Ministerul Ştiinţei şi Învăţământului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

www.utm.md

C.Barbaroş, V. Sidorenco

Tendinţele de dezvoltare ale sistemelor de

operare
Chişinău, 2004

2
 Cuprins

1. Introducere în sistemele de operare.....................................................................................................3

2. Sisteme de operare................................................................................................................................4
2.1. Sistemul de operare MS-DOS.......................................................................................................4
2.2. Sistemul de operare OS/2..............................................................................................................6
2.3. Sistemul de operare BeOS.............................................................................................................6
2.4. Sistemele de operare Windows......................................................................................................7
2.5. Longhorn.....................................................................................................................................14
2.6. Sistemul de operare UNIX..........................................................................................................15
2.7. Viitorul nucleu Linux..................................................................................................................16
2.8. Versiunile UNIX –ului.................................................................................................................18
3. Analiza sistemelor de operare.............................................................................................................19
Referinţe..................................................................................................................................................22

3
 1. Introducere în sistemele de operare
Sistemele de operare sunt probabil una dintre cele mai complexe abstracţiuni inventate,
proiectate si construite de fiinţa umană. Există multe încercări de definire a acestui concept foarte
sofisticat în aparentă, dar simplu în esenţă. Sistemele de operare sunt maşini virtuale construite cu
ajutorul limbajelor de programare (de asamblare sau de nivel înalt) care permit utilizatorului să
controleze, programeze şi să extindă posibilităţile maşinii hardware pe care sunt implementate.
E ştiut faptul că motorul unui sistem de operare este kernel-ul. El oferă posibilitatea de a citi şi
scrie din şi pe diferite unităţi, el se ocupa cu gestionarea memoriei etc. În MS-DOS kernel-ul era s, iar
in Windows de KERNEL32.DLL. La instalarea unui sistem Linux acesta are kernel-ul în fişierul
vmlinuz-x.x.x (x.x.x este versiunea kernel-ului, exemplu: vmlinuz-2.4.2). Dar acesta nu este decât un
nume standard. Se poate de a modifica sau folosi un alt kernel.
Ce este multitasking-ul? Posibilitatea unui sistem de a rula mai multe procese (programe) în
acelaşi timp. Mulţi nu înţeleg de ce se face atâta vâlvă în jurul acestui lucru şi prima imagine care le
vine in minte este un editor de texte şi un player de mp3-uri rulând în acelaşi timp dar vă asigur că fără
multitasking nu ar fi fost posibilă apariţia interfeţelor grafice a sistemelor de operare. Acestea exact pe
acest lucru se bazează. De aceea Microsoft Windows 95 nu putea rula pe procesoare 80286. Din acelaşi
motiv nici Linux-ul nu poate rula decât pe procesoare 80386, 80486 sau Pentium. Microsoft Windows
3.1, rula într-adevăr şi pe procesoare 80286 dar acest lucru era o emulare si acest lucru era vizibil,
performanţele lăsând mult de dorit.

Toate sistemele moderne oferă azi multitasking. Diferenţele constau in algoritmii pe care
acestea le folosesc pentru a "emula" multitasking-ul. Un multitasking real se poate obţine doar pe un
sistem care ar avea cate un procesor pentru fiecare program în parte. Acest lucru nu este în totalitate
imposibil în teorie dar practic este încă de domeniul fantasticului. Şi asta pe piaţa mainfraim-urilor si a
server-elor. La noi, în piaţă SOHO (Small Office Home Office), se poate vorbi despre sisteme
uniprocesor sau dual procesor. De aceea un multitasking real este imposibil. Dar ce ne oferă cele doua
sisteme la acest capitol şi mai ales ce aduce nou Linux-ul in acest domeniu? Iniţial MS-DOS sau DR-
DOS nu ofereau posibilitatea multitasking-ului. Asta doar daca nu ne gândim la programele TSR
(Terminate and Stay Resident) care ar fi strămoşii multiprocesării aşa cum maimuţele ne sunt noua
părinţi. De la Microsoft Windows 3.x apare ideea multiprocesării pe sistemele Intel like. Acesta folosea
un algoritm "round robin" ce oferea posibilitatea ca procesele ce erau rulate in paralel să ocupe, unul
după altul, timp egal de procesor. Acest model se va păstra şi în versiunile ulterioare ale sistemelor
Microsoft suferind doar îmbunătăţiri. Din păcate, această metodă, chiar dacă este simplă nu este nici pe
departe economică. Să luam exemplul anterior cu procesorul de text şi player-ul de mp3-uri. Iniţial, la
apariţia standardului mp3 procesoarele cele mai în vogă erau 486-uri. Pe sisteme bazate pe aceste
procesoare decodarea mp3-urilor lua în folosinţă întreg procesorul. Pe un 486 DX4 100Mhz era
aproape imposibil să asculţi mp3-uri dacă nu aveai un player care să aibă cod optimizat pentru acestea
şi posibilitate de downsampling la 22Khz. Ce mai, se făceau zeci de teste la aceea vreme până reuşeai
să asculţi un mp3. Dar şi aşa dacă porneai un editor de text cât de cât mai pretentios ascultarea şi
scrierea textului devenea o problemă. Acest lucru era datorat algoritmului "round robin". Acesta dădea
timp de procesor editorului chiar dacă tu nu scriai nimic şi editorul de text aştepta de la tine un input ce
nu venea. Să exagerăm puţin pentru a înţelege mai bine. Dacă algoritmul de multitasking ar aloca câte
o secundă fiecărui proces ce rulează atunci ar rezulta că o secundă ar decoda mp3-ul pentru ca apoi, în
secunda următoare, să oprească acest lucru şi să predea controlul editorului de text ce aşteaptă ca
dumneavoastră să scrieţi. Şi tot aşa din secundă în secundă. Bine înţeles că nici un algoritm "round

4
robin" nu oferă timp de procesor o secundă cum nici un sistem de operare nu rulează doar două task-uri
în acelaşi timp.
Ce aduce nou Linux-ul în acest domeniu? O abordare diferită a administrării resurselor şi a
timpilor de procesor prin folosirea a două tipuri de algoritmi: cei preluaţi din lumea UNIX şi cei proprii
optimizaţi pentru fiecare platformă în parte. Aceşti algoritmi sunt implementaţi în kernel. Acesta este,
în mare parte, o biblioteca de funcţii sau o colecţie de rutine pe care programele le folosesc. El nu este
un task (program) în sine chiar daca lansează mai multe task-uri. Codul său se execută în mod sistem
(system mode) în timp ce restul programelor folosesc modul utilizator (user mode). Aceste două
moduri corespund, pe procesoarele Intel like, cu modul real şi cel protejat. Din această cauză kernel-ul
va avea acces direct la memorie fără a mai avea nevoie de nici o translatare deci şi o viteză de execuţie
mult mai mare în timp ce programele obişnuite vor folosi pagini de memorie virtuală (virtual page
memory). Acestea sunt alocări ale unor zone din memoria fizică pentru fiecare program în parte
conform unui tabel de pagini (page table) ce este ţinut de către sistem. Acest lucru nu înseamnă că
programele nu pot împarţi aceeaşi zonă de memorie fizică. Din contra. De aceea, sistemele de operare
moderne permit rularea unor aplicaţii pe sisteme cu memorie puţină şi de aceea exista acel
fişier/partiţie de swap memory.

2. Sisteme de operare
2.1. Sistemul de operare MS-DOS
MS-DOS a fost primul sistem de operare utilizat de calculatoarele personale.
Deoarece, la momentul apariţiei sale, procesoarele ofereau foarte puţine dintre facilităţile
disponibile astăzi, MS-DOS a moştenit o serie de limitări care l-au împiedicat să se adapteze cu succes
la noile cerinţe impuse sistemelor de operare[15]. Practic, MS-DOS nu permite execuţia decât a unui
singur program la un moment dat (este deci monotasking) şi, în plus, nu poate asigura stabilitatea
sistemului în cazul execuţiei unor programe cu erori. Dacă la aceasta adăugăm şi modul de lucru mai
dificil pentru utilizator decât în cazul interfeţelor grafice oferite (de exemplu) de Windows, este
explicabil faptul că acest sistem este astăzi tot mai puţin folosit si se prevede chiar abandonarea sa
definitivă într-un viitor destul de apropiat. Totuşi, MS-DOS este încă destul de larg utilizat în ţara
noastră, iar simplitatea sa îl recomandă drept un bun material de studiu în ceea ce priveşte structura şi
funcţionalitatea unui sistem de operare.
Sistemul de operare DOS “Disk Operating System” stă la baza utilizării celui mai mare număr de
calculatoare personale[16]. În funcţie de firma producătoare, au apărut mai multe variante: MS-DOS a
firmei MicroSoft cea mai cunoscută, DR-DOS - a firmei Digital Research etc. Sistemul DOS a
cunoscut mai multe versiuni consecutive, îmbunătăţite succesiv, până la versiunea 6.
Sistemul de operare DOS a fost creat în 1981 la firma IBM, având la bază sistemul de operare
CP/M (Control Program for Microcomputers) - primul SO folosit la microcalculatoare, îmbunătăţit cu
elemente de UNIX, cum ar fi sistemul arborescent al directoarelor. DOS este un sistem de operare
interactiv, monoutilizator, cu posibilităţi de multitasking (lansarea în execuţie a mai multor programe
deodată), fiind format din nucleul DOS şi diverse programe utilitare.
Nucleul DOS este format din trei fişiere:
IO.SYS (BIO.COM sau IBMBIO.COM în alte versiuni) care gestionează intrările-ieşirile,
calendarul şi ceasul maşinii. Acest fişier este inspirat din componenţa BIOS (Basic Input/Output
System) a sistemului CP/M, care uniformizează regulile de comunicare cu fiecare periferic (fiind
dependent de tipul de calculator) şi face posibil schimbul de informaţii într-un mod standard.

5
 MSDOS.SYS (DOS.COM sau IBMDOS.COM în alte versiuni) care gestionează fişierele,
memoria şi perifericele. Acest fişier este inspirat din componenţa BDOS (Basic Disk Operating
System) a sistemului CP/M, care execută operaţii de intrare-ieşire cu perifericele într-un mod standard
(deci BDOS este independent de tipul de calculator), pe baza funcţiilor BIOS – practic, se folosesc
numele de drive-uri: A:, B:, C:, etc.
COMMAND.COM este procesorul de comenzi (urmaşul lui CCP – Command Control Processor
din CP/M), adică un program care invită utilizatorul să dea comenzi afişând un prompter şi le execută.
Command.com este format din trei componente:
 partea rezidentă, care conţine rutine (proceduri) de tratare a întreruperilor de tip Ctrl-C, Ctrl-
Break şi comenzi rezidente (interne), cum ar fi: copy, ren, dir, del, path etc.
 partea tranzitorie, care încarcă fişiere .COM, .EXE sau .BAT în memorie pentru a fi executate
 partea care prelucrează fişierul AUTOEXEC.BAT, un fişier de comenzi DOS special care se
execută la încărcarea în memorie a nucleului DOS
Programele executabile în sistemul de operare DOS pot fi:
.BAT - fişiere de comenzi care conţin comenzi DOS, inclusiv lansarea în execuţie a unor fişiere
executabile
.COM şi .EXE - fişiere executabile în cod maşină. Structura acestor două tipuri de fişiere diferă,
fişierele .COM, mai restrictive şi mai rapide, fiind primele în evoluţia cronologică.
La pornirea sau resetarea unui calculator care funcţionează sub sistemul de operare DOS,
nucleul acestuia se încarcă în memoria RAM, unde trebuie să se păstreze pe toată perioada utilizării
microcalculatorului.
Existenţa fişierelor sistem se va căuta succesiv pe dischetă (A:) - dischetele care conţin nucleul
sistemului de operare şi deci permit încărcarea acestuia în memoria calculatorului se numesc dischete
sistem - si hard-disk (partiţia activă). Se va citi programul de încărcare numit BOOT (din sectorul 0 al
drive-ului), care va depune în memorie programul BIO.COM (aflat în rădăcina drive-ului). Acesta
încarcă DOS.COM, verifică existenţa fişierului de configurare a sistemului CONFIG.SYS şi îl lansează
(dacă există), apoi încarcă în memorie spre execuţie procesorul de comenzi COMMAND.COM, după
care calculatorul este capabil să răspundă la comenzile specifice sistemului DOS.
COMMAND.COM caută în rădăcina drive-ului fişierul AUTOEXEC.BAT şi îl execută (dacă
există). Acesta este un fişier de comenzi creat de utilizator. Una din cele mai importante comenzi care
apare uzual în acest fişier este comanda PATH, care oferă informaţii asupra directoarelor unde se vor
căuta fişierele executabile. Implicit, acestea se caută în directorul curent; comanda PATH are rolul de a
specifica o listă de directoare în care să se realizeze căutarea (directoarele care conţin soft-ul aplicativ).
În sistemele Windows 9x, aceste caracteristici se păstrează pentru execuţia aplicaţiilor DOS.
În Windows 95, rolul lui MSDOS.SYS este preluat de aplicaţii specifice Windows, dar existenţa
sa (cu o dimensiune mai mare decât 1K) rămâne necesară. În Windows NT, funcţiile ambelor fişiere
.SYS din nucleul DOS sunt îndeplinite de aplicaţii proprii.

6
2.2. Sistemul de operare OS/2
In cazul aplicaţiilor scrise în OS/2, este preferabilă migrarea prealabilă într-un sistem de operare în
plină evoluţie ca Windows sau Unix. Sistemele de operare OS/2, Windows şi Unix au multe
similitudini conceptuale, totuşi soluţiile tehnice reţinute de către creatorii lor pentru punerea în aplicare
a conceptelor sunt adesea destul de depărtate. De altfel, câteva diferenţe conceptuale asupra unor
funcţii majore (grafice, memorie partajată, sincronizare,..) aduc această migrare specifică la un nivel de
dificultate apreciabil. Modul de abordare:
1. Crearea unor biblioteci de emulare OS/2 sub Windows prin rescrierea funcţiilor API OS/2 de cel
mai de jos nivel (sistem şi interfaţă grafică).
2. Transformarea automata a fişierelor auxiliare (resurse, help, mesaje de eroare, …) în
echivalentele lor Windows.
3. Compilarea şi integrarea sub Windows a aplicaţiei convertite, precedată eventual de intervenţii
manuale punctuale pe cod (pentru optimizări sau tratarea cazurilor dificil de tratat automat).
Alegerea noastră prezintă numeroase avantaje: ? cod sursa unic ? volum redus de lucru, deci
migrare simplificată a oricărei aplicaţii OS/2 spre Windows sau Unix ? independentă de
limbajul sursă (bibliotecile de emulare sunt DLL-uri care se pot linka cu orice fel de cod
sursă) ? performanţe sensibil egale ? garanţia unei funcţionalităţi în mod riguros identice.

2.3. Sistemul de operare BeOS

BeOS este asemănător cu un UNIX, prin multe trăsături: stilul structurii de foldere, modul de
lucru cu dispozitivele hardware, stabilitate, gestionarea proceselor fără a pierde controlul asupra lor,
multitasking, performanţă, orientarea puternica spre dezvoltarea in C/C++ şi altele[17]. Dar
dezvoltatorii BeOS afirmă clar: sistemul lor nu porneşte de la nici o bază de cod sursă deja existentă,
nu are nevoie să păstreze compatibilitatea cu concepte vechi; este pur şi simplu scris de la zero, pentru
hardware-ul nou, pentru concepte noi, fiind orientat spre tot ce este cutting edge. De fapt, principala
idee a fost crearea unui sistem orientat pe editare multimedia, care sa fie stabil în lucrul cu fişiere
audio/video de ordinul terrabytes-lor.
Putem seta accesul la internet prin Dial-Up, configura reţeaua, perifericele, memoria virtuală,
spaţiile de lucru, interfaţa etc. Totul poate fi configurat la un nivel foarte avansat, în stil Linux, cu
uşurinţa din Windows (adică checkboxuri si căsuţe de dialog). Dialogul pentru Dial-Up networking, de
exemplu, este la fel ca cel din Windows, cu câteva opţiuni adăugate. Conectarea a funcţionat perfect, de
altfel.
BeOS are tendinţa spre tehnologiile noi: are deci incluse în kitul standard aplicaţii pentru :
scrierea cd-urilor, conferinţe video, tv-tunere, redat fişiere multimedia (BeOS încorporează tehnologie
pentru decodare MP3 chiar de la inventatorii acestui format, institutul Fraunhofer IIS, şi codec-urile
Intel Indeo Video), pentru email şi chiar un mic server www (numit Poor Man's Web Server), suport
DVD. Aplicaţiile sunt gestionate printr-un installer generic (un fel de RPM sau Windows Installer),
precum şi un program numit Software Valet, care poate face actualizarea sistemului cu ultimele
versiuni ale programelor, luate de pe Internet. Are şi un dezarhivator (zip, tar, gz), o aplicaţie sound
recorder, editor text, cd-player, viewer de imagini, browser (NetPositive) şi alte câteva.
API-ul este extrem de simplu, sistemul de operare fiind bine modularizat în kituri. Capitolele
tratează lucrul cu elementele UI (trackerul, desktopul, deskbar-ul), drivere, drag and drop, tastatura,
mesaje interaplicaţii, screen savere, precum şi kit-urile: Application, Device, Game, Input, Interface,
Kernel, Mail, Media, Midi, Network, Kernel, OpenGL, Storage, Support, Translation, totul punctat cu
exemple concrete (cod sursă). Dezvoltatorii pot folosi şi mediul de dezvoltare (RAD) BeIDE, apoi

7
aplicaţiile sunt distribuite end-userilor prin installer şi package-builder. Sunt oferite şi şabloane pentru
dezvoltarea rapidă a aplicaţiilor. În stadiul Experimental sunt : debuggerul, editor de resurse,
implementare a glibc (GNU C library).

Deci, priorităţi BeOS: multitasking, multithreading; suport pentru mai multe procesoare;
optimizat pentru multimedia; sistemul de fişiere BeFS (evident, nedisponibil în versiunea free) pe 64 de
biţi care oferă suport pentru fişiere foarte mari, journaling (recuperare în caz de erori, viteza) şi
facilităţi tip baza de date (indexare, atribute multiple); subsistem grafic 2d şi 3d cu fire de execuţie
multiple, şi anti-aliasing standard pentru text; implementare completa TCP/IP şi alte servicii internet
(ftp, www, mail, AppleTalk).

2.4. Sistemele de operare Windows

Interfaţa vizuală a sistemelor Windows 9x.Principii generale

Trecerea de la sistemul de operare DOS, în care se lucra la nivel de comandă, la un sistem de
operare cu o interfaţă vizuală a produs un salt calitativ în dezvoltarea softului şi a făcut calculatoarele
personale mai accesibile pentru toţi utilizatorii [9]. Noua concepţie soft asigură o folosire extrem de
intuitivă a calculatoarelor prin intermediul unei interfeţe specifice. Vom prezenta în continuare câteva
principii de utilizare a sistemelor Windows 95/98 - numite generic Windows 9x pentru a putea face o
comparaţie cu lucrul sub sistemul DOS.
Ecranul sistemelor Windows 95/98 este considerat un spaţiu de lucru - desktop - pe care apar
icon-urile (simbolurile) corespunzătoare aplicaţiilor. Bara de task-uri conţine butonul Start care permite
lansarea rapidă în execuţie a unor programe sau redeschiderea rapidă a documentelor recent utilizate.
Pe bara de task-uri va apărea câte un buton pentru fiecare aplicaţie activă (de aici, ele pot fi alese în
regim de multitasking sau, echivalent, se poate folosi combinaţia de taste Alt-Tab preluată din Windows
3.x). Opţiunile lui Start sunt: Programs, pentru lansarea în execuţie a aplicaţiilor (această opţiune îl
înlocuieşte pe Program Manager din Windows 3.x), Documents, pentru accesarea rapidă a ultimelor
documente prin deschiderea lor în editoarele corespunzătoare, Settings, cu aplicaţii pentru setarea unor
opţiuni ale sistemului (aplicaţia Control Panel, folder-ul Printers, modificarea barei de task-uri şi a
meniului Start), Find, pentru căutarea de fişiere / foldere folosind criterii complexe, Help, pentru
lansarea în execuţie a aplicaţiei Help, Run, pentru lansarea în execuţie a unei aplicaţii (dacă se dă o
comandă) sau deschiderea unui folder sau director (dacă acesta se specifică) într-o fereastră numită
fereastră de navigare (a se vedea mai jos tipurile de ferestre) si Shut Down, pentru oprirea lui Windows
9x.
Vizualizarea elementelor calculatorului (drive-uri locale şi de reţea, imprimante etc.) se poate
realiza cu ajutorul icon-ului My Computer care, activat, afişează elementele sub formă de icon-uri într-
o fereastră. Pentru navigarea în reţea se poate folosi Network Neighborhood iar pentru recuperarea
fişierelor sterse - Recycle Bin. Revenirea asupra unei operaţii se poate realiza cu: opţiunea Edit - Undo,
butonul Undo sau eventual opţiunea corespunzătoare dintr-un meniu contextual. Sistemele Windows
sunt sisteme de programe concepute cu o interfaţă grafică, prietenoasă între utilizator şi calculator,
realizate de firma Microsoft. Aplicaţiilor le sunt asociate simboluri grafice (pictograme), numite icon-
uri; acestea se grupează sau se execută în ferestre. O fereastră este o zonă dreptunghiulară pe ecran care
are anumite caracteristici. Cel mai simplu mod de a utiliza sistemul Windows este cu ajutorul mouse-
ului dar se poate folosi şi tastatura. Aproape toate programele folosite uzual sub sistemul de operare
DOS, atât medii de programare profesionale, cât şi cele mai variate aplicaţii de birotică, au ajuns să fie

8
scrise pentru a fi exploatate sub Windows. Însuşi sistemul Windows s-a dezvoltat prin versiuni
succesive, ajungând să dobândească caracteristici de sistem de operare (Windows 95, 98, 2000,
Windows NT) sau de soft de reţea (Windows NT, 2000), Windows XP, Windows Server 2003.
Evoluţia sistemelor Windows
Sistemele Windows s-au răspândit rapid pe calculatoarele personale (PC) astfel încât, după anul
1990, a devenit de la sine înţeles că un asemenea calculator să dispună de un sistem Windows. Primele
versiuni (Windows 3.x) rulează sub sistemul de operare DOS dar Windows 95 a devenit un sistem de
operare care nu mai are nevoie de un sistem DOS preinstalat, fiindcă de fapt încorporează facilităţile
acestuia (versiunea 7 a sistemului DOS), oferind utilizatorului diverse servicii într-o formă nouă, cu o
interfaţă vizuală, intuitivă. Totuşi, dezvoltarea succesivă a versiunilor de Windows a urmărit cu
consecvenţă principiul compatibilităţii cu versiunile anterioare.
Sistemele Windows 3.0 si 3.1 adaugă la serviciile oferite de sistemul de operare DOS un mediu
de operare grafic, cu facilităţi de multitasking. În cazul în care o aplicaţie defectuoasă scrie în zona
sistemului de operare sau a altei aplicaţii, apare eroarea "General Protection Fault".
Facilitatea de multitasking a sistemului Windows exploatează posibilităţile microprocesoarelor Intel,
care o oferă începând cu 80286, prin modul de lucru protejat. În acelaşi timp, le este permis
utilizatorilor accesul la memoria extinsă.
Aceste sisteme lucrează pe 16 biţi, ceea ce nu este convenabil pentru memorarea structurilor de date de
dimensiuni mari. O dată cu trecerea la microprocesoare pe 32 de biţi, se încearcă trecerea la gestiunea
memoriei pe 32 de biţi, care va aduce creşterea considerabilă a performantelor (se diminuează riscul de
a nu putea folosi memorie din cauza dimensiunii reduse a segmentelor de memorie adresabile pe 16
biţi). În acest scop, se introduc două instrumente: o bibliotecă dinamică de funcţii (Dynamic Link
Library - DLL), numită WINMEM32, care permite programatorilor să scrie cod pentru Windows 3.0
folosind un spaţiu adresabil de 32 de biţi si o interfaţă de programare a lui Windows 3.1, numită
WIN32s, care facilitează trecerea spre Windows NT si Windows 95.
Windows 3.1 nu oferă suport de reţea, nu are clienţi de reţea integraţi dar se poate executa pe un
calculator dintr-o reţea Novell Netware, folosind serviciile oferite de aceasta. (Windows 3.1 se poate
instala într-o configuraţie de reţea astfel încât în reţea să existe un singur exemplar, partajabil, al
sistemului iar pe staţia client să fie instalată o configuraţie minimală, de aproximativ 300KB.)
Sistemul Windows 3.1 necesită, ca si configuraţie hard minimală, un procesor 80286 cu 1MB RAM dar
se recomandă a se folosi un microprocesor 80386 cu 4 MB RAM.
Windows for Workgroups 3.11 a apărut din necesitatea introducerii suportului de reţea pentru
sistemul de programe Windows. Suportul de reţea oferit de Windows for Workgroups 3.11 (numit
suport “punct la punct”) permite partajarea resurselor unui calculator cu alţi utilizatori aflaţi în acelaşi
grup de lucru. Se pot folosi eventual facilităţile unui server de reţea mai complex (Novell Netware sau
Windows NT).
Interfaţa cu utilizatorul este foarte asemănătoare cu Windows 3.1. În plus, apare un grup de aplicaţii de
reţea - Network - şi posibilitatea de a folosi un sistem de mail. Se introduce o versiune îmbunătăţită a
lui Clipboard Viewer, numită Clipbook.

9
Pentru îmbunătăţirea accesului la disc se scrie un driver virtual de 32 de biţi (VxD) care creste viteza de
acces la resursele de reţea cu 100% si viteza de acces la datele de pe hard-disk cu 50% fată de Windows
3.1.
Configuraţia fizică minimală necesară lui Windows for Workgroups este un microprocesor 80386 cu 4
MB RAM dar se recomandă 8 MB RAM.
Windows NT are două versiuni: pentru staţie de lucru (Microsoft Windows NT Workstation) si
pentru server de reţea (Microsoft Windows NT Advanced Server). Windows NT este un sistem de
operare de tip server de aplicaţii, adică oferă un suport puternic pentru crearea de aplicaţii distribuite,
bazate pe comunicarea client-server. De aceea, el va fi folosit cu succes de firmele care produc sisteme
de gestiune a bazelor de date.
Windows NT are numeroase îmbunătăţiri pentru utilizarea pe staţii de lucru si oferă mecanisme
performante care asigură partajarea si securitatea informaţiilor. Iniţial, interfaţa cu utilizatorul a păstrat
stilul Windows 3.1 dar ulterior au apărut versiuni în stilul Windows 95
Enumerăm în continuare caracteristicile sistemului Windows NT:
 este primul sistem de operare Windows (nu are nevoie de o copie preinstalată DOS pentru a se
lansa în execuţie);
 lucrează pe 32 de biţi si oferă un mecanism de multitasking mai performant decât
predecesoarele lui;
 oferă un nou sistem de fişiere (NTFS) si potabilitate pe procesoare non-Intel;
 sistemul de securitate si siguranţa în funcţionare constituie cea mai importantă caracteristică a
lui Windows NT. Arhitectura sa oferă cea mai bună protecţie în comparaţie cu alte sisteme de
operare noi: OS/2 sau Windows 95. Protecţia absolută a datelor si aplicaţiilor este mai
importantă decât viteza si principiul compatibilităţii (este incompatibil cu anumite programe
rezidente DOS);
 oferă facilităţi pentru utilizarea în reţea;
 nu are mecanismul "Plug and Play" al lui Windows 95 (care va fi descris mai jos) dar oferă
drivere pentru majoritatea dispozitivelor hard care ar putea fi utilizate, cu o configurare simplă.
Necesarul de memorie pentru lansarea lui Windows NT este mult mai mare decât al celorlalte sisteme:
minimum 12 MB RAM dar devine foarte competitiv la 32 MB RAM. Este un sistem costisitor dar
oferă stabilitate si protecţie.
Windows 95 este un sistem de operare pe 32 de biţi (nu are nevoie de MS-DOS pentru a se
lansa în execuţie) care permite execuţia de aplicaţii multithreading (cu mai multe “fire” de execuţie,
care funcţionează în regim de multitasking). Stilul de execuţie al aplicaţiilor DOS, pe 16 biţi si pe 32 de
biţi este similar cu cel de sub Windows NT. Aplicaţiile native Windows 95 sunt foarte rapide dar la
Windows 95 se pot adapta relativ uşor aplicaţii Windows 3.1 (folosind interfaţa WIN32) si mai ales
aplicaţii Windows NT.

10
Un principiu de bază urmărit în proiectarea lui Windows 95 a fost compatibilitatea cu versiunile mai
vechi: se pot executa aplicaţii MS-DOS si Windows pe 16 biţi, ceea ce lărgeşte semnificativ numărul de
aplicaţii pe care le pune la dispoziţia utilizatorului, oferindu-i un avantaj considerabil fată de alte
sisteme de operare (OS/2, Unix sau Windows NT).
Interfaţa lui Windows 95 are caracteristici proprii sistemelor orientate obiect: la lansare apare un
desktop cu diverse icon-uri, aplicaţiile care se execută apar în bara de task-uri si pot fi manipulate într-
un mod foarte intuitiv, folosit prima oară la Apple MacIntosh si preluat de OS/2 Warp. În plus, fiecărui
obiect îi este asociat un meniu numit contextual, care conţine operaţii uzuale si poate fi accesat cu
butonul din dreapta al mouse-ului.
Windows 95 introduce un nou sistem de fişiere, prin care se pot folosi nume de maximum 255 de
caractere. Creste calitatea si numărul accesoriilor: Notepad si Character Map rămân dar Write este
înlocuit cu WordPad, Paintbrush - cu Paint, Calculator este îmbunătăţit, Calendar si Cardfile dispar
dar apare Briefcase. Se aduc îmbunătăţiri si în privinţa comunicărilor prin introducerea aplicaţiei
Exchange, care interacţionează cu Microsoft Mail, Microsoft Exchange Server si Microsoft Network.
Din punctul de vedere al posibilităţilor oferite pentru lucrul în reţea, se remarcă faptul că Windows 95
are o suită importantă de protocoale de reţea (IPX/SPX, NetBEUI si TCP/IP, care face posibilă
comunicarea în Internet) si de drivere pentru plăcile de reţea. Accesarea calculatoarelor din reţea este
foarte uşoară folosind Network Neighborhood. Calculatorul poate lucra ca serviciu telefonic de răspuns
automat si poate contabiliza apelurile telefonice prin interfaţa de telefonie Microsoft.
Încadrarea facilităţilor lui Windows 95 în noile direcţii de dezvoltare a aplicaţiilor multimedia se
realizează prin intermediul bibliotecii WinG, care permite crearea de aplicaţii grafice cu performante
superioare si a interfeţei de programare WinToon, pentru grafică şi animatei multimedia.
Una din cele mai utile si ambiţioase caracteristici a lui Windows 95 este facilitatea “Plug and Play”:
prin încorporarea unui număr impresionant de drivere, un număr mare de periferice este implicit
instalat, astfel încât acestea pot fi utilizate direct.
Necesarul hard minimal pentru Windows 95 este un microprocesor 80386DX cu 4MB RAM dar se
recomandă cel puţin un microprocesor 80486 pe 33MHz cu 8MB RAM iar pentru a executa aplicaţii
simultane - 16MB RAM si 75MB liberi pe hard-disk. Testele efectuate au arătat că Windows 95 se
execută ceva mai încet decât Windows for Workgroups 3.11 pe 4MB RAM dar se comportă similar sau
mai bine pe cel puţin 8MB RAM. Windows 95 rulează grafica mai rapid si are accesul la disc mai lent
decât Windows for Workgroups 3.11 dar este foarte rapid si stabil pentru aplicaţiile native de 32 de biţi.
Windows 98 are caracteristici similare cu Windows 95 dar performante superioare; acestea se
referă în primul rând la integrarea în Internet si controlul aplicaţiilor deschise. Pentru instalare, este
necesar cel puţin cu procesor 80486 pe 66MHz cu 24MB RAM.
În anul 2000, firma Microsoft a lansat versiunea Windows 2000, recomandată în primul rând pentru
firme, si care prin care se încearcă combinarea facilităţilor de integrare în Internet ale lui Windows 98
cu securitatea lui Windows NT, uşurinţa de utilizare a sistemului Windows 98 cu caracteristicile de
administrare, fiabilitate si stabilitate ale lui Windows NT. Pentru versiunile de tip server, care asigură o
administrare eficientă a reţelei, necesarul de memorie internă este mai mare decât pentru Windows
2000 Professional: minimum 128MB si recomandat 256MB. Problemele iniţiale de compatibilitate a
driverelor cu celelalte versiuni Windows au fost rezolvate prin crearea unor drivere specifice.

11
Facilităţile de acces la Internet sunt integrate într-un pachet complet si performant. Dedicarea versiunii
Windows 2000 Professional în special pentru afaceri este susţinută de faptul că se tinde către reducerea
costului total al utilizării sistemului, în condiţiile asigurării unei productivităţi si flexibilităţi ridicate.
Windows Millennium Edition (Windows Me) continuă linia de produse Windows 95, 98,
punând la dispoziţia utilizatorilor o serie de instrumente noi pentru prelucrarea datelor multimedia:
înregistrarea si editarea videofilmelor digitale, stocarea şi organizarea imaginilor, precum şi o bună
calitate a sunetului.
Trebuie de asemenea remarcate facilităţile Windows ME pentru construirea unei mini-reţele locale de
calculatoare: partajarea unei conexiuni la Internet între mai multe calculatoare, partajarea
imprimantelor, a fişierelor de sunet si a imaginilor. Windows Me este primul sistem de operare care
suportă standardul UPnP (Universal Plug and Play), ceea ce permite conectarea si deconectarea
perifericelor fără a fi necesară repornirea calculatorului, precum şi detectarea rapidă a resurselor care
pot fi partajate într-o reţea. Spre deosebire de Windows 2000, Millennium Edition este dedicat
utilizatorilor individuali (home users).

Windows CE a fost dezvoltat integral folosind Microsoft Visual C++ şi AddOn-ul acestuia pentru
Windows CE[6]. Ce oferă acestui produs un grad mare de flexibilitate şi modularitate
 componente de acces la date, care sunt echivalente cu un subset al interfeţei ADO (ActiveX
Data Objects) dar perfect adaptate sistemului de operare Windows CE şi primitivelor acestuia
de acces al datelor;
 componente vizuale de tip Grid, DBCombo similare unor pachete existente pentru Windows 95
cum ar fi Sheridan Data Widgets, dar care din nou sunt specializate pentru Windows CE;
 componente pentru controlul imprimării;
 componente pentru gestiunea importului/exportului de date care permit parametrarea unei
operaţiuni foarte particulare de la client la client şi care este integrarea lui Hermes for Windows
CE cu aplicaţia de gestiune
Acest pachet este multiplatformă rulând sub Windows NT, Windows 95/98 sau Windows CE v2.x.
Utilizează protocolul TCP/IP şi astfel suportă transmisii pe:
 linie comutată;
 linie închiriată;
 reţea locală;
 Internet/Intranet.
Caracteristicile principale ale acestui pachet de comunicaţii sunt:
(1) Perfect parametrabil, toate transferurile de date putând fi specificate într-un limbaj script simplu
descriind un fişier de configurare extern;
(2) Logica transferurilor se menţine pe server ceea ce uşurează mult activitatea de întreţinere;
(3) Garantează livrarea datelor;
(4) Compresie în timp real a datelor reducând astfel timpul de conectare şi implicit costurile de
transmisie a datelor;
(5) Backup automat al transferurilor;
(6) Transfer de date tranzacţional - se pot defini seturi de date care trebuie să fie transmise toate sau
nici unul.
(7) Administrabil de la distanţă;

12
(8) Integrat cu sistemul de securitate al lui Windows NT.

Windows XP va avea o nouă imagine care îl va face mai uşor de folosit şi mai puternic pentru
toate tipurile de utilizatori de PC-uri[8]. Noul design vizual va facilita modul de lucru bazat pe task-uri
şi va constitui cel mai semnificativ update al interfeţei Windows de la lansarea Windows 95. Desktop-
ul va avea un design mai simplu, colorat, curat şi va face PC-ul mult mai uşor şi mai intuitiv de folosit.
Windows XP va extinde puterea PC-ului prin conectarea dispozitivelor, digital media şi a serviciilor
Web pentru a oferi utilizatorilor noi modalităţi de exploatare a mediului de calcul: posibilitatea pentru
orice utilizator care deţine un scanner şi o cameră digitală să copieze poze pe PC, să le vizualizeze,
editeze, tipărească, publice sau să le trimită mai departe cui doreşte. Windows XP îmbogăţeşte
experienţa muzicală digitală permiţând utilizatorilor să-şi construiască rapid şi uşor propriile colecţii în
format digital, să ia cu ei muzica pe care o doresc şi sa o asculte la diferite dispozitive portabile. De
asemeni, Windows XP oferă utilizatorilor posibilitatea să se destindă urmărind filme de pe Web sau de
pe DVD-uri. Este prevăzută posibilitatea conectării directe a utilizatorului cu un prieten sau expert care
l-ar putea ajuta in cazul ivirii unor probleme.
Windows XP va fi disponibil in două versiuni:
-Windows XP Home Edition – pentru utilizatorii de acasă
-Windows XP Professional - pentru utilizatorii din mediul business

Windows XP Home Edition este proiectat pentru persoane individuale sau familii şi include noi
experienţe pentru media digitală, reţea pentru acasă şi comunicaţii.
Include un număr de îmbunătăţiri faţă de Windows 2000 Professional. Astfel:
 software îmbunătăţit şi compatibilitate hardware
 securitate simplificată
 log-are simplificată cu nou ecran “welcome”
 schimbare de utilizator rapidă
 nouă interfaţă
 suport îmbunătăţit pentru multimedia (filme, poze, muzică)
 DirectX 8.1 multimedia pentru jocuri

Windows XP Professional este sistemul de operare destinat oamenilor de afaceri şi firmelor de

toate dimensiunile, precum şi tuturor acelor utilizatori individuali care doresc să exploateze la
maximum posibilităţile de calcul oferite de PC. La Windows XP Professional se adaugă accesul la
distanţă, securitate, performanţă, uşurinţă în utilizare, operare în mai multe limbi, pentru a-i ajuta pe
utilizatori să-şi îmbunătăţească productivitatea, posibilităţile de conectare, să lucreze mai inteligent.
Mai trebuie să menţionăm că Microsoft a pregătit şi lansarea versiunii de mare putere Windows XP
64-bit. Aceasta este concepută pentru a suporta servere şi alte aplicaţii pentru afaceri la scară largă.
Atât versiunea pentru server cât şi cea pentru staţiile de lucru ale acestui sistem de operare vor avea
procesorul de 64 de bit Italium de la Intel şi vor fi vândute ca parte a pachetului pentru calculator.
Sistemele acestea vor fi disponibile şi prin producătorii de calculatoare şi se vor adresa în special
utilizatorilor care au baze de date mari şi celor care utilizează aplicaţii tehnice de reactualizare a
memoriei. Se apreciază că această versiune a Windows XP va concura cu ofertele similare de la Sun
dar şi cu cele ale altor companii producătoare de produse de mare putere.

13
Familia serverelor Windows Server 2003, reprezintă fundaţia construită pentru firmele aflate pe o piaţă
mereu în schimbare. Windows Server 2003 ofere o fundaţie fără precedent pentru utilizarea
calculatoarelor, pentru firmele de toate mărimile.
Construit pe Windows 2000, Serverul Windows Server 2003 include toate funcţionalităţile pe care un
client le-ar aştepta de la un sistem de operare Windows Server şi anume siguranţă, securitate şi
scalabilitate. În plus, Microsoft a îmbunătăţit şi extins familia produselor Windows Server pentru a da
posibilitatea firmelor să experimenteze total funcţionalitatea .NET.

Familia de servere Windows Server 2003

Windows Web Server 2003
Un produs nou din familia de servere Windows, serverul Windows Web Server 2003 este optimizat atât
pentru găzduirea pe Web cât şi pentru deservirea sa [3].
Windows Web Server 2003:
 Este uşor de desfăşurat şi de administrat
 Furnizează o platformă pentru dezvoltarea rapidă şi desfăşurarea serviciilor pe Web precum
şi a aplicaţiilor care utilizează tehnologia Microsoft ASP.NET, o parte cheie a cadrului de
lucru .NET.
 Se poate gestiona cu o interfaţă bazată pe browser de la o staţie de lucru la distanţă.

Windows Standard Server 2003 este un sistem de operare în reţea sigur care oferă rapid şi uşor
soluţii pentru firme. Acest server flexibil este alegerea ideală pentru nevoile zilnice ale firmelor de toate
mărimile.
Windows Standard Server 2003:
 Acceptă partajarea fişierelor şi imprimantelor.
 Oferă conectivitate sigură la Internet.
 Permite desfăşurarea centralizată a aplicaţiilor din spaţiul de lucru.
 Oferă posibilitatea unei bogate colaborări între angajaţi, parteneri şi clienţi
 Acceptă multiprocesarea simetrică cu două căi şi până la 4 gigaocteţi (GO) de memorie

Windows Enterprise Server 2003 construit atât pentru firmele medii cât şi pentru cele mari,
Windows Enterprise Server 2003 oferă funcţionalitatea necesară pentru infrastructura firmei, aplicaţiile
de tip linie de afaceri şi tranzacţiile comerciale electronice.
Windows Enterprise Server 2003:
 Este un sistem de operare cu funcţionare completă care acceptă până la opt procesoare.
 Oferă caracteristici din clasa pentru firme cum ar fi clustering cu patru noduri şi până la 32 GO
de memorie.
 Este disponibil pentru computere bazate pe Intel® Itanium™.

Windows Datacenter Server 2003 construit pentru a oferi soluţii critice pentru firmele care necesită
cele mai scalabile baze de date şi o prelucrare a tranzacţiilor în volum mare, Windows Datacenter
Server 2003 este o platformă ideală pentru consolidarea serverului.
Windows Datacenter Server 2003:
 Este cel mai puternic şi cel mai funcţional sistem de operare pentru servere pe care l-a oferit
vreodată Microsoft.

14
  Acceptă o multiprocesare simetrică cu până la 64 de căi.
Avantajele familiei Windows Server 2003
Server 2003 este construit pe Windows 2000 cu îmbunătăţiri suplimentare şi caracteristici care
vă pregătesc firma pentru .NET. Este arhitectura de calcul cea mai cuprinzătoare, puternică şi flexibilă
oferită de Microsoft.
Serverul Windows Server 2003 asigură fundaţia solidă necesară pentru construirea unui mediu
de calcul cuprinzător, integrat şi flexibil care dă clienţilor cel mai mare răspuns la investiţiile lor IT de
astăzi şi de mâine.
Windows Server 2003 este construit pe standardele industriale care permit clienţilor să-şi
extindă aplicaţiile existente şi să-şi dezvolte rapid unele noi. Dezvoltatorii pot să construiască direct pe
serverul de aplicaţie utilizând serviciile Web precum şi codul administrat şi apoi vor rula aceste
aplicaţii pe orice platformă de aplicaţii Web.
Acest nivel de dezvoltare facilă a aplicaţiei încurajează înnoirea procesului afacerii şi sporeşte
posibilităţile afacerii atât intern cât şi extern.
Familia de servere Windows Server 2003 ajută angajaţii să comunice mai bine şi să lucreze
mult mai uşor împreună utilizând instrumentele promovate de colaborare în echipă şi comunicaţiile
sigure în timp real. De asemenea, permite datelor mobile sigure precum şi fluxurilor de media să fie
livrate unui mare număr de echipamente conectate.
Deoarece serverul este disponibil în mod continuu, angajaţii pot să acceseze informaţiile din orice loc,
în orice moment şi pe orice echipament existent în firmă care îmbunătăţeşte productivitatea.
Serverul Windows Server 2003 ajută firmele să ajungă în mod sigur la clienţii lor şi să
îmbunătăţească calitatea fiecărei legături. Prin utilizarea instrumentelor ce se pot particulariza şi a
metodelor flexibile de comunicare cum ar fi fluxurile de media, firmele au posibilitatea să-şi adapteze
serviciile şi comunicaţiile în vederea îndeplinirii dorinţelor clienţilor.
Windows Server 2003 interacţioneză complet cu serverele bazate pe Windows 2000. Dacă
utilizaţi deja un server Windows 2000, aveţi posibilitatea să faceţi uşor un upgrade şi să beneficiaţi de
multiplele extensii din serverul Windows Server 2003.

2.5. Longhorn
Dacă toată lumea aştepta următoarea versiune de sine stătătoare a Windows-ului (cu nume de cod
Longhorn) în cursul anului viitor, o parte din staff-ul Microsoft a precizat, pe 15 aprilie, că Longhorn
nu va fi gata de livrare decât cel mai devreme în a doua jumătate a anului 2004[4]. Această ştire a fost
prezentată în prima zi a Windows Hardware Engineering Conference (WinHEC) 2002, care a avut loc
in Seattle, unde Microsoft a prezentat direcţiile şi strategiile sale viitoare. Se pare că această întârziere
este datorată lansării unei noi versiuni de Windows XP, aşa zisa XP SE.
Tot la această conferinţă au fost dezvăluite şi direcţiile spre care va fi dezvoltat Longhorn, şi anume
uşurinţa în configurarea reţelelor, îmbunătăţiri în mobilitate, multimedia, display-uri "inteligente" (Mira
2.0), sau compatibilitatea cu noile dispozitive TV/Client.
API-urile sau interfeţele de programare a aplicaţiilor, descriu cum anume dezvoltatorii pot lega
hardware-ul si aplicaţiile software de sistemul de operare.

15
 Cu Longhorn, Microsoft încearcă sa gestioneze mai puternic modul in care programele accesează
resursele sistemului Windows, cum sunt memoria si discurile hard. Pentru acest lucru, compania s-a
îndreptat spre un model API administrat care va funcţiona mai bine in sprijinul izolării sistemului de
operare fata de blocările programelor.
Versiunea beta completa nu va apărea mai repede de anul viitor si nu se cunoaşte data lansării
versiunii finale. Iniţial Microsoft spunea ceva despre anul 2004, apoi 2005. Mai recent, compania a
declarat ca Longhorn va apărea doar atunci când va fi complet gata, indicând anul 2006 ca data
probabila de apariţie a produsului pe piaţa.

2.6. Sistemul de operare UNIX

Sistemul de operare UNIX este un sistem multitasking şi multiuser destinat pentru diverse
tipuri de calculatoare (microcalculatoare, minicalculatoare, supercalculatoare) şi pentru reţele puternice
de calculatoare, fiind cel mai vechi sistem de operare ce a rezistat şi s-a impus până azi[10].
La ora actuală sistemul UNIX este singurul sistem de operare care funcţionează simultan pe
microcalculatoare şi supercalculatoare. Este practic singurul sistem de operare pentru minicalculatoare
şi staţii de lucru. Este sistemul de operare care a stat la baza conceperii şi elaborării altor sisteme de
operare performante, cel mai recent exemplu fiind sistemul de operare Linux - primul sistem de operare
free software (elaborat în 1992).
Sistemul Unix este primul sistem care a inclus clasa de protocoale (set standard de servicii
pentru transmiterea de informaţii între calculatoare) TCP/IP ( Transmission Control Protocol / Internet
Protocol) utilizată astăzi de cea mai mare reţea de calculatoare la nivel mondial: sistemul Internet, cu
milioane de abonaţi pe toate continentele. Unii utilizatori ai sistemului Internet trebuie să fie
familiarizaţi cu filosofia şi comenzile sistemului UNIX, deoarece multe servicii oferite utilizatorilor vor
fi mai eficiente dacă sunt cunoscute unele comenzi UNIX.
Sistemul UNIX lucrează în time-sharing fiind constituit dintr-un nucleu (Kernel) şi un număr foarte
mare de utilitare accesibile prin intermediul interpretorului de comenzi Shell ce reprezintă interfaţa
dintre sistemul de operare şi utilizator:

Nucleul (Kernel) este un intermediar între interfaţa furnizată de apelurile sistem şi

echipamentele fizice din sistemul de calcul. Nucleul UNIX este partea rezidentă a sistemului de operare
care asigură funcţii de supervizare şi gestiune a resurselor sistemului de calcul (memorie internă,
dispozitive I/O):
 organizarea şi gestiunea memoriei;
 organizarea şi gestiunea fişierelor;
 execuţia şi gestiunea proceselor;
 planificarea unităţii centrale (UC) între procese;
 controlul şi gestiunea perifericelor;
 protecţia datelor şi programelor.

Eleganţa interfeţelor sistemului UNIX şi calitatea remarcabilă a abstracţiilor pe care le oferă

utilizatorilor, au influenţat şi vor continua să influenţeze profund arhitectura sistemelor de calcul. De
asemenea, în ultima perioadă s-au adus noi facilităţi pentru a lucra cu un număr mare de

16
microprocesoare şi pentru a realiza integrarea completă a aplicaţiilor Windows NT şi Novell Netware.
Sistemele UNIX comerciale sunt încă realizări impresionante, care oferă funcţionalităţi superioare
sistemelor Linux şi Windows NT.
Structura sistemului UNIX
Nucleul realizează gestiunea fişierelor şi memoriei, planificarea unităţii centrale între procese.
Apelurile sistem definesc interfaţa cu programatorul. Apelurile sistem pot fi grupate în trei categorii:
 pentru prelucrarea fişierelor şi perifericelor;·
 pentru controlul execuţiei proceselor;
 pentru prelucrarea informaţiei.
Versiunile actuale de UNIX oferă pentru utilizator atât interfeţe de tip linie de comandă,
desemnată prin Shell - cele mai utilizate fiind sh (Bourne Shell, după numele creatorului S.R. Bourne),
ksh (Korn Shell), csh (C Shell)-, cât şi interfeţe grafice moderne (GUI-Graphical User Interface).

Nucleul (Kernel) UNIX este constituit din două componente principale:

 sistemul de gestiune a fişierelor;
 sistemul de gestiune a proceselor.

Funcţiile generale ale sistemului de gestiune a fişierelor sunt:

 operaţii cu fişiere (creare, citire, scriere, copiere, ştergere, concatenare, etc.);

 alocare de spaţiu dinamic pentru fişiere pe HD sau FD;
 accesul la fişiere;
 administrarea spaţiului liber pe HD sau FD;
 schimbarea structurii sistemului de fişiere.

Funcţiile generale ale sistemului de gestiune a proceselor sunt:

 trecerea proceselor prin diverse stări (creare, aşteptare, execuţie, terminare);

 planificarea proceselor pentru a avea acces la procesor;
 comunicarea între procese;
 sincronizarea proceselor.

2.7. Viitorul nucleu Linux

Grupul de dezvoltare al nucleului open-source Linux a lansat o versiune test a următoarei versiuni
majore, ce ar putea fi finalizata pana la sfârşitul acestui an[4].
Open Source Development Labs (OSDL) a lansat versiunea test9, ultima versiune beta a nucleului
Linux 2.6. Producătorii hardware si dezvoltatorii sunt încurajaţi sa descarce aceasta versiune, sa o
testeze si sa raporteze concluziile lor către OSDL.
OSDL va incorpora aceste concluzii in versiunea finala a nucleului.
Printre alte îmbunătăţiri, Linux 2.6 este capabil sa ruleze pe mai multe tipuri de procesoare simultan
spre deosebire de predecesorul sau. Linux 2.6 a fost testat pe servere cu procesoare pe 64 de biţi si
funcţionează bine si pe computerele cu procesoare pe 32 de biţi.
Din punct de vedere al aplicaţiilor desktop Linux 2.6 va uşura schimbarea mouse-ului, tastaturii sau
altor periferice si va aduce un spor de viteza aplicaţiilor grafice. Versiunea curenta a nucleului

17
sistemului de operare este Linux 2.4.
Nu este stabilita o data pentru lansarea versiunii definitive dar cel mai probabil va fi către sfârşitul
anului. Prima versiune test a fost lansata in luna iulie.
Linux a fost adoptat pe scara larga în câteva domenii industriale, precum finanţe şi bancar, ca o
alternativa cost-eficienta pentru serverele care rulează cu sistemlele de operare Windows sau Unix.
Un mare număr de companii, inclusiv IBM, Red Hat, Hewlett-Packard si NTT Data Intellilink, sunt
membri ai OSDL.

Sistemul de operare Lindows

Lindows.com, care încearcă să facă sistemul de operare Linux mult mai popular pentru consumatori, a
introdus o versiune a sistemului care rulează direct de pe un CD-ROM.
Compania a anunţat ca noul sau produs, LindowsCD, se adresează celor care doresc sa încerce
sistemul de operare Linux fără a fi nevoie sa înlăture celelalte sisteme de operare care rulează pe
computerele lor[2]. Sistemul LindowsCD este gratuit pentru cei care au achiziţionat deja sistemul
LindowsOS 4.0, versiunea completa a software-ului oferit de companie. Versiunea comprimata
LindowsOS 4.0 oferă multe caracteristici standard ale sistemului de operare, inclusiv aplicaţii business
compatibile Microsoft, multimedia, suport MP3, Real Audio si Flash. De asemenea permite
utilizatorilor sa acceseze fişiere Microsoft Word, Power Point si Excel fără un software suplimentar. De
asemenea LindowsCD se adresează si laboratoarelor de training unde este nevoie de Linux doar parţial.
Sistemele Unix comerciale sunt încă nişte realizări impresionante, care oferă funcţionalităţi
superioare Linux sau NT.
Unii analişti cred că versiunile de Unix vor dispărea încet din arena jucătorilor ''grei''
economici; ultimul supravieţuitor comercial pronosticat fiind Sun[11]. Mulţi pariază pe o luptă
Linux/NT. Ce se va întâmpla însă numai un profet ar putea spune. Oricum, deşi substanţial sub cifra de
afaceri a lui Microsoft, sistemele Unix continuă să reprezinte o piaţă de mai multe zeci de miliarde de
dolari.
La ora actuală UNIX este singurul sistem de operare care funcţionează simultan pe
microcalculatoare şi supercalculatoare. Este practic singurul sistem de operare pentru minicalculatoare
şi staţii de lucru. TCP/IP este protocolul folosit pe cea mai mare reţea de calculatoare din lume:
Internet, cu sute milioane de abonaţi pe toate continentele.
Eleganţa interfeţelor sale şi calitatea remarcabilă a abstracţiilor pe care le oferă utilizatorilor au
influenţat şi vor continua să influenţeze profund arhitectura sistemelor de calcul.
Sistemul de operare Xandros Desktop 2.0
Corporaţia Xandros a anunţat disponibilitatea sistemului de operare Xandros Desktop 2.0. Cu o
baza de utilizatori destul de mare, distribuţia Linux oferă o interfaţa grafica uşor de utilizat, şi un
proces de instalare extrem de facil. Xandros este o ramura a Debian-ului (versiunea 4.0) şi este un
produs comercial. Dispune de un KDE îmbunătăţit (v.3.1.4) şi oferă compatibilitate cu produsele
Microsoft, inclusiv MS Office şi reţele MS. După Lindows 4.0, Xandros este a doua mare distribuţie
Linux a cărei ţintă sunt utilizatorii începători.

18
2.8. Versiunile UNIX –ului

Nume Bazat peFabricant

AIX SV IBM
A/UX SV Apple
BOS SV Bull
BSD BSD University of California at Berkeley (UCB)
Chorus SV Chorus
Coherent SV Mark Williams Company
EP/IX POSIX Control Data Corporation
FreeBSD BSD UCB
GNU Hurd Mach Free Software Foundation
HP-UX SV+BSD Hewlet Packard
IRIX SV Silicon Graphics
Linux -- Linus Torvalds + hackeri
Minix clone SVTanenbaum (Vrije Universitet Amsterdam)
Net/2 BSD UCB
NEWS-OS ? Sony
QNX ? Quantum Software
OSF/1 Mach DEC, Open Software Foundation
Plan 9 - AT&T
SCO Xenix SV SCO
SCO Unix SV SCO
Solaris SV Sun Microsystems
SunOs BSD Sun Microsystems
Ultrix BSD DEC
UNICOS SV Cray
UnixWare SV Novell
UTEK ? Tektronix
Xenix SV Microsoft
[4]
POSIBILITATEA RETELELOR INTERNET/INTRANET [7]

19
 SCALABILITATEA ŞI SECURITATEA

SISTEMUL DE CONTROL

3. Analiza sistemelor de operare

Compararea sistemelor de operare UNIX şi DOS

UNIX pentru cei veniti pe usa din DOS

În cele ce urmează voi încerca să-i conving pe cei dintre dumneavoastră, care sunt proaspăt
veniţi în lumea UNIX-ului şi au o oarecare practica DOS, că nu este foarte grea trecerea, este nevoie
numai de răbdare şi de unele echivalări pentru terminologia UNIX.
Kernel
Parte a sistemului de operare care este încărcata permanent in memoria RAM a calculatorului.
Sistemul de operare este "spart" in mai multe bucăţi pentru ca ar fi inutil să se încarce tot in memoria
RAM (pe scurt memorie). De exemplu, este inutil si ineficient sa ocup memoria cu un program pentru
formatat hard-disk-ul când acest utilitar va fi folosit foarte rar sau chiar deloc. Atunci se încarcă in
memorie doar partea esenţială a sistemului de operare, urmând ca restul să fie încărcat la nevoie ca
programe obişnuite de pe hard-disk. In DOS, kernel-ul (nucleul) sistemului de operare este alcătuit din

20
trei fişiere care se încarcă in memorie la bootare: Msdos.sys, Io.sys si command.com, iar restul
sistemului de operare se afla intr-un director de pe hard-disc, de regula C:\DOS. In UNIX, nucleul este
format dintr-un singur fişier care la Linux, de exemplu, se numeşte in mod normal vmlinuz.
Shell
Acest termen este mult mai simplu de explicat si echivalat: promptul DOS este un shell pentru sistemul
de operare DOS - din el se pot lansa în execuţie programe, se pot da comenzi pentru copiere, ştergere,
mutare fişiere etc. In UNIX exista ceva similar, insa exista mai multe standarde shell (bash, csh, sh,
ksh) si in plus la un moment dat pot fi rulate mai multe shell-uri (cam ca in Windows, unde se pot rula
mai multe DOS prompt-uri); nu contează tipul lor, ele sunt tratate de sistemul de operare ca simple
programe.
Sistem de fişiere
În UNIX se întâlneşte acelaşi stil de structura arborescenta cu directoare şi subdirectoare ca şi în DOS.
Se pot utiliza nume lungi (256 de caractere) şi se face diferenţa între litere mici şi mari. Sub UNIX nu
mai au importanta extensiile fişierelor. Sub DOS exista atribute ale fişierelor, dar in UNIX exista ceva
mai avansat: drepturi asociate fiecărui fişier pentru citire, scriere şi execuţie în triplu exemplar - pentru
proprietarul fişierului, pentru grupul din care face parte acest proprietar si pentru alţii (dacă vreţi să le
vedeţi, tastaţi "ls -l"). Chiar daca un fişier este executabil, el nu poate fi rulat daca nu are setat dreptul
de execuţie pentru cel care-l lansează - nu are importanta daca i-aţi pus extensia exe in virtutea
obişnuinţei. Pentru a naviga si pentru a manipula fişiere, puteţi folosi comenzi asemănătoare celor
DOS: cp - copy, ls - dir, cd, rm - del etc.
Drivere
In DOS, driverele se încarcă din CONFIG.SYS (de exemplu, device = c:\dos\himem.sys), pe când in
UNIX-urile tradiţionale driverele sunt incluse in kernel (atunci când este compilat kernel-ul se specifica
acele drivere ce vor fi clădite in kernel). Solutia moderna este cea a nucleelor modulare: se pot încarcă
dinamic module ce conţin drivere (pentru floppy, de exemplu) si nu mai este nevoie de recompilarea
kernel-ului. Aceasta metoda asigura un consum mai mic de memorie, deoarece la un moment dat se
încarcă in memorie numai driverele utile, pentru perifericele (CD, unitate de banda etc.) instalate.
Interfaţa grafica
Pentru DOS ar fi Windows 3.x. Pentru UNIX exista ceva similar care se numeşte X Window. O mare
deosebire este ca X-ul este un program ca oricare altul si la un moment dat pot rula mai multe X
Window-uri simultan. X Window nu este chiar la fel de prietenos cu utilizatorul ca si Windows 95, de
exemplu, dar si aici pot exista "şmecherii" gen drag & drop, taskbar-uri etc. fără să existe însă un
standard al aplicaţiilor X Window, astfel încât sub X-ul pentru Linux poate exista un filemanager diferit
de cel de sub X-ul pentru Digital UNIX sa zicem.
Un mare avantaj al X-ului este multitasking-ul real (oferit de sistemul de operare UNIX), spre
deosebire de acel pseudo-multitasking oferit de Windows 3.x sau chiar Windows 95. Un alt avantaj al
X-ului este posibilitatea rulării de aplicaţii la distanta (remote) pe un calculator legat de cel local prin
reţea (ethernet, modem, antena de satelit, Internet, orice). Programul este executat de calculatorul de la
distanta, iar rezultatele sunt afişate pe ecranul local, sub mediul grafic X Window, deci cu butoane,
meniuri etc., ca si cum s-ar rula local.
Dezavantajul este ca apar anumite întârzieri datorate vitezei de comunicaţie - in general scăzute - intre
cele doua calculatoare. De exemplu, se poate rula un Netscape Navigator pe un calculator de la distanta
(in ideea ca acest program nu exista pe calculatorul local, sa zicem) si in fereastra ce se va deschide, se
vor vedea toate butoanele si meniurile care ar fi apărut daca rulam Navigator-ul local. In plus, se poate
ca local sa fie folosit un Linux democratic, in timp ce la distanta sa fie un UNIX "de firma", rulat pe un
calculator cu foarte multa memorie si cu putere mare de procesare, astfel încât să nu se suprasolicite

21
PC-ul local (ci reţeaua, dar asta este alta poveste...).

Compararea sistemelor de operare MS-DOS si WINDOWS

Sistemul de operare Ms-Dos[12]

- este un sistem de operare rezident pe disc, compus din trei straturi:
-BIOS (Basic Input-Output Sistem) - componenta care tratează intrările si ieşirile din sistem;
-BDOS (Basic Disk Operating Sistem) – componenta care tratează operaţiile cu discul;
-SHELL – asigura interfaţa dintre sistem si utilizator(command.com).
Sistemul de operare Windows
- include – 1. Un sistem de fişiere cu rol de organizare a muncii utilizatorului: poate gestiona operaţii
de tipărire, trimitere sau primire a mesajelor prin fax sau e-mail, permite rularea mai multor programe
in acelaşi timp(multitasking).
- 2. Facilităţi grafice, meniuri, comenzi si casete de dialog.
- componente ale Sistemului de Operare Windows:
- program manager
- file manager
- print manager
- accessories
- control panel
Windows este un sistem de operare construit pe scheletul vechiului Disk Operating Sistem de către
Microsoft. Este evident superior Ms-Dos–ului, cei de la Microsoft schimbându-i in totalitate aspectul si
nu numai; pe lângă ergonomie ei pun accentul si pe folosirea optima a resurselor; facilitează utilizarea
memoriei RAM la maxim nemaifiind limitata ca in cazul Dos-ului, utilizarea reţelelor de calculatoare,
utilizarea internetului, utilizarea mult mai eficienta a dispozitivelor si a aplicaţiilor multimedia si a altor
operaţii menite sa ajute utilizatorul in activitatea sa si sa-i satisfacă acestuia majoritatea nevoilor.
Dintre avantajele Ms-Dos-ului am putea aminti faptul ca acesta foloseşte o parte mult mai mica din
resursele sistemului de calcul decât Windows-u[13]. Pe parcursul utilizării Dos-ului nu vom întâlni nici
“obişnuitele” “blue-screen-uri” ale Windows-ului.
Windows-u are ca avantaje multitasking-ul (rularea mai multor programe in acelaşi timp), multiuser-
ul(utilizarea sistemului in acelaşi timp de către mai mulţi utilizatori), interfeţele grafice, meniurile,
pictogramele, facilitatea plug&play si celelalte facilităţi destinate satisfacerii unei game tot mai bogate
de cerinţe ale utilizatorului si apariţiei de noi componente hard-ware si soft-ware ce solicita Sistemul de
Operare. Ca dezavantaje am putea aminti blocările de sistem, care îşi fac apariţia datorita unor erori
apărute in execuţia unor programe sau datorita asupra solicitării prin lansarea în execuţie a prea multor
aplicaţii.

Compararea sistemelor de operare Windows Server 2003 si Linux.

Microsoft a lansat de curând sistemul sau de operare Windows Server 2003 destinat bine înţeles
serverelor[14]. Pentru a afla care este puterea acestui sistem de operare, Microsoft a sponsorizat firma
Veritest pentru a realiza câteva teste comparative intre Windows Server 2003, Red Hat Linux 8.0 si Red
Hat Linux Advanced Server 2.1.
Testele au fost realizate folosind exclusiv servere HP ProLiant, în trei configuraţii: HP ProLiant
DL760 cu patru procesoare Pentium III Xeon la 900MHz, 4GB de memorie si patru adaptoare de reţea
Intel PRO/1000 MF

22
 HP ProLiant DL760 cu patru procesoare Pentium III Xeon la 900MHz, 4GB de memorie şi opt
adaptoare de reţea Intel PRO/1000 MF
HP ProLiant DL380 G2 cu doua procesoare Pentium III la 1,4GHz , 2GB memorie si doua
adaptoare de reţea Intel PRO/1000 MF
Concluziile testului au fost următoarele: Windows Server 2003 a avut performante mai bune
decât Red Hat Linux Advanced Server 2.1 cu 66% pana la 95% in ceea ce priveşte operaţiile ca file
server pe sistemul HP DL760 cu 8 procesoare, mai bune cu 100% pe sistemul HP DL380 cu 2
procesoare fata de acelaşi Advanced Server 2.1 si cu 86% pe sistemul HP DL380 fata de Red Hat Linux
8.0.
Windows-ul a fost optimizat prin folosirea cheii din registru "Disablelastaccess", dar sistemul
Linux nu a beneficiat de acelaşi tip de optimizare. Linux-ul a folosit complexul sistem de fişiere cu
jurnalizare ext3, care nu a fost montat cu opţiunea "data=writeback" pentru a fi testat în condiţii
similare cu NTFS-ul de pe Windows kernel-ul Linux folosit este unul extrem de vechi, de peste un an,
fiind cunoscut ca acesta are anumite probleme la medii de lucru extrem de încărcate. Samba nu a fost in
nici un fel optimizata, deşi i s-ar fi putut aduce nenumărate îmbunătăţiri sistemul NTFS din Windows
foloseşte blocuri de date de 32KB sau 64KB, in timp ce ext3-ul foloseşte blocuri de 1KB, dezavantajat
clar la transferuri mari de date.

Referinţe
1. Agora news free service. http://www.agora.ro/news/articol.shtml?id=63972
2. LindowsCD - un Linux mai usor de instalat. http://www.agora.ro/news/articol.shtml?id=63397
3. Prezentarea familiei Windows Server 2003.
http://www.microsoft.com/Romania/Servere/Win2003/Prezentare.mspx
4. Viitorul nucleu Linux. http://www.smartnews.ro/SO/3664.html
5. O SCURTĂ ISTORIE A UNIX-ului. http://www-2.cs.cmu.edu/~mihaib/articles/unix-2/unix-2-
html.html#SECTION000130000000000000000
6. Prezentări – UnixWare7. http://www.agora.ro/pcrep/pcrep76/062.shtml
7. Microsoft Windows NT Server 4.0 против UNIX. http://doc.sumy.ua/pricol/lvsnt/#functionality
8. Windows XP deschide noi orizonturi pentru PC-uri.
http://www.microsoft.com/Romania/Comunicate/2001/pres2408.mspx
9. Sisteme de operare pentru microcalculatoare.
http://www.euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/informatica-teorie/2-4-2.htm#_ftn6
10. Structura şi arhitectura sistemului UNIX.
http://www.unibuc.ro/eBooks/informatica/Seiso/3.1_files/text.htm
11. O SCURTĂ ISTORIE A UNIX-ului -- de la MULTICS la Linux --. http://www-
2.cs.cmu.edu/~mihaib/articles/unix-2/unix-2-html.html#SECTION000110000000000000000
12. Structura şi arhitectura sistemului UNIX.
http://www.clopotel.ro/educatie/referate/download.php?id_referat=1923.
13. Diferenta dintre MS Dos si Windows. http://www.e-referate.ro/referate/informatica/0k032.shtml
14. Windows Server 2003 - mai rapid decat Red Hat Linux?. http://www.div.ro/article.php?
sid=5645
15. http://www.flubber.go.ro/tutoriale/so/somsdos.html
16. Informatica. http://www.euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/informatica-teorie/
17. BeOS - versiunea gratuita. http://www.bluedog.ro/it_channel/article.php?w=318

23