Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE
CONTRACTE
INDIVIDUALE DE
MUNCĂ
2 Tipuri de contracte individuale de muncă
Totodată, s-a constatat că lucrătorii care au un astfel de raport de muncă sunt în mai
mare măsură expuşi, în anumite sectoare, accidentelor de muncă sau bolilor
profesionale, comparativ cu alţi lucrători. Aceste riscuri suplimentare din anumite
sectoare sunt parţial legate de anumite modalităţi de integrare în întreprindere, însă
pot fi diminuate printr-o informare şi o formare adecvată încă de la începutul
raportului de muncă.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor Tratatului de
instituire a Comunității Economice Europene2, directivele care stabilesc cerinţe
minime de promovare a îmbunătăţirii condiţiilor de lucru, în vederea garantării unei
mai bune protecţii a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, trebuie să evite impunerea
unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Potrivit Clauzei 1 din acest acord, obiectivul său este acela de:
Pe de altă parte, „lucră torul pe durată nedeterminată comparabil este acel lucrător
care are un contract sau un raport de muncă pe durată nedeterminată , în cadrul
aceleiași instituții, cu aceeaș i muncă sau ocupație, ținându-se seama de calificare sau
competențe. Dacă nu există un lucrător cu contract pe durată nedeterminată
comparabil în aceeași instituție, comparația se face prin referire la convenția colectivă
aplicabilă, sau dacă aceasta nu există , în conformitate cu legislația, convențiile
colective sau practicile naționale”.
3 Clauza 3 din Directiva 1999/70 privind Acordul- cadru cu privire la munca pe durată determinată.
4 Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols împotriva Land Tirol, Hotărârea Curții (camera
întâi) din 22 aprilie 2010, Cauza C-486/08, Rec. I-03527.
4 Tipuri de contracte individuale de muncă
o Motive obiective care să justifice reînnoirea unor asemenea contracte sau
raporturi de muncă ;
o Durata totală maximă a contractelor sau raporturilor de muncă pe durată
determinată succesive;
o Numă rul de reînnoiri ale unor asemenea contracte sau raporturi de
muncă .
De asemenea, acestea vor stabili, acolo unde este cazul, în ce condiții contractele sau
raporturile de muncă :
Mai mult, se prevede că, pe cât este posibil, angajatorii trebuie să ia în considerare
transmiterea de informaţii adecvate privind munca pe durată determinată în
întreprindere organismelor reprezentative existente ale lucrătorilor.
5Werner Mangold împotriva Rüdiger Helm, Hotărârea Curții (marea cameră) din data de 22
noiembrie 2005, Cauza C-144/04, Rec. 2005 I-09981.
6 Tipuri de contracte individuale de muncă
6Pentru o analiză detaliată a acestui caz, a se vedea Dagmar Schiek, The ECJ Decision in Mangold: A
Further Twist on Effects of Directives and Constitutional Relevance of Community Equality Legislation,
Industrial Law Journal (35), nr. 3/2006.
Tipuri de contracte individuale de muncă 7
Distinct de cele de mai sus, apreciem că, în cazul înlocuirii titularului postului, se
impune ca durata pentru care se încheie contractul individual de muncă să nu fie
menționată expres, întrucât există riscul ca, într-o asemenea situație, titlularul
7A se vedea Madga Volonciu, în Alexandru Athanasiu, Magda Volonciu, Luminița Dima, Oana Cazan,
op. cit., p. 434.
8 Tipuri de contracte individuale de muncă
postului să se întoarcă la locul de muncă mai devreme decât a anticipat inițial (de
exemplu, în cazul în care contractul de muncă al titularului se suspendă ca urmare a
opțiunii de a beneficia de concediu pentru creșterea copilului).
Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de
muncă pe durată determinată.
8Ion Traian Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, Ediția a III-a revăzută și adăugită,
Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 517-518.
Tipuri de contracte individuale de muncă 9
Munca prin agent de muncă temporară este reglementată la nivel unional prin
Directiva 2008/104 CE10.
11 Potrivit art. 3 lit. b) din Directiva nr. 2008/104 CE, agent de muncă temporară este orice persoană
fizică sau juridică ce, în conformitate cu legislația națională, încheie contracte de muncă sau raporturi
de muncă cu lucrători temporari pentru a-i pune la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare, pentru
a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora.
12 Potrivit art. 3 lit. c) din Directiva nr. 2008/104 CE, lucrător temporar înseamnă un lucrător care a
încheiat un contract de muncă sau se află într-un raport de muncă cu un agent de muncă temporară
în vederea punerii sale la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar sub
supravegherea și conducerea acesteia.
13 Potrivit art. 3 lit. e) din Directiva nr. 2008/104 CE, misiune de muncă temporară înseamnă perioada
în care lucrătorul temporar este pus la dispoziția întreprinderii utilizatoare pentru a lucra temporar
sub supravegherea și conducerea acesteia.
14 Potrivit art. 3 lit. d) din Directiva nr. 2008/104 CE, întreprindere utilizatoare înseamnă orice
persoană fizică sau juridică pentru care și sub supravegherea și conducerea căreia muncește
temporar un lucrător temporar.
15 Art. 5 alin. (1) și (2) din Directiva 2008/104 CE.
12 Tipuri de contracte individuale de muncă
Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi
conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de
agentul de muncă temporară.
20Potrivit art. 3 din HG nr. 1256/2011, „În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare ca agenţi de
muncă temporară, persoanele juridice, denumite în continuare solicitanţi, trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie persoane juridice constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect
principal de activitate, „Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului
CAEN“;
b) să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;
c) să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare,
vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară;
d) să nu fi fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de
autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu
privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă
până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă;
e) să constituie garanţia financiară.”
Referitor la garanția financiară, art. 5 din același act normativ prevede următoarele:
„(1) Garanţia financiară se constituie prin depunerea unei sume într-un cont distinct deschis la o
bancă din România, care să acopere contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe ţară,
garantate în plată, la care se adaugă contribuţiile datorate de către angajator bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.
(2) Garanţia financiară prevăzută la alin. (1) se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de
muncă temporară a drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi băneşti negociate cu ocazia
încheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului de muncă temporară, precum şi a
contribuţiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor
pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(3) La data scadenţei obligaţiilor prevăzute la alin. (2), agentul de muncă temporară este obligat să le
execute, iar, în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligaţii, se va utiliza garanţia
financiară constituită potrivit alin. (1).
(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata
salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă
temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea acestora,
aceste obligaţii vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar sau a inspectorului
de muncă.
(5) Solicitarea salariatului temporar se formulează în scris, susţinerea solicitării putând fi făcută prin
orice mijloc de probă.
(6) Agentul de muncă temporară este obligat să menţină suma reprezentând garanţia financiară la
nivelul prevăzut la alin. (1), prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micşorării
acesteia.”
14 Tipuri de contracte individuale de muncă
Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt
prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional
la acest contract.
Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi
impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru
acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul
executării misiunii şi programul de lucru;
c) condiţiile concrete de muncă;
d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul
temporar trebuie să le utilizeze;
e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară,
precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul;
Tipuri de contracte individuale de muncă 17
III.2.3 INFORMARE
III.3.1 DEFINIȚIE
Potrivit art. 103 din Codul muncii, salariatul cu fracţiune de normă este
salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca
medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu
normă întreagă comparabil.
III.3.3 INFORMARE
IV MUNCA LA DOMICILIU
IV.2 DEFINIȚIE