Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
COORDONATOR :
PROF. PANA MAGDALENA
ABSOLVENT:
BOTEZ DANIELA LILIANA
PROMOTIA 2009
PLANUL PROIECTULUI
MEMORIU EXPLICATIV
CAPITOLUL I
sperantele sale.
Ventriculele
Venriculele sunt cele doua cavitati care se afla spre varful inimii:
una apartine inimii drepte (ventricul drept) si cealalta apartine inimii
stangi (ventricul stang). Cele doua ventricule sunt despartite prin
septul interventricular, care neavand nici un orificiu, face ca acestea sa
nu comunice intre ele.
Ventriculele sunt cavitati cu forma piramidala, avand bazele
catre atrii si varfurile spre varful inimii.Bazele ventriculelor sunt
determinate de septul atrioventricular. Pe acest perete se gasesc
orificiile atrioventriculare, prin care fiecare ventricul comunica cu
atriul corespunzator si orificiile arteriale , pentru cale doua artere ce
pornesc din ventricule. La toate aceste orificii se gasesc niste
formatiuni membranoase, numite valvule, iar pe peretii ventriculelor
se gasesc niste ridicaturi musculare conice-muschii papilari.
Ventriculul stang
Se caracterizeaza prin aceea ca peretele sau extern reprezinta
partea cea mai ingrosata a peretelui inimii. La baza ventriculului stang
(formata din atriventricular stang) se gasesc orificiul atrioventricular
stang si orificiul arterei aorte.
Orificiul atrioventricular stang face legatura intre atriul stang si
ventriculul stang. In jurul acestui orificiu exista un inel fibros. In
partea dinspre ventricul a acestui orificiu se gaseste valvula
atrioventriculara stanga (bicuspida), care se mai numeste si valvula
mitrala. Valvula are forma unei palnii cu varful in jos si este formata
din doua valve(interna si externa) , numite si cuspide. Baza cuspidelor
este prinsa pe inelul fibros al orificiului, iar varful lor este liber. De
peretii inferiori ai cuspidelor sunt fixate fibre tendinoase, numite
coarde tendinoase, care se prind cu celalalt capat de muschii papilari.
In timpul sistolei ventriculare muschii papilari si corzile
tendinoase opresc valvele la orizontala, inchizand orificiul
atrioventricular, asemanator unei supape. Aceasta valvula dirijeaza
circulatia sangelui in inima stanga, permitand trecereasangelui numai
din atriu in ventricul si impiedicand circulatia in sens invers.
Orificiul arterei aorte se afla anterior fata de orificiul
atrioventricular, find prevazut cu un inel fibros. La nivelul orificiului
aortic se gasesc trei pliuri membranoase(orientate doua anterior si
unul posterior) , care au forma de cuiburi de randunica, numite
valvule sigmoide sau semilunare.Fiecare valvula are o margine prinsa
de peretele arterei si o margine libera spre celelalte valvule. In
peretele arterei, la nivelul valvulelor sigmoidiene anterioare se afla
orificiile de origine ale arterelor coronare.
Valvulele sigmoide au rolul de a permite trecerea sangelui din
ventricul in aorta si de a impiedica trecerea acestuia in sens invers.
Varful ventriculului stang corespunde varfului inimii.
Ventriculul drept
Se deosebeste de cel stang prin aptul ca are o forma piramidala
mai pronuntata, iar peretele extern este mai subtire.
Pe septul atrioventricular drept care formeaza baza acestui
ventricul, se gasesc orificiul atrioventricular drept si orificiul arterei
pulmonare.
Orificiul atrioventricular drept asigura comunicarea intre atriul
drept si ventriculul drept. El este situat in acelasi plan cu orificiul
atrioventricular stang. Are un inel fibros si este prevazut cu o valvula
(atrioventriculara dreapta), care prezinta aceleasi caractere ca cea din
ventriculul stang, fiind insa formata din trei valve (cuspide) , numita
tricuspida. Membranele valvulei tricuspide sunt mai subtiri decat ale
valvulei mitrale . Are acelasi rol ca si valvula bicuspida de a dirija
circulatia sangelui in partea dreapta a inimii, numai din atriu in
ventricul si impiedicand-o in sens invers.
Orificiul arterei pulmonare este asezat mai sus si mai inainte
decat orificiul arterei aorte. El face comunicarea intre ventriculul drept
si artera pulmonara. Este prevazut cu trei valvule sigmoide, care
prezinta aceleasi caractere cu cele ale aortei. Ele indeplinesc acelasi
rol ca si valvulele sigmoide, dirijand circulatia sangelui din ventricul
in artera pulmonara si opunandu-se trecerii in sens invers.
Atriile
Atriile sunt cavitati aproximativ cubice si se gaesc asezate la
baza inimii. Ele sunt caracterizate prin aceea ca peretiilor sunt mai
subtiri decat cei ai ventriculelor si au mai multe orificii. Cele doua
atrii sunt despartite prin septul interatrial, care are o parte subtire,
numita fosa ovala, ce reprezinta locul orificiului Botallo, existent in
perioada dezvoltarii embrionare.
Atriul stang
Peretele sau inferior este format din septul atrioventricular
stang. Pe el se gaseste orificiul atrioventricular stang; pe peretele
posterior se gasesc cele patru orificii ale venelor pulmonare.
Atriul drept
Are forma cubica mai pronuntata, peretii fiind mai bine
delimitati. Pe acesti pereti sunt orificii mai mari decat pe peretii
atriului stang. Pe peretele superior se gaseste orificiul venei cave
superioare , iar pe peretele inferior orificiul venei cave inferioare, care
este prevazut cu o valvula semilunara( valvula Eustachio) .
Peretele posterior este reprezentat de septul interatrial, pe care
se gaseste fosa ovala. Peretele intern este format dinseptul
atrioventricular drept si pe el se gaseste orificiul atrioventricular drept.
Valvulele atrioventriculare(bicuspida si tricuspida) impreuna
cu valvulele semilunare de la originea arterei aorte si arterei
pulmonare alcatuiesc aparatul valvular al inimii si reprezinta
formatiuni ale endocardului.
Peretele inimii
Peretele inimii este format, de la interior spre exterior, din:
endocard si miocard. Unii cercetatori considera epicardul cea de-a
treia tunica a inimii.
Endocardul
Endocardul sau tunica interna a inimii captuseste cavitatile
inimii si este continuarea endoteliului vaselor mari care vin sau pleaca
de la inima.
El se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta,
formata dintr-un strat de celule endoteliale spre interior si o patura de
tesut conjunctiv elastic spre miocard. Se remarca lipsa vaselor
sanguine in miocard. Acestea se gasesc in stratul subendocardic.
Miocardul
Se mai numeste peretele muscular al inimii si este partea cea
mai groasa a peretelui cardiac, fiind format din tesut muscular cu
caractere speciale. In structura sa distingem doua varietati de tesut
muscular: tesut cardiac si tesut nodal.
Tesutul cardiac formeaza cea mai mare parte a miocardului.
El este format din fibre striate cardiace si alcatuieste “miocardul
adult”. Dispozitia fibrelor musculare in miocardul adult este
caracteristica. Astfel, in atrii fibrele sunt dispuse circular, iar in
ventricule sunt dispuse oblic-spiralat, spre varful inimii, formand
vartejul inimii. Nu exista continuitate intre miocardul atriilor si cel al
ventriculelor, ceea ce face independenta contractia atriilor fata de a
ventriculelor
Tesutul nodal sau miocardul embrionar, numit si aparatul de
conducere a inimii este format din fibre musculare cu multa
sarcoplasma in care se acumuleaza glicogen, dar cu putine miofibrile
dispuse in toate sensurile. Acest tesut formeaza gramajoare de fibre
numite noduli. In inima adulta exista doi noduli ;sinoatrial si
atrioventricular.
Nodulul sinoatrial (Keith-Flack) se gaseste pe peretele
atriului drept, intre deschiderile celor doua vene cave (portiunea
sinusala).
Nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara) se afla in partea
inferioara si posterioara a septului interatrial, mai mult spre atriul
drept. Din nodulul atrioventricular porneste in jos un muschi de fibre
nodale (fasciculul atrioventricular sau Hiss), care trece prin septul
interventricular si se divide formand doua ramuri care merg: una in
ventriculul drept si alta in ventriculul stang. La varful ventriculelor
cele doua ramuri se rmifica mai mult, formand o retea de fibre nodale,
numita reteaua Purkinje.
Din punct de vedere functional, tesutul nodal are rol in
elaorarea si transmiterea excitatiei la miocardul adult, asigurand
automatismul inimii.
Vascularizatia inimii
Metabolismul intens al miocardului necesita un aport mare
de sange asigurat prin arterele inimii.
Arterele inimii
Inima primeste sange nutritiv prin doua artere coronare;
stanga si dreapta. Artera coronara stanga porneste de pe partea stanga
a bulbului aortei, apoi se bifurca in artera interventriculara anterioara
si artera circumflexa.
Artera coronara stanga vascularizeaza cea mai mare parte a
peretelui inimii stangi, cea mai mare parte a septului interventricular
si o foarte mica parte din peretele ventriculului drept.
Arteracoronara dreapta porneste tot din bulbul aortei si se
termina aproape de varful inimii. Pe traiectul sau da ramuri care
vascularizeaza cea mai mare parte a peretelui inimii drepte, o parte a
septului interventricular si o mica parte din peretele ventriculului
stang.
Arterele coronare sunt artere terminale.
Venele inimii
Din capilarele care iriga peretii inimii se formeaza venele ce
duc sangele in atriul drept. Acestea sunt:
1. Venele coronare, care sunt reprezentate prin: marea vena coronara,
vena interventriculara posterioara si mica vena coronara.
2. Venele cardiace accesorii- vene mici, care se deschid direct in atriul
drept.
Vascularizatia inimii este completata prin numeroase vase
limfatice si ganglioni limfatici.
Artera aorta
Este cea mai voluminoasa artera din corp, din care iau
nastere toate arterele circulatiei mari. Ea porneste din ventriculul stang
printr-o dilatatie numita bulbul aortic. Orificiul aortei este prevazut cu
trei valvule sigmoide.
De la bulbul aortic, aorta se indreapta in sus (aorta
ascendenta) si dupa un scurt traseu aorta se curbeaza spre stanga si in
jos, formand arcul aortic si apoi coboara vertical (aorta descendenta)
intre inima si coloana vertebrala pana in dreptul discului intervertebral
dintre vertebrele L1 si L5., unde se trifurca si da nastere la cele doua
artere iliace comune si arterei sacrale medii.
Aorta descendenta este impartita intr-o portiune toracala
(deasupra diafragmului) si o portiune abdominala( sub diafragm)
Bulbul aortic – din el pornesc artera coronara dreapta si
artera coronara stanga, care vascularizeaza peretii inimii.
Arcul aortei – carja aortica: de aici pornesc trei trunchiuri
arteriale importante ce vascularizeaza capul si membrele superioare.
Acestea sunt: trunchiul brahiocefalic, artera carotida comuna stanga si
artera subclaviculara stanga.
Fiziologia aparatului cardiovascular
Mediul intern al organismului, adica sangele, lichidul
interstitial si limfa nu-si pot indeplini rolul in organism decat daca se
gasesc in miscare continua, miscare cce poarta nuele de circulatie.
Circulatia este functia pe care o indeplineste aparatul
cardiovascular, prin care se realizeaza metabolismul celular si
coordonarea functionala a tuturor organelor.
Prin circulatie sanguina miscarea sangelui in interiorul
sistemului sanguin. Aceasta este asigurata prinactivitatea inimii, care
impinge sangele de-a lungul arterelor, capilarelor si venelor. Studiul
circulatiei sanguine presupune: activitatea inimii, cirvulatia arteriala,
capilara si venoasa.
Activitatea inimii
Inima este un organ musculos si activitatea sa se
caracterizeaza prin contractii si relaxari, ce se succed cu regularitate.
Contractia inimii se numeste sistola, iar relaxarea diastola.
O sistola impreuna cu diastola care ii urmeaza reprezinta o revolutie
cardiaca sau un ciclu cardiac.
Caracteristicile contractiei cardiace
Revolutia cardiaca este rezultatul contractiei miocardului.
Contractia miocardului se deosebeste de contractia celorlalti muschi
prin aceea ca are loc prin actiunea unor excitanti, care apar chiar in
miocard si nu vin dinafara, asa cum se intampla la la ceilalti muschi.
Aceasta insusire a miocardului se numeste automatism cardiac.
Aceasta insusire face ca inima scoasa din organism, care nu mai
primeste nici o excitatie prin nervii sai, daca este tinuta in anumite
conditii, continua sa se contracte ritmic.
In legatura cu automatismul cardiac s-au elaborat doua
teorii: neurogena si miogena. Prima teorie sustine ca excitatiile apar in
elementele nervoase ale miocardului, iar cea de-a doua sustine ca apar
chiar in celulele musculare. Majoritatea cercetarilor pledeaza in
favoarea teoriei miogene. Se stie ca structura miocardului cuprinde
doua feluri de elemente musculare: celule musculare cardiace
(miocardul adult) si celulele tesutului nodal (miocardul embrionar).
Excitatiile apar si sunt conduse in tesutul nodal. Ca in orice
organ, in inima apar fenomene electrice ca rezultat al variatiilor
potentialului electric de membrana. Aceste fenomene elctrice iau
nastere in primul rand in nodulul sinusal( Keith-Flach) de la care se
propaga succesiv la intrega musculatura cardiaca. La nivelul
membranelor celulelor tesutului nodal, potentialul de repaus nu se
poate mentine intre doua potentiale de actiune, ci incepe sa scada lent
pana se ajunge la un nivel-prag, numit prepotential(-60mv), cand in
mod spontan se declanseaza un nou potential de actiune. Impulsurile
apurute in acest nodul se transmit miocardului adult din atriu, prin
intermediul unor celule de legatura, iar de la acestea la nodulul
atrioventricular(Aschoff-Tawara) , care prin fasciculul Hiss le
transmite mai departe miocardului ventriculelor prin reteaua Purkinje.
Asa se explica de ce contractia inimii incepe cu sistola atriala si este
urmata de cea ventriculara.
Cand acest sistem de conducere este lezat se produc tulburari
in conducerea excitatiei si ventriculele nu se mai contractala nivelul
cuvenit fata de contractia atriilor, stare cunoscuta sub dnumirea de
bloc cardiac.
Studiul revolutiei cardiace se face prin cateterizarea inimii
(introducerea unor sonde sau catetere in inima prin vena de la plica
cotului). S-au stabilit anumite caracteristici ale ei.
Intr-o revolutie cardiaca sistola si diastola se succed la un
interval de timp bine determinat. Numarul revolutriilor cardiace pe
minut este determinat de varsta si de starea organismului. Acestea
determina si durata revolutiei cardiace. Exemplu: la adult numarul
revolutiilor cardiace in repaus este de 60-75/min, pe cand la copil este
mult mai mare (la nou-nascut ajunge la 150/min ). Din acest numar se
poate deduce durata revolutiei cardiace. Pentru un numar de 75
revolutii cardiace pe/min durata unei revolutii este de 0,8 secunde.
Sistola si diastola nu au loc in acelasi timp in toata inima.
Revolutia cardiaca incepe cu sistola atriala, care dureaza 0,1 secunde,
timp in care sangele este impins in ventricule. Se constata ca in timpul
sistolei atriale orificiile venelor sunt putin stramtate, iar presiunea
sangelui din atrii fiind superioara presiunii din vene, curgerea sangelui
din vene in atrii este suspendata.
Dupa terminarea sistolei atriale , atriile intra in diastola-
diastola atriala, care dureaza pana la sistola urmatoare, adica 0,7
secunde. In timpul diastolei atriale presiunea in atrii scade foarte mult
si sangele trece din vene in atrii, umpandu-le din nou.
In momentul in care incepe diastola atriala incepe si contractia
ventriculelor, adica sistola ventriculara, care dureaza 0,3 secunde.
Sistola ventriculara dureaza mai mult decat cea atriala. In timpul
sistolei ventriculare distingem o faza in care presiunea sangelui din
ventricule creste pana egaleaza presiunea din artere. In a doua faza se
deschid valvulele sigmoide si sangele este impins in artere. Cand
incepe sistola ventriculara, valvulele atrioventriculare se inchid, astfel
ca sangele nu se mai poate intoarce in atrii.
Sistola ventriculara este mai puternica decat cea atriala datorita
miocardului ventricular, care este mai dezvoltat decat cel atrial.
Dupa ce se termina sistola ventriculara, incepe diastola
ventriculara, care dureaza 0,,5 secunde . Revolutia cardiaca dureaza
0,8 secunde, din care inima se gaseste in sistola 0,4 secunde si in
diastola 0,4 secunde. Acest regim in care activeaza inima explica dr ce
aceasta poate functiona toata viata fara sa oboseasca.
Daca numarul revolutiilor cardiace pe minut creste, durata
unei revolutii se micsoreaza si aceasta se face prin scurtarea diastolei,
adica a perioadei de repaus.
Pentru cercetarea activitatii cardiace se folosesc fenomenele
care insotesc activitatea inimii. Dintre acestea mentionam:
manifestarile acustice (zgomotele inimii ) , manifestarile mecanice
(bataia varfului inimii ) si manifestarile electrice (inregistrarea
potentialului de actiune al inimii).
Zgomotele sau manifestarile acustice ale inimii.
Revolutia cardiaca este insotita de doua sunete, numite
zgomotele inimii. Ele pot fi auzite cu aparatul numit stetoscop.
Primul zgomot este mai profund, de intensitate scazuta si cu o
durata mai mare. El se datoreste contractiei miocardului si inchiderii
valvulelor atrioventriculare si se produce la inceperea sistolelor
ventriculare. Se numeste zgomot sistolic.
Al doilea zgomot este mai inalt si mai scurt. El se produce la
inchiderea valvulelor sigmoide, la inceperea diastolei ventriculare. Se
numeste zgomot diastolic.
Ascultarea zgomotelor inimii formeaza metoda auscultatiei
cardiace si este folosita pentru diagnosticarea bolilor de inima.
Presiunea arteriala
Este rezultatul raportului dintre forta muschiului cardiac si
rezistenta periferica a sistemului arterial. Presiunea arteriala variaza cu
starea functionala a organismului, in timpul activitatii musculare
intense sau sub actiunea unor stari emotionale ea poate creste iar in
timpul somnului ea scade.
Valori normale ale TA:
6. 1-3ani : TA=75-90/50-60 mmHg.
7. 4-11 ani : TA=90-110/60-65mmHg.
8. 12-15 ani: TA=100-120/60-75mmHg.
9. Adult: TA=115-140/75-90 mmHg.
10. Varstnic: maxim 140/90mmHg.
In cazuri patologice TA poate sa scada sub valorile normale –
hipotensiune arterial;a sau poate sa creasca peste valorile normale –
hipertensiune arteriala.
Cauzele presiunii (tensiunii) arteriale:
11. Forta de contractie a muschiului ventricular, cu care sangele este
impins in artere. Daca miocardul este slab dezvoltat, forta sa de
contractie se micsoreaza si PA( TA) scade.
12. Rezistenta pe care o intampina sangele la inaintare prin vase, datorita
frecarii. Rezistenta este cu atat mai mare cu cat vasele au un calibru
mai mic. In vasoconstrictie rezistenta creste si deci creste si PA, iar in
vasodilatatie rezistenta scade , deci scade si PA.
13. Volumul de sange trimis in aorta de fiecare sistola ventriculara. Daca
acesta >80ml. trebuie sa creasca si forta de propulsie ventriculara si
deci creste si PA. De aceea se recomanda hipertensivilor sa ingereze o
cantitate mica de lichide pentru a nu creste volumul sistolic.
14. Vascozitatea sangelui( in mod normal >3-5 ori decat a apei ).
15. Elasticitatea peretilor vaselor : in ateroscleroza , cand scade
elasticitatea peretilor vaselor, PA creste, obligand inima sa faca eforturi
mari pentru lansarea sangelui in artere.
16. Distanta fata de inima: in arterele mari care pornesc din inima PA este
mai mare si ea scade pe masura departarii de inima.
Fiecare sistola ventriculara arunca in aorta un val de sange
care se izbeste de coloana de sange ce se gaseste in aorta si care a fost
dus acolo prin sistole precedente. Din aceasta ciocnire rezulta o unda
care se propaga prin toata coloana de sange, pana la periferia
organismului. Aceste unde provoaca dilatarea peretelui arterelor, care
se manifesta sub forma unor zvacnituri, a unor unde pulsatile numite
PULS si care se simt bine la arterele situate superficial pe un plan
osos. In cazuri normale sunt 60-80 pulsatii/min.
O frecventa mai mare poarta numele de tahicardie, iar o
frecventa mai mica, de bradicardie.
Marea si mica circulatie
1.Circulatia mare (sistemica)- se mai numeste si circulatia
de nutritie, ea reprezentand drumul pe care il urmeaza sangele de la
inima la tesuturi si inapoi la inima. Acest circuit este format dintr-o
portiune arteriala, reprezentata de sistemul aortic si ditr-o portiune
venoasa, reprezentata de sistemul venelor cave si sinusul coronar.
Circuitul incepe in ventriculul stang si se termina in atriul drept. In
trecerea lui prin acest circuit, sangele transporta la tesuturi nutrimente
si oxigen si ia de la el substantele de excretie, ce urmeaza sa fie
eliminate.
2.Circulatia mica- se mai numeste circulatia pulmonara si
reprezinta drumul pe care il urmeaza sangele de inima la plamani si
inapoi. Are o poriune arteriala (trunchiul arterei pulmonare ) si o
portiune venoasa (venele pulmonare). Circulatia mica incepe din
ventriculul drept si se termina in atriul stang.
Denumirile de marea si mica circulatie se refera la
lungimea acestor circuite, deci sunt notiuni anatomice . Din punctul de
vedere al cantitatii sangelui care circula prin ele, prin ambele circuite
trece in acelasi timp aceeasi cantitate de sange.
33. Dispneea
Este simptomul cel mai precoce si cel mai constant si se caracterizeaza
prin respiratii frecvente si superficiale. La inceput apare la eforturi mari, apoi
progresiv, pe masura cedarii miocardului, la eforturi din ce in ce mai mici.
O forma de dispnee de efort este dispneea vesperala. Aceasta este
minima dimineata , accentuindu-se spre seara. In forme avansate de
insuficienta stanga, dispneea apare si in repaus, bolnavul luind o pozitie
semisezanda, sprijinindu-se pe mai multe perne. Aceasta dispnee se numeste
ortopnee.
O forma particulara de dispnee, intalnita in special la bolnavii in varsta,
cu ateroscleroza sau la cei ce primesc sedative este respiratia Cheyne-
Stockes, caracterizata prin alternante de apnee (10-30 secunde) si polipnee.
34. Tusea, expectoratia si cianoza
Tusea este uneori semnul cel mai precoce, cel mai intens sau singurul
semn aparent al insuficientei ventriculare stangi. Ea se datoreaza stazei
pulmonare, apare la efort sau noaptea si este de obicei uscata sau insotita de
o cantitate mica de sputa hemoptoica.
Cianoza este de obicei discreta.
Semnele cardiovasculare constau in : marirea inimii stangi, ritm de galop,
puls alternant, suflu sistolic apical .
Ecocardiografia
Ecografia foloseste pentru diagnostic ultrasunetele.
Principiul de baza este emiterea unui semnal de ultrasunete care
intalneste diferite tesuturi. Acestea vor reflecta semnalul, care la
randul lui va fi receptat, prelucrat si transformat in imagine alb- negru
pe ecranul monitorului.
Transductorul (sonda) emitator de ultrasunete se aplica pe
torace la nivelul zonelor in care cordul sau vasele mari, vin in contact
nemijloci cu peretele, fara interpunerea unor formatiuni osoase
(parasternal stang, apical, subcostal, suprasternal).Metoda se poate
efectua uniplan, biplan, bidimensional, tridimensional).
Ecocardiografia DOPPLER (fascicol pulsatil sau continuu)
furnizeaza informatii asupra fluxului cardiac. Aceasta metoda
confirma sau exclude diagnosticul de stenoza.
Ecocardiografia intracoronariana evidentiaza sediul si
structura placilor de aterom, evalueaza rezultatele revascularizarii si
detecteaza leziuni coronariene in segmente normale angiografic.
Fonocardiografia
Este o metoda care inregistreaza grafic zgomotele si
suflurile produse de inima, cu ajutorul unui microfon asezat pe
diferitele focare de auscultatie. Se inregistreaza de obicei simultan cu
electrocardiograma. Fonocardiograma normala prezinta grupuri de
vibratii care reprezinta zgomotele 1 si 2 , uneori chiar si zgomotele 3
si 4 .
Sfigmografia
Consta in inscrierea grafica a pulsului arterial, in special a
celui radial.
A. INTERVENTII AUTONOME
Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in
ingrijirea bolnavilor cu afectiuni cardiovasculare. Ea trebuie sa
cunoasca si sa aplice diferite tehnici de ingrijire a bolnavului , sa
cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita depistarea unui semn
precoce, interpretatea acestuia si interventia in situatiile in care viata
bolnavului depinde de cunostintele sale.
Asistenta medicala trebuie sa respecte principiile etice,
care sunt foarte importante in practica ingrijirii bolnavului si anume :
binefacerea, dreptatea, autonomia, veracitatea, fidelitatea.
Asistenta medicala mai are urmatoarele indatoriri:
-Sa respecte fiinta umana , ca fiind o entitate biopsihosociala, cu
valorile si principiile sale de viata. Dupa Virginia Henderson
“Individul este o entitate biopsihosociala , formand un tot
indivizibil. El are necesitati fundamentale comune tuturor, cu
manifestari specifice, pe care si le satisface singur daca se simte
bine.El tinde spre autonomie in satisfacerea necesitatilor sale“
-Sa acorde ingrijiri ce au ca scop promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor. Satisfacerea nevoilor pacientului, in vederea
recapatarii independentei cat mai curand posibil, alinarea suferintelor,
cat si insotirea in ultimele clipe ale vietii
-Sa asigure un mediu terapeutic, care sa favorizeze starea de bine fizic
si psihic a pacientului.
-Sa planifice si sa aleaga cu pacientul metode de ingrijire in limitele
sale de competenta.
-Sa realizeze cu familia si apartinatorii o relatie functionala de
colaborare.
-Sa ofere informatii exacte pacientului si apartinatorilor, adecvate
situatiei si in limitele sale de competenta.
-Sa asigure dreptul la intimitate, sa protejeze informatiile de natura
confidentiala si sa nu le dezvaluie decat cu acordul pacientului.
-Sa respecte deciziile persoanei ingrijite, informata corect, care poate
refuza ingrijiri, tratamente si care isi asuma constient consecintele
deciziilor luate.
In ingrijirea pacientilor cu afectiuni cardiovasculare
asistenta medicala poate participa la interventii autonome , precum
urmeaza:
-Pregateste un salon bine aerisit, curat, iluminat corespunzator,
temperatura mediului ambiant fiind de 18-25 ºC, incat pacientul sa
beneficieze de confort fizic si psihic.
-Masoara zilnic tensiunea arteriala, pulsul, temperatura, respiratia,
diureza si le noteaza in foaia de observatie.
-Linisteste bolnavul si explica acestuia importanta si necesitatea
repausului la pat, a regimului alimentar cu restrictie de sare , in functie
de gradul de severitate al bolii.
Repausul
Reprezinta baza tratamentului, cu conditia de a fi
individualizat, adeseori putandu-se reduce o insuficienta cardiaca
numai prin repaus.
Repausul absolut si prelungit la pat sau fotoliu poate
duce la complicatii , precum: trombozele venoase, urmate de regula de
embolie pulmonara, aparitia infectiilor pulmonare, iar la varstnici
infectiile urinare , osteoporoza, atrofiile musculare. De aceea
bolnavul nu trebuie imobilizat complet, cu exceptia unor cazuri
deosebite (infarct de miocard, cardita reumatica).
Cand repausul la pat se dovedeste indispensabil,
bolnavul trebuie sa stea in pozitie semisezanda.Cand spatarul patului
nu este reglabil, asistenta medicala ajuta bolnavul sa se aseze la
marginea patului, cu gambele usor atarnand si cu trunchiul sprijinit de
mai multe perne.
In general, repausul la pat dureaza una pana la trei
saptamani, apoi se trece la mobilizarea progresiva a bolnavului.
In perioada de compensare este obligatoriu un repaus de
10 ore in cursul noptii si de 2 ore dupa-amiaza, iar in restul timpului
bolnavul trebuie sa stea in fotoliu sau sa se plimbe prin camera. Se
permite bolnavului autoingrijirea (imbracarul si dezbracatul, spalatul
si barbieritul, servitul mesei la camera), precum si executarea actelor
fiziologice( mictiune si defecatie), in conditii normale, exercitii fizice
moderate, care sa nu solicite prea mult activitatea de pompa a inimii.
Asistenta medicala invata bolnavul sa execute miscari
respiratorii ample, miscari ale membrelor inferioare, sa schimbe
pozitia in pat cat mai frecvent posibil.
Repausul este un mijloc terapeutic indinspensabil in
formele severe, dar el trebuie adaptat de la caz la caz. Repausul va fi
atat fizic , cat si psihic.
Alte interventii autonome ale asistentei medicale:
58. In caz de hipertensiune arteriala:
-Asistenta medicala asigura repaus fizic si psihic pacientului
-Monitorizeaza functiile vitale ( TA, P, R, T ).
-Efectueaza bilantul hidric
-Reduce aportul de sare din alimentatia bolnavului
-Administreaza lichidele fractionat pentru a preveni cresterea brusca a
tensiunii arteriale
-Informeaza medicul despre starea pacientului
59. In caz de edem pulmonar acut cardiogen:
-In cazurile severe asistenta medicala asigura bolnavului pozitia de
ortostatism, pentru reducerea intoarcerii venoase sau se instaleaza in pozitie
sezand pe un scaun sau fotoliu, cu gambele atarnand
-AM asigura permeabilitatea cailor respiratorii, curatind cavitatea bucala,
eventual narinele , daca expectoratia spumoasa, rozata este prea abundenta.
-Aplica garouri la radacina a trei membre, fara comprimarea arterelor. Din
10 in 10 minute unul din garouri se schimba la al IV lea membru. Scoaterea
garoului se face progresiv. Astfel se reduce circulatia de intoarcere venoasa.
B. INTERVENTII DELEGATE
Asistenta medicala administreaza bolnavului tratamentul prescris de
medic. Tratamentul trebuie sa fie intotdeauna individualizat, tinandu-se
seama de cardiopatia de baza care a produs deteriorarea functiei de pompa a
inimii, de severitatea decompensarii cardiace, de bolile asociate, de varsta
bolnavului, de modul lui de viata si de gradul de cooperare cu medicul
curant.
Supravegherea aplicarii tratamentului trebuie sa fie permanenta pe toata
durata acestuia, chiar daca este pe viata.
Principalele obiective in aplicarea tratamentului sunt:
61. indepartarea bolii cardiovasculare de baza
62. indepartarea factorilor precipitanti ai I.C.
63. reducerea muncii inimii
64. cresterea contractilitatii miocardului si a performantei ventriculare
65. stoparea retentiei de apa si sare
66. grabirea eliminarii excesului de apa si electroliti din organism
67. prevenirea recidivelor decompensarii cardiace
Indepartarea bolii cardiovasculare de baza se face prin tratament
etiologic. De exemplu: - in boala Basedow, se face
tiroidectomia partiala sau se administreaza medicamente antitiroidiene
68. in cardiopatii congenitale, care evolueaza spre I.C. congestiva cronica
se fac tratamente chirurgicale
69. la bolnavii cu bloc atrioventricular complet se corecteaza prin
plantarea unui stimulator cardiac artificial (Pacemaker ).
70. In cazul unei bolnave cu cardiopatie valvulara decompensata, la
debutul unei sarcini este necesara intreruperea terapeutica a sarcinii
pentru compensarea cardiopatiei.
Indepartarea factorilor precipitanti ai sindromului de I.C. sunt
obligatorii pentru prevenirea si tratarea decompensarii cardiace. De
exemplu , tratarea unei hipotiroidii, a unei anemii grave, a unei infectii, a
unei aritmii cu frecventa ventriculara inalta pot contribui la remiterea
simptomelor si semnelor de I.C., alaturi de celelalte mijloace terapeutice.
Pentru reducerea muncii inimii se recomanda: limitarea efortului fizic,
repausul al pat, tratamentul obezitatii, tratamentul cu vasodilatatoare.
Pentru controlul retentiei excesive de apa si sodiu sunt necesare
mijloace terapeutice precum instituirea regimului hiposodat si
administrarea de diuretice.
Pentru ameliorarea functiei de pompa a inimii se administreaza
digitalice.
Deci , tratamentul in insuficienta cardiaca consta in administrare de :
diuretice, tonice cardiace, vasodilatatoare, analgezice.
TRATAMENTUL CU DIURETICE
Scopul principal al administrarii diureticelor in insuficienta cardiaca este
reprezentat de eliminarea excesului de sare si apa si prin aceasta reducerea
congestiei venocapilare si a infiltratiei edematoase a viscerelor si tesutului
celular subcutanat.
O diureza excesiva poate duce la scaderea debitului cardiac prin
diminuarea volumului sanguin circulant efectiv si a presiunii de umplere a
ventricului stang, avand drept consecinta scaderea tensiunii arteriale, colaps,
oligurie, confuzie mintala.
Unele diuretice elimina predominent apa, marind volumul urinei si
provocand o diureza apoasa, iar altele elimina o urina bogata in sare si se
numesc saluretice si sunt folosite pentru eliminarea excesului de sare si apa,
retinuta in edeme.
Diuretice folosite in tratarea insuficientei cardiace:
71. Diuretice cu actiune intensa: Furosemidul .
Furosemidul provoaca eliminarea unui volum mare de urina, cu o
cantitate crescuta de NA, K, CL. La bolnavii cu edeme cardiace o doza
de 40 mg. poate duce la o pierdere de apa pana la 8 litrii.
Poate fi utilizat in doze de 40 mg. pana la 500 mg.Tratamentul se
incepe cu o doza initiala de 40 mg. ( un comprimat) . Daca nu se obtine
efectul scontat , dupa 6 ore se pot administra inca 2 comprimate , iar la
nevoie inca 3 comprimate dupa alte 6 ore.
In administrarea orala, diureza incepe dupa 20-60 min. si se mentine 4-6
ore.
In cazul tratamentului i.v. , efectul incepe dupa 3-15 min. si se
mentine 2-6 ore.
Calea injectabila i.m. sau i.v. se foloseste in urgente( EPA) , in
insuficienta cronica congestiva cu edeme mari si in cazurile cand nu se
poate folosi calea orala.
Efecte secundare ce pot sa apara sunt dezechilibre hidroelectrolitice
( hiponatremie, hipopotasemie ), hipotensiune arteriala, hipoglicemie,
alergii, tulburari digestive.
1). Alterarea respiaratiei , din cauza stazei pulmonare, manifestata prin senzatie de
sufocare, respiratie cu alternante de apnee si polipnee, usoara cianoza periferica (nas, buze
).
2). Circulatie inadecvata din cauza stresului, obezitatii, conflictelor recente, efortului
fizic, manifestata prin cresterea valorilor tensionale peste limita maxim admisa ( 140/90
mm.Hg)., puls alternanat, tahicardie, ameteli, cefalee.
3). Alimentatie inadecvata cantitativ, din cauza proatelor obiceiuri, sedentarismului,
anxietatii, manifestata prin consum excesiv de alimente hiperlipidice, obezitate.
4). Perturbarea eliminarii intestinale, din cauza alimentatiei sarace in fibre (legume,
fructe, cereale), lipsei unui orar al eliminarilor, stresului, manifestata prin absenta
scaunului timp de 3-4 zile, balonare, dificultate la defecatie.
5). Postura inadecvata, din cauza senzatiei de sufocare, ametelilor, rulburarilor de
vedere, cefaleei, HT pulmonare, manifestata prin pozitia semisezand, incapacitate de a
adopta pozitia de ortostatism.
6). Incapacitate de a se odihni, din cauza tusei nocturne (de decubit ), spitalizarii,
anxietatii, manifestata prin somn agitat, insuficiente oer de somn, oboseala.
7). Dificultate in a se imbraca si dezbraca, din cauza ametelilor, slabiciunii, cefaleei,
manifestata prinneputinta de a se imbraca si dezbraca fafa ajutor.
8). Dificultate in a-si acorda ingrijiri igienice, din cauza bolii, anxietatii, manifestata
prin neputinta de a se ingriji singura.
9). Vulnerabilitate fata de pericole, din cauza ametelilor, tulburarilor de vedere,
dispneei, oboselii, insuficientei ventriculului stang, manifestata prin risc de complicatii,
accidente, fatigabilitate.
10). Dificultate in a efectua activitati recreative, din cauza spitalizarii, bolii, anxietatii,
manifestata prin incapacitatea de a se concentra si de a efectua activitati recreative.
II. 3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
II.3.1. Obiective
Obiectiv global:
Pacienta sa beneficieze de tratament si ingrijiri adecvate afectiunii sale pe intreaga durata
a spitalizarii pentru a-si recapata independenta in satisfacerea nevoilor la care manifesta
dependenta.
Obiective specifice:
138. Pacienta sa beneficieze de confort psihic si fizic, intr-un mediu securizant,
pe toata durata spitalizarii.
139. Pacienta sa beneficieze de conditii corespunzatoare, de respectarea
regulilor de asepsie si antisepsie la administrarea tratamentului, sa un fie expusa
riscului de infectii nosocomiale.
140. Pacienta sa poata respira linistit, cu o frecventa respiratorie normala ( 15-
25 r/min) , in decurs de 5 zile.
141. Pacienta sa prezinte valori tensionale in limite, puls ritmic, bine batut, in
decurs de 5 zile.
142. Pacienta sa aiba o alimentatie adecvata cantitativ, saraca in lipide, bogata in
fructe si legume, in decurs de5 zile.
143. Pacienta sa prezinte un tranzit intestinal normal, in decurs de5 zile.
144. Pacienta sa poata adopta pozitia de ortostatism, sa se mobilizeze usor, in
decurs de 5 zile.
145. Pacienta sa poata dormi linistita, sa fie relaxata , in decurs de 5 zile.
146. Pacienta sa se poata imbraca si dezbraca fara ajutor, in decurs de 5 zile.
147. Pacienta sa-si acorde ingrijiri igienice singura, in decursa de 5 zile.
148. Pacienta sa un mai prezinte risc de accidente si de complicatii, in decurs de
5 zile.
149. Pacienta sa poata participa la activitati recreative, in decurs de 5 zile.
II.3.2. Interventii zilnice
150. Se masoara si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative.
151. Se recolteaza produse pentru examene de laborator.
152. Se insoteste pacienta , pentru a fi investigata, la serviciile de : radiologie,
ecografie.
153. Se asigura pacientei repaus fizic si psihic.
154. Se respecta regulile de asepsie si antisepsie la efectuarea tratamentului.
155. Se aeriseste corespunzator salonul si se asigura un mediu de securitate
fizica si psihica pentru pacienta.
156. Se iformeaza pacienta cu privire la necesitatea investigatiilor, eficacitatea
tratamentului, respectarea recomandarilor medicale privind regimul alimentar,
repausul fizic ( parial ).
157. Se administreaza pacientei medicatia recomandata de medic, in functie de
raspunsul terapeutic.
158. Se cantareste zilnic pacienta si se noteaza.
159. Se face bilantul ingestie – eliminare.
160. Se supravegheaza permanent pacienta si se noteaza modificarile aparute in
starea sa si se informeaza medicul.
161. Se ofera pacientei regimul prescris de medic: hiposodat, hipolipidic,
hipocaloric.
162. Se educa pacienta pentru a respecta modul de viata sanatos prin renuntarea
la obiceiurile nocive ( consum de grasimi, prajeli, dulciuri, cafea in exces),
evitarea sedentarismului, a stresului.
II.4. APLICAREA INGRIJIRILOR
Problema I Obiective Interventii autonome Interventii delegate
Dispneea Pacienta sa poata -Am monitorizat functiile vitale ale -La recomandarea medicului
respira linistit, avand pacientei ( R, P, TA, T ) si am notat am recoltat sange pentru
o frecventa a in foaia de temperatura. analize de laborator si urina
respiratiei in limite -Am asigurat pacientei pozitia pentru examen sumar si
normale ( 15-25 semisezand in pat, pentru a-I urocultura.
r/min ), in decurs de favoriza respiratia. -Am administrat tratamentul
5 zile. -Am asigurat pacientei repaus fizic prescris de medic:
si psihic. 1). Diuretice cu actiune
-Am aerisit corespunzator salonul, intensa: Furosemid- la
incat temperatura mediului ambiant inceput o doza de 40 mg.( 2
sa fie 18-25ºC. fiole), i.v. lentin 2 minute,
-Am umezit aerul din salon cu apa apoi am continuat
alcoolizata ( 2/3 apa + 1/3 alcool ). administrarea pe cale orala a
-Am permeabilizat caile 40 mg. Furosemid ( 1
respiratorii ale pacientei cu ajutorul comprimat) la 8 ore.
unui tampon inmuiat in ser 2). Inhibitori ai enzimei de
fiziologic, montat pe port-tampon, conversie: Captopryl- doza
indepartand secretiile nazale. de atac 2 comprimate de 25
-Am invatat pacienta sa faca mg. , apoi 1 comprimat de 25
gimnastica respiratorie si sa evite mg. la 12 ore.
mediul poluat. 3). Tonice cardiace
- Am invatat pacienta sa tuseasca (antiaritmice) : Digoxina ( 1
cu batista la gura, sa evite iscutiile,fiola=0,5 mg.)-1/2 fiola la 8
sa se linisteasca. ore , apoi 1 comprimat de 25
-Am administrat pacientei lichidele mg. /zi.
in mod fractionat, pentru a preveni 4). Coronarodilatator:
cresterea brusca a temperaturii. Preductal -1 comprimat
-Am efectuat bilantul ingestie- ( 20mg.) de 3 ori/zi.
eliminare. 5). Combinatii de substante
-Am cantarit zilnic pacienta. minerale (K, Mg.):
- Am participat la examenul clinic Aspacardin-1 comprimat la
medical al pacientei si am pregatit- 12 ore.
o pe aceasta fizic si psihic. 6). Antitrombotice ,
-Am ajutat pacienta sa adopte antiagregante
pozitiile necesare examinarilor. plachetare:Aspenter 75 mg.-2
-Am pregatit materialele si comprimate/zi( se inghit
instrumentarul necesare, oferindu- nesfaramate, cu o cantitate
le medicului la cerere( manusi suficienta de apa , de
sterile, tensiometru, stetoscop, p[referinta dupa mese.
spatule linguae sterile, tavita 7). Tranchilizante si
renala, sapun, prosop, etc.) miorelazante: Meprobamat_
-Am asigurat linistea necesara 1 comprimat de 400 mg.
desfasurarii examenului. seara, inainte de culcare.
-Am pregatit produsele biologice 8). Antialgice:Algocalmin-( 1
ale pacientei si le-am aratat fiola = 2ml=1gram )-1 fiola la
medicului.) nevoie( max. 2 fiole/zi).
. 9). Glucoza 5%-500 ml.in
pev., ritmul max.de perfuzare = 60 picaturi/min. ,
dupa revenirea TA in limite normale ( 135/70
TRATAMENTUL
Denumire Forma Actiune Doza zilnica Doza unica
medicament de
administ
rare
Furosemid 20 i.v. -diuretic cu actiune intensa 2 fiole 1
mg. -provoaca eliminarea unui volum ( 40 mg. )
mare de urina, cu o cantitate crescuta Fiol
de Na, K, Cl. e
-efectul incepe dupa 3-15 min. Si se ( 40 mg.
mentine 2-6 ore. )
Furosemid 40 oral -diureza incepe dupa 20-60 min. Si 160 mg. 40 mg.
mg. se mentine 4 - 6 ore. (4 ( 1 compr.)
comprim.)
Captopryl 25 oral -inhibitor al enzimei de conversie 50 mg. 25 mg.
mg. -actiune hipotensoare. ( 2 compr. ) ( 1 compr.)
Digoxina 0,5 ml. i.v. -tonic cardiac 0,75 mg. 0,25 mg.
( 1 fiola ) -mareste forta de contractie a inimii ( 1 ½ fiola ) ( ½ fiola )
-scade frecventa cardiaca
-creste debitul cardiac
-scade presiunea venoasa
-reduce edemele, favorizeaza
diureza.
Digoxina 25 mg. oral -idem 25 mg. 25 mg.
( 1 compr.) ( 1 compr.)
Preductal 20 mg. oral -vasodilatator cu actiune 60 mg. 20 mg.
coronariana. ( 3 compr. ) ( 1 compr.)
Aspacardin oral -este o combinatie de substante 2 1
minerale : K , Mg. comprimate comprimat
-medicatie adjuvanta in boala
coronariana, aritmii ectopice,
profilaxia aritmiilor digitalice.
Aspenter 75 mg. oral -actiune antitrombotica, 150 mg. 75 mg.
antiagreganta plachetara. ( 2 compr.) (1 compr.)
Meprobamat 400 oral -este un dicarbamat al 400 mg. 400 mg.
mg. propandiolului ( 1 compr.) ( 1 compr.)
-tranchilizant cu efect de durata
medie (6ore)
-actiune moderata de inductie
enzimatica
-poate favoriza aparitia somnului
-indicat in stari de anxietate si
tensiune psihica si in tratamentul
spasmului muscular.
Algocalmin 2 i.m. -actiune analgezica, antipiretica 2 fiole 1 fiola
m/fiola -slab antiinflamator, antispastic. ( 2 grame ). ( 2 grame ).
1 gram/ 2 ml.
Glucoza 5 % Pev. -solutie perfuzabila 500 ml. 500 ml.
500 ml./ flacon -solutie vehicul pentru concentrate
electrolitice si medicamente
compatibile.
EXAMENE PARACLINICE
EKG.-20.09.2008
-hipretrofie atriala si ventriculara stanga.
-modificari ischemice ale segmentelor ST si T.
-extrasistole ventriculare.
Ecocardiografia-21.09.2008
-confirma hipertrofia ventriculului stang al inimii.
Recomandari la externare
Examenul pe aparate:
II.2.2.Probleme de dependenta
1). Dispnee
2). Circulatie inadecvata
3). Alimentatie inadecvata calitativ.
4). Expectoratie excesiva
5). Postura inadecvata
6). Insomnie
7). Dificultate ina se imbraca si dezbraca
8). Dificultate in acordarea ingrijirilor igienice
9). Vulnerabilitate fata de pericole
10). Insuficienta cunoastere a bolii.
II.2.3.Diagnostic nursing
1). Perturbarea respiratiei, din cauza satazei pulmonare, a IVS acute, manifestata
prin senzateie de sufocare, tahipnee, hiperpnee, tuse, cianoza.
2). Circulatie inadecvata, din cauza aterosclerozei coronariene, anxietatii,
manifestata prin cresterea valorilor tensionale, puls rapid si filiform .
3). Alimentatie inadecvata calitativ, din cauza stresului, sedentarismului,
obiceiurilor gresite de a se alimenta, manifestata prin consum de alimente hipercalorice
( hiperlipidice) in exces, obezitate.
4). Eliminare inadecvata de sputa din caile respiratorii inferioare, din cauza IVS
acuta cu cresterea rapida si intensa a presiunii din capilarele pulmonare , manifestata prin
eliminareaprin cavitatea bucala( prin tuse) a unei spute spumoase si rozate.
5). Postura inadecvata , din cauza senzatiei de sufocare si a expectoratiei
abundente, manifestat prin adoptarea pozitiei sezand si semisezand.
6). Incapacitatea de a se odihni, din cauza bolii, anxietatii, manifestata prin
oboseala si insuficiente ore de somn.
7). Dificultate de a se imbraca si dezbraca, din cauza oboselii, anxietatii,
manifestata prin neputinta de a se imbraca si dezbraca singura.
8). Dificultate in a-si acorda ingrijiri igienice, din cuza bolii, anxietatii,
manifestata prin neputinta de a se ingriji singura, sputa abundenta eliminata prin cavitatea
bucala, cianoza.
9). Vulnerabilitate fata de pericole, din cauza oboselii, anxietatii, bolii,
manifestata prin fatigabilitate, risc de complicatii.
10). Insuficienta cunoastere a bolii, din cauza deficitului de cunostinte medicale
specifice bolii sale, manifestata prin cerere de informatii.
II.3.PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
II.3.1. Obiective
Obiectiv global
Pacienta sa beneficieze de conditiile optime de tratament si ingrijiri adecvate
afectiunii sale, pe toata durata spitalizarii, pentru ca rezultatul tuturor actiunilor
intreprinse de personalul medical in colaborare cu apartinatorii pacientei sa il
constituie recapatarea independentei in satisfacerea nevoilor fundamentale ale
pacientei la care aceasta manifeste dependenta.
Obiective specifice:
168. Pacienta sa beneficieze de un mediu securizant, asigurandu-i confortul fizic
si psihic, atat de necesar recuperarii starii sale de sanatate.
169. Pacienta sa beneficieze de tratamente si ingrijiri in conditii de igiena
corespunzatoare, de respectare a regulilor asepsie si antisepsie.
170. Pacienta sa aiba o respiratie normala, linistita, cu o frecventa respiratorie
de 16-18 r/min., in decurs de 5 zile.
171. Pacienta sa prezinte valori tensionale normale ( TA= 140/90mmHg.) si puls
ritmic, bine batut( 60-80 b/min.), in decurs de 5 zile.
172. Pacienta sa consume alimente corespunzatoare din punct de vedere
calitativ , hipocalorice, in decurs de 5 zile.
173. Pacienta sa un mai elimine sputa prin cavitatea bucala, in decurs de 5 zile.
174. Pacienta sa poata adopta pozitiile normale de decubit, sa aiba o buna
postura, in decurs de 5 zile.
175. Pacienta sa fie odihnita, sa aiba suficiente ore de somn, in decurs de 5 zile.
176. Pacienta sa se poata imbraca si dezbraca fara ajutor, in decurs de 5 zile.
177. Pacienta sa-si poata acorda ingrijiri igienice, in decurs de 5 zile.
178. Pacienta sa un mai fie vulnerabila fata de pericole, in decurs de 5 zile.
179. Pacienta sa fie bine informata cu privire la investigatiile efectuate, la
tratamentul si evolutia bolii sale, in decurs de 5 zile.
II.3.2. Interventii
TRATAMENTUL
Ziua I
EXAMENE PARACLINICE
Analiza ceruta Mod de recoltare Valori normale Valori obtinute
HLG -p.v. , din 5-10 ml.
sange.
Hematii -idem. 4 500 000-5 500 4 000 000/mm³
000/mm³
Leucocite -idem. 4 200 -8 000 /mm³ 5 500/mm³
Limfocite -idem. 20 – 40 % 21 %
Monocite -idem. 4–8% 3%
Trombocite -idem. 150 000-400 000/mm³ 395 000/mm³
HB. -idem. 11 -15 g % 14 g/%
Ht. -2 ml. sange pe 36 – 46 % 48 %
cristale de EDTA.
VSH pv, din 1,6 ml. sange 2- 3 mm/h 14 mm/h
+0,4 ml. citrat de Na 12 -17 mm/2 h. 20 mm/2 h
3,8 %.
Acid uric Pv., din 5-10 ml. 2-6 mg. % 5 mg.
sange.
Uree -idem. 0,20 – 0,40 g.‰ 0,25 g.‰
Glicemie -pv, din 2 ml. sange pe 70 – 110 g.‰ 115 g.‰
4 mg. fluorura de Na.
Colesterol -pv, din 5 -10 ml. 1,2 – 2,2 g.‰ 2,9 g.‰
sange
Lipemie -idem. 600 – 800 mg. % 850 mg.%
TGO -idem. 2 – 20 ui. 31 ui.
TGP -idem. 2 – 16 ui. 42 ui.
CPK -idem. < 170 150
Ionograma sanguina -pv, din 5 -10 ml.
sange, in sticlute
Na heparinizate. 135 - 150 mEq/l 140 mEq/l
K - 3,5 – 5 mEq/l 3 mEq/l
Ca - 4,5 -5,5 mEq/l 4,8 mEq/l
Cl - 95 – 110 mEq/l 99 mEq/l.
-
Examen radiologic-23.09.2008
-opacitati cu limite estompate, confluente, dispuse in regiunile perihilare,
care contrasteaza cu claritatea persistenta a periferiei plamanilor.
-imaginea este simetrica, bilaterala, aspect de “ aripi de fluture”.
Ecocardiografie- 23.09.2008
-indica boala coronariana ( CIN ), placi de aterom.
-valava mitrala cu morfologie kinetica nrmale.
-valve Ao tricuspide, pulmonare- normale.
-exclus diagnostic de stenoza mitrala.
EKG- 23.09.2008
-modificari ischemice ale segmentuluin ST si T.
-aritmie ventriculara.
Examen bacteriologic- sputa.
-negativ pentru bacilul Koch.
-s-au dezvoltat germeni fara semnificatie patogena.
Examen biochimic sputa :
-prezente proteine : 3 %.
II.5.EXTERNAREA PACIENTEI
Recomandari la externare:
= EVALUAREA FINALĂ =
CAZ I CAZ II
Nume : D. Nume: G.
Prenume : J. Prenume: I.
Varsta : 63 ani Varsta : 50 ani
Stare civila : casatorita Stare civila : casatorita
Ocupatia : pensionara Ocupatia : profesor limba romana
Conditii de viata si de munca : bune. Conditii de viata si de munca : bune.
Gusturi personale si obiceiuri: Gusturi personale si obiceiuri :
-consuma ocazional bere , vin, cafea. -consuma zilnic cafea.
-consuma dulciuri, alimente prajite, grasimi animale. -fumeaza 4-5 tigari pe zi.
-un fumeaza. -consuma preparate “ fast-food”.
Mod de petrecere a timpului liber : Mod de petrecere a timpului liber:
-vizioneaza programe TV., croseteaza. -citeste, vizioneaza programe TV.
-are un mod de viata sedentar. -plimbari in aer liber ( mai rar ).
DATA INTERNARII DATA INTERNARII
20.09.2008
22.09.2008
DIAGNOSTIC MEDICAL DIAGNOSTIC MEDICAL
Insuficienta cardiaca cronica stanga , criza Insuficienta cardiaca stanga acuta – Edem pulmonar
hipertensiva. acut cardiogen
MOTIVELE INTERNARII MOTIVELE INTERNARII
·1 cefalee ·1 dispnee severa
·2 ameteli ·2 inspiratorie
·3 tuse uscata ·3 tahipne
·4 dispnee ·4 tahicardie
·5 tulburari de vedere ·5 tuse cu expectoratie spumoasa, rozata\
·6 palpitatii ·6 anxietate
·7 agitatie
·8 cianoza periferica
·9 transpiratii reci
·10jugulare turgescente
·11HTA ( TA= 220/110)
PUNCTIA VENOASA
Definitie:
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui
ac de punctie.
Scop:
194. Explorator : recoltarea sangelui pentru examene de laborator ( biochimice,
serologice si bacteriologice).
195. Terapeutic:
196. administrarea unor medicamente sub forma injectiei si perfuziei
intravenoase.
197. recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
198. executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui
199. sangerare 300 – 500 ml. in edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala.
Locul punctiei :
200. venele de la plica cotului ( bazilica si cafalica ), unde se formeaza un “M”
venos prin anastomozarea lor.
201. venele antebratului
202. venele de pe fata dorsala a mainii
203. venele subclaviculare
204. venele femurale
205. venele maleolare interne
206. venele jugulare si epicraniene ( mai ale la sugar si copilul mic).
Pregatirea punctiei:
Materiale:
207. de protectie – perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza
208. pentru dezinfectia tegumentului tip I ( cu tampon imbibat cu alcool se
badijoneaza tegumentele timp de 30 secunde).
209. Instrumentar si materiale sterile- ace de 25-30 mm., diametrul 6/10, 7/10,
10/10 mm. In functie de scop, seringi de capacitate in functie de scop, pense,
manusi chirurgicale, tampoane.
210. alte materiale : garou sau banda Esmarch, epribete uscate si etichetate,
cilindru gradat, fiole cu solutii medicamentoase, solutii prefuzabile, tavita renala
( in functie de acopul punctiei ).
Pacientul:
-pregatirea psihica- se informeaza aupra scopului punctiei.
-pregatirea fizica- pentru punctia la venele bratului, antebratului:
- se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana
care executa punctia ( decubit dorsal ).
- se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa un impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului.
- se aseaza bratul pe prenita si musama in abductie si extensie maxima.
- se dezinfecteaza tegumentele
- se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm. Deasupra locului punctiei, strangandu-l
astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera
- se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind asfel turgescente.
Executia punctiei:
Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza “ vis-a`-vis” de bolnav:
- se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o
usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
- se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana
dreapta, intre police si restul degetelor
- se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul- in directie oblica ( unghi de
30º ), apoi peretele venos- invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul
inainteaza in gol.
- se schimba directia acului 1-2 cm. In lumenul venei
- se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa.
- se continua tehnica in functie de scop (injectarea medicamentelor, recoltarea
sangelui, perfuzie ).
- in caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub de polietilena care se
introduce in vasul colector, garoul ramanand legat de brat.
- se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea garoului si a
pumnului.
- se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta in locul de patrundere a acului
si se retrage brusc acul.
- se comprima locul punctiei 1-3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
211. se face toaleta locala a tegumentului
212. se schimba lenjeria daca este murdara
213. se asigura o pozitie comoda in pat
214. se supravegheaza pacientul
Pregatirea sangelui pentru trimiterea la laborator:
- se face imediat- eprubetele se eticheteaza, se completeaza formularele de trimitere.
Reorganizarea:
215. materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o
noua sterilizare
216. deseurile se indeparteaza.
Accidente:
217. hematom( prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos ).- se retrage acul si
se comprima locul punctiei 1-3 minute.
218. strapungerea venei ( perforarea peretelui opus) – se retrage acul in lumenul
venei.
219. ameteli, paloare, lipotimie – se intrerupe punctia, pacientul se aseazain
decubit dorsal fara perna, se anunta medicul.
De stiut:
Pentru evidentierea venelor:
220. se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea cubitala a mainii
pe fata anterioara a antebratului;
221. se introduce mana si antebratul in apa calda;
222. pentru evidentierea venelor la care un se poate aplica garoul se face o
presiune digitala pe traiectul venei, deasupra locului punctiei( in sensul
circulatiei venoase).
Pentru punctionarea venelor jugulare, pacientul se aseaza in decubit dorsal,
transversal pe pat, cu capul lasat sa atarne.
Prin punctia venoasa se pot fixa, pe cale transcutanata, catetere din materil plastic-
ace Braunulen sau Venflos ( cateterul este introdus in lumenul acului cu care se face
punctia; dupa punctionarea venei, acul se retrage ramanand numai cateterul). Se
utilizeaza numai materiale de unica folosinta.
De evitat:
223. punctionarea venei din lateral;
224. punctionarea venei cu acul avand bizoul in jos;
225. manevrarea incorecta a instrumentarului steril ;
226. atingerea prodului recoltat ( punctia creand o legatura directa intre mediul
exterior si sistemul vascular, pot intra si iesi germeni patogeni);
227. flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului, deoarece
impiedica inchiderea plagii venoase, favorizand revarsarea sangelui.
RECOLTAREA SANGELUI CAPILAR PENTRU EXAMENE
HEMATOLOGICE
T.S. reprezinta perioada scursa din momentul inteparii pulpei degetului sau lobului
urechii si pana la oprirea sangerarii.
Materiale necesare: ace sterile, alcool, tampoane de vata, hartie de filtru,
cronometru sau ceas cu secundar.
Tehnica:
246. se dezinfecteaza lobul urechii sau pulpa degetului
247. se executa untepatura la o adancime de aproximativ 4 mm.
248. se porneste cronometrul
249. se absoarbe cu hartia de filtru picatura care se formeaza spontan.
Valori normale : 2 -4 minute.
Avantaje:
Utilizarea acestei metode de prelevare asigura:
-confortul pacientului
-calitatea probei de sange
-securitatea personalului medical.
Pregatire:
Materiale:
266. holder- un tub de material plastic care prezinta la partea superioara
amboul la care se ataseaza acul de punctie prin infiletare, iar la partea inferioara
doua aripioare.
267. acul de punctie protejat de carcasa bicolora
268. tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale
269. materiale necesare efectuarii punctiei venoase.
Pacient:
Pregatirea psihica : se anunta si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii.
Pregatirea fizica:
270. recoltarea se face dimineata pe nemancate.
271. Se aseaza pacientul in decubit dorsal, confortabil, cu membrul
superior in abductie, extensie si supinatie.
Executie:
Asistenta:
272. se spala pe maini cu apa si sapun;
273. imbraca manusi sterile;
274. verifica banda de siguranta a acului ( integritate, valabilitate);
275. indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de
rasucire;
276. infileteaza capatul liber al acului in folder;
277. alege locul punctiei si il aseptizeaza;
278. indeparteaza carcasa colorata a acului.
Executa punctia venoasa:
279. introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul si mediul,
iar cu policele impinge tubul in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata
a dopului;
280. dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holderprin miscari de
impingere asupra aripioarelor laterale si i se imprima miscari usoare de
inclinare- rasturnare pentru omogenizare cu aditivul;
281. se introduce tubul urmator;
282. se retrage acul din vena si se face o compresiune asupra locului
punctiei timp de 1-3 minute, fara a flecta antebratul pe brat.
Pregatirea probelor pentru laborator:
283. se eticheteaza tuburile;
284. se trimit la laborator.
Reorganizare:
285. se reorganizeaza locul de munca;
286. acele utilizate se depun in containerul destinat.
De stiut:
Tuburile vacuumtainer se utilizeaza in functie de codul de culoare a dopului, astfel:
- Rosu si portocaliu ( pentru chimie clinica ) : teste de disproteinemie,
electroforeza, transaminaze, amilazemie, fosfataza, uree sanguina, glicemie, acid
uric, creatinina, bilirubinemie, calcemie, fosforemie, sideremie, lipemie, rezerva
alcalina, imunograma, proteina “C” reactiva, Latex, Helicobacter; antigen Australia;
Waler-Rose, Rh., Grup sanguin; ASLO, RBW.
287. Negru : pentru determinarea VSH-ului ( se agita dupa recoltare
printr-o miscare lenta).
288. Bleu ( pentru determinari de coagulare ) : fibrinogen; timp de
protrombina( se agita dupa recoltare cu miscari lente ).
289. Mov ( pentru determinari hematologice EDTA-K3 ) : hematocrit,
HLG cu formula leucocitara ; indici eritrocitari ( VEM, HEM, CHEM );
rezistenta globulara.
-se agita dupa recoltare cu miscari lente.
- Verde: vacuumtainer cu litiu heparina pentru analize biochimice.
- Cand se recolteaza mai multe probe de la acelasi pacient, umplerea tuburilor se
face in urmatoarea ordine:
- tuburi fara aditivi;
- tuburi pentru probe de coagulare;
- alte tuburi cu diversi aditivi.
Atentie: nu se pune niciodata capacul cu mana pe un ac deja utilizat pentru
recoltare . In cazul in care holderul este contaminat, se arunca.
290. Nu se scoate acul din vena decat dupa ce a fost scos din holder
ultimul tub ce trebuie umplut.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PE CALE PARENTERALA
Definitie:
Calea parenterala, in intelesul strict al cuvantului, este calea care ocoleste tubul
digestiv. Dat fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul
digestiv( calea respiratorie ), notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata,
pastrand in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism,
prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale:
291. dozarea precisa a medicamentelor;
292. obtinerea unui efect rapid;
293. posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient,
cu hemoragie digestiva, varsaturi.
Scopul injectiilor :
Explorator – consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante.
Terapeutic – administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
294. grosimea dermului- ijectie intradermica;
295. sub piele, in tesutul celular subcutanat – injectia subcutanata;
296. tesutul muscular – injectia intramusculara;
297. in vasele sanguine – injectia intravenoasa si intraarteriala;
298. in inima – injectia intracardiaca;
299. in interventia de urgenta – in maduva rosie a oaselor;
300. injectia intraosoasa – in spatiul subarahnoidian.
Asistenta efectueaza injectiile: intradermica, subcutanata, intramusculara,
intravenoasa.
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de scopul
injectiei, rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesuturilor cu substanta
injectata.
Pregatirea injectiei:
Materiale: seringi sterile ( cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie
medicamentoasa ); pentru i.d. – seringa de 0,5 ml. , gradata in sutimi de ml., pentru
i.v. – seringa cu amboul situat excentric .
Se utilizeaza seringile de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate, care
prezinta urmatoarele avantaje:
301. conditii maxime de sterilitate
302. risc redus de contaminare a pacientului
303. economie de timp
304. economie de personal ( pentru pregatirea in vederea refolosirii)
305. manipulare usoara.
Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate: se
pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru
injectare.
Medicamentul prescris se pote prezenta:
306. ca medicament injectabil, in fiole sau flacoane cu doza unica sau
mai multe doze, in seringa gata pregatita de intrebuintare.
307. Ca medicamente indirect injectabile- pudre sau produse liofilizate
in fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, insotite sau un de solvent. Fiolele ,
flacoanele sunt etichetate, mentionandu-se numele medicamentului, calea de
administrare, termenul de valabilitate.
Alte materiale : tampoane sterile din vata si tifon, solutii dezinfectante( alcool),
lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita, musama.
INJECTIA INTRADERMICA
Executarea:
337. asistenta isi spala mainile
338. dezinfecteaza locul injectiei
339. se intinde si mobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi
340. se prinde seringa in mana dreapta ( intre policele si mediul mainii
drepte )si se patrunde cu bizoul acului indreptat in sus in grosimea dermului.
341. se injecteaza lent solutia prin apasarea pistonului
342. se observa , la locul de unjectare, formarea unei papule, cu
aspectul cojii de portocala, avand un diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2
mm.
343. Se retrage brusc acul, un se tamponeaza locul injectiei.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
344. este informat sa un se spele pe antebrat, sa un comprime locul
injectiei.
345. se citeste reactia in cazul intradermoreactiilor, la intervalul de timp
stabilit.
Incidente:
346. revarsarea solutiei la suprafata pielii, avand drept cauza
patrunderea partiala a bizoului acului in grosimea dermului.
347. lipsa aspectului caracteristic( papula cu aspectul cojii de
portocala), cauza- patrunderea solutiei sub derm.
348. lipotimie, stare de soc, cauzate de substanta injectata.
349. necrozarea tegumentelor din jurul injectiei.
De stiut:
350. i.d. se poate face pe orice suprafata a corpului , in scop anestezic.
351. asistenta pregateste adrnalina, efedrina, hemisuccinat de
hidrocortizon( HHC ), cand injectia are drept scop testarea sensibilitatii
organismului la diferite alergene.
De evitat:
352. dezinfectia pielii cu alcool in cazul intradermoreactiei la
tuberculina.
INJECTIA SUBCUTANATA
Executarea:
353. asistenta isi spala mainile
354. dezinfecteaza locul injectiei
355. pentru injectia pe fata externa a bratului, pozitia pacientului este
sezand, cu bratul sprijinit pe sold.
356. se prinde seringa pregatita, ca pe un creion, in mana dreapta.
357. se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii stangi, care se
ridica de pe planurile profunde
358. se patrunde brusc, cu forta, la baza cutei, longitudinal 2-4 cm.
359. se verifica pozitia acului prin retragerea pistonului, daca un s-a
patruns intr-un vas sanguin.
360. se injecteaza lent solutia medicamentoasa, prin apasarea pistonului
cu policele mianii drepte.
361. se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei,
masandu-se usor, pentru a favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului.
Accidente:
362. durere violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase – se retrage
acul putin spre suprafata.
363. ruperea acului – extragerea manuala sau chirurgicala a acului.
364. hematom, prin lezarea unui vas mai mar – se previne prin
verificarea pozitiei acului inainte de injectare.
De stiut:
365. locurile de electie ale injectiei vor alterna, pentru a asigura
refacerea tesuturilor in care s-a introdus substanta medicamentoasa.
De evitat;
366. injectia in regiunile infectate sau cu modificari dermatologice.
INJECTIA INTRAMUSCULARA
Locul injectiei:
Il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,
a caror lezare ar putea provoca accidente.
In muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
367. cadranul superoextern fesier- rezulta din intretaierea unei linii
orizontale, care trece prin marginea superioara a marelui trohanter, pana
deasupra santului interfesier, cu alta verticala , perpendiculara pe mijlocul celei
orizontale.
368. cand pacientul este culcat, se cauta ca repere punctele Smirnov si
Barthelmy ( punctul Smirnov este situat la un alt de deget deasupra si inapoia
marelui trohanter; punctul Bathelmy e situat la unirea treimii externe cu cele
doua treimi interne a unei linii care uneste spina iliaca antero-superioara cu
extremitatea santului interfesier).
369. cand pacientul este in pozitie sezand, injectia se poate face in toata
regiunea fesiera, deasupra liniei de sprijin.
Pregatirea injectiei:
Materiale: vezi-generalitati, se incarca seringa.
Pacientul: se informeaza
se recomanda sa relaxeze musculatura
se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral, decubit lateral,
ortostatism, sezand( pacientii dispneici).
se dezbraca regiunea.
Executarea:
370. asistenta isi spala mainile
371. dezinfecteaza locul injectiei
372. se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa
perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta, cu acul montat la seringa.
373. se verifica pozitia acului prin aspirare
374. se injecteaza lent solutia
375. se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
376. se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia,
favorizand resorbtia.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
377. se aseaza in pozitie comoda, ramanand in repaus fizic 5-10
minute.
Incidente si accidente:
378. durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale
sale – retragerea acului, efectuarea injectiei in alta parte.
379. paralizia, prin lezarea nervului sciatic – se evita prin respectarea
zonelor de electie a injectiei.
380. hematom, prin lezarea unui vas –
381. ruperea acului – extragerea manuala sau chirurgicala.
382. supuratie aseptica – se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa musculara.
383. embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor
uleioase – se previne prin verificarea pozitiei acului.
De stiut:
384. injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa, respectandu-
se masurile de asepsie.
385. Pozitia acului se controleaza, in cazul solutiilor colorate, prin
detasarea seringii de la ac, dupa introducerea acului in masa musculara.
INJECTIA INTRAVENOASA
Executia injectiei:
386. asistenta isi spala mainile
387. se alege locul punctiei
388. se dezinfecteaza locul punctiei
389. se executa punctia venoasa
390. se controleaza daca acul este in vena
391. se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului
392. se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele
mainii drepte se apasa pe piston
393. se verifica periodic, daca acul este in vena.
394. Se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat; la locul
punctiei se aplica tamponul imbibat cu alcool, compresiv.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
395. se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute.
396. se supravegheaza in continuare starea generala.
Incidente si accidente:
- injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor,
durere – se incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia
sau se incearca in alt loc.
BIBLIOGRAFIE
1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI ( editia a IV-a ).
I.C. VOICULESCU SI I.C. PETRICU
Editura medicala – Bucuresti 1971.
5. GHID DE NURSING
Redactia : LUCRETIA TITIRCA
Editura: Viata Medicala Romaneasca – 2002.