienta.

Modelul cognitiv – intelegerea comportamentului uman trece prin studierea reprezentarilor cognitive si a
proceselor cognitive.

Comportamentul este secundar modului in care persoanele gandesc despre ele si despre rolul lor in lume.

De exemplu modelul cognitiv al depresiei include triada cognitiva : o imagine de sine negativa+ interpretarea
negativa a experientelor prezente si trecute + expectatie negativa fata de viitor.

6
COMPORTAMENTUL (BEHAVIORISMUL)

- curent psihologic de factura experimentalista, fondat la inceputurile sec XX de John Watson, are la
baza observarea organismului intr-o situatie data
- John Watson a considerat ca starile mentale nu sunt accesibile in mod direct si nu pot fi abordate prin
metode stiinţifice, obiective → de aceea comportamentul trebuie sa fie singurul obiect al cercetarii
stiintifice, el fiind accesibil observatiei directe, concrete ( spre deosebire de inconstientul psihanalizei de
exemplu) .
- el considera ca elementele capabile a constitui obiectul cercetarii stiintifice sunt datele observabile ale
comportamentului verbal si motor, intotdeauna adaptativ. Organismul supus unei actiuni tinde sa
neutralizeze efectele acestea prin:
 actiune asupra actiunii
 actiune/transformare asupra sa

Astfel pare posibila stabilirea modului de reactie a unui individ la „excitanti” cunoscuti sau deducerea
stimulului ce aprovocat o anumita reactie.
Pentru behavioristi esentiale sunt reflexele conditionate; instinctele sunt reflexe conditionate iar
comportamentul este rezultatul dobandirii acestor reflexe.
Cheia de bolta este reflexul conditionat, behaviorismul reducand inclusiv instinctele la „seria de reflexe
conditionate”
Conform comportamentalismului, totul este invatare, chiar si expresia emotiilor sau comportamentelor
pot fi modificate prin educatie.

Behavioristii au studiat comportamentul animalelor, fetusului uman si nou-nascutilor. Pornind de la


observatiile facute, Watson afirma ca la inceputul vietii exista 3 emotii fundamentale: frica, furia si dragostea,
acestea diversificandu-se la adult ca reflexe conditionate.
Alte cercetari au aratat ca nou nascutul raspunde nediferentiat la stimuli si mai tarziu prin
placere/neplacere, apoi prin maturare organica isi diversifica emotiile.

Pozitia initiala a comportamentalistilor care doreau sa reduca faptul psihologic la cuplul stimul-raspuns
este depasita; noi doctrine ca neobehaviorismul au pastrat ideile initiale ale lui Watson: obiectivitatea si
importanta mediului.

Alta figura importanta a behaviorismului este B. Skinner care a rescris principiile ce stau la baza
procesului de invatare .
Conceptul lui de baza a fost conditionarea operatorie sau instrumentala , care postuleaza ca unele
actiuni sunt determinate de efectul lor asupra mediului – daca efectul este pozitiv (recompensa ) apare intarirea .

Observatia ca animalele puteau invata comportamente noi prin recompensare sau pedeapsire a fost
facuta inainte de behavioristi dar acestia au folosit experimente elaborate care au rafinat conceptul de
conditionare si au ajuns la concluzia ca comportamentul poate fi mentinut, modificat sau eliminat prin
diferite variante de conditionare.
Skinner a fost un behaviorist radical, si perspectiva sa asupra personalitatii este limitata la
comportament, ca rezultat al tuturor conditionarilor la care individul a fost expus iar diferentele dintre indivizi
au fost puse doar pe seama diferentelor intre procesele de conditionare.
Pornind de la comportamentalism s-au dezvoltat si teoriile invatarii sociale.

7
Daca psihanaliza a aparut ca urmare a incercarilor de a intelege psihopatologia, behaviorismul este
centrat pe principiile generale prin care comportamentul este invatat, mentinut iar psihopatologia este
considerata doar un domeniu de aplicabilitate a acestor principii.
La randul lor teoriile invatarii au influentat mai mult metode psihoterapeutice decat teorii psihopatologie
Abordarea behaviorista sugereaza doua tipuri de explicatii pentru psihopatologie :
 explicatii legate de teoriile invatarii propriu-zise;
 sau considera manifestarile psihopatologice ca fiind rezultatul comportamentelor invatate de tip mal-
adaptativ sau social- inacceptabile.
 de exemplu fobiile pot fi considerate raspunsuri conditionate, intarite de comportamentul de evitare;
 la fel compulsiunile pot fi considerate un fel de auto-intarire = de fiecare data cand actul compulsiv este
facut , anxietatea ce ar fi aparut daca nu ar fi fost facut actul scade , ceea ce creste probabilitatea repetarii
compusiunii.
In anii ’50 H. Eysenck o propus o teorie conform careia diferentele individuale de tip introversie si
extroversie determina felul in care indivizii reactioneaza la conditionare, si astfel felul in care anumite tipuri de
psihopatologie s-ar putea dezvolta.
Indivizii foarte introvertiti sunt usor de conditionat si sunt predispusi la depresie, anxietate, TOC. Prin
contrast extrovertitii extremi sunt considerati rezistenti la conditionare si astfel predispusi la tulburari de tip
isteric sau psihotic.

Aplicatii ale teoriei behavioriste

Behavioristii au o perspectiva rudimentara asupra personalitatii , o considera un ansamplu de


comportamente invatate .
De asemenea au o perspectiva superficiala si asupra psihopatologiei , care ar fi rezultatul
comportamentelor invatate , numite simptome, fara ca sa existe o boala in spatele lor.
Vindecarea simptomelor vindeca afectiunea → aceasta perspectiva se adreseaza unor probleme ce pot fi
clar legate de anumite comportamente si sunt lipsite de eficienta in cazul acuzelor vagi - cum ar fi starea
generala de rau ( distresss ) de exemplu .
Exemple de tehnici behavioriste:
- desensibilizarea,
- eliminarea intaririi care perpetua un comportament,
- pedepsirea unui comportament nedorit, etc.

Terapiile comportamentale au fost folosite in tratarea :


 Fobiilor – prin desensibilizare;
 Controlarea comportametului adictiv;
 Reducerea comportametului autoagresiv al copiilor cu autism (de ex. absenta comportamentelor
automutilitoare era urmata de anumite avantaje directe, prezenta comportamentelor era urmata de absenta
avantajelor).

Behavioristii considera ca psihismul este un complex de reflexe conditionate, bazate pe cuplul stimul-
raspuns ignorand determinismul pluricauzal al acestuia.
Ei isi pastreaza valoarea prin contributii aduse psihologiei pe linia studiului experimental al conduitei
umane precum si in domeniul invatarii.

8
CONFIGURATIONISMUL (GESTALT-ISMUL)

- mai este denumit psihologia formei (gestalt = forma, germ.)


- este o teorie ce pune la baza psihologiei notiunea de structura privita ca un intreg semnificativ al
relatiilor dintre stimul si raspuns
- isi propune sesizarea fenomenelor in totalitaea lorfara a disocia elementele din ansamblul in care se
integreaza si in afara caruia isi pierd semnificatia
- aceasta teorie a fost aplicata mai intai perceptiei, extinzandu-se la intreaga psihologie, apoi la alte
discipline: sociologia, antropologia, lingvistica si chiar medicina
- considera ca omul si operele sale nu pot fi examinate decat in globalitatea lor

 Curent psihologic fondat la inceputul sec XX de Max Wertheimer si care este centrat pe procesul
perceptiv .
 Denumirea lui vine de la gestalt = cuvant german, ce desemneaza o forma structurata si semnificanta in
care intregul este diferit de suma partilor sale.
 Gestalt-ismul trebuie inteles in contextul istoric in care a aparut, el dezvoltandu-se ca opozant al
structuralismului lui Wundt (considerat parintele psihologiei, creatorul primei teorii sistematice asupra
psihicului) si al behaviorismului deoarece unul reducea complexitatea psihicului uman la senzatii si
sentimente iar celălalt la reflexe condiţionate.

 Gestalt-ismul sustine ca experienta noastra imediata nu este formata din senzatii disparate – cum
susţinea structuralismul - ci este una perceptivă, unitară.
! Aceasta perceptie unitară ne permite sa rezolvam problemele si sa ne adaptam la mediu.
 Studiile pe cimpanzei ale lui Kohler au oferit argumente in favoarea acestei teorii – animalele reușind sa
foloseasca beţe ca sa ajungă la hrană dar doar dacă beţele si hrana erau așezate in campul lor vizual –
adica dacă le percepeau impreuna, ca un intreg .

 Influenta gestaltista a fost resimtita puternic mai ales in domeniul perceptiei si in cel al invatarii .
 Isi propune studierea fenomenelor in cadrul ansamblului din care fac parte, fara a le disocia de acesta,
pentru ca altfel isi pierd semnificatia.
 Ca si behaviorismul, gestaltismul ca scoala psihologica a devenit istorie dar ideile gestalt-iste pot fi
recunoscute in multe cercetari psihologice contemporane si mai ales in domeniul psihologiei sociale –
asupra căreia a avut un impact major.( dar si asupra antropologiei, lingvisticii, medicinei – inf. din sub.
vechi) .

! Gestalt- terapia:
 intemeiata de psihiatrul si pihanalistul Frantz Perls ( 1942), este prototipul terapiilor umanist-existentiale
caracterizate prin faptul ca sunt centrate asupra existentei reale a fiecarui individ.
 valorizeaza partea noastra de liber-arbitru si de responsabilitate
 subliniaza importanta secventei de libertate a omului in raport cu determinismele primei copilarii
( perspectiva psihanalitica) si ale mediului ( abordarea comportamentalista ).

9
ORGANODINAMIA
 Conceptie eclectica introdusa in psihiatrie de H Ey care a extins principiile evolutionismului si organizarii
ierarhice din neurologia Jacksoniana pentru a gasi o explicatie unitara fenomenelor psihice
 H Ey creeaza astfel punti de legatura intre cele 2 ipoteze extreme: organogenetica si psihogenetica
 Are la baza urmatoarele principii:
1) Organismul si functia psihica constituie un edificiu:
- unitar, dinamic si ierarhizat
- rezultat din evolutia, maturizarea si integrarea structurilor stratificate ale functiilor nervoase, constiintei
persoanei
2) B. mintala e efectul unei disolutii, destructurari sau anomaliei in dezvoltare a acestui edificiu structural
3) Agentul fenomenelor evolutive este procesul organic ce poate avea o actiune distructiva sau negativa
4) Actiunea distructiva negativa a procesului organic determinand regresiunea sau nematurizarea functiilor
psihice care se reorganizeaza sau raman organizate la un stadiu inferior
! Aceasta organizare a functiilor psihice la nivel inferior determina fizionomia clinica a bolii, fiind
socotita ca „organizare pozitiva”.

 Conform organodinamismului, boala mintala reprezinta o organizare a vietii psihice la un nivel inferior de
integrare cu o psihodinamica generata de degradarea somatica, care determina aspectul clinic al bolii -
structura simptomelor.

Organodinamismul neaga existenta unei:


- organogeneze pure (chia in accidentele mecanice)
- psihogenezei pure a tulb mintale; tulb psihice afecteaza intregul sistem psihic.

Structura acestei teorii este foarte sistematica si abstracta, substituind faptele de observatie clinica cu
interpretari ipotetice.
Pe de alta parte, H Ey considera ca orice tulb psihica exprima un substrat organic inca nedescoperit, excluzand
posibilitatea existentei stadiului initial si functional al b psihice, care ulterior face saltul catre organicitate.

Dezavantajele teoriei organodinamice :


 Desi sustine unitatea dintre psihic si somatic, dinamica si ierarhizarea functiilor, conceptia este greu
aplicabila in bolile in care nu s-au evidentiat factori organici;
 Structura teoriei este pe cat de sistematica pe atat de schematica si abstracta, astfel incat observatia este
inlocuita cu interpretari ipotetice , fortate;
 Concluzia finala a teoriei este ca orice tulburare psihica exprima neindoielnic un substrat organic inca
nedescoperit, ceea ce exclude posibilitatea existentei unui stadiu initial, strict functional, al bolii psihice,
care numai in anumite conditii face saltul catre organicitate.

10
PSIHOPATOLOGIA DEZVOLTARII

Concept propus relativ recent de Rutter care dezvolta ideea unei „psihopatologii developmentale” care se cere
abordata epidemiologic .

Este in legatura cu ciclurile vietii; din perspectiva acestora, anumite boli sunt mai caracteristice anumitor
perioade de viata.

Anumite tulburari psihopatologice sunt caracteristice la anumite varste. Von Zerssen a sintetizat aceasta
asociere :
I. Copilaria :
 Faza de sugar – debutul sau evidentierea oligofreniei, autismului infantil (?);
 Mica copilarie – psihosindrom exogen infantil , pavor nocturn;
 Etapa prescolara – enurezis, balbism, logostenie (?);
 Etapa scolii elementare – onicofagie, ticuri;
II. Perioada maturizarii :
 Prepuberate 10-13 ani : psihopatie, dissociabilitate; deviatie sexuala;
 Pubertate 13-15 ani : anorexie, nevroze obsesive,
 Adolescenta 15-18 ani : toxiofilie – cu substante volatile;
III. Perioada adulta :
 Etapa deplinei maturari corporale 18-45 ani : schizofrenie, psihoze schizoafective, psihoze
afective bipolare;
 Etapa involutiei 45-60 de ani : depresii endogene – tulburare depresiva;
IV. Presenium 60- 70 ani : demente presenile , demente vasculare;
V. Senium –dupa 70 de ani ; stari confuzionale, demente.

Rutter a atras atentia asupra unor aspecte importante:


 O serie de influente psihosociale traite in copilarie pot actiona in doi sau mai multi timpi ; de exemplu
pot influenta formarea personalitatii astfel incat subiectul sa fie predispus spre constituirea unui anumit
tip de cuplu, care in mod secundar, la varsta adulta determina conditii stresante ; sau o anumita
particularitate temperamentala a copilului il face mai expus la o atitudine negativa in partea adultilor -
copilul nervos il irita pe parinte care se descarca pe el mai mult decat pe fratii sai .
 Exista si influente asupra copilor care cresc rezistenta – de exemplu prezenta unui parinte psihotic
creste solicitarile asupra copilului si astfel el isi insuseste unele abilitati de timpuriu , facandu-l mai
pregatit pentru viata adulta.

11
12