Lucrare Refugiati

Analiza drepturilor şi obligaţiilor
refugiaţilor aflaţi pe teritoriul României
Cap I. Delimitări conceptuale privind refugiaţii
1.1 Noţiunea de refugiat………………………………………………………………

1.2 Criterii pentru determinarea statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare ………
1.3 Regimul juridic al refugiaţilor în baza Convenţiei de la Geneva şi a Protocolului din
1967………………………………………………………………………………………
1.3.1 Cadrul juridic internaţional actual privind refugiaţii………………………………..
1.3.2 Reglementări juridice naţionale privind refugiaţii………………………………….
Cap. II Analiza procedurii de acordare a statutului de refugiat de pe teritoriul

României
2.1 Accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat…………………………

2.2 Principii şi garanţii în procedura de azil……………………………………………
2.3 Organizaţii internaţionale active în domeniul UNHCR……………………………
2.4 Tehnica interviului………………………………………………………………..
2.5 Încetarea, retragerea sau anularea statutului de refugiat in România…………….
Cap III Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor recunoscuţi din România
3.1 Dreptul de şedrere legală şi drepturile aferente…………………………………..

3.2 Dreptul de protecţie generală a persoanelor şi a averilor ………………………..
3.3 Drepturi economice şi sociale…………………………………………………….
3.4 Soluţii durabile pentru persoanele cu o formă de protecţie oferită de UNHCR….
3.5 Obligaţiile fundamentale…………………………………………………………
Cap IV Studiu de caz……………………………………………………………………
Concluzii…………………………………………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………………….
Anexe……………………………………………………………………………………
2
Argument
Pe parcursul acestei lucrări vom încerca sa analizăm drepturile şi obligaţiile

refugiaţilor recunoscuţi aflaţi pe teritoriul României.
Tema lucrării prezintă interes pentro opinia publică internaţională datorită
diferenţelor care există între legislaţia română ce oferă străinilor aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca şi cetăţenilor români cu excepţia drepturilor electorale şi aplicarea acestora în
societatea română contemporană, având în vedere scăderea numărului de solicitanţi de
azil din ultimii ani.
România continuă să fie în principal o ţară de tranzit, numărul străinilor,
refugiaţilor, străinilor care primesc o formă de protecţie şi a solicitanţilor de azil fiind
unul redus, ceea ce nu permite plasarea problemei ca prioritară pe agenda publică
românească. Cu toate acestea, este subliniat că în 2008 numărul solicitanţilor de azil a
crescut faţă de 2007 cu 64 %, scăzând însă cu 29 % în 2009 faţă de 2008. În perioada
2005-2009, nivelul înregistrat al cerilor de azil a fost de 0,2 cereri la 1000 de locuitori.
Lucrarea este structurată pe trei capitole şi se încheie cu un studiu de caz care ne
va ajuta să înţelegem mai bine teoria şi practica în domeniul protecţiei refugiaţilor aflaţi
în România.
În primul capitol ne vom familiarize cu noţiunea de refugiat, criteriile prin care o
persoană străină dobândeşte statutul de refugiat alături de protecţia subisdiară şi
reglementările juridice naţionale şi internaţionale privind refugiaţii.
Interesul este îndreptat spre condiţia refugiaţilor din societatea contemporană şi înspre
modalităţile de acordare a statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare în baza
Convenţiei de la Geneva din 1951 şi a Protocolului din 1967.
În continuare termenul de refugiat este înţeles în sesnsul oferit de definiţia
Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor, făra a intra aici în amănunte asupra
caracterului posibil restrictiv al acestuia. Aşadar, refugiatul este acea persoană care,
“datorită unei temeri bine întemeiate de persecuţie pe motive de rasă, religie,
naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării
3
a cărei cetăţenie o are şi care nu poate, sau, datorită acestui temei, nu doreşte să se pună
sub protecţia acelei ţări.”
Analiza pe care o propunem pe parcurul capitolului al doilea este una descriptivă,
de explorare a aspectelor şi implicaţiilor care ţin de problematica refugiaţilor în România.
Vom prezenta accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat, principiile şi
autorităţile publice care deţin atribuţii în domeniul acordării statutului de refugiat în
România şi în protejarea şi integrarea refugiaţilor pe teritoriul ţării noastre.
Documentul fundamental care stabileşte protecţia refugiaţilor, la nivel internaţional,
rămâne Convenţia de la Geneva din 1951. În prezent, Uniunea Europeană doreşte să
dezvolte un nou cadru pentru politicile publice în domeniul azilului prin Programul de la
Stockholm. Programul Stockholm, cel mai recent dintre acordurile privind politicile de
securitate al UE, a fost aprobat în decembrie 2009. Bazat pe principiul accesibilităţii,
programul vizează extinderea la scară largă a colectării şi procesării datelor privind
trecerea graniţelor şi punerea acestora în comun la nivel European. Se vizează creşterea
solidarităţii între statele membre în ceea ce priveşte gestionarea cerereilor de azil,
îmbunătăţirea condiţiilor de primire a solicitanţilor de azil, stabilirea standadelor minime
garantate în ceea ce priveşte locuinţele, alimentaţia, asigurările sociale, de sănătate, libera
circulaţie şi accesul pe piaţa muncii în perioada 2010-2014.
În capitolul trei vom detalia drepturile şi obligaţiile refugiaţilor recunoscuţi din
România alături de soluţiile durabile pentru persoanele cu o formă de protecţie a
UNHCR. Cele trei soluţii posibile sunt: returnarea, relocarea, integrarea.
În parteneriat cu Organizaţia Internaţională pentr Migraţie (OIM) s-a dezvoltat programul
de returnare voluntară umanitară asistată a cetăţenilor din state aflate în afara Uniunii
Europene cărora le-a expirat dreptul de şedere în România.
Programul de relocare a refugiaţilor din ţări terţe poate fi considerat un model de bună
practică pentru colaborarea între instituţii (Guvernul României, UNHCR şi OIM). Ca
urmare a conjugării eforturilor şi intereselor instituţiilor menţionate s-a înfiinţat, la
Timişoara, Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă pentru găzduirea persoanelor ce au
nevoie urgentă de protecţie internaţională pntru ca apoi aceştia să fie relocaţi spre alte
state. Caracterul special al acestui Centru este conferit de condiţiile sale de funcţionare,
de serviciile oferite şi de contextul în care operează.
4
Privind dintr-o perspectivă macrostructurală, se consideră că reglementările,
politicile în domeniul refugiaţilor şi azilului au înregistrat în România o evoluţie pozitivă.
Procesul de corelare a cadrului legislativ cu cel al Uniunii Europene este considerat un
punct tare în sectorul politicilor pentru refugiaţi şi azil. Dincolo de schimbările ce au avut
loc în plan instituţional şi legislativ se constată că noile realităţi sociale transformă
domeniul într-unul complex, ce implică noi provocări, care, la rândul lor presupun resurse
financiare, umane şi de timp suplimentare.
5
“ Nu există mai mare durere pe lume decât cea a
pierderii pământului natal “
Euripide
6
I. Delimitări conceptuale privind refugiaţii
1.1 Noţiunea de refugiat
Refugiaţii reprezintă o categorie distinctă de străini aflaţi pe teritoriul unui stat la

un moment dat. Principala caracteristică a refugiaţilor o reprezintă faptul că aceştia nu pot
beneficia de protecţia ţării de origine sau nu doresc această protecţie.
Convenţia privind statutul Refugiaţilor, adoptată de O.N.U. în anul 1951,
completată c u P r o t o c o l u l adiţional din 1967, defineşte noţiunea de
persoană refugiată c a f i i n d „persoana care, în urma unor temeri jusitficate
de a fi persecutată pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup
social, opinie politică sau orice altă temere bine întemeiată, se găseşte în afara ţării a cărei
cetăţenie o are şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei
ţări; sau care, neavând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea
reşedinţa obişnuită, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau datorită
respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă”(art.1) 1
În cazul unei persoane care are mai multe cetăţenii, expresia ţara a cărei cetăţenie
o are vizează fiecare dintre ţările a cărei cetăţenie o are.
Temere “bine întemeiată ” de persecuţie este cheia definiţiei refugiatului.”Ea
reflectă poziţia persoanei în cauză cu privire la principalele elemente constitutive ale
statutului de refugiat. Temerea subiectivă va fi constatată în primul rând prin evaluarea
declaraţiilor solicitantului, coroborată cu judecarea situaţiei existente în ţara sa de origine.
Calificativul “bine întemeiat” arată că statutul de refugiat nu este determinat doar de
starea de spirit a celui în cauză, ci şi de situaţia obiectivă pe care se bazează aceasta.”2
Nu există o definiţie universal acceptată pentru termenul de “persecuţie”.
1
CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951;
2
, Valentin Stelian Bădescu „ Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a refugiatilor” în
Noua Revistă de Drepturile Omului, Publicaţie trimestrială a Centrului de Studii Internaţionale ,Vol.5
ianuarie-martie, 2009, Ed. C.H.Beck, pg. 76;
7
Din art. 33 al Convenţiei din 1951 se poate deduce că o ameninţare a vieţii sau
libertaţii pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau apartenenţă la un
anumit grup social constituie întotdeauna persecuţie. Alte violări grave ale drepturilor
omului – din aceleaşi motive – vor constitui, de asemenea, persecuţie.
Într-o speţă, persecuţia este definită ca fiind “cauzarea de suferinţe, în scopul de a
pedepsi individul pentru posesia unei credinţe anume.” 3 În Convenţia împotriva torturii
sau tratamentelor crude, inumane ori degradante, persecuţia este “orice acţiune prin care
se produce, în mod intenţionat, unei persoane, o durere sau o suferinţă puternică; aceasta
nu include durerea sau suferinţa izvorând doar din sancţiuni legale, fiind inerentă sau
incidentă unor astfel de sancţiuni”.
Trebuie subliniat faptul că noţiunea de refugiat este diferită de noţiunea de migrant
deoarece refugiaţii nu aleg sa-şi parasească ţara, sunt forţaţi să facă acest lucru.
“Diferenţa cheie între refugiaţi şi migranţi o reprezintă faptul că aceştia din urmă se
bucura de protecţia statului de origine, pe cand refugiaţii nu.”4
“Chiar dacă este un fenomen străvechi, deplasarea forţată a căpătat unele dimensiuni
importante – şi, in unele sensuri, chiar noi – în ultimii ani ai secolului al XX-lea si
inceputului noului mileniu. Se vorbeşte frecvent despre mişcarea refugiatilor, exodul in
masă, fluxurile azilului, expulzările in masă, curăţirea etnică, deplasările cauzate de
dezastre sau subdezvoltare, migraţia forţată, deplasarea internă, transferal si schimburile
de populaţie, repatrierea involuntară si îmtoarcerea impusă.
Deşi circumstanţele si caracteristicile oamenilor afectaţi de diferitele forme de deplasare
variază, uneori in mod substanţial, ei au nevoi similare de protecţie si de bucura cu toţii
de dreptul fundamental de a fi trataţi intr-un mod corespunzător principiilor si
standardelor umanitare.”5
Responsabilitatea de a face distincţie intre persoanele persecutate si celelalte categorii
de migranti revine statelor in urma unei proceduri de determinare a statutlui de refugiat.
3
Art. 1 al Convenţiei împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente crude, inumane ori degradante,
adoptată de Adunarea Generala a ONU prin reyoluţia 39/46 din 10 decembrie 1984. România a aderat la
aceasta convenţie prin Legea nr. 19/1990 ( M. O. Nr. 112 din 10 octombrie 1990)
4
GHID PRIVIND ACTIVITATEA SI PROCEDURILE SPECIFICE DESFASURATE DE ONR, Ministerul
Administratiei si Internelor, Oficiul National pentru Refugiati, 2006, cap 2, sectiunea a 2a, pg.28
5
Valentin stelian Bădescu „ Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a refugiatilor” în
Noua Revistă de Drepturile Omului, Publicaţie trimestrială a Centrului de Studii Internaţionale, Vol.5
ianuarie-martie, 2009, Ed. C.H.Beck, pg. 68
8
Există patru categorii distincte de refugiaţi :
- Refugiat “sur-place” este persoana care nu a fost refugiat în momentul parăsirii ţării
de origine, dar care, ulterior, a început sa se teamă de persecuţie pentru unul din motivele
menţionate în Convenţia din 1951.6
O temere bine întemeiată de persecuție se poate baza pe faptul că situația din țara de
origine s-a schimbat din momentul plecării sale, având consecințe grave pentru persoana
în cauză sau acțiunile sale.
-Refugiat “de facto” este persoana care, deşi nu îndeplineste criteriile cuprinse în
definiţia prezentată de Convenţia din 1951, este considerată a avea nevoie de protecţie
datorită condiţiilor existente în ţara de origine.7
-Refugiat “pe considerente umanitare” este persoana care, făra a îndeplini criteriile
continute în definiţa dată în Convenţie, primeşte în mod temporar protecţie şi drept de
şedere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar.8
-Refugiat “prima facie” este persoana care în virtutea apartenenţei la un anumit grup,
considerat a fi supus persecuţiei în totalitatea sa, se presupune ca are o temere bine
întemeiată de persecuţie în conformitate cu definiţia data în Conventie.9
1.2 Criterii pentru determinarea statutului de refugiat şi a protectiei

subsidiare
“ Drepul refugiaţilor este o parte a drepturilor omului în strânsă legătură cu

dreptul internaţional umanitar, fiind o instituţie dinamica. Cum migrarea refugiaţilor a
cunoscut fluctuaţii, la fel politicile sau practicile au cauzat sau au contribuit la condiţiile
care au produs aceste migrări, astfel statele si organizaţiile internaţionale au incercat, cu
un succes relativ şi in grade diferite ale dorinţei politice, să găseasca soluţii pentru
pastrarea demnităţii şi integrităţii umane prin asigurarea unei protecţii adecvate. Totuşi,
6
Dicţionar juridic, Editura Humanitas 2005
7
8
9
9
pentru ca termenul de “protecţie” este destul de neclar, lipsa sau negarea protecţiei este
principala problemă a refugiaţilor pe care dreptul internaţional incearca sa o resolve.”10
Originile protecţiei refugiaţilor se regăsesc în Declaraţia drepturilor omului, în dreptul
fiecarei fiinţe umane la viată, libertate şi securitate care poate fi pus in pericol prin
incălcarea statutului refugiatului.
“În Convenţia din 1951 şi în Protocolul din 1967 sunt cuprinse elemente de drept
material, dar nu se indică ce fel de criterii şi proceduri trebuie adoptate pentru
determinarea statutului de refugiat, lăsând la latitudinea fiecărui stat parte să stabilească
procedura pe care o consideră cea mai adecvată, ţinând cont , pe de o parte, de propria sa
structură administrativă şi constituţională, iar pe de alta parte, de litera si spiritual
Convenţiei.11”
Criteriile care trebuiesc aplicate ca o condiţie sine qua non a determinării statutului de
refugiat, in conformitate cu standardele consecrate ale protecţiei internationale. Ţinând
cont că statele nu au fost obligate prin Convenţie si Protocol să stabilească proceduri
identice şi că, în practică, există o mare varietate de proceduri, Comintetul executiv al
“Programului ICNUR a formulat recomandarea ca aceste proceduri să îndeplinească
anumite cerinţe elementare care sa aibă în vedere situaţia extreme de vulnerabilă în care
se află, de regulă, solicitanţii statutului de refugiat. Printre garanţiile considerate esenţiale
se află :
organele de poliţie de frontieră trebuie să respecte cu scrupulozitate principiul
nereturnării şi să dea solicitantului informaţiile necesare asupra procedurii de urmat;
determinarea statutului să se facă de o autoritate bine definită, de regulă o autoritate
centrală, cu acordarea tuturor înlesnirilor necesare pentru solicitant, în vederea susţinerii
cererii sale, inclusiv posibilitatea folosirii serviciilor unui interpret sau contactarea
reprezentantului ICNUR;
aprobarea cererii să fie comunicată solicitantului, urmata de eliberarea de documente care
să certifice statutul de refugiat;
10
11
John Horekens, Denis McNamara, Introducere in analiza unor probleme de protecţie din Europa
Occidentala: Curente legislative şi poziţii adoptate de ICNUR, Serii europene, vol. 1, nr.3, septembrie
1995, pg.3
10
respingerea cererii să fie motivată şi să fie supusă apelului;
acordarea promisiunii solicitantului de a rămâne in ţară până la epuiyarea tuturor cailor
de atac împotriva hotărârii de respingere;
asigurarea, în maniera cuvenită, a participării ICNUR la aceste proceduri.”12
De obicei, procesul de determinare a statutului de refugiat este un 11overn11 ce se
desfasoară în două etape. În prima etapa, se stabilesc faptele relevante ale cazului, iar in
cea de a doua etapa se aplică faptelor astfel stabilite definiţiile din Convenţia din 1951 si
Protocolul din 1967.
Elementele cheie pe care le poate oferi solicitantul de azil factorilor de decizie trebuie să
se regasească intr-o exprimare logică şi coerentă care să poată susţine, cu success, cererea
sa. Motivarea apare ca un aspect esenţial pentru succesul unei cererei de chemare în
judecată.
Acordarea statutului de refugiat în baza Convenţiei din 1951 se fundamentează pe
existenţa unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pentru considerente de rasă,
religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social, opinie politică. 13Motivele
invocate de solicitanţii de azil sunt, în special, de ordin politic, dar şi de naţionalitate,
religie, apartenenţă la un anume grup social ori o sumă a acestora.
În multe societaţi există diferenţe în tratamentul aplicat diferitelor grupuri, acest lucru
este defint ca find numit “discriminare”. “Persoanele care primesc un tratament mai puţin
favorabil, ca rezultat al unor astfel de diferenţe nu sunt, în mod necesar, victime ale
persecuţiei. Numai în anumite circumstanţe, de regulă cumulative, acestă discriminare
poate duce la persecuţie. Un astfel de caz ar putea fi atunci când măsurile discriminatorii
ar conduce la conseciinţe de natură a adduce prejudicii substanţiale persoanei interesate,
exempli gratia, restricţii grave ale dreptului acesteia de a-şi câstiga existenţa, ale dreptuli
de a-şi practica religia sau de a avea acces la facilităţile educaţionale obişnuite,
disponibile pentru toţi.”14
12
13
Art 1 din Legea nr. 15/1996
14
11
“Trebuie facută o distincţie clară între persecuţie şi pedeapsa prevăzută pentru o
infracţiune de drept comun.Persoanele ce fug pentru a scapa de urmăriri sau pedepse
pentru astfel de infracţiuni, de obicei, nu sunt refugiaţi, refugiatzul fiind o victimă – sau o
potenţială victimă – a injustiţiei şi nu o persoană care fuge de justiţie. În vederea
determinării faptului dacă pedepsa merge până la persecuţie, va fi necesar să se analizeze
dacă pedeapsa este excesivă şi să se facă referire la legile ţării ăn cauză, existând
posibilitatea ca o lege să nu fie conformă cu standardele acceptate în domeniul drepturilor
omului deşi, cel mai adesea, nu legea este discriminatorie, ci aplicarea ei.”15
Din cauza evidentei dificultăţi în evaluarea legilor altei ţări, autoritaţile ţării de azil pot
lua decizii, în mod frecvent, luând drept etalon propria legislaţie naţională sau principiile
stabilite în diferite instrumente juridice internaţionale ce se referă la drepturile omului.
Agenţii persecuţiei pot fi de natură statală sau nestatală, deoarece persecuţia implică
violări ale drepturilor omului ca urmare a acţiunilor autoritaţilor de stat, dar poate de
asemenea porni de la parţi ale populaţiei c e nu respectă standardele stabilite de legile
ţării respective. Acolo unde actele grave discriminatorii sau infracţionale sunt comise de
populaţia locală, acestea pot fi considerate persecuţie dacă sunt tolerate cu buna ştiinţă de
catre autoritaţi sau dacă autorităţile refuză ori se dovedesc incapabile sa ofere o protecţie
adecvată.
“Considerente pentru acordarea statutului de refugiat:
Rasa. În contextual determinării statutului de refugiat, “rasa” trebuie înţeleasă în sensul
său cel mai larg, ca fiind orice distincţie bazată pe “ rasa, culoare, descendenţă, origine
etnică sau naţională”.16 Noţiunea de rasă implică şi “apartenenţa la un grup social specific
de descendenţă comună, ce formează o minoritate, în cadrul unei populaţii majoritare.
Discriminarea din motive rasiale conduce, adeseori, la persecuţie. În mod normal, simplul
fapt de a aparţine unui grup rasial nu este suficient pentru a stabili temeinicia unei
solicitari a statutului de refugiat. Exista însa situaţii particulare în care o asemenea
apartenenţă este un motiv suficient pentru a justifica temerea de persecuţie.
15
16
Art. 1 din Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată sub egida ONU
în 1965
12
Persecuţia pe motive de rasă este, în mod frecvent, generatoare de refugiaţi. “În viziunea
Comisiei Europene a Drepturilor Omului, discriminarea pe baze rasiale, în anumite
circumstanţe, capătă caracter degradant în sensul art. 3 al Convenţiei Europene a
drepturilor omului.”17
Religia. Libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei include atât libertatea unei persoane de
a-şi manifesta religia şi credinţa sa, deopotrivă în public şi în particular, prin educaţie,
practicare, cult şi ritualuri, cât şi libertatea de a-şi schimba religia şi convingerile.
Protecţia asigurată de această libertate acoperă atitudinile teiste, nonteiste sau ateiste.
Temerea de persecuţie din motive religioase transpare deseori din motivaţiile
solicitanţilor de azil, însă există circumstanţe în care acesta poate fi un motiv suficient.
Considerentele de natură religioasă se pot interfera cu cele de naţionalitate. O situatie
intersantă apare în cazul convertirii persoanei la o religie majoritară în ţara de origine.
Astfel, invocând “intoleranţa regimului politic şi religios din Iran” un cetaţean al acestui
stat, doarece se convertise la creştinism, a obţinut statutul de refugiat. Chiar dacă
convertirea a avut loc în România, s-a luat în considerare faptul că acesta i-ar primejdui
viaţa, în cazul întoarcerii în Iran.18 De remarcat că, uneori, însuşi actul convertirii
reprezintă o sursă a persecuţiei.
Naţionalitatea. Invocarea motivelor de persecuţie bazată pe naţionalitate este destul de
frecventă în ultima perioada, datorită escaladării conflictelor inter-etnice în lume şi chiar
în zona balcanică. În contextual analizării cererilor de acordare a statutului de refugiat,
trebuie avut în vedere că termenul de naţionalitate nu este întotdeauna identificat cu cel
de cetaţenie, ci este mai suplu, definind uneori apartenenţa la un grup etnic sau lingvistic.
În mod normal, statele trebuie sa protejeze atât pe cetaţenii proprii, cât şi străinii aflati pe
teritoriul lor, indiferent de originea lor etnică.
Apartenenţa la un anumit grup social. Dintre toate posibilele fundamentari ale temerii
justificate de persecuţie, aria noţiunii de apartenenţa la un grup social pare a fi cea mai
disputată de doctrină. Pentru a determina daca un grup de persoane poate fi considerat
“anumit grup social” în sensul Convenţiei, este necesar să se analizeze acei factori care
leagă şi unesc persoanele respective. Factorii se pot referi la origine etnică, lingvistică ori
culturală, dar şi la educaţie, mediu familial, activitate economică, împartaşirea unor
17
Exempli gratia, Pavel V. UK (4403/1970), citat în Goodwin – Gil, pg.43
18
Dosarul civil nr. 8003/ 1997 al Judecătoriei Sect. 1 , Bucureşti
13
valori, aspiraţii comune, de loialitate ori chiar un obstacol în aplicarea unor măsuri luate
de guvern. Membrii grupărilor teroriste nu constituie un grup social în sensul Convenţiei
din 1951. Este evident că factorii sociali nu trebuie să fie elemente relevante în aplicarea
de tratamente diferite – care pot merge până la arbitrariu şi represiune – unor membrii ai
societaţii. Aceştia trebuie să fie trataţi fără a se face nicio distincţie bazată pe origine
socială, proprietate, naştere sau alte motive similare, ei fiind egali cu ceilalţi cetaţeni în
faţa legii.19
Opinie politică. Simpla apartenenţă la un partid nu poate constitui “persecuţie pe motive
politice”, însă, de îndată ce există dovezo ale persecuţiei altor membrii ai grupării
politice, prin deducţie, se poate accepta şi existenţa temerii justificate de persecuţie a
individului , persecuţie ce poate aparea ulterior aderării sale la gruparea respectivă.”20
Dispoziţiile art. 2921 din Legea nr. 122/2006 arată că “în perioade de conflicte armate
în care România nu este angajată, se poate acorda protecţie umanitară temporară
persoanelor care provin din zonele de conflict”. Protecţia umanitară temporară se acordă
prin hotărâre a Guvernului elaborată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative,
la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări, în situaţia în care se constată sau există
informaţii că din zona de conflict urmează să fie înregistrat un aflux masiv de persoane
care au nevoie de protecţie. “ Prin persoană care are nevoie de protecţie se întelege orice
persoană care face parte din populaţia civilă şi care şi-a părăsit ţara de origine ca urmare a
unui conflict armat şi nu se poate întoarce în condiţii de siguranţă şi de demnitate în tara
de origine, iar prin aflux masiv şi spontan de persoane care au nevoie de protecţie se
înţelege deplasarea către teritoriul României a unui numar semnificativ de persoane care
depăşeşte capacitatea Oficiului Român pentru Imigrari de soluţionare a cererilor
individuale, în condiţiile şi în termenele prevăzute de prezenta lege.” 22 Protecţia
umanitară temporară se acordă pe o perioadă determinată, care nu poate depăşi 2 ani.23
19
Art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului , şi art. 26 din Pactul internaţional privind
drepturile civile şi politice
20
Valentin stelian Bădescu „ Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a refugiatilor”
ianuarie-martie, 2009, Ed. C.H.Beck, pg. 79-81
21
Conform art 151 alin.( 2) din aceeaşi lege, art.29 a fost abrogat la data aderării României în UE
22
Valentin stelian Bădescu „ Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a
refugiatilor”Noua Revistă de Drepturile Omului, Publicaţie trimestrială a Centrului de Studii
Internaţionale, Vol.5 ianuarie-martie, 2009, Ed. C.H.Beck, pg. 87
23
Art.30 Procedura de acordare a protecţiei umanitare temporare din Legea nr. 122/2006
14
Deşi in mod normal statutul de refugiat se acordă pe baze individuale, există situaţii în
care grupuri întregi sunt strămutate, în circumstanţe care indică faptul că membrii
grupului pot fi consideraţi individual ca refugiaţi.24
“Protecţia poate să nu fie disponibilă dacp nu există relaţii diplomatice între ţara de
primire a solicitantului şi ţara de origine.” 25 Dacă guvernul solicitantului este, el însuşi, în
exil, efectivitatea protecţiei pe care este capabil să o ofere poate fi pusă în discuţie.
1.2 Regimul juridic al refugiaţilor în baza Convenţiei de la Geneva şi a

Protocolului din 1967
Regimul juridic aplicabil strainului persoana fizica de catre legea româna reprezinta un
amalgam de drepturi si obligatii specifice raporturilor juridice ale strainilor, care apartin
diferitelor ramuri de drept si care alcatuiesc ceea ce în doctrina poarta denumirea de
conditie juridică a strainului.
“Regimul juridc al străinilor în România are un caracter complex, deoarece este stabilit
prin numeroase acte normative şi prin tratatele internaşionale la care participă ţara
noastră. Drepturile şi obligaţiile străinilor dă expresia conceptiei juridice şi politice a
statului romăn cu privire la străini, diferenţiindu-se de materializările aceleiaşi instituţii în
legislaţia altor state.”26
Conditia refugiatului este privita lato sensu – cuprinzând toate normele specifice
aplicabile strainilor si stricto sensu – folosita spre a delimita o alta institutie, cea a
conflictului de legi, care reglemeteaza legea dupa care sa se exercite drepturile si
obligatiile strainului. Pe de o parte, conditia juridică a strainului este definită ca ansamblu
de drepturi si obligatii specifice, de legea statului în care se afla strainul în mod temporar
(legea statului de resedinta). Definirea regimului juridic al strainului statul de rezidenta îl
trateaza pe strain în concordanta cu propriile sale interese, iar statul de cetatenie/de
domiciliu îi asigura un regim apropiat de cel al propriilor supusi.
24
ACORD precizează că „ numărul total de persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională
care vor fi primite temporar pe teritoriul României în condiţiile prezentului acord nu va depăşi , în nici un
moment, 200 de persoane.”
25
Ion Anghel, Drept diplomatic şi consular, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1996, pg.132
26
M.V. Antonescu, Regimul juridic al străinilor în România , Ed All Beck, Bucureşti, 2001, pg. 22
15
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul strainilor în România, republicata, prin strain se întelege persoana care nu are
cetatenia româna. Dovada cetateniei straine se face cu pasaportul sau un alt document de
identitate emis de statul al carui cetatean este strainul. Apatridul este strainul care nu are
cetatenia nici unui stat. Dovada identitatii si calitatii de apatrid se face cu pasaportul sau
cu alt document emis în statul în care acesta îsi are domiciliul. Statutul personal al
apatridului este supus legii domiciliului sau, în lipsa, legii resedintei (art. 12 alin.
16oman16 din Legea nr. 105/1992).
Strainul care a solicitat statutul de refugiat în România se bucura de o protectie
asemanatoare celei acordate de statele membre ale Uniunii Europene.
România este parte la Conventia de la Geneva din 1951 si la Protocolul de la New York
din 1967 privind statutul refugiatilor înca din anul 1991 când, prin Legea nr. 46/1991, au
fost ratificate cele doua instrumente internationale mentionate.
“Legea nr 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România încorporează
principiile fundamentale ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar, reglementând
unele situaţii care nu sunt incluse, în mod expres, de convenţia din 1951. Astfel, legea
prevede posibilitatea de a se acorda statutul de refugiat şi pentru alte motive decât cele
prevăzute de Convenţie şi reluate în art.1 al Legii 15/1996, azilanţi din considerente
umanitare (art.2) sau persoanelor care provin din zone de conflict armat (art.5).” 27
Articolul 18 alin. (2) din Constitutia României din 2003 prevede ca dreptul de azil se
acorda si se retrage în conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor
internationale la care România este parte. Ordonanta nr. 43/2004 privind modificarea si
completarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
în România reformuleaza definitia refugiatului, clauzele de încetare, retragerea si
anularea statutului de refugiat si introduce principiul nereturnarii persoanelor aflate în
procedura de acordare a statutului de refugiat. Au fost astfel eliminate diferentele de
regim juridic dintre strainii care au primit statutul de refugiat si cei care au dobândit
27
Valentin stelian Bădescu „ Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a refugiatilor”în
16
protectia umanitara neconditionata, asigurându-se accesul ambelor categorii de persoane
la aceleasi drepturi.
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 3 alin. (5) din Legea nr.
122/2006 privind azilul in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, Guvernul
Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1
Prezenta hotarare reglementeaza numarul si conditiile de preluare de catre Romania a
unor persoane aflate pe teritoriul altor state, care au fost recunoscute ca refugiati potrivit
Conventiei privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la 28 iulie 1951, denumita in
continuare Conventia de la Geneva, si Protocolului privind statutul refugiatilor, incheiat
la New York la 31 ianuarie 1967, denumit in continuare Protocol, la care Romania a
aderat prin Legea nr. 46/1991.
Art. 2
In intelesul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
a) cota de relocare - numarul maxim de refugiati stabilit de autoritatile romane pentru a fi
relocat in Romania intr-o perioada determinata;
b) criterii de selectie - ansamblul de indicatori stabiliti de autoritatile romane in vederea
selectarii refugiatilor aflati pe teritoriul altor state, care au fost recunoscuti potrivit
Conventiei de la Geneva, precum si a candidatilor propusi pentru relocare in Romania de
Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, denumit in continuare UNHCR;
c) operatiune de relocare - ansamblul de activitati desfasurate de Oficiul Roman pentru
Imigrari, denumit in continuare ORI, in cooperare cu alte autoritati, precum si cu
organizatii internationale si organizatii neguvernamentale, in vederea selectarii si
transferarii in Romania a refugiatilor in nevoie de relocare;
d) procedura de selectie - ansamblul de activitati prin care autoritatile romane determina
in mod individual refugiatii in nevoie de relocare ce urmeaza sa fie transferati in
Romania;
e) procedura de transfer - ansamblul de activitati prin care refugiatii in nevoie de relocare
selectati sunt transferati in Romania;
f) refugiat in nevoie de relocare - strainul aflat pe teritoriul altui stat, care a fost
17
recunoscut ca refugiat potrivit Conventiei de la Geneva, sau strainul recunoscut ca
refugiat de UNHCR in conformitate cu art. 1 lit. A din Conventia de la Geneva si cu art.
II pct. 2 din Protocol, care nu beneficiaza de protectie efectiva, nu are posibilitatea
integrarii pe teritoriul statului de azil si nu are posibilitatea de repatriere voluntara in
conditii de siguranta si demnitate;
g) relocare - procedura de selectie si transferare a unor refugiati aflati in nevoie de
relocare in Romania;
h) selectie pe baza de dosare - metoda de selectie individuala a refugiatilor in nevoie de
relocare pe baza informatiilor transmise de UNHCR, fara intervievarea candidatilor;
i) selectie pe baza de interviu - metoda de selectie a refugiatilor in nevoie de relocare pe
baza intervievarii directe si individuale in statul de azil de catre autoritatile romane
competente;
j) stat de azil - statul pe teritoriul caruia se afla refugiatii in nevoie de relocare.
Art. 3
Romania accepta in perioada 2008 - 2010 un numar de 120 de refugiati in nevoie de
relocare, repartizati in transe anuale de cate 40 de persoane.
Art. 4
(1) Poate fi selectat pentru transferul in Romania refugiatul in nevoie de relocare care
indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este recunoscut ca refugiat in conformitate cu art. 1 lit. A din Conventia de la Geneva
si cu art. II pct. 2 din Protocol de catre un stat sau de catre UNHCR, conform mandatului
sau;
b) nu se bucura de protectie efectiva pe teritoriul statului de azil;
c) nu are perspective de integrare in statul de azil;
d) nu are perspective de repatriere voluntara in statul de origine, in conditii de siguranta si
demnitate;
e) nu reprezinta un pericol pentru ordinea publica sau securitatea nationala, sanatatea ori
morala publica;
f) prezinta potential de integrare in societatea romaneasca;
g) isi manifesta expres acceptul de a fi relocat in Romania.
(2) Relocarea si operatiunile de relocare sunt initiate pe baza necesitatilor identificate de
18
catre autoritatile romane sau a nevoilor de relocare comunicate de UNHCR.
(3) Operatiunile de relocare se stabilesc avandu-se in vedere urmatoarele criterii:
a) evaluarea situatiei privind integrarea in societate a refugiatilor aflati in Romania;
b) necesitatile internationale de relocare a refugiatilor.
Art. 5
(1) In scopul stabilirii statelor in care urmeaza sa fie desfasurate operatiuni de relocare, a
numarului de refugiati in nevoie de relocare si a statelor de origine a acestora se
constituie Comitetul pentru relocarea refugiatilor in Romania, organism cu caracter
consultativ, fara personalitate juridica, denumit in continuare Comitet, compus din
reprezentanti ai Ministerului Internelor si Reformei Administrative si ai Ministerului
Afacerilor Externe.
(2) Conducerea Comitetului este asigurata de directorul general al ORI, care este si
presedintele acestuia.
(3) Comitetul este alcatuit din 9 membri, inclusiv presedintele. In termen de 30 de zile de
la intrarea in vigoare a prezentei hotarari, fiecare minister reprezentat desemneaza cate 4
membri.
(4) Comitetul se reuneste in sedinte bianuale sau, ori de cate ori este necesar, in sedinte
extraordinare, la solicitarea presedintelui.
(5) La reuniunile Comitetului pot fi invitati reprezentanti ai altor autoritati publice,
institutii sau organizatii. Invitatii nu au drept de vot si nu pot participa la adoptarea
deciziilor.
(6) Secretariatul Comitetului se asigura de catre ORI.
(7) Comitetul isi desfasoara activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare,
care se aproba in prima sedinta de lucru.
(8) Reuniunile Comitetului sunt legal constituite daca se desfasoara in prezenta a cel
putin doua treimi din numarul total al membrilor. Prezenta presedintelui este obligatorie.
(9) Deciziile Comitetului se adopta cu unanimitatea membrilor prezenti si trebuie sa
stabileasca statul/statele in care urmeaza sa fie desfasurate operatiuni de relocare,
numarul de refugiati in nevoie de relocare care urmeaza sa fie acceptati si statele de
origine a acestora. In situatia in care nu se ajunge la unanimitate in luarea unei decizii, se
propun solutii alternative, decizia finala urmand a fi adoptata in cadrul unei reuniuni a
19
Comitetului, convocata in termen de 10 zile.
(10) Deciziile prevazute la alin. (9) se supun aprobarii ministrului internelor si reformei
administrative si ministrului afacerilor externe si se aplica de catre ORI numai dupa
obtinerea acestor aprobari.
Art. 6
(1) Dupa indeplinirea conditiei prevazute la art. 5 alin. (9), ORI poate informa, dupa caz,
autoritatile statului de azil sau UNHCR, Biroul din Romania, cu privire la decizia
adoptata si solicita propuneri privind posibili candidati. Informarea trebuie sa cuprinda
cel putin urmatoarele elemente:
a) conditiile de selectie prevazute la art. 4 alin. (1);
b) statul/statele din care urmeaza sa fie selectati refugiatii in nevoie de relocare;
c) statul/statele de origine a refugiatilor in nevoie de relocare;
d) numarul persoanelor care urmeaza sa faca obiectul procedurilor de transfer.
(2) Pentru initierea procedurii de relocare, ORI solicita autoritatilor statului de azil sau
UNHCR intocmirea, pentru fiecare dintre posibilii candidati, a unui dosar care trebuie sa
cuprinda:
a) datele de identificare ale refugiatului in nevoie de relocare;
b) cererea de relocare in Romania, semnata de refugiatul in nevoie de relocare;
c) descrierea situatiei refugiatului in nevoie de relocare si a membrilor familiei sale, care
trebuie sa cuprinda datele de identificare ale tuturor membrilor familiei, motivele pentru
care au fost recunoscuti ca refugiati, situatia din statul de azil, existenta unor rude care
locuiesc in Romania sau in alte state europene, precum si orice alte informatii relevante;
d) raport medical.
(3) ORI poate solicita autoritatilor statului de azil sau UNHCR orice alte informatii
suplimentare relevante.
(4) Pe baza dosarelor primite, avand in vedere conditiile prevazute la art. 4 alin. (1) si
dupa consultarea institutiilor cu atributii in domeniul ordinii publice si securitatii
nationale, ORI realizeaza o preselectie a refugiatilor in nevoie de relocare.
(5) Forma si continutul documentelor care compun dosarul prevazut la alin. (2) se
stabilesc de ORI.
20
Art. 7
(1) Refugiatii in nevoie de relocare preselectati potrivit art. 6 alin. (4) sunt intervievati in
statele de azil de catre ofiterii ORI.
(2) Interviul prevazut la alin. (1) are ca scop evaluarea situatiei refugiatilor in nevoie de
relocare in functie de conditiile prevazute la art. 4 alin. (1), a potentialului de integrare in
Romania si a situatiei medicale a refugiatilor. Rezultatul evaluarii se consemneaza intr-un
raport individual.
(3) Procedura de selectie se finalizeaza prin emiterea de catre ORI a deciziei de acceptare
a refugiatilor in nevoie de relocare care indeplinesc criteriile de selectie. Decizia se poate
comunica, dupa caz, statului de azil sau UNHCR.
Art. 8
(1) In cazul in care nu se pot organiza misiuni de selectie in statul de azil, prin decizie
motivata a directorului general ORI, se poate stabili derularea procedurii de selectie
numai pe baza dosarelor remise de UNHCR si, dupa caz, a informatiilor suplimentare
transmise de UNHCR.
(2) Dispozitiile art. 7 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Art. 9
(1) Pentru intrarea pe teritoriul Romaniei, refugiatii in nevoie de relocare mentionati in
decizia ORI prevazuta la art. 7 alin. (3) sunt exceptati de la regimul obligativitatii vizelor.
(2) Persoanelor care fac obiectul prezentei hotarari li se permite intrarea pe teritoriul
Romaniei in baza deciziei ORI prevazute la art. 7 alin. (3) si a documentelor de calatorie
acceptate de statul roman.
(3) In aplicarea art. 10 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul strainilor in Romania, republicata, persoanelor prevazute la alin. (1) li se
poate permite intrarea pe teritoriul Romaniei si pe baza urmatoarelor documente de
calatorie:
a) certificatul de refugiat emis de UNHCR;
b) documentul de calatorie emis de Comitetul International al Crucii Rosii;
21
c) documentul de calatorie eliberat de ORI, potrivit modelului prevazut in anexa care face
parte integranta din prezenta hotarare.
(4) Documentul de calatorie prevazut la alin. (3) lit. c) se emite de ORI in baza deciziei
ORI prevazute la art. 7 alin. (3), exclusiv in scopul realizarii transferului.
(5) Dupa stabilirea detaliilor procedurii de transfer, dar nu mai putin de 24 de ore pana la
momentul transferului, ORI comunica Inspectoratului General al Politiei de Frontiera
urmatoarele:
a) data si ora previzionate pentru sosirea in Romania a refugiatilor in nevoie de relocare;
b) mijlocul de transport si punctul de frontiera prin care se intentioneaza intrarea in
Romania;
c) datele de identitate ale refugiatilor in nevoie de relocare ce urmeaza a fi transferati in
Romania;
d) decizia ORI prevazuta la art. 7 alin. (3).
Art. 10
In vederea pregatirii transferului, ORI poate organiza sau contracta pentru refugiatii in
nevoie de relocare selectati servicii de orientare culturala si consiliere in statele de azil, in
conditiile prevazute de lege.
Art. 11
(1) Pentru realizarea activitatilor de selectie si transfer, Ministerul Afacerilor Externe,
prin reprezentantele diplomatice si oficiile consulare, ofera spijin reprezentantilor ORI
aflati in statele de azil.
(2) In situatia in care statul roman nu are misiune diplomatica in statul de azil in care
urmeaza sa se deruleze o operatiune de relocare, Ministerul Afacerilor Externe, la
solicitarea ORI, desemneaza un reprezentant care sa se deplaseze in statul de azil
impreuna cu ofiterii ORI.
Art. 12
Dupa intrarea pe teritoriul Romaniei, ORI emite hotarari prin care persoanelor transferate
li se recunoaste statutul de refugiat in Romania si le elibereaza acestora documente,
22
potrivit legii.
Art. 13
Cheltuielile necesare pentru aplicarea dispozitiilor prezentei hotarari se suporta din
bugetul Ministerului Internelor si Reformei Administrative - Oficiul Roman pentru
Imigrari, in limita fondurilor bugetare aprobate cu aceasta destinatie, din fondurile
alocate Romaniei de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Refugiati, precum
si din alte surse, in conditiile prevazute de lege. “ 28
1.3.1 Cadrul juridic internaţional actual privind refugiaţii
Convenţia este instrumental juridic universal in materie şi a fost adoptată la 28 iulie 1951.
România a aderat la Convenţia din 1951 si la Protocolul din 1967 privind statutul
refugiaţilor, prin Legea nr. 46/1991 (M. Of. Nr.148 din 17 iulie 1991).
“Convenţia a reprezentat şi reprezintă o realizare majoră în domeniul dreptului
internaţional al refugiaţilor, in special deoarece :
dă o definiţie generală a termenului de refugiat ( art.1);
cuprinde principiul nereturnării potrivit căruia nicio persoană nu poate fi returnată către
un teritoriu und ear putea fi supusă persecuţiilor;
stabileşte standardul minim al tratamentului refugiaţilor, inclusive drepturile
fundamentale care trebuie garantate, ca şi obligaţiile refugiaţilor faţă de ţara lor de
refugiu;
contine prevederi cu privire la statutul juridic, dreptul la muncă si bunăstare;
contine prevederi cu privire la documentele de indentitate, de călătorie, naturalizare şi
alte chestiuni de natură administrativă.”29
Ca o expresie a deschiderii textului ei, numărul ţarilor care au devenit părţi la Convenţie a
crescut continuu, ajungând, de la un numaăr de doar 6 in aprilie 1954 până la peste 160 in
decembrie 2008.
28
Revista Romana de Drept International. Nr. 9/2009, Ed. CH. Beck
29
23
Este în mod general acceptat că drepturile omului, în ansamblul lor, sunt parte integrantă
a spiritului Convenţiei şi că ele trebuie să rămână, în continuare, ca un tot unitar în baza
interpretărilor şi aplicării efective a principiilor protecţiei internaţionale. Convenţia se
impune a fi interpretată în spiritual înaltelor idealuri d eprotecţie umanitară şi nu doar în
litera ei, evitându-se astfel, posibile situaţii rigide ce s-ar gasi mai aproape de controlul
imigrarii decât de protecţia celor aflaţi sub ameninţare.
Acquis-ul privind azilul este expresia valorilor umanitare pe care se bazează UE, fiind
legat de tradiţia de a asigura protecţie victimelor care suferă din persecuţie sau
discriminare datorită rasei, originii entice, convingerilor politice, credinţei religioase,
apartenenţei lor la anumite grupuri sociale etc. Uniunea Europeana intenţionează să
menţină şi să dezvolte această politică. Tratatul de la Amsterdam a introdus azilul în
sistemul de drept comunitar. Odată cu intrarea sa în vigoare, hotarârea de a muta
problemele azilului de la palierul III la palierul I plasează azilul sub competenţa directă a
structurilor de la Bruxelles reducând importanţa decizională unilaterală a statelor
membre, instituţia azilului urmând a fi codificata în instrumentele UE cu forţă juridică
obligatorie. Astfel, UE “ a transformat standardele comune actuale referitoare la
procedurile de azil în statele membre şi cuprinse în soft law în instrumente juridice
obligatorii – hard law”.30 Aceste instrumente include măsuri referitoare la standardele
minime pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pe parcursul procedurilor
pentru acordarea şi retragerea statutului de refugiat. Adoptarea unor norme juridice
obligatorii este necesara pentru a se asigura o mai mare certitudine juridică, atât pentru
solicitanţii de azil, cât şi pentru statele membre.
În acest context, Comisia a sugerat ca este necesară o abordare generala coerentă pentru
definitivarea criteriilor obiective în vederea determinarii în mod coerent şi eficient a
statutului de refugiat. Garanţiile trebuie bine stabilite pentru a exista siguranţa că
persoanele care au nevoie de protecţie în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 au acces
la procedurile de azil şi că toate aspectele cererii lor sunt examinate individual, în vederea
protejării persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevazute de art. 1A din acesta
Convenţie. În acelas timp, procedurile trebuie sa fie eficiente, astfel încât refugiaţii să
30
Peter J. Van Krieken , The Asylum Acquis Handbook, TMC Asser Press, Haga, p.7
24
poată fi identificaţi cât de repede posibil şi cererile de azil să poată fi procesate într-un
timp cât mai scurt.
“Convenţiile internaţionale, care sunt considerate în strânsă legatură cu realizarea
obiectivelor UE, sunt considerate ca facând parte din acquis-ul UE. Din punct de vedere
al azilului, acestea inculd Convenţia din 1951 şi Protocolul de la New York din 1967,
precum şi convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi a libertaţilor
fundamentale din 1950. Acquis-ul mai include şi Convenţia de la Dublin alaturi de
prevederile de implementare a acesteia, acţiuni commune şi poziţii adoptate de Consiliu,
rezoluţii, decizii şi concluzii ministeriale.Importanţa instrumentelor internaţionale
referitoare la statutul refugiaţilor pentru UE a fost confirmată în mod explicit in
octomobrie 1999, la summitul de la Tampere care a decis asupra unui sistem European
comun al azilului, bazat pe aplicarea în întregime a Convenţiei de la Geneva din 1951,
oferind astfel garanţia că nicio persoana nu va fi returnată intr-un teritoriu ar risca să fie
persecutată.”31
Acquis-ul privind azilul conţine instrumente relevante pentru dezvoltarea sistemelor de
azil în ţarile Europei Centrale şi de Est care sunt în diferite faze de aderare şi integrare în
UE. Setul instrumentelor şi standardelor UE privind acquis-ul în domeniul azilului
trebuie să fie adoptate, incluse în sistemul legislative şi transpuse în practica de către
fiecare dintre statele membre, fiind una din condiţiile cerute pentru calitatea de membru
al UE. Mai mult decât atât, ţarilor candidate la integrare le este cerut să înceapă procesul
de adoptare a acquis-ului înaintea celui de aderare la UE.
“ În acest context, toate persoanele fizice, inclusive refugiaţii, solicitanţii de azil,
precum şi activitatea ICNUR din ţarile Europei Centrale şi de Est sunt afectate – deşi în
mod diferenţiat – de dezvoltarile conceptuale, legislative şi practice din cadrul UE.”32
1.3.2 Reglementări juridice naţionale privind refugiaţii
31
32
John Horekens , Opening Adress, International Symposium on Protection of Refugees, European Series ,
vol.I, 1995, pg .21
25
Regimul juridc al străinilor în România este reglementat de Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată 33, care
constituie cadru legal privind intrarea, şederea, ieşirea străinilor, drepturil eşi obligaţiile
lor, precum şi privind măsurile specifice de control ale migraţiei, în conformitate cu
obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte.
Potrivit art.2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată, prin străin se înţelege persoana care nu are cetăţenia
română sau cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al spaţiului Economic
European. Dovada cetaţeniei străine se face cu paşaportul sau un alt document de
identitate emis de statul al carui cetăţean este străinul. Apatridul este străinul care nu are
cetăţenia niciunui stat. Dovada identităţii şi calităţii de apatrid se face cu paşaportul sau
cu un alt document emis în statul ăn care acesta îsi are domiciliul. Statultul personal al
apatridulului este supus legii domiciliului său, în lipsă, legii reşedinţei ( art.12 alin. Ultim
din Legea nr. 105/ 199234).
Străinul care a solicitat statutul de refugiat în România se bucură de o protecţie
asemanătoare celei acordate de statele membre ale uniunii Europene.
Principiul de bază în acestă materie îl reprezintă alinierea legislaţiei române la legislaţia
Uniunii Europene.
România este parte la convenţia de la Geneva din 1951 şi la Protocolul de la New York
din 1967 privind statutul refugiaţilor încă din anul 1991 când, prin legea nr.46/ 199135, au
fost ratificate fără rezerve cele două instrumente internaţionale menţionate.
Articolul 18 alin. (2 ) din Constituţia României din 2003 prevede că dreptul la azil se
acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor
internaţionale la care România este parte. Legea 122/ 2006 introduce
Constituţia României, republicată36, conţine dispoziţii referitoare la la raportul dintre
tratatele ratificate de România, în general, şi dreptul intern, precum şi la raportul dintre
tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte si legile
interne in materie.
33
M.O. nr. 201 din 8 martie 2004, Ordonanţa a fost modificată prin legea nr. 56/2007
34
M.O. nr. 245 din 1 0ctombrie 1992
35
M.O. nr. 148 din 17 iulie 1991
36
Republicată în M.O. nr. 767 din 31 octombrie 2003. Modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr. 429/2003
26
Referitor la modul in care tratatele produc efecte în dreptul intern, din Constituţie si din
Legea nr. 590/2003 privind tratatele37 şi practica actuală rezultă implicit că nu este
necesară emiterea unui act normative special pentru introducerea tratatelor in dreptul
intern; aceasta functie este îndeplinită de actele normative de ratificare, aderare ori
aprobare sau semnarea tratatelor38. Rezulta că problema introducerii în legislatia internă a
prevederilor din tratatele internaţionale a fost rezolvata printr-o cale de “ automatism
destul de simplificat”39.
Cadrul juridic in România referitor la problematica solicitanţilor de azil si a refugiatilor,
se compune din prevederi cuprinse in Constituţie, legi speciale şi hotărâri de Guvern.
Aceste acte normative se completează, în principal, cu cele cuprinse în Codul de
procedură civilă, Codul penal si Codul de procedură penală40.
Articolul 18 alin. (2) din Constituţia României, republicată stipulează : “Dreptul de azil
se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor
internaţionale la care România este parte.”
Prin Legea nr. 46/1991 România a aderat la Convenţia din 1951 şi la Protocolul din
1967 privind statutul refugiaţilor, constituind astfel baza legală a abordării problemelor
refugiaţilor in ţara noastră. Conform art.11 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de
Parlament fac parte din dreptul intern. Dispoziţiile prevazute in art.11 alin. (1) din
Constituţie „statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”
Legea prinvind statutul si regimul refugiaţilor adoptată in 199641 a completat in mod
necesar cadrul legislativ referitor la refugiaţi şi a dat o mai mare coerenţă reglemantarilor
deja existente, luând in considerare prevederile constituţionale menţioate anterior. Acesta
lege specială nu a putut decât sa adauge prevederi mai generoase pentru refugiaţi , fie cel
puţin sa le menţină pe cele prevăzute în Convenţia din 1951 si Protocolul din 1967.
37
M.O. nr.23 din 12 ianuarie 2003. Legea a abrogat Legea nr.590/ 1991 privind încheierea si ratificarea
tratatelor.
38
Dumitra Popescu , Drept international public, Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1997, pg. 56-
58
39
, Ion M. Anghel , Dreptul tratatelor, vol.2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, pg. 765
40
41
Legea nr 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor in România ( M.O. nr.69 din 5 aprilie 1996)
27
Ulterior, O.G. nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România 42 aprobată
cu modificări prin Legea nr. 323/200143, a mai fost modificată printr-o succesiune de alte
acte normative, ordonanţe şi legi de aprobare şi modificare 44 ,a fost republicată 45
şi, prin
art.42 , a abrogat Legea nr. 15/1996.
Nici această ordonanţă nu a avut viaţă lunga, fiind abrogata de art. 152 al Legii nr.
122/2006 privind azilul in România46 care transpune:
Directiva Consiliului 2001/55/CE privind standardele minime de protecţie temporară in
eventualitatea unui flux masiv de persoane strămutate şi masurile de promovare a balanţei
de eforturi între statele membre în vederea primirii unor astfel de persoane şi suportarea
consecinţelor;
Directiva Consiliului 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 privind standardele minime pentru
primirea solicitanţilor de azil;
Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reunificarea
familiei;
Directiva Consiliului 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru
calificare şi statulul cetaţenilor ţărilor terţe sau apatrizilor ca refugiaţi sau ca persoane
aflate în nevoie de protecţie internaţională şi conţinutul protecţiei acordate.
H.G. nr. 1182/199647 referitoare la implementarea legii privind statutul şi regimul
refugiaţilor încearca să clarifice anumite aspecte rezultate din Legea nr. 15 / 1996 şi, mai
ales, în preambul, se refera in mod direct, la instrumente şi practici internaţionale
referitoare la refugiaţi. Hotărârea a fost adoptată având în vedere urmatoarelele aspecte:
- prevederile Legii nr. 46/1991 prin care România adera la Conventia din 1951 şi
Protocolul de la New York din 1967;
- necesitatea respectării standardelor europene referitoare la procedurile de azil stipulate
in Recomandările Consiliului Europei, precum şi ale celor incluse în Rezoluţia Uniunii
Europene din iunie 1995 cu privire la garanţiile minime pentru procedurile de azil.
42
M.O. nr. 436 din 3 septembrie 2000
43
M.O. nr. 342 din 27 iunie 2001
44
O.G. nr. 13/2002 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiaţilor in România ( M.O. nr. 82 din 1 februarie 2002)
45
Republicată în temeiul art. V din O.G. 43/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.102/2000
privind statutul si regimul refugiaţilor in România ( M.O. nr. 92 din 31 ianuarie 2004)
46
M.O. nr. 428 din 18 mai 2006
47
M.O. nr. 307 din 26 noiembrie 1996
28
H.G. nr. 1182/1996 menţiona că a fost adoptata ţinând seama de recomandarile Înaltuluib
Comisariat ONU pentru refugiaţi transmise prin Reprezentanţa din România în anul
1996.”Guvernul a dorit să păstreze deschise toate căile pentru adoptarea unor modificari
ale legislatiei in vigoare, în concordanţă cu intenţiile declarate de a îndeplini toate
criteriile pentru aderarea şi integrarea României la structurile euroatlantice. Guvernul a
luat deja o serie de măsuri în vederea implementarii acestui angajament prin decizii
ministeriale pe baza carora s-a ajuns la o aplicare practică pozitivă a prevederilor legale
referitoare la statutul refugiaţilor aducând astfel procedura de determinare a statutului de
refugiat mai aproape de standardele internaţionale.48 Schimbarile masive ale legislatiei
primare în aceasta perioada au determinat modificari substanţiale şi in cea secundara .
Astfel, H. G. Nr. 622/ 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.
nr. 102/ 2000 privind statutul si regimul refugiaţilor în România 49 a fost abrogata de art.
152 din Legea nr. 122/ 2006 privind azilul in România.”50
Legea 122/ 2006 privind azilul în România, publicată în M.O.nr. 428 din 18 mai 2006
stabileşte regimul juridic al străinilor care solicită o formă de protecţie în România,
procedura de acordare, încetare şi anulare a unei forme de protecţie îm România, precum
şi procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
II Analiza procedurii de acordare a statutului de

refugiat pe teritoriul României
2.1 Accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat
Responsabilitatea de a face distincţie intre persoanele persecutate si celelalte categorii de

migranti revine statelor in urma unei proceduri de determinare a statutlui de refugiat.
48
H.G. nr. 322 / 2000 ( M. O. nr. 179 din 25 aprilie 2000) ; H.G. nr. 417/ 1991 privind constituirea
Comitetuui Roman pentru Probleme de Migrari.
49
M.O. nr. 396 din 18 iulie 2001
50
Noua Revistă de Drepturile Omului, Publicaţie trimestrială a Centrului de Studii Internaţionale,Vol.5
29
Conform Legii nr. 15/199651, statutul de refugiat se poate acorda în situaţia în care
solicitantul îndeplineşte criteriile cuprinse în definiţia refugiatului dată de Convenţia din
1951. “Legea română adauga – excedând acestei Convenţii – alte doua situaţii in care se
poate acorda protecţie celor în nevoie şi anume din considerente umanitare (art. 2) sau ca
urmare a părasirii ţarii de origine datorită unor conflicte armate ( art. 5).”52
Se poate presupune ca o persoană nu şi-ar abandona casa şi ţara, în mod voluntar, decât
consrânsă de motive imperioase. O evaluare a elementului subiectiv este inseparabilă de
o apreciere a personalităţii solicitantului, datorită faptului că reacţiile psihologice ale
persoanelor nu sunt în mod obligatoriu aceleaşi în condiţii identice. O persoană poate
avea puternice convingeri politice sau religioase care, dacă nu sunt luate în considerare, îi
pot face viaţa intolerabilă; alta poate să nu aibă astfel de convingeri puternice. O persoana
poate lua o decizie impulsivă de a scapa de persecuţie, în timp ce alta poate să-şi planifice
cu grijă plecarea.
Dată fiind importanţa elementului subiectiv, o stabilire a credibilitătii este indispensabilă
acolo unde circumstanţele invocate nu reies suficient de clar din probele din dosar. Astfel,
va fi necesar să se ia în consideraţie trecutul personal şi familial al solicitantului,
apartenenţa sa la un anume grup rasial, religios, naţional, social sau politic, interpretarea
sa personală a situaţiei în care se află şi experienţele sale personale – cu alte cuvinte,
orice ar putea servi pentru a identifica faptul că motivul predominant al cererii sale este
temerea de persecuţie datorită unuia sau mai multor motive menţionate in definiţia
refugiatului Convenţia din 1951.
“ În ceea ce priveşte “elementul obiectiv”, este de asemenea necesar să se evalueze
gradul de credibilitate al declaraţiilor făcute de solicitant, analizându-le în contextul unor
situaţii concrete, raportate la condiţiile din ţara sa de origine. Nu este neapărat necesar ca
aceste consideraţii să se bazeze pe experienţa personală a solicitantului. De exemplu, ce li
s-a întâmplat rudelor şi prietenilor sau altor membri ai aceluiaşi grup rasial sau social
poate arăta că temerea sa de a deveni o victimă a persecuţiei mai devreme sau mai târziu
51
Legea a fost abrogată prin O.G. nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România
52
30
este “bine întemeiată”. Legile din ţara sa de origine şi, în particular, felul în care sunt
aplicate sunt, de asemenea, relevante. În acelaşi timp, situaţia fiecărei persoane trebuie
apreciata prin ea însaşi. În cazul unei personalitaţi bine cunoscute, posibilitatea de a fi
persecutat poate fi mai mare decât în cazul unei persoane anonime.”53
În mod normal, un solicitant al statutului de refugiat trebuie să prezinte motive serioase
care se bazează pe teama sa individuală de persecuţie, fie că a fost deja victima
persecuţiei, fie că doreşte să evite o situaţie ce ar atrage riscul persecuţiei.
Principiul examinării unei cerei de azil de către un singur stat membru al Uniunii
Europene a făcut obiectul prevederilor Convenţiei de la Dublin din 15 iunie 1990 şi al
Regulamentului Consiliului (EC) nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000 referitor la
înfiinţarea “Eurodac” pentru combaterea amprentelor în vederea aplicării Convenţiei.
“Regulamentul Consiliului (EC) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 stabileşte criteriile
şi mecanismele pentru determinarea unui stat membru responsabil pentru examinarea
unei cerei de azil prezentată într-un stat membru de către un cetaţean al unui stat terţ.
Pentru aplicarea acestui regulament a fost aprobat Regulamentul Comisiei nr. 1560/2003
din 2 februarie 2003. În capitolul III al Regulamentului Consiliului (EC) nr. 343/2003
din 18 februarie 2003 sunt prezentate, în ordine criteriile care stabilesc responsabilitatea
unui stat în soluţionarea unei cereri de azil, astfel:
dacă cererea este depusă pentru prima dată într-un stat membru, acesta este responsabil;
dacă aplicantul este un minor neînsoţit, statul responsabil este acela pe teritoriul caruia se
găseşte legal un membru de familie, responsabilitatea revine statului care a primit primul
cererea de azil a minorului;
dacă aplicantul are un membru de familie căruia I s-a permis şederea ca refugiat într-un
stat membru, acesta va fi responsabil pentru soluţionarea cererii;
dacă refugiatul are un menbru de familie care este în procedură de soluţionare a cererii
într-un stat membru, acesta va fi responsabil cu soluţionarea cererii;
dacă solicitantul de azil este în posesia unui document de rezidenţa valabil, eliberat de un
stat membru, acesta va fi responsabil cu soluţionarea cereii;
53
31
dacă solicitantul de azil este în posesia unei vize valabile, statul membru care a eliberat
viza este responsabil cu soluţionarea cererii;
dacă solicitantul de azil este în posesia mai multor documente de rezidenţă valabile sau
mai multor vize, resopnsabil este statul membru care i-a acordat dreptul de şedere cel mai
lung, viza cu valabilitatea cea mai lungă sau viza care expiră ultima;
dacă solicitantul de azil este în posesia unuia sau mai multor documente de rezidenţă care
au expirat de 2 ani sau uneia sau mai multor vize care au expirat de 6 luni, responsabil
este statul membru pe teritoriul caruia se află;
dacă documentul de rezidenţă sau viza au fost eliberate în baza unor declaraţii false,
resopnsabil este statul membru care a emis aceste documente. Statul membru nu este
responsabil dacă aceste documente au fost ulterior falisificate;
dacă un cetăţean al unui stat terţ intră pe teritoriul unui stat membru, fără viză, în baza
unor întelegeri bilaterale de desfiinţare a vizelor, responsabil cu soluţionarea cererii de
azil este acel stat membru;
dacă solicitarea de azil s-a făcut în zona de transit aeroportuar, responsabil este statul
membru respectiv;
dacă mai multi membrii de familie au solicitat azil în diferite state membre, este
responsabil statul membru pe teritoriul căruia se găsesc mai mulţi membrii de familie, sau
la număr egal, membrul de familie cel mai în vârstă.”54
Elementele cheie pe care le poate oferi solicitantul de azil factorilor de decizie trebuie
să se regasească intr-o exprimare logică şi coerentă care să poată susţine, cu succes,
cererea sa. Motivarea apare ca un aspect esenţial pentru succesul unei cererei de chemare
în judecată.
Codul de procedura civilă prevede că în cerere trebuie arătate toate motivele, de fapt şi
de drept, ale pretenţiei depuse judecaţii, respective “toate acele împrejurari şi
circumstanţe, dar şi principii. instituţii, reguli juridice a căror cunoaştere este necesară
pentru explicarea şi lamurirea procesului”.55 Motivarea este considerată de unii autori ca
54
Petre Catrinciuc, Regimul juridic al străinilor, Editia 2, Editura C. H. Beck, pg. 298
55
George Boroi, Dumitru Radulescu, Codul de procedura civila comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti
1996, pg. 176
32
însaşi expunerea cauzei cererii de chemare în judecată, vazută ca fiind ” situaţia de fapt
calificată juridic”.56
“În ceea ce priveşte judecătorul, acesta nu este ţinut de temeiul juridic invocat de
reclamant, dar, pentru a respecta principiul contradictorialitaţii şi principiul dreptului la
aparare, schimbarea temeiului juridic trebuie pusa în discutia părţilor.”57
2.2 Principii şi obligaţii în procedura de azil
“Protecţia ce trebuie să se acorde încă de la început solicitantului de azil, în special prin

aplicarea principiului nereturnării, are efecte directe şi asupra membrilor familiei sale.
Acest lucru este prevăyut în legea română şi este în concordanţă cu instrumentele
internaţionale referitoare la drepturile omului. “58
“ Deşi Convenţia din 1951 nu prevede principiul unitaţii familiei când defineşte termenul
de refugiat, Actul Final al Conferintei ce a adoptat respective Convenţie recomandă
guvernelor să instituie măsurile necesare pentru protecţia şi menţinerea unităţii familiei
refugiatului, îndeosebi în cazurile în care capul familiei a îndeplinit condiţiile necesare
pentru admiterea într-o anumită ţară şi/sau din familie fac parte şi copii minori.
Extinderea efectelor adoptate faţă de refugiat asupra familiei nu este nelimitată. Limitele
sunt atât cantitative, cât şi calitative – în sensul că protecţia ce se acordă solicitantului de
azil are efecte directe numai asupra anumitor membrii ai familiei şi în funcţie de statutul
şi comportamentul lor corect.”59
Aspectul cantitativ se referă la faptul că protecţia se extinde de regulă asupra familiei in
sens restrâns, adică, soţ, soţie şi copii minori. În sens larg ar putea să fie luaţi in
56
George Boroi, Dumitru Radulescu, Codul de procedura civila comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti
1996, pg. 176
57
58
Mihai Delcea, Principii, criterii şi proceduri pentru determinarea statutului de refugiat, Revista Română
de Drept Umanitar, nr. 1 / 1996, pg.60
59
33
considerare şi alti membrii ai familiei aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu
capul de familie, cum ar fi părinţii vârstnici sau fraţii, dacă sunt minori.
Principiul unitaţii familiale se aplică nu numai în situaţia în care toţi membrii familiei
intră într-o ţară în acelaş timp, ci şi atunci când familia s-a destrămat temporar, datorită
plecării unuia sau mai multora dintre membrii săi ca urmare a temerii de persecuţie. Acest
principiu se menţine si dacă, după primirea statutului de refugiat, capul de familie a
decedat sau familia s-a destrămat prin divorţ. Putem spune că principiul unităţii familiei
operează în favoarea membrilor de familie întreţinuţi şi nu împotriva acestora.
Limitarea calitativă se refera la faptul că un membru al familiei în sensul menţionat mai
sus, nu dobândeşte calitatea de refugiat prin simplul fapt al apartenenţei la grupul familial
respective, ci numai dacă statutul său personal sau juridic, precum şi situaţia sa concretă
în care se află nu sunt incompatibile cu calitatea de refugiat.
“ Principiul unitaţii familiei a fost întărit de CEDOLF care cosacră respectarea dreptului
la viată privată şi de familie şi precizează, în mod expres, inadmisibilitatea amestecului
unei autoritaţi publice în exercitarea acestui drept.”60
Separat de aplicarea strictă a principiului unitaţii familiale, în viziunea Convenţiei şi în
cea a Legii nr. 122/2006, apare situaţia în care solicitantul este căsătorit cu un cetăţean
român. Ţinând cont de dispoziţiile Legii nr. 122/2006, acest fapt nu are nici o importanţă
vizavi de acordarea statutului de refugiat, cu toate că s-ar putea invoca !considerente
umanitare”.
În orice caz, căsătoria cu un cetaţean roman nu este suficientă pentru acordarea
statutului de refugiat.
Principiul nereturnării
Principiul fundamental si inderogabil al nereturnarii ( nonrefoulement), chintesenţa

protecţiei internaţionale se afla in centrul Convenţiei din 1951.
“Legea 122/2006 introduce principiul nereturnării persoanelor aflate în procedură de
acodare a statutului de refugiat. Au fost astfel eliminate diferenţele de regim juridic dintre
60
Art. 8 din CEDOLF
34
stăinii care au primit statutul de refugiat şi cei care au dobândit protecţia umanitară
condiţionată, asigurându-se accesul ambelor categorii de persoane la aceleaşi drepturi.”61
Potrivit principiului nereturnării nicio persoană nu poate fi returnată către un teritoriu
unde ar putea fi supusă persecuţiilor;
2.3 Organizaţii internaţionale active în domeniul UNHCR
2.4 Tehnica interviului
2.5 Incetarea, retragerea şi anularea statutuli de refugiat în

România
2.6
Articolul 18 alin. (2 ) din Constituţia României din 2003 prevede că dreptul la azil se
acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor
internaţionale la care România este parte
III Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor recunoscuţi din

România
61
Petre Catrinciuc, Regimul juridic al străinilor, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck. Pg. 314
35
3.1 Dreptul de şedrere legală şi drepturile aferente
“Guvernul României stabileşte anual, prin hotărâre, politica în domeniul imigraţiei,

privind numărul permiselor de şedere care pot fie liberate străinilor pentru încadrarea în
muncă, numărul locuitorilor în unităţile sau instituţiile de învăţământ pentru străini,
cuantumul alocaţiilor necesare pentru hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi
a celor pentru asistenţă medicală şi spitalizare. De asemenea, Guvernul poate stabili prin
horărâre, ori de câte ori este cazul, introducerea ori suspendarea unor facilităţi pe termen
scurt, la acordarea dreptului de a intra sau, dupa caz, l aprelungirea dreptului de şedere pe
teritoriul României, pentru anumite categorii de străini, precum şi perioadele pentru care
se acordă, respective se suspendă, aceste facilităţi.”62
3.2 Dreptul de protecţie generală a persoanelor şi a averilor
În articolul 18 alin (1) din Constituţia României se prevede că cetăţenii străini şi apatrizii
care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor,
garantată de Constituţie şi de alte legi. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind
regimul străinilor în România nr. 194/2002 precizează în art. 3 alin (1) că “ Străinii care
locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor,
garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele
internaţionale la care România este parte”.” Formularea greşită din legea specială ne
duce la interpretarea că numai străinii care locuiesc legal în România se bucură de
protecţia statului roman. Or, în realitate , protecţia generală de care se bucură străinii în
62
36
România implică şi o protecţie juridică indiferent dacă locuiesc legal sau ilegal. Este
vorba de protejarea străinului ca individ în cadrul societăţii unde se află legal sau a
devenit ilegal din punct de vedere al legii speciale care reglementează regimul
străinilor.”63
3.4 Drepturi economice si sociale
“Protecţia străinului este asigurată din punct de vedere politic şi prin angajamentele
internaţionale ale statului roman asumate în urma ratificării Declaraţiei Universale a
drepturilor Omului, Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, Pactul
Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ale omului, Pactul Internaţional
privind drepturile economice şi socio-culturale etc. străinii aflaţi în România pot circula
liber pe întreg teritoriul, pot să-şi aleagă o reşedinţă sau domiciliu unde doresc. Pe
perioada şederii lor în ţara noastră beneficiază de măsuri de protecţie socială din partea
statului roman, având acelaş tratament ca şi cetăţenii români. Ei au acces la învăţământ de
toate gradele şi pot desfăşura activităţi lucrative în condiţiile legii.”64
În domeniul politic străinii sunt lipsiţi de dreptul de a organiza pe teritoriul României
partide politice şi alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din
acestea. Străinii nu pot ocupa funcţii şi demnităti publice şi nu pot iniţia, organiza sau
participa la manifestaţii sau întâlniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei
naţionale. Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri
ale acestora. Constituţia României în art.44, prevede aplicarea regimului reciprocităţii în
privinţa dreptului de proprietate privată de care se bucură străinii. Astfel, cetaţenii străini
şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile
rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la
care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin legea
organică, precum şi prin moştenire legală.
63
64
37
Reciprocitate legislativă întâlnim în art. 16 alin (4) din Constituţie, în care se prevede
că, în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care
îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile
administraţiei publice locale. Străinul are dreptul să investrească în România, să transfere
sumele rezultate din investiţie, să beneficieze de serviciile publice, poştă, transport în
comun, telefon, să achiziţioneze acţiunui sau bunuri ale societăţilor comerciale cu capital
de stat, să încheie contracte de prestări servicii.
3.5 Obligaţiile fundamentale
În baza tratamentului naţional stabilit de leagea română, străinii au, ca şi cetăţenii români,
obligaţia de a respecta legislaţia română.
“Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a
acordat viza de intrare şi dreptul de şedere şi să nu rămână peste perioada stabilită prin
viză sau prin permisiunea de şedere acordată la punctual de frontieră.
Cap IV Studiu de caz
38
BIBLIOGRAFIE
1. Towards an Administration Without Frontiers - An Analysis on the Instruments and

Mechanisms of Cooperation in the Field of Migration from Romanian View
Ani I. Matei, Madalina Cocosatu
National School of Political Studies and Public Administration (NSPSPA)
2 .Ghid privind activitatea si procedurile specificce desfasurate de ONR

Editura Ministerul Administratiei si Internelor, Bucuresti, 2006
3 .Gestionarea benefica a imigratiei in Romania – editie bilingva-

Louis Ulrich, Stefan Stanciugelu, Viorel Mihaila, Marian Bojinca
Fundatia Sorsos Romania , 2010
39
4. The Consolidated Asylum and Migration Acquis
Compiled and introduced by Van Krieken
T.M.C. AsserPress, The Hague, 2004
5.Manual Privind Integrarea pentru factori de decizie politica si practicieni

Editia a treia, aprilie 2010
Jan Niessen si Thomas Huddleston de la MPG( Migration Policy Goup)
Luxemburg: Oficiul pentru publicatii al UE
6. Statutul si Regimul Refugiatilor In Romania- legsilatie relevanta-

Coordonator din partea UNHCR : Yoichiro Tsuchida
Regia Autonoma “Monitorul Oficia”l, Bucuresti 2002
7.Drepturile omului in dreptul international contemporan” Teorie si Practica” editia a2a revizuita si
completata
Dr.Ion Diaconul
Pg. 90 : “ Drepturile muncitorilor migranti, ale refugiatilor, azilantior, apatrizilor, persoanelor handicapate,
protectia impotriva disparitiilor fortate.”
8. Consideratii Privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

Dr. Andrei Filipescu
9. Jurisprudenta nationala in domeniul azilului

Judecator Nicoleta Cristes, bucuresti, Regia Autonoma, MonitorulOficial, 2005
10.Aspecte ale problemei refugiatilor oin cadrul juridic si international

Vegatti, Cristina Narcisa
11.Sistemul judiciar roman de protectie a refugiatilor si a altor categorii de personae ce necesita protectia
internationala in contextual de aderare a Romaniei la UE si de armonizare a legislatiei in domeniul
azilului.
Coord, Stiintific : Adrian Nastase
40
12. Manula referitor la proceduri si criterii de determinare al statutului de refugiat
Elaborat de Biroul Inaltului Comisariat ONU pt Refugiati, Geneva- UNHCR 1992
13. Protectia Refugiatilor din Europa Centrala si Orientala- probleme legislative si

institutionale
IRevista Romana a Drepturilor omului nr 8, 1995, pg 48-63
14.On immigration and refugees

Michael Dummett,2001
15. International refugee aid and development

Stefan Sandhrink, Bremen, University Bremen, 1996
16. Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, „Drept international

contemporan”, Regia autonoma „Monitorul Oficial”, Bucuresti,
1995.
17. Ionel Closca, Ion Suceava, „Tratat de drepturile omului”, Editura

Europa Nova, Bucuresti, 1995.
18. Vasile Cretu, Drept international public, Editura Fundatiei,

„România de mâine”, Bucuresti, 1999.
19. Victor Duculescu, „Protectia juridica a drepturilor omului”, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
20. Dumitru Mazilu, „Drepturile omului – concept, exigente si realitati

contemporane”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
41
21. Simina O.,(2002) 'Romania – Source Country and Transit Country for International
Migration (pag 20)
22. Politica imigratiei in Romania, in contextul european Link:

http://www.ces.ro/romana/politica_imigratiei.html
23. Chiriac M., Robotin M., „'Necunoscuţii de lângă noi. Rezidenţi, refugiaţi, solicitanţi
de azil, migranţi ilegali în România 2006”
24. Mircea Radu, Sorin Cace; Social inclusion of Refugees in Romania, pp. (193-199), în
Roşca, I., Gh.; Teodorescu, A.; Ciobanu, O.; Cozărescu, M., Cace, C.; (coord.), The
Context of Romania’s integration in European Union, Editura ASE, Bucureşti, 2006,
pg.374.
25. Hotararea de Guvern nr. 150 din 03.februarie.2006 pentru aprobarea Regulamentului
de organizare si functionare a Oficiului National pentru Refugiati Cap 3, Art 10 (1)
26. Dragomir S., "Soarta refugiaţilor din România" Link:

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/04/060419_refugiat_romania.shtml
27. Dragoi V., Radu M., "Integrarea refugiatilor in societatea romaneasca - ghid adresat
functionarilor publici, Ed. Ministerului Administratiei si Internelor, 2005 "
28. MIHAI DELCEA "Protectia Juridica A Refugiatilor In Dreptul International" -

Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007
29. VASILE POPA "Refugiatul, Intre Speranta Si Deziluzie" - Editura All Beck,
Bucuresti, 2000
30. "Legislatie Privind Azilul In Romania" - Editura Monitorului Oficial, Bucuresti, 2007
42
31. HOTĂRÂREA DE GUVERN nr. 1596/2008 privind relocarea Refugiaţilor in
Romania
b)
O R D O N A N TA CE REGLEMENTEAZA S T AT U T U L ŞI
R E G I M U L REFUGIAŢILOR ÎN ROMÂNIA nr. 102 din 31/08/2000
Republicat in MonitorulOficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004
32. CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951
33. Constituţia României, art. 18, alin. 2 - „Dreptul de azil se acordă şi se retrage în
condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România
este parte”;
34. Legea nr. 291/2008 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Înaltul
Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru
Migraţie privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie
urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora.
35.
43

Lucrare Refugiati

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Refugiati

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza drepturilor şi obligaţiilor

refugiaţilor aflaţi pe teritoriul României

Cap I. Delimitări conceptuale privind refugiaţii

1.1 Noţiunea de refugiat………………………………………………………………

Cap. II Analiza procedurii de acordare a statutului de refugiat de pe teritoriul

2.1 Accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat…………………………

Cap III Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor recunoscuţi din România

3.1 Dreptul de şedrere legală şi drepturile aferente…………………………………..

Pe parcursul acestei lucrări vom încerca sa analizăm drepturile şi obligaţiile

1.1 Noţiunea de refugiat

Refugiaţii reprezintă o categorie distinctă de străini aflaţi pe teritoriul unui stat la

1.2 Criterii pentru determinarea statutului de refugiat şi a protectiei

“ Drepul refugiaţilor este o parte a drepturilor omului în strânsă legătură cu

1.2 Regimul juridic al refugiaţilor în baza Convenţiei de la Geneva şi a

1.3.1 Cadrul juridic internaţional actual privind refugiaţii

1.3.2 Reglementări juridice naţionale privind refugiaţii

II Analiza procedurii de acordare a statutului de

2.1 Accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat

Responsabilitatea de a face distincţie intre persoanele persecutate si celelalte categorii de

2.2 Principii şi obligaţii în procedura de azil

“Protecţia ce trebuie să se acorde încă de la început solicitantului de azil, în special prin

Principiul fundamental si inderogabil al nereturnarii ( nonrefoulement), chintesenţa

2.3 Organizaţii internaţionale active în domeniul UNHCR

2.4 Tehnica interviului

2.5 Incetarea, retragerea şi anularea statutuli de refugiat în

III Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor recunoscuţi din

“Guvernul României stabileşte anual, prin hotărâre, politica în domeniul imigraţiei,

3.2 Dreptul de protecţie generală a persoanelor şi a averilor

3.4 Drepturi economice si sociale

3.5 Obligaţiile fundamentale

Cap IV Studiu de caz

1. Towards an Administration Without Frontiers - An Analysis on the Instruments and

2 .Ghid privind activitatea si procedurile specificce desfasurate de ONR

3 .Gestionarea benefica a imigratiei in Romania – editie bilingva-

5.Manual Privind Integrarea pentru factori de decizie politica si practicieni

6. Statutul si Regimul Refugiatilor In Romania- legsilatie relevanta-

8. Consideratii Privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

9. Jurisprudenta nationala in domeniul azilului

10.Aspecte ale problemei refugiatilor oin cadrul juridic si international

13. Protectia Refugiatilor din Europa Centrala si Orientala- probleme legislative si

14.On immigration and refugees

15. International refugee aid and development

16. Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, „Drept international

17. Ionel Closca, Ion Suceava, „Tratat de drepturile omului”, Editura

18. Vasile Cretu, Drept international public, Editura Fundatiei,

19. Victor Duculescu, „Protectia juridica a drepturilor omului”, Editura

20. Dumitru Mazilu, „Drepturile omului – concept, exigente si realitati

22. Politica imigratiei in Romania, in contextul european Link:

26. Dragomir S., "Soarta refugiaţilor din România" Link:

28. MIHAI DELCEA "Protectia Juridica A Refugiatilor In Dreptul International" -

32. CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951

S-ar putea să vă placă și