Sunteți pe pagina 1din 192

S-A NĂSCUT U N TATĂ

f
-L n acea dim ineaţă, la ora şase, m ititica se ridică
In capul oaselor, se u ită fix în ain te p e n tru cîteva clipe,
apoi îmi atinse um ărul.
— A început, spuse ea. Cheam ă un taxi.
M -am sculat fără grabă, am făcut com anda şi m -am
întors să m ă îm brac, m orm ăind cîteva cuvinte de încu­
raja re către nevastă-m ea, m ai m u lt de form ă. La urm a
urm elor, sîntem am îndoi oam eni rezonabili, inteligenţi,
care ştiu că n aşterea este un proces biologic sim plu, de
care nu m erită şă faci prea m u lt caz.
— C e-ar fi să iei nişte reviste, dragă, în caz că va tre ­
bui să aştepţi^,, i-am sugerat eu.
T otul s-a desfăşurat conform planului. T axiul a sosit
im ediat, am ajuns la spital la tim p, asistentul de la in fo r­
m aţii i-a lu a t m ititicii datele personale şi a trim is-o să
nască. Mă pregăteam să o urm ez, dar asistentul m -a oprit.
— R ăm îneţi afară, m i-a spus el. Nu m ai este nevoie
de dum neavoastră.
t A vea d reptate, desigur : la acest 'din urm ă stad iu b ă r­
batul n u face decît să stea în drum . N evastă-m ea era de
aceeaşi părere :
— D u-te acasă şi lucrează, m i-a spus ea. Şi apoi m ergi
la un film sau în altă parte. D istrează-te.
N e-am strîn s m îinile, am săru tat-o pe fru n te şi ne-am
spus la revedere. Mă consideraţi, poate, rece şi insensibil,
dar n-am ce face, aşa sîn t eu : raţional, sobru, m a tu r —
un ad ev ărat b ă r b a t !
în tre tim p, m ititica s-a făcu t nevăzută în spatele unei
uşi, ia r eu am încercat să evaluez situaţia din ju ru l meu.
Vreo ju m ă ta te de duzină de candidaţi la titlu l de tată şe­
deau palizi, fum înd ţigară de la ţigară pe o bancă vizavi
de biroul de inform aţii, ca şi cum şederea lor acolo schim ba
cu ceva situaţia. în fiecare m in u t cîte un a lt b ărb at năvă-

6
lea pe uşă adresîndu-i tipului de la inform aţii un singur
cuvînt : Ei ? La care individul arunca o priv ire pe lista
de pe biroul său, îşi sugea dinţii p e n tru o clipă, căsca pe
îndelete şi an u n ţa în cele din urm ă : „O fată. Trei kilo­
gram e jum ătate".
A uzind acestea, noul tată îm i sărea în b raţe şi-m i şop­
tea p i e r d u t : „Trei kilogram e ju m ă ta te ! Trei kilogram e
ju m ătate !“ Caraghiosul. Ce im portanţă are cit cîntăreşte
un copil ? în ce m ă priveşte, al m eu poate cântări şi cinci
kilograme.
M -am decis să m ă duc acasă şi să lucrez ca de obicei,
în loc să-m i pierd vrem ea pe aici. Mi se term inaseră şi
ţigările. Apoi, m -am gîndit că nu ar fi cuviincios să plec
fără să-l salut pe doctor. A r fi p u tu t chiar să aibă n e­
voie de v reu n sfat. L-am găsit şi m -am prezentat, dar
doctorul părea să fie grăbit.
. — Sună după ora cinci, m i-a spus el scurt. După. Nu
înainte.
în cazul acesta, chiar nu avea rost să m ai răm în, aşa
că m -am dus acasă, m -am aşezat la birou şi am început
să lucrez ca de obicei. Dar, după scurt tim p, m i-am dat
seam a că m intea nu voia să colaboreze, ceea ce era ciu­
dat, căci de regulă este u n anim al foarte ascultător, cre­
ierul m eu. Care naiba putea fi m otivul ? Nu domnisem
bine, poate ? Vreo p ertu rb aţie atm osferică ? Sau era oare
faptul că nevastă-m ea n ă şte a un copil ? Nu am exclus cu
to tu l această din urm ă posibilitate, deoarece, ei bine, nu
are nici un rost să fii prea liniştit. E un evenim ent, la
urm a urm elor, u n m are evenim ent, în care sîn t im plicat
personal. Fireşte, sînt sigur că copilul va fi norm al şi să­
nătos, drăguţ, d ar nim ic altceva, un copil ca toţi ceilalţi.
Un copil. Va m erge norm al la facultate şi apoi va îm bră­
ţişa o carieră diplom atică. Ce num e îi voi da ? Boaz ? Eli-
pheleth ? Nu, îi dau m ai bine u n num e pe care îl pot pro­
n u n ţa şi străinii, cum este, de exem plu, R aphael, aşa
încît atunci cînd va ajunge m in istru de externe să poată
să-i pronunţe num ele la ONU. Nu-1 voi lăsa să se însoare
prea tîn ăr. Şi va trebui să ştie o sum edenie de lim bi străine
şi puţină fizică nucleară şi aşa m ai departe. Deşi, desigur,
nu-1 voi fo rţa să facă ce n u-i va place, dacă va v rea să s tu ­
dieze, să zicem, aerodinam ica, p e n tru m ine va fi perfect.

7
SI diicA-i fată ?
Inti--adevăr, a sosit vrem ea să m ă interesez. Am rid i­
cai calm receptorul.
încă nimic, m i-a răspuns tipul de la inform aţii.
Cine întreabă ?
Am sim ţit o discordanţă uşor voalată în vocea lui, de
parcă încerca să îmi ascundă ceva. Am început să ră s­
foiesc ziarele ca să m ă calm ez. „Capră cu două capete n ăs­
cuta în P e ru “ era publicat la loc de fru n te pe trei coloane.
Ziariştii ! Spînzurătoarea este prea bună p e n tru ei ! Mă
urc în m aşină şi mă duc direct la spital să-i vorbesc doc­
torului despre capre.
— Ce s-a întâm plat ? m -a în tre b a t doctorul arţăgos.
Ce faceţi aici ?
— Tocmai treceam p rin apropiere.
— V-am spus să nu sunaţi în ain te de cinci ! Ştiţi ceva ?
Nu ne m ai sunaţi, vă sunăm noi !
— Vă m ulţum esc doctore, chiar asta vroiam să vă
în treb : cine sună pe cine ?
D octorul avea dreptate. A r trebui să m erg acasă.
F oarte raţional, doctorul ăsta. E o prostie să um blu fără
rost pe aici ca toţi tipii aceştia de pe bancă. M -am aşezat
lîngă ei p e n tru un m om ent să văd cum este. U nul tocm ai
spunea celorlalţi că aşteaptă al treilea copil, avea deja un
băiat şi o fată (6 ani şi nouă luni şi respectiv 7 ani şi două
luni). Un prost ce-şi da aere. A lţii îşi a ră tau reciproc
poze. Am zăbovit un tim p şi, la o inspiraţie de m om ent am
scos şi eu radiografiile nevesti-m i făcute în luna a noua.
— A dorabilă, rem arcară colegii mei. Pare bine făcută.
'M i-am m ai cum părat un pachet de ţigări, dar aveam
încă senzaţia supărătoare că am u ita t ceva im portant.
L-am în tre b at pe tipul de la inform aţii dacă m ai are
vreo noutate, dar n-a făcut d&cît să plescăie din lim bă
u n „ n ţ“, aşa că m -am ridicat şi m -am dus la un film.
O dram ă subtilă despre u n băiat care îşi u răşte tatăl.
Hollywood ! N u-i nimic, oricum va fi o fetiţă. S im t eu că
aşa va fi. O fetiţă. R uth. S au Golda. Se poate face şi a r­
heolog dacă-i place, atîta doar să nu se m ărite cu un
pilot. Piloţii sîn t m ereu plecaţi. O Doamne, în scu rtă vrem e
voi fi bunic. Cum zboară tim pul. D ar ce-i aşa de în tu ­
neric aici ? Unde mă aflu ? Ah, la cinema. Ce film p r o s t !

8
E tim pul să-i dau drum ul. Ei, şi acum ? Dau o raită pe
la spital ?
Am in tra t în tr-o florărie şi am cum părat un buchet
uriaş de m argarete, fiindcă u n com isionar poate in tra
întotdeauna in tr-u n spital. „Cam era 24“, i-am strig at ti­
pului de la inform aţii trecînd în fugă pe lingă el.
Doctorul n u a fost prea fericit să m ă vadă.
— Ce naiba aveţi de gînd să faceţi cu florile acelea ?
rosti el cu glas tunător. Nimic nou pînă acum, aşa că
plecaţi de aici şi aşteptaţi afară !
Am încercat să-i explic că florile nu erau decît un
tertip, că ştiam că nu se întîm plase nimic, d ar că m -am
gîndit că poate totuşi se întim plase. Doctorul a tras o
în ju ră tu ră şi a plecat. D in nou în stradă, m i-am am intit
subit ceea ce uitasem : nu pusesem nim ic în gură toată
ziua. M -am dus repede acasă să măriînc ceva, dar s-a do­
vedit că nu-m i era foame, aşa că am b ă u t doar p atru
pahare ou apă şi am încercat să trag un pui de somn.
Som n ! He, he ! De ce n u m ai venea copilul acela ? De
ce ? Ş tiu ! Sînt gem eni. A sta-i ! B un ! Doi la acelaşi preţ.
Cum să le spun ? Ce anum e s-ar potrivi unor gem eni ?
M arks şi Spencer ? Oopsie şi Daisy ? Vor prim i o educa­
ţie practică. Se vor ocupa cu com erţul de textile şi nu
vor şti ce-i lipsa. Ah, m ăcar dacă ar înceta ţiu itu l acela
din urechi ! Şi petele acelea ce-m i joacă în faţa ochilor,
îl sun pe tipul de la inform aţii. Nimic. L u a-te-ar naiba,
ticălosiule ! A şteaptă num ai să se nască fiică-m ea şi îţi
a ră t eu. Drace, iar am răm as fără ţigări. Unde aş putea
găsi un pachet de ţigări la ora asta tîrzie din noapte ?
P oate undeva pe lingă spital. Mă năpustesc afară, d a r un
vecin aleargă după m ine să-m i spună că am u ita t să-m i
pun pantalonii.
Izbucnesc în rîs şi nu mă p o t opii pînă cînd ajung la spi­
tal. Nu mă rog prea des, dar de data asta nu m ai rezist .
„Oh, Doam ne, ajut-o să fie un băiat norm al, cu u n sigur cap
te rog ! Nu cer asta p en tru m ine, Doamne, ci p e n tru pa­
trie, care are nevoie de băieţi sănătoşi, de fete, de gemeni...
La spital, tipul de la inform aţii plescăi din lim bă chiar
înainte de a-1 fi în treb at ceva. Poc ! Am izbit uşa cu
pum nul şi am dat buzna în ău n tru . T ipul de la inform aţii
strigă după m ine, dar nim ic nu m ă poate opri.

9
Doctore ! — strig eu, alergând de-a lungul cori­
doarelor albe. Doctore !
Ce s-a întâm plat ? — în treab ă el. A, dum neata eşti !
Ascultă, trebuie să chem poliţia ca să te ţină a fa ră ? Ce,
eşli femeie isterică ?
Eu ? Fem eie ? Eu ? Ce-i cu omul ăsta ? Doctorii !
Mă aşez pe bancă şi ju r să nu m ă mişc pînă cînd nu îmi
pun copilul în braţe. Mă u it în ju r după cineva care a r
putea să-m i dea o ţigară. Tipul de la inform aţii p are să-şi
piardă cum pătul num ai uitîndu-se la m ine. La naiba şi
cu el ! Ce dacă sînt p u ţin agitat şi mai pun cite o în -
t rebare din cînd în cînd ? Este doar ziua de naştere a fiu­
lui m eu, n u ? Unsprezece şi ju m ă ta te şi încă nimic. No­
rocoasă nevastă-m ea, să fie scutită de un asem enea su­
pliciu. O doamne, poate că au descoperit că nici n u-i gra­
vidă, că a m încat doar prea m ulte floricele sau m ai ştiu
eu ce. Ş arlatanii ! Nu, nu-m i voi lăsa băiatul să se facă
diplom at. Las-o să m eargă în tr-u n kibbutz. M-aş duce şi
eu dacă aş avea m ăcar o ţigară. R egatul m eu pe un fum.
Un cal. O capră.
Deschid ochii cu greu şi m ă tîrăsc spre tipul de la in­
form aţii. Nici nu m ai pot vorbi, abia clipesc.
— Da, zice tipul. U n băiat.
— Ce ? — zic eu. U nde ?
— Un băiat, spune el. Trei kilogram e jum ate.
— De ce ? Cum ?
— Ia ascultaţi, sînteţi sau nu dom nul K ishon ?
— Nu ştiu... poate... U n m om ent !
Îmi scot actul de id entitate. A re d rep tate ! Eu sînt dom­
nul Kishon. Kishon, ăsta-s eu.
— Da, spun eu. Şi ?
— Aveţi un băiat ! — strigă tipul. U n băiat. Trei kilo­
gram e jum ate. Un băiat ! A ţi înţeles ?
Mă arunc de gîtul lui şi încerc să-l sărut, dar n u m ă
lasă. Apoi m ă năpustesc în întunericul nopţii. S trada este
goală. A c u m este goală ! Ah, străzile astea ! In cele din
urm ă apare un poliţist care m ă cheam ă la ordine. îl sărut.
— Trei kilogram e jum ătate, îi strig eu. Trei kilogram e
jum ătate.
— Felicitări, îmi spune poliţistul scoţând din buzunar
un instantaneu ou fiică-sa.

10
AŞCHIA NU SARE DEPARTE
DE TRUNCHI

O rice prem ieră este u n evenim ent em oţionant,


dar ce înseam nă o sim plă piesă pe lingă cel m ai grandios
spectacol din lum e : prim a apariţie a noului născut în faţa
ru delor iubitoare.
M ititica l-a oferit pe Rafi naţiunii la m iezul nopţii şi
m i s-a spus că trebuie să aştept pînă dim ineaţa p e n tru
a-1 vedea. Doctorul m i-a spus că ar fi m ai bine să vin
singur prim a dată, aşa că n-am lu a t pe nim eni în afară
de m am a m ea, p en tru că este m am a m ea, şi socrii mei,
p e n tru că şi ei au devenit dintr-o dată bunici. De asem e­
nea, m ătuşa Ilka şi unchiul Jake, căci nu m i-ar fi iertat-o
niciodată dacă i-aş fi lăsat deoparte şi soţii Ziegler care
au adus un costum ăş a tît de drăguţ, form at din botoşei
albi, boneţieă şi cei m ai drăgălaşi pantalonaşi albaştri pe
care i-am văzut vreodată.
P rin tr-o curioasă coincidenţă, am p rim it exact acelaşi
cadou din partea m am ei mele, eît şi din p artea m ătuşii
Ilka şi a unchiului Jake, ca să nu m ai m enţionez şi droaia
de p rieteni şi cunoştinţe. Inclusiv lăptarul. In tr-u n fel
ne-a p ă ru t ră u că băiatul va creşte, căci altfel a r fi fost
echipat cu haine călduroase p e n tru toată viaţa. U n lucru
este sigur, totuşi : orice copil născut în cercul m eu de p rie ­
teni în viitorul apropiat va prim i un costum ăş drăgălaş
din partea mea.
Evident, nici eu n-am venit la nevastă-m ea cu m îi-
nile goale. La un m om ent dat, în tim pul chinuitoarelor
ore petrecute pe bancă, am făgăduit că-i voi cum păra o
haină de vizon, d ar a doua zi dim ineaţa m i-am am intit
calm, că vara era pe aproape şi că ar arăta de-a dreptul
absurd să um ble cu o blană pe caniculă. In schim b, m -am
dus la cel m ai în vogă giuvaergiu din oraş şi am ales un
m in u n at colier cu diam ante care părea a fi lucrul cel m ai
potriv it pînă cînd am văzut preţul. Ei bine, cine crede

11
nrvast.'i-m ea că sînt ? R ockefeller? N um ai p e n tru că a
'lat naştere unui copil ? N u este prim a fem eie care o face
şi nu prim esc toate diam ante p e n tru asta, mu-i aşa,?
In cele din urm ă, i-am cum părat nişte garoafe m in u ­
nate legate cu o fundă famtezi, iar lui Rafi i-am lu at o
banană. Mi-am pus, de asem enea, un costum de culoare
închisă p e n tru a-m i ară ta recunoştinţa p e n tru eforturile
ci. Mă sim ţeam cuprins de atâta bunăvoinţă faţă de ea,
î nicît m -am decis chiar să n u-i spun prin ce trecusem
noaptea trecută.
în drum spire spital, m aieă-m ea ne-a sfătuit să păs­
trăm o distanţă de cel p u ţin doi m etri în tre noi şi copil,
fiindcă e ra sigură că eram cu toţii plini , de m icrobi. în ­
ţepată de o asem enea rem arcă, m ătuşa Ilka spuse oă spera
num ai că m aieă-m ea nu era la fel ca unii bunici pe care
îi ştia ea şi că nu va începe să-i facă toate capriciile lui
Rafi, căci în felul acesta va fi un copil răzgîiat încă de
la naştere. Şi uite aşa, una peste alta, cînd am ajuns la
spital eram eu toţii destul de iritaţi.
Tipul de la inform aţii avusese o noapte grea şi acum
m oţăia, aşa că ne-am strecu rat pe lingă el en masse şi o
asistentă ne-a îndrum at spre cam era m ititicii. Am b ă tu t
la uşă reverenţios, dar ea nu era în ău n tru . U nchiul Jake,
care are două sem estre de farm acologie la activul său, ne-a
spus că a foist probabil dusă la un control postnatal.
în acest m oment, m ătuşa Ilka, care stătuse p uţin m ai
în spate, încă bom bănind, dădu un strigăt triu m făto r :
— U itaţi ! E aici !
Ne-am n ă p u stit intr-acolo şi... pe un cărucior p e n tru
ceai... înfăşat tot în alb, ea un, cocon...
— Doamne, şopti m am a m ititicii. Copilul ! N u-i ado­
rabil ? N u-i el comoara bunicii ?
Lum ina ochilor m ei, şopti şi m aică-m ea. Lum ina
ochilor mei...
__— Nu văd nimic, spusei eu, la care m ătuşa Ilka pufni,
xicînd că, desigur, nim eni m i putea să-l vadă, în halul
în care l-au îm pachetat şi, cu băgare de seam ă, trase
păturica şi... leşină de bucurie.
Iată-1 pe Rafi !
Rafi însuşi.
Ca un îngeraş.

12
Soacră-m ea începu să plîngă cu suspine.
— Ah, suspină ea. E leit săracul unchiul Paul... Ui-
taţi-v ă la nasul lui... Şi la gură !
— Şi la urechi, m orm ăi socru-m eu. E xact ca ale bu -
nică-si.
— Prostii, protestă Jake. B ărbia este întocm ai ca a
lui Victor. Exact aşa obişnuia el să-şi scoată bărbia în
afară cînd pierdea la poker...
— Ia r eu aş spune, zice doam na Ziegler, că-i leit m ai-
că-sa. Ochii ei ! U itaţi-vă num ai cum îi deschide şi îi în ­
chide... Exact ca ea. Ii deschide... îi închide...
în ce m ă priveşte am tăcut, căci, sincer vorbind, mă
sim ţeam un pic încurcat. A dineaori, cînd m ă uitasem pen­
tru prim a dată la Rafi, am auzit u n clopot bătîind în cap,
bing-bang ; fără glum ă, aoesta-i fiul tău, bătrîne, şi, atunci,
pe loc i-am oferit inim a lui Rafi. P e de altă parte, el —
cum să spun — cu pungile acelea m ari sub ochi şi figura
lui roşie, cheală, boţită şi fără dinţi, sem ăna m ei m ai
m ult nici m ai p u ţin decât cu un agent de bursă zbârcit.
Mă grăbesc să adaug că, fireşte, a ră ta ca un drăgălaş agent
de bursă în m iniatură, bucălat ca u n heruvim , d a r tot
dezam ăgit eram la urm a urm elor. în adâncul inim ii mele
sperasem că de îndată ce m ă va vedea va striga „Tata,
tata !“ Apoi copilul a deschis gura şi a început să urle.
— li vezi cerul gurii ? — spuse m ătuşa Ilka cu adm i­
raţie — ex act ca al sărm anului Andi.
De ce să n-o spunem : eram cu toţii profund m işcaţi.
La urm a urm elor, este m in u n at ca toate trăsătu rile fizice
şi sp iritu ale ale străm oşilor să fie reu n ite în tr-u n singur
copilaş. Este, realm ente, un m iracol felul în care natura...
— Scuzaţi-m ă, spuse o soră, întreru p în d u -m i reflec­
ţiile şi plecând cu căruciorul.
— Vă rog, unde este doam na K ishon ? — am în tre ­
bat-o eu.
— Doam na K ishon ?
— Da. A cesta nu este fiul doam nei K ishon ?
— A cesta? Nu. Copilul acesta este al F ortunei Miz­
rahi. Şi, oricum , este o fetiţă.
Şi, zicînd aceasta, a d ispărut luînd m icul m onstru cu ea.
A r trebui să se facă ceva în legătură cu anarhia care
dom neşte în spitalele noastre.

13
REPETIŢIE GENERALA

- E i i phraim ! a strigat m ititica din dorm itor


sînt aproape gata.
Era ora 21,30, m iercuri, 31 decem brie. N evastă-m ea
stătuse în faţa şifonierului cam de la asfinţit, pregătin-
du-se p e n tru petrecerea revelionului la Tibi.’ I-am am in­
tit că i-am prom is lui Tibi să fim la el la zece, dar m iti­
tica m i-a spus că n u-i nici o problem ă dacă întîrziem un
s ie rt de oră, toată lum ea face la fel, petrecerile sîn t în to t­
deauna plicticoase la început, pînă cînd atm osfera se în­
călzeşte. ||
Toate num ai zdrenţe. Nu m ai am nim ic de purtat,
a conchis m ititica cu tristeţe.
Ea spune asta ori de cîte ori ieşim undeva, chiar dacă
şifonierul geme de haine. Ideea care stă în spatele aces­
tei rem arci este să m ă facă să am îndoieli cu privire la
com petenţa m ea de furnizor şi p entru a-m i subm ina în­
crederea în m ine în general. în ce m ă priveşte, nu deo­
sebesc o rochie de alta, toate sînt la fel de îngrozitoare,
şi totuşi, întotdeauna sînt solicitat s-o aju t să aleagă ce
să îmbrace.
Ori cea neagră, m editează m ititica cu voce tare,
ori cea albastră crăpată.
— In regulă — zic eu — cea crăpată.
— E prea de gală, totuşi. Ce-ai spune de roehia-sac ?
— Da — zic eu — e o idee bună.
— N u-i prea sofisticată ?
— Sofisticată ? în treb eu. Deloc !
La urm a urm elor ce este o rochie-sac. li trag ferm oa­
ru l şi mă duc în baie să mă bărbieresc, în tim p ce ea
caută o pereche de ciorapi care să m eargă ou roehia-sac.
In cele din urm ă găseşte u n ciorap de culoare potrivită,
d ar nu are pereche. Este o axiom ă : cei m ai buni ciorapi
sîn t întotdeauna fără pereche. R ezultă că nu poate p u rta

14
rochia-sâc, ci trebuie să caute altă zdreanţă, care să se
potrivească cu perdele pe care le-a prim it de ziua ei de
la soţia soţului ei.
— E zece, o anunţ eu. Vom întîrzia !
— N u te m ai agita atîta, îm i răspunde ea. Vei pierde
do u ă-trei bancuri deochiate, şi atît.
Eu m i-am pus deja pantalonii cei buni, d ar nevasta
dezbate încă problem a : perle sau broşa de arg in t ? P e r­
lele sîn t m ai frum oase, d ar broşa este m ai interesantă.
Va fi un m iracol dacă ajungem pînă la unsprezece. încep
să citesc ziarele. N evasta caută un cordon care să m eargă
cu broşa, dar ren u n ţă în disperare de cauză, fiindcă nu
are geantă care să m eargă cu haina ei nouă, din piele de
căprioară. M ă apuc să scriu nişte scrisori, o nuvelă, o
schiţă...
— S înt gata într-o secundă, îm i strigă nevastă-m ea
din dorm itor. Vino să-m i tragi ferm oarul.
Ce fac oare fem eile divorţate ale căror b ărb aţi au
scăpat la tim p ? Cine le trage ferm oarul ? P robabil că
nu m erg la revelioane. Nici noi n u vom m erge. M ititica
îşi înnoadă un g uler de plastic în ju ru l gîtului şi începe
să se m achieze. V reau să spun — nu să se m achieze pro-
priu-zis, ci să aştearnă stra tu l de bază. In tre tim p, ochii
ei caută pantofii care să se potrivească cu geanta. Cei bej
s în t la cizm ar, cei negri cu toc în alt sîn t superbi dar nu
poţi să faci doi paşi cu ei, cei cu toc mic pot fi p u rta ţi
d a r sînt prea scunzi.
— O ra unsprezece ! — an u n ţ eu. îţi dau cinci m inute.
Dacă n u eşti gata m ă duc singur !
— Voi fi gata, îm i strigă din dorm itor. Şi oricum , nu
ştii să dansezi tw ist.
îşi scoate gulerul de plastic fiindcă s-a decis să
m eargă cu rochia neagră totuşi. D ar unde sîn t ciorapii
de culoare închisă ? U nsprezece şi jum ătate. Recurg la
un şiretlic, m ă în d rep t cu paşi grei spre uşă, strig furios
„la revedere", trîn tesc uşa pe d in ău n tru şi stau lin iştit
în holişor ţinîndu-m i respiraţia...
Cred că plesneşte, m ititica. F oarte bine. T rebuie să
n e p u rtăm d u r cu ele, asta-i părerea mea. Ca Nietzsche
cu biciul său.

15
Cinci m inute trec in tr-o linişte absolută. Va fi îngro­
zitor dacă va trebui să-m i petrec restu l vieţii intr-sun hol
întunecat. Poate că i s-a întâm plat ceva...
— Ephraim , strigă nevastă-m ea. Vino să-m i tragi fer-
m oaiul ! .Şi-a pus din nou roehia-sac. (Rochia cea neagră
ui e tivul descusut). Şi-a schim bat şi ciorapii şi acum
este nehotărâtă în p riv in ţa perlelor.
încearcă să te faci util, îmi spune ea. A jută-m ă.
Ce sugerezi ?
Ii sugerez să m ergem la culcare şi să tragem u n somn
bun. In ce m ă priveşte, îm i pun pijam aua.
— Nu te prosti, îm i aruncă ea pieziş. Sînt gata în
zece m inute.
Ora douăsprezece. Clopotele anunţă A nul Nou. Noapte
bună. Mă duc la culcare. U ltim ul lucru pe care îl văd
este nevastă-m ea cu gulerul de plastic în ju ru l gâtului,
făcîndu-şi sprâncenele. D etest gulerul ăsta de plastic cum
nici un guler de plastic n-a m ai fost vreodată detestat.
Adorm şi visez că sînt Charles Laughton retezând capetele
celor şase neveste ale m ele. Adică ale lui, nevestele lui
1Ienric al VUI-lea. Toate şase îşi schim bă ciorapii în
drum spre eşafod. U na d in tre ele îşi face unghiile...
Dorm buştean vreo oră şi ceva şi m ă trezesc anul u r ­
m ător. N evastă-m ea se află în faţa oglinzii în rochia al­
bastră crăpată, vopsiindu-şi sprâncenele ou u n chibrit. E
nebună ! M -am în su rat cu o nebună.
Mă u it la ceas : u n u şi un sfert. U n gând îngrozitor
îmi trece p rin m inte : sînt în iad ! S înt ca în iadul din
/• ăi ă ieşire a lui Sartre, unde cea m ai grozavă pedeapsă
dată păcătosului este să fie închis într-o încăpere ou o
fem eie care se îm bracă, se îm bracă, se îm bracă — m e r e u !
încep să sim t un fel de team ă faţă de ea. E xact în
acest m om ent îşi tran sferă întregul conţinut din geanta
ei neagră m are în geanta neagră mică. Bslte aproape gata,
cu excepţia părului. M area în treb are este : lăsat pe fru n te
sau pe spate ?
— Sînt gata în tr-o clipă, îmi spune. Scoală-te !
— Crezi că mai are vreun rost să m ergem ?

16
_ Ce vrei să spui cu asta ? A tunci eu p en tru ce mă
grăbesc ? N u-ţi fie team ă, ţi-o r fi lăsat şi ţie cîţiva din
eîrnăciorii aceia greţoşi !
Este puţin supărată pe m ine pentru că sînt a tît de ne­
liniştit. G ulerul de plastic se află pe podea, lîngă pat.
Încet, întind un picior, îl ridic ou degetele de la picior şi
mă furişez la bucătărie, unde dau foc ororii cu m îinile
mele. O aşez în chiuvetă, aprind un chibrit şi îl privesc
urzind precum Nero — Roma. Lasă un m iros neplăcut
în bucătărie, d ar nu-m i pasă — este u n lucru pe care de
m ult vroiam să-l fac. Mă întorc în dorm itor şi o găsesc
pe m ititica în faţa oglinzii, aproape gata. Trag ferm oarul
rochiei negre şi încep să m ă îm brac şi eu, abia reuşind
să-m i ţin ochii deschişi, cînd — hopa !
Un fir dus !
îl văd num ai din spate. A re un fir dus la ciorapul
sting. D um nezeule ! Căci aşa cum spune proverbul : Cu
cit îşi schim bă ciorapii, cu a tît m ai abitir îşi va schim ba
întreaga vestim entaţie. Doamne ajută să nu descopere fi­
ru l dus. Să-l descopere doar la petrecere. La urm a urm e­
lor, niu-i decît un fir mic şi încă la spate. Fă, Doamne, un
miracol... Mă duc tiptil în cam era de lucru şi mă aşez la
birou.
— Nu pierde vrem ea, îmi strigă nevasta din dorm i­
tor. Ce faci acolo ?
— Scriu un scenariu.
— D ar eu sînt aproape gata.
— Mda...
In tru în ritm ul norm al de lucru. Este vorba de un
m are a rtist — pictor, m uzician, um orist, orice — un om
de m are viitor care se îm potm oleşte şi eşuează. De ce ?
Din cauza unei femei, doam nelor şi dom nilor. O povară.
O nenorocire. Scriu fără efort, ideile curg de la sine din
stilou. A rtistu l îşi dă seam a de situaţia în care se află
şi se hotărăşte să se despartă de femeie, de povară. în ­
tr-o noapte fără somn, el îşi spune „Băiete, acum ori
niciodată, aşa că trage-ţi pantalonii şi şterge-o !“
Doamne sfinte !
N evastă-m ea e în baie şi se spală pe faţă. Două. Este
ora două. I se pare că pleoapele au o nuanţă vulgară şi
vrea să se m achieze din nou. P e n tru aceasta o persoană

17
trebuie să-şi spele faţa şi să pornească de la zero. Mă cu­
prinde disperarea. Mă duc la şifonier, iau o cravată rezis­
ten tă şi o leg de galeria de la perdele. Ajunge...
N evastă-m ea m ă vede urcîndu-m ă pe un scaun.
— O preşte-te, îmi spune ea, şi vino să-m i tragi fer­
m oarul. De ce te vaiţi ?
De ce m ă vait ? Doamne, de ce m ă v ait la ora 2,30
dim ineaţa, îm brăcat în tr-o cămaşă albă, haină neagră şi
pantaloni de pijam a în dungi, în tim p ce nevastă-m ea îşi
d ă cu spray pe p ă r cu o m ină şi îşi caută m ănuşile in­
tr-u n se rta r ou cealaltă ? M ănuşile ? Am spus m ănuşi ?
E greu de crezut, d ar p are că am ajuns la capătul d ru ­
m ului. U n licăr de speranţă se aprinde în întunericul în
care m ă aflu. Deci suferinţa m ea nu a fost in zadar. Este
c u adevărat gata. în tr-o clipă plecăm şi m ergem să ne
d istrăm . P lină de energie, m ititica tran sferă conţinutul
g enţii negre mici în geanta neagră m are şi îşi scoate per­
lele. Totul devine destul de confuz. Se crapă de ziuă, clo­
potele b at u n — doi — trei. La m ulţi a n i ! M ititica caută
să m ă înveselească şi m ă întreabă de ce nu m -am b ă r­
bierit.
— M -am bărbierit, şoptesc eu. Odată, dem ult, cînd ai
început să te îm braci — m -am bărbierit. Mă duc în baie
şi m ă rad din nou. Am îm b ătrîn it în noaptea asta. Din
oglindă m ă priveşte figura unui bătrîn, tras la faţă, fi­
g u ra unui om care a cunoscut to rtu ra — aceea a unui soţ.
— De ce trebuie în to td eau n a să te aştept ? — întreabă
nevastă-m ea din dorm itor. In acest tim p, îşi caută o p ă­
lărie p en tru că n u-i place cum îi stă părul. Acum ori
niciodată. O ultim ă privire în oglindă, o ultim ă pudrare
a obrazului... Bun... Cine ştie, poate a m ai răm as nişte
coniac la Tibi... Mergem... Da, m ergem...
Uşa se deschide. Im posibil ! Am ieşit ! Am plecat la
p etrecere !
— Stai ! N evastă-m ea se opreşte înm ărm urită. — Am
u n fir dus la ciorapul sting !
în acest m om ent, chiar în pragul casei mele, s-a ru p t
film ul. R estul e tăcere.

18
ADULTERUL MERGE PÎNĂ DEPARTE

.A . nul acesta am decis să ne petrecem vacanţa


într-o plăcută pensiune de fam ilie. Am ales un loc sigur,
liniştit, din G alileea Inferioară, departe de lum ea dezlăn­
ţuită, de bîrfă, şi aşa m ai departe. Am telefonat din vrem e
şi am rezerv at un apartam ent.
— Da, dom nule, m i-a spus recepţionerul. U n a p arta­
m ent. V eniţi îm preună, vă rog ?
— Fireşte, am spus eu, cum altfel ?
Iată-ne deci ajunşi la m ica pensiune : ne prezentăm
la recepţie, sem năm în registru, iar recepţionerul ne în-
m înează două chei, spunînd :
— V-am dat cam era num ărul 17, dom nule. Doam na
stă la 203.
— Ce naiba ! — exclam eu. V-am cerut o cam eră
dublă şi nu două garsoniere.
— V reţi să spuneţi că doriţi să staţi îm preună într-o
cam eră ?
— Fireşte că da. Sîntem căsătoriţi. A ceasta este ne­
vasta mea.
R ecepţionerul ocoleşte uşor recepţia şi vine să se uite
la etichetele de pe bagaje. D um nezeule ! Deodată îmi aduc
am inte că m ititica a îm p ru m u tat o valiză de la m aică-sa,
iar pe etichetă stă scris „E m a Spitz“. R ecepţionerul ridică
capul şi ne aruncă o privire sarcastică :
— Foarte bine, spune el. U n apartam ent. Iată cheia
dum neavoastră, doamnă K ishon !
— Ascultă, îi spun eu stingherit. Doreşti să vezi cum va
buletinele noastre ?
— Nu, răspunde recepţionerul p e un ton plictisit. E-n
regulă. Nu sîn t de la brigada de m oravuri...
Aşa cum nu sînt, se pare, nici celelalte persoane aflate
în holul hotelului. Ochii tu tu ro r ne urm ăresc cu atenţie,
figurile lor etalînd rînjete ironice, dar aprobatoare. Abia

19
atunci observ că m ititica a venit îm brăcată în rochia ei
roşu aprins şi că pantofii ei au tocuri m ult prea înalte.
La naiba ! Tipul ăla în alt şi chel — v reu n exp o rtato r bo­
gat şi nesuferit — ridică din sprâncene şi îi şopteşte ceva
blondei răpitoare de lingă el. Of ! O fetiţă a tît de dulce
alătu ri de un desfrânat bătrân oa el, cînd ţara este plină
de tineri chipeşi ca m ine. Ce ruşine !
— Ephraim !
Mă întorc. Este B uckteeth * Jr. Stă în tr-u n colţ, fă-
cîndu-m i ou ochiul şi gesticulând ceva ce ar însem na :
„O ! Ce bucăţică !“ Idiotul. V reau să spun că nevastă-m ea
arată destul de bine, dar chiar o bucăţică ? ! Idiotul. Ce-or
fi p ă ţit ?
Lucrurile se înrăutăţesc la dejun. In tim p ce ne în ­
dreptăm rezervaţi spre m asa noastră, prindem frânturi
de conversaţie ce ne sună în urechi : „îşi lasă nevasta
acasă cu copilul şi el o şterge ou...“ „Cam plinuţă, nu-i
aşa, dar aud că aşa-i plac lu i“... „Să ia u n apartam ent, ce
tu p eu 41... „O cunosc pe nevastă-sa. O fem eie adm irabilă,
iar el vine aici cu duduia. Ah, bărbaţii ăştia...44
B uckteeth Jr., după cum se pare, n -a v en it nici el
singur. Este însoţit de o păpuşică sulem enită care poartă
destul de ostentativ o verighetă pe deget. Ne-o prezintă
d rep t sora sa. Soră pe naiba ! I-o p rezint pe nevastă-m ea.
B uckteeth îi săru tă m îna galant şi îi zîm beşte seducător.
După cină m ă trage deoparte. „Totu-n regulă acasă ?“
mă întreabă şoptit ca de la b ă rb a t la bărbat. „Ce face
n evastă-ta ?“
— A r trebui să ştii. Ce dum nezeu, tocm ai i-ai săru ­
ta t m îna.
— Ho-ho, zice B uckteeth şi îmi oferă o vodcă la bar.
îm i spune că nu trebuie să mă prefac faţă de el, că nu-i
copil, ho-ho şi că, oricum , nu crede că-i sîn t în tr-ad ev ăr
necredincios nevesti-m i. Este sigur că e doar o aventură,
foarte sănătoasă p en tru o căsnicie care durează de m ult,
de fapt, oricine face acest lucru, ho-ho, n u-i nim ic e x tra ­
ordinar. El ar fi g a ta să parieze că nevastă-m ea m -ar ierta
dacă ar afla adevărul.
— D ar ea este .nevastă-m ea, n ătărău le !

Buckteeth (engl.) = dinţi de iepure.


— Las-o baltă !
Şi m ă părăseşte dezgustat. Mă întorc la nevastă-m ea,
li ir el la „sora14 lui. Rţoiul de bărbaţi care îi făcuseră
curte m ititicii în tre tim p se îm prăştie cu părere de rău,
liisîiid-o radioasă. îm i spune că unul d in tre ei — destul
de chipeş, în m aniera lui R obert Redford — a sfătuit-o
Mfl-1 „lase pe individul acela cu figură de prostovan41 şi
să se ducă cu el.
« — L-am refuzat, desigur, chicoteşte ea. Este, in tr-a d e ­
văr, drăguţ, d a r sîsîie.
— Şi ăsta-i singurul m otiv ? F ap tu l că sînt soţul tău
mi contează ?
— Oh, ba da, îşi am inteşte ea. Aşa-i. Totul este a tît
de confuz... Tipul cel chel se îndreaptă tim id spre noi şi
o prezintă pe blonda trăznet.
— îm i perm iteţi, spune el. Fiica mea.
B ătrin mincinos. „Fiica m ea44 ! Nici m ăcar nu seam ănă
cu el. în prim ul rînd, ea are păr.
— P rieten a mea, o prezint pe m ititica la rîndul meu.
Domnişoara E rna Spitz.
Nu i-a lu at m u lt tim p nevesti-m i ca să se adapteze
noului ei sta tu t de am antă. Ori de cîte ori încercam să
o îm brăţişez în public m ă îndepărta, spunîndu-m i să ţin
cont de rep u ta ţia ei. O dată, după cină am ciupit-o de
obraz şi m i-a dat peste m ină în fu riată :
— Nu m ai face atîta paradă, m i-a spus ea tăios. Se
bîrfeşte şi aşa destul de m u lt despre noi !
Aici avea dreptate. De exem plu, circula zvonul că în-
tr-o noapte ne-am scăldat fără nim ic pe noi. Am auzit,
de asem enea, spum ndu-se că încerc să o obişnuiesc cu
drogurile. „Sora44 lui B uckteeth J r. ne-a în tre b a t dacă
este adevărat că soţul m ititicii a sim ţit ceva, ne-a u rm ărit
pînă la Tiberias şi că am scăpat ca p rin urechile acului
ajungînd în cele din urm ă aici.
— Ei, am spus eu. N u-i chiar aşa. E adevărat că soţul
ei a fost la Tiberias, dar cu slujnica. Iar apoi, prietenul
ei s-a dus după ei şi a luat-o pe fată înapoi, aşa că b ă r­
batul s-a h o tărît să se răzbune pe noi şi de atunci e o
urm ărire veselă...
„S urioara44 a ju ra t că nu ne va deconspira şi a plecat
să răspîndească noutăţile. D upă un sfe rt de oră, recep-

21
ţionerul ne-a chem at şi ne-a în tre b at nervos dacă n -ar
fi m ai bine să ne m utăm îin cam ere separate m ăcar pen­
tru a salva aparenţele.
— Nu, am spus eu. Vom în fru n ta pericolul îm preună !
In tre tim p, m ititica era din ce în ce m ai greu de stă-
pînit. A început să comande m âncărurile cele m ai scumpe
şi nu m ai vroia să bea decît şam panie. Apoi a început
să dorească „b ijuterii44 şi „un vizon m itite l44.
— P riveşte num ai, spunea ea bosum flată. U ite ce-i dă
C helu’ fiicei sale !
In tr-o zi însă g rupului nostru i s-a adăugat u n repor­
te r de la un ziar de m are tiraj care cunoaşte pe toată
lum ea din ţa ra asta.
— Ce loc trist, s-a plîns el după ce a făcu t o scurtă
recunoaştere a locurilor. E o plictiseală de nedescris.
B uckteeth este ven it cu sora lui, dum neata cu nevasta,
iar judecătorul acela chel, cu fiică-sa. S înteţi de-a dreptul
un g ru p de sfinţi. S în t surp rin s că ai rezistat a tîta vrem e,
bătrâne.
— H a-ha ! am făcut noi. Ho-ho !
în scurt tim p spiritele au început să se potolească.
Fem eile s-au transform at toate în gospodine obişnuite,
bărbaţii în soţi. Curând am plecat acasă. Şi acum, ca să
pună capac la toate, nevastă-m ea susţine sus şi tare că
i-am fost necredincios.
AMĂGEALA

E p h r a im , m -a în treb at nevastă-m ea, crezi că sîn t


frum oasă ?
— Da, i-am răspuns eu. De cb întrebi ?
Se pare că m editează la această problem ă delicată încă
din aprilie trecut. Ştie, conform celor spuse de ea, că
nu este o frum useţe ieşită din comun, diar că are totuşi
ceva deosebit. Sau ar avea, afirm ă ea, dacă n -a r fi oche-
Jarii aceia...
— B ărbaţii rareori se uită — spune ea — la fetele
cu ochelari.
Citează, desigur. Citează tot tim pul, în special reclam e
din ziare proslăvind cea m ai m are invenţie de la roată
încoace : lentile de contact. Ele sînt lucrul ideal pentru
oamenii cărora le pasă : două bucăţele m inuscule de sticlă
în locul ochelarilor grosolani pe care i-aţi u rît întotdea­
una. Nu aveţi decît să le puneţi direct pe pupile şi nim eni
nu va vedea nim ic în tim p ce dum neavoastră veţi vedea
totul. S în t nem aipom enite, sîn t absolut necesare, în spe­
cial p e n tru actriţe mioape, regine ale frum useţii şi fete
bătrîne. „Uite m anechinul ă sta“ — îi spun prietenele sale
m ititicii — „a început să le poarte abia de p a tru luni şi
a şi d ivorţat de un m ilionar sudam erican...“ Toată lum ea
recom andă Lentilele Miracol. Nu vă ascundeţi Ochii D um ­
neavoastră M inunaţi în spatele unei perechi de ochelari,
încercaţi-le. C um păraţi-le.
— Am auzit despre acest optician, îm i spune nevasta.
Vii si tu ?
— Eu ?
— P e n tru cine crezi tu că vreau să arăt frum oasă ?
P e n tru m ine. Am găsit vreo trei duzini de clienţi în
sala de aşteptare a opticianului, aproape toţi ou state
vechi de serviciu în m aterie. Unii d intre ei se obişnuiseră
a tît de m u lt cu lentilele de contact, îneît nu m ai ştiau

23
dacă sînt afară sau în ău n tru . Cred, de altfel, că asta
voiau să afle de la optician, căci, zic eu, ce altceva i-ar
fi adus aici ? U nul m ai în vîrstă ne arată la toţi cît de
sim plu este totul : a pus m icul disc pe vîrfu l degetului,
vedeţi ? şi apoi — priviţi — l-a aşezat direct pe pupilă
şi — hopa, unde s-a dus ? A căzut pe jos. N u m işcă n i­
m eni ! N u mişcă nim eni !
Am profitat de ocazie şi am in tra t la specialistul în
lentile de contact. N e-a p ă ru t un tîinăr d răg u ţ şi vesel,
plin de încredere în viitorul lentilelor. „Este realm ente
foarte sim plu“, ne-a explicat el. „Ochiul se obişnuieşte
tre p ta t cu prezenţa unui corp străin în el şi, curând, to­
tu l devine lucrul cel m ai n atu ral din lum e...“
— Un m om ent, am in terv en it eu. Cît de curînd ?
— Ei... depinde...
Apoi a făcut cîteva teste cu ochii nevestinmi şi a de­
clarat că sînt e x tra o rd in a r de apţi p e n tru lentile. în
continuare, ne-a a ră ta t cum să aşezăm discul pe vîrful
degetului şi cum să-l scoatem după şase ore, trăgînd
pleoapa în tr-o parte. N evastă-m ea respira din greu, dar
p e n tru nimic ,în lum e n -a r fi re n u n ţa t şi, o săptăm ână mai
tîrziu, a revenit la optician unde a prim it propriile len­
tile de contact in tr-u n pliculeţ de plastic drăguţ, pentru
m odesta sum ă de 4 500 lire. în aceeaşi seară a început
procesul de adaptare : in prim a zi — 15 m inute, în a
doua — 20 m inute, în a treia... A treia ? S-o lăsăm baltă.
Cu alte cuvinte, nu-i vorba decât de capacitatea de
rezistenţă. N evastă-m ea îşi curăţa lentilele conform in­
strucţiunilor, aşeza una din ele pe vîrful degetului, apoi
îl în d rep ta spre pupila dreaptă in tr-u n dram atic / ’ac­
cuse / Şi ce se întîm plă ? Cu cît se apropie de ochi, de­
getul devine mai m are — din ce în ce m ai m are, ca în
filme, pînă cînd devine înfricoşător de m are.
— E phraim — îmi şopteşte nevasta — sîn t înspăimân­
tată de propriul m eu deget...
îi spun să nu-şi facă problem e, la o asem enea sumă
le fixez eu.
C oncentrîndu-se, nevastă-m ea şi-a p riv it degetul ţintă
şi — hop — chiar cînd a ajuns cu el la ochi, privirea ei
a deviat brusc şi len tila a căzut în albul ochiului. De a lt­
fel, niciodată n-a fost nevastă-m ea o ţintaşă grozavă.

24
I a trebuit m ai m ult de ju m ătate de oră să fixeze len ti­
lele la locul lor, dar apoi —■ glorie ! Nici urm ă de oche­
lari, doar doi ochi privind lum ea cu îincîntare.
Fireşte, au m ai existat încă problem e de adaptare,
cnim ar fi faptul că m ititica îşi ţinea capul întors ţeapăn
Hprc cer ca floarea soarelui,. care este o floare foarte
frum oasă, nu zic nu, cît şi faptul că nu putea să-şi m işte
pupilele, ci privea fix înainte spre un punct în spaţiu.
Do asem enea, faptul că nu putea clipi. Cea m ai mică m iş­
care, chiar şi frecat ul picioarelor, îi provoca cea m ai
cum plită durere în ochi. De aceea, m ititica stătea ne­
mişcată pe un scaun, ca un peşte congelat, cu o rugă în
ochii înlăcrim aţi. ,,D e-ar trece m ai repede sfertul de
oră !“ Cele cincisprezece m inute au tre c u t cu îngăduinţă
şi ea şi-a scos repede lentilele... Adică a v ru t să le scoată,
d ar chestiile alea odioase erau destul de m ulţum ite unde
se aflau. Sărm ana nevastă-m ea şi-a tras pleoapele într-o
parte, aşa cum îi arătase tîn ăru l escroc, şi le-a tras în
cealaltă parte — lentilele nu s-au m işcat.
— Nu sta acolo degeaba, m i-a strig at cuprinsă de pa­
nică. Fă ceva ! Fă ceva !
Începeam să m ă înfierbînt şi eu. La urm a urm elor,
I recea prin chinurile astea îngrozitoare pentru m ine. Am
căutat în n eb u n it un instru m en t folositor, dar n-am găsit
decît un cleşte dezm em brat în tim p ce ea plîngea încon­
tinuu.
— Acum ! — strigă ea. Acum !
Am su n at la spital.
— A jutor ! — am strigat în receptor. L entilele de
contact au căzut în ochii nevesti-m i. V eniţi repede !
— M are scofală, m i-a răspuns tipa de la spital, m er­
geţi la optician !
A m dus-o pe nevastă-m ea pe braţe pînă la m aşină şi
am gonit spre optician. El a scos cît ai clipi din ochi
scîrboşeniile acelea şi ne-a spus că nu ne-am descurcat
rău p e n tru prim a dată şi că m erită să continuăm . N e-a
făcut chiar cadou o pom pă m inusculă din cauciuc, ceva
asem ănător cu cea folosită la desfundatul chiuvetelor,
num ai că m ai mică. Se aşază pom piţa pe lentile, se apasă
şi restul este joacă de copil. Bun.
Ne-am dus acasă şi m ititica, sărm ana de ea, şi-a pe­
trecut restu l zilei spălîndu-şi ochii. în urm ătoarele zile,
am aflat cit de m u lt poate suporta ochiul omenesc. In
fiecare dim ineaţă, m ititica îşi învingea team a de degetul
balaur şi îşi introducea cu curaj scîrboşeoiile în ochi.
Apoi se ridica cu grijă de la oglindă şi venea clătinîn-
du-se spre cam era m ea, ou faţa întoarsă ţeapăn spre
tavan, cu ochii sticloşi şi se oprea în faţa m ea în treb în -
du-m ă cu voce de fetiţă :
— Ia ghiceşte : sîn t sau nu sînt puse ?... ,
Asta p en tru că citise în reclam e că este im posibil să
se distingă prezenţa lentilelor de contact ou ochiul liber.
De asta sînt şi aşa de populare, n u ? S înt sigur că cei
ce ne-au vizitat în acele vrem uri zbucium ate nu vor uita
niciodată im aginea unei femei înlăcrim ate ca Niobe, ce
hoinărea p rin casă m urm urînd : „Nu m ai pot... nu m ai
pot...“
Se şi urîţise în acea vrem e. Ochii îi erau um flaţi şi
încercănaţi, nasul roşu de a tîta plîns, um erii căzuţi. în -
tîlnirile de gradul trei nu sînt, zău, nim ic pe lingă chi­
nurile p rin oare a tre c u t fem eia asta. Iar exerciţiile au
devenit pe zi ce trece m ai lungi. După care treb u ia în to t­
deauna să alergăm la optician ca să scoată lentilele din
nou. P e n tru că pom piţa nu făcea doi bani. Singura dată
oînd a folosit-o, a fixat-o pe lentile, a apăsat şi — hop
— a tras afară aproape to t ochiul. Apoi, în tr-o dim ineaţă
întunecoasă, m ititica a a p ă ru t în biroul m eu, palidă ca
o stafie şi a şoptit :
— Lentila stingă a ajuns în spatele ochiului... E în
cap acum...
Repede la optician, care a spus nu, aşa ceva nu se
poate întîm pla, ochiul omenesc este izolat erm etic în
spate, a pierdut probabil lentila ca toţi ceilalţi.
M ititica a insistat totuşi.
— Am căutat în to ată casa. S în t sigură că este în cap.
P u te a chiar s-o audă zăngănind în ău n tru . Eu unul n-am
crezut-o, ci am fost înclinat să accept m ai curînd explica­
ţia opticianului, cu a tît m ai m u lt cu cît zărisem lentila
pierd u tă pe m ozaicul din baie şi o zdrobisem cu grijă, cu
piciorul. De aceea, am lu a t faţa chinuită a nevesti-m i în
m îinile m ele iubitoare şi i-arn spus :

26
— Este m ina Dom nului. Intoarce-te la ochelari, co­
pilă...
Şi aşa au lu at sfârşit exerciţiile noastre gradate. Cinci­
sprezece m in u te în prim a zi, douăzeci în a doua, ochelari
după două săptămâni. Totuşi, nu am ru p t orice contact
cu lentilele. De ce să irosim tot efortul acela ? Aşa că,
din cînd în cînd, ne facem apariţia la petreceri fără oche­
lari şi anunţăm cu m îndrie că p u rtăm lentile. E fectul este
ex trao rd in ar •— ou condiţia să nu ne îm piedicăm de
mobile. Lum ea ne spune că este într-ad ev ăr m inunat, că
lentilele sîn t invizibile şi ne cer pe loc adresa opticia-
nului. N evastă-m ea s-a vindecat com plet şi este la fel de
frum oasă ca întotdeauna. Cred chiar că s-a şi m atu ri­
zat un pic.
FRENEZIA

A nul acesta am avut o- iarnă foarte ploioasă,


ceea ce a fost foarte bine pentru recoltă, dar îngrozitor
p en tru boilerul din baie, deoarece a scos fum cînd a b ă tu t
vîntul. M ititica s-a plîns că acesta a ajuns de nerecu­
noscut, aşa înnegrit de fum , el care avusese o culoare
argintie a tît de frum oasă, aşa incit m -am h o tă rît să-i
fac o surpriză şi să-l vopsesc din nou.
Mai miult, am decis să-l vopsesc eu însum i, căci un
profesionist a r fi cerut 250 de lire p e n tru u n lucru atît
de neînsem nat. De aceea, m -am dus la m agazin şi am
cum părat o cutie enorm ă de vopsea argintie, g aran tat
neinflam abilă, rezistentă la şocuri şi aşa m ai departe, cit
şi o pensulă lucioasă şi avidă de vopsea.
D im ineaţa urm ătoare, cînd nevastă-m ea s-a dus la
m uncă, să câştige a tît cit să plătim im pozitele, am deschis
cutia, am am estecat bine vopseaua, am în m u iat peria în
lichidul strălucitor şi am început să vopsesc boilerul. Efec­
tul a fost m in u n at : o suprafaţă netedă şi fină acoperea
în întregim e m izeria de dedesubt.. Nu vreau să-m i aduc
laude, oricine cu o inteligenţă m edie ar fi făcut-o. P ur
şi sim plu nu puteai da greş cu vopseaua aia cu alum i­
niu, aproape că s-a în tin s singură. încercaţi-o : nu veţi
dori să m ai puneţi m ina vreodată pe ceva, inclusiv pe
vopsea. Am avut atîta satisfacţie de pe urm a m uncii
mele, incit n-am rezistat să aştept până cînd prim ul strat
se usucă complet, aşa cum sunau indicaţiile acelea m inu­
ţioase de pe etichetă şi am aplicat im ediat un al doilea
s tra t şi apoi un al treilea, p e n tru m ai m ultă siguranţă.
Apoi, am observat că robinetele»de la baie arătau, de ase­
m enea, destul de ponosite, aşa că le-am rejlat gloria de
odinioară cu cîteva pensule de vopsea. D upă care, m -am
op rit şi am raţio n at astfel : „M îinile îmi sîn t oricum

28
m urdare, iar cutia este deschisă. De ce n-aş arunca o
privire p rin casă să văd dacă m ai este ceva de vopsit,
dacă to t m ă ocup cu asta ?“
Ca urm are, am pornit-o vioi p rin casă, dînd cu bronz
două m inere uzate, robinetul de la bucătărie şi trei cra­
ii Le de alum iniu (arătau ca noi după tratam ent), apoi,
ghiveciul cu cactus de la fereastră, îm preună cu spinii
cactusului şi cîteva fleacuri cum ar fi o lim bă de pantofi,
o scrum ieră, două tab u rete şi m asa de bucătărie.
A juns aici, am v ru t realm ente să m ă opresc, fiindcă
sim ţeam că devin pătim aş, dar privirea m i-a picat pe
vechea m ea m otoretă şi ten taţia s-a dovedit prea m are.
Am adus^o pînă la verandă şi i-am d at un rîn d de vop­
sea de sus pînă jos şi chiar şi pe lanţ, deşi acesta din
urmă, dacă m ă gîndesc m ai bine, ară ta clar că sînt deja
pe drum ul spre azilul de nebuni. Acum era totuşi prea
lîrziu să ren u n ţ p e n tru că m otoreta lăsase urm e de vop­
sea pe dalele verandei şi to t ce răm ânea de făcut era să
trec şi la pardoseală. În tr-u n acces de inspiraţie, am de­
cis să vopsesc num ai fiecare a doua dală p en tru a obţine
o m in u n ată tablă de şah.
D upă şah, m i-am zis cu s e v e rita te : „A junge !“, dar,
pe drum ul spre baie, în scopul adm inistrării unui stra t
final boilerului, m -am g îndit că nu are ro st să vopsesc
num ai două clanţe de uşă şi, ca urm are, am m ai d a t cîteva
pensule unor ram e p e n tru fotografii şi unei litografii re-
prezentînd-o pe Moina Lisa, îmbrăcând-o în lam e argin­
tiu, ceea ce m ergea m ult m ai bine cu zîm betul decît
zdrenţele ei.
în tim p ce vopseam radioul, am observat deodată că
pantofii m ei prezentau pete argintii, aşa că i-am vopsit
în întregim e, p e n tru cam uflaj. A rătau în tr-a d e v ă r fru ­
moşi după aceea şi n-aş fi surprins să aflu că ideea a prins
(„Oamenii inteligenţi poartă pantofi argintii !“). După ce
i-am d a t o nu an ţă de efect Enciclopediei B ritanice, m -am
h o tărît să m ă opresc, num ai că tocm ai atunci m i-au că­
zut ochii pe ab aju ru l lăm pii, aşa că am adus scara (ciu­
dat lucru, ai fi ju ra t că scara era de argint şi totuşi era
de lemn). M -am urcat pe ea să vopsesc a b aju ru l şi be­
cul (?), d ar în tim pul acestei operaţiuni cîteva picături
de vopsea au căzut pe covorul persan. Sînt sigur că veţi

29
fi cu toţii bucuroşi să aflaţi că covoarele persane absorb
m inunat vopseaua argintie, deşi nu ştiu dacă asta se da­
torează calităţii vopselei sau a covorului.
în această fază a vopsirii boilerului, am devenit risi­
pitor şi am început să arunc cu argint în stînga şi în
dreapta cu o dezinvoltură inflaţionistă. Am vopsit şifo­
nierul (a răm as rezistent la foc şi şocuri de atunci în­
coace), apoi am deschis şifonierul şi am a ra n ja t toate
genţile nevesti-m i şi cîteva d intre cravatele m ele şi în
final am transform at o haină de blană de vulpe obiş­
nuită în tr-u n a de vulpe argintie. Apoi am tre c u t în gră­
dină şi am vopsit gardul, tru n chiurile şi frunzele copa­
cilor şi garoafele. Tocmai cînd m ai aplicam un s tra t pe
obloane, a venit poştaşul căruia i-am cernut p u ţin argin­
tiu pe tîm ple ca să-l facă să arate m ai distins, dar nă-
tîngul n-a înţeles rostul şi a fugit ţipîmd.
Cam pe la prînz, am descoperit că pereţii contrastau
teribil cu restul casei şi tocm ai cînd m ă apucasem să
în d re p t lucrurile, uşa s-a deschis şi a in tra t nevastă-m ea.
— Scuzaţi-m ă, dom nule — m i-a spus ea — am crezut
că-i apartam entul meu.
Tocmai se pregătea să plece cînd am oprit-o şi i-am
explicat că eram eu, soţul ei, şi că voisem să-i fac o sur­
priză. A fost surprinsă de-a binelea şi a v ru t să-şi facă
bagajul pe loc şi să se m ute la un hotel în aşteptarea
p ronunţării divorţului, dar nu a p u tu t pentru că vop­
seaua de pe valize nu se uscase încă. Apoi a izbucnit
în lacrim i, iar eu m -am aşezat lingă ea şi, cu blîndeţe
şi tact, i-am vopsit unghiile cu argintiu.
LA LIMITA RĂBDĂRII

* ‘K' , ■. ' - t\ ■ , ■•
Fiecare din noi are m icile sale slăbiciuni. U nii
l beau, alţii joacă, alţii um blă după fuste şi aşa m ai de­
parte. N evastă-m ea este iubitoare de pisici. N u de acelea
răsfăţate care se vor m îngîiate toată ziua şi „torc“ ca
un a p a ra t de ras electric îndrăgostit. D im potrivă, ea se
du în v în t după pisicuţe rătăcite, m ieunînd de-ţi ru p
inim a la colţuri de stradă. Cînd m ititica zăreşte v reu n
sărm an pisoi rătăcit, i se topeşte inim a, lacrim ile îi s tră ­
lucesc în ochi ca nişte diam ante, după care îl aduce pe
orfan acasă şi îl în g rijeşte cu nesfîrşită devoţiune pînă
a doua zi dim ineaţă, cînd se plictiseşte de el şi i se adre­
sează soţului :
— De ce treb u ie în totdeauna să fac eu to tul ?
Aşa s-ş. în tîm p la t şi cu Pussy.
A cest ghem otoc de puf a fost rid icat în tr-o dim ineaţă
din colţul străzii H erzl cu Bialik. E ra n eg ru şi foarte
slab şi se juca vesel cu coada pînă cînd a văzut-o pe n e ­
vastă-m ea ; atunci s-a culcat im ediat, a început să m iaune
jalnic şi să joace rolul orfanului. A u u rm a t înduioşarea,
diam antele, to t tacîm ul. Pussy a fost adusă acasă cu
blîndeţe şi i s-a oferit a farfu rio ară cu lapte, pe care a
refuzat-o. A privit-o, a m irosit-o, d ar n -a v ru t să guste.
M ititica era terib il de îng rijo rată : doar nu o culesese
pe P ussy de pe stradă ca să o lase să m oară de foam e
în b u cătăria noastră. Ceva treb u ia în trep rin s repede.
Ne-am stors creierii şi deodată, ajunşi în culm ea dispe­
rării, n e -a v e n it ideea genială că P ussy era, fireşte, prea
mică ca să m ănînce singură ; ea treb u ia să fie h ră n ită
cu biberonul.
Nimic m ai sim plu, p en tru că tocm ai aveam un bebe­
luş în casă — cel de-al doilea fiu al nostru, A m ir şi

31
aveam cel p uţin o ju m ătate de duzină de biberoane în
frigider, sterilizate şi gata de folosinţă.
— Eşti nebun ? — a exclam at nevastă-m ea. Vrei să
h răn eşti o pisică scîrboasă cu biberonul lui A m ir ? D u-te
la farm acie şi cum pără încă unul p e n tru Pussy.
— Eu unul, nu, i-am spus eu. Voi ară ta ca u n biet
ţicnit.
Şi aşa ar fi fost. V reau să spun, un om în toată firea,
cu o înfăţişare respectabilă, care in tră în tr-o farm acie
şi spune : — Aş dori u n biberon p e n tru o pisică ! -
sună cam bizar. De aceea, în drum spre farm acie am ho-i
tă rît să ascund adevărata destinaţie a biberonului, d rept
care i-am cerut farm acistei din cartier cu o voce indife­
ren tă :
— U n b ib e ro n , v ă ro g .
— Ei, ce m ai face A m ir ? — m -a în tre b a t ea.
— M ulţum esc, bine. A re deja peste şase kilograme.
— Ei poftim ! Ce fel de biberon doriţi ?
— Cel m ai ieftin.
O linişte rău prevestitoare s-a a şte rn u t asupra fa r­
maciei. Ceilalţi clienţi s-au în d ep ărtat de m ine dezgus­
taţi. Le citeam în privire dezaprobarea. Un tip aşa bine
îm brăcat, cu ochelari, cu o m aşină elegantă, care îi cum ­
pără copilului cel m ai ieftin biberon. O ribil !
Zîm betul am abil de pe faţa farm acistei a dispărut
şi el :
— Cum doriţi, m i-a zis ea. Deşi aceste biberoane
ieftine se sparg foarte repede.
— Nu face nimic, am m u rm u rat eu. Il voi lipi.
F arm acista a rid icat din um eri şi a scos o întreagă
gam ă de biberoane, de la cele rezistente,» m oderne, m ira­
cole m ade-in-B ritain, la unul cafeniu şi a tît de jalnic că
ar fi făcut pe orice sugar decent să vom ite.
— Pe acela îl vreau, am spus eu cu p rivirea în pă-
m înt. Pe acela cafeniu.
In acest m om ent, o doam nă grasă ce stătea lîngă m ine
a intervenit.
— A scultă dom nule, m i-a spus ea. Ş tiu că nu e tre a ­
ba mea, şi totuşi. Copilul e lucrul cel m ai preţios pe care
11 aveţi, aşa-i ? A tît v reau să vă spun num ai : faceţi eco-
nom ii la orice altceva, dacă trebuie, dar cum păraţi tot
c:e-i m ai b u n p e n tru copil. Vă vorbesc ca m am ă, dom ­
nule !
E ra grasă şi n u m i-a plăcut. M -am in teresat de p re ­
ţuri. Superbiberoanele costau în tre 35 şi 62 de lire, m i­
zeria aceea cafenie num ai 7,20.
— Oricum le sparge, am şoptit eu. A r fi păcat de
bani să cum păr din cele scumpe.
— De ce să le spargă ? — m -a în tre b a t farm acista.
Dacă îl ţin eţi aşa, u itaţi, cu capul în în ch eietu ra b raţu lu i
stîng, n u are cum să le spargă. Mi-o închipuiam tocm ai
pe Pussy înfăşată în scutece, sp rijinindu-se pe b ra ţu l m eu
sting. La n aib a !
—- Copilul nostru e cam agitat, am explicat eu. Dă
din picioare. Aşa că aş dori să-m i daţi biberonul cafeniu.
— Cred că nu-1 h răn iţi cum trebuie, a in te rv en it m a­
ma cea grasă. Aveţi doică la copil ?
— Nu... v reau să spun...
— Vă trim it eu una. Un copil ag itat are nevoie de
îngrijire specială. A şteptaţi o clipă, îi dau chiar acum
un telefon să văd dacă este liberă.
E rau m ai p u ţin de tre i m etri în tre m ine şi uşă şi
dacă n -a r fi fost vlăjganii ăia doi care stă te au în calea
m ea ca stîncile G ibraltarului, m -aş fi n ă p u stit afară. La
naiba cu Pussy, să vîneze şoareci.
— A r trebui să-i fiţi recunoscător doam nei, m i-a spus
farm acista. A re p a tru copii şi pot spune că sîn t p rin tre
cei m ai cum inţi şi drăgălaşi pe care i-am v ăzu t vreodată.
Vă v a face ro st de o doică excelentă care îl v a vindeca
rapid pe m icul A m ir de obiceiurile lui rele.
A m ir este u n copil cît se poate de cum inte, dacă v reţi
să ştiţi adevărul. S tă pe spate to ată ziua şi num ai din
cînd în cînd com entează : glu-glu.
Aveam încă un licăr de speranţă că doica n u v a fi
acasă, d ar a fost.
— A r p u tea veni la dum neavoastră m îine, m -a in fo r­
m a t grasa. O ra unsprezece vă convine ?
— Nu, am răspuns eu. Sîntem ocupaţi atunci.
— O ra u n u ?

33
— La u n u am lecţia de scrim ă.
— D ar soţia dum neavoastră ?
— Şi ea.
— La u n u ju m ătate, atunci.
— A tunci dormim.
. — La p a tru ?
— D orm im încă.
— La şase ?
— P rim im m usafiri.
— La opt ?
— M ergem la m uzeu.
—■ A s c u lta ţi! — a şuierat grasa către m ine. O sim plă
vizită n u înseam nă că treb u ie să o şi plătiţi, dacă asta
vă îngrijorează cum va.
Ceilalţi clienţi p ă re a u gata să m ă sugrum e cu m îinile
lor. P riv irile lor p ă re a u a spune că u nor m onştri ca m ina
n u a r tre b u i să li se p erm ită să aibă copii. G rasa a trîn tit
receptorul şi m i-a în to rs spatele. F arm acista m -a în tre ­
b a t cu răceală :
— A tunci, vi-1 dau pe cel m ai ieftin ?
Am d a t doar din cap, fără grai. Să scap num ai de aici
viu, m -am ju ra t eu, şi deschid un orfelin at de pisici.
F arm acista m i-a adresat o p riv ire plină de silă şi a
făc u t o ultim ă încercare :
— Uitaţi~vă la sfîrcul acesta su b ţire de cauciuc. Fără
să bagi de seam ă, g a u ra poate ajunge a tît de m are, în-
cît copilul, ferească Cel de Sus, se poate sufoca...
Sim ţeam că-m i bubuie capul.
— N u face nim ic, am răspuns eu cinic. Facem altul.
A sta a fost ultim a picătură. U n dom n în tre două vîrste
s-a apropiat de m ine, flu tu rîn d u -m i pum nul pe la nas
şi strigîndu-m i :
— N u ştiu cine d racu eşti, dar v rea u să te în treb un
sin g u r lucru : ştii p e n tru ce sîn t făcute biberoanele astea ?
P e n tru h ră n it p is ic i!
Am sim ţit că n u m ă m ai ţin picioarele. E xistă o lim i­
tă pînă la care poate rezista un om.
— Bine, am zis eu cu glas răguşit. D aţi-m i unul din
cele m ai bune...

34
— Şaizeci şi două de lire, vă rog, a rostit farmacista
şl toată lumea a răsuflat uşurată. Biberonul pe care l-am
cumpărat era superstarul britanic, rezistent la şocuri şi
radiaţii, ce avea şi instrucţiuni de alăptare şi o garanţie
de doi ani.
Nevastă-mea şi-a ieşit din fire cînd l-a văzut.
— Ce-i cu tine ? Trebuia să cumperi chiar cel mai
scump biberon din magazin ?
— Femeie, i-am răspuns eu, voi face economii la
orice, dar nu cînd e vorba de pisici.
LES PARENTS TERRIBLES

A m dezbătut problem a luni în şir : să m ergem


sau nu în străin ătate. Am cîn tă rit şi argum entele pro şi
cele contra, ne-am cercetat conştiinţa, am făcut m u lte
nopţi albe şi, în cele din urm ă, am h o tă rît : m ergem .
O dată hotărîţi, m ai răm înea o singură p ro b le m ă: ce
vor spune copiii ? Ei bine, Rafi în prim ul rînd, dar R afi
este băiat m are acum , îi poţi vorbi ca u n u i adult. Sigur
va înţelege că regele Elveţiei i-a in v ita t pe T aţi şi M ami
să-l viziteze şi că n u poţi refuza un rege p e n tru că se
m înie pe tine. A sta în ceea ce îl priveşte pe Rafi. Răm îne
A m ir, care nu are decît doi ani şi jum ătate, exact v îrsta
la care copilul este cel m ai m u lt ata şa t de p ă rin ţii lui.
Ce îi spunem lui A m ir ?
G rea problem ă. Am auzit despre p ărin ţi care îşi lasă
copiii singuri doar p e n tru două săptăm îni — cu conse­
cinţele cele m ai grave. Ştim despre o fetiţă din Ieru sa­
lim abandonată de p ă rin ţii ei iresponsabili tim p de o
lună, care a răm as de atunci plină de com plexe şi stîn-
g'ace.
Am început să discutăm problem a în tr-o zi la prînz,
dar abia schim basem cîteva cuvinte în franceză, că Am ir
şi-a rid icat capul d in farfu rie şi n e-a p riv it cu ochii lui
m ari şi trişti şi n e -a în tre b a t patetic :
— De ce ? De ca ?
F ără îndoială că b ăiatu l a sim ţit ceva şi s-a speriat.
Este foarte ataşat de noi, A m ir al nostru. N evastă-m ea
şi cu m ine ne-am p riv it u n u l pe altu l şi im ed iat am re ­
n u n ţa t la în treg u l plan. V reau să sp u n că ţă ri străine sîn t
cu duium ul, dar cîţi copii are u n om ? Doi. Şi unul din­
tre ei mic. Nu plecăm în stră in ă tate şi gata. De altfel,
cum am putea să ne bucurăm de u n loc cum este P arisu l

36
dnci n u ne dă pace gîndul că acasă A m ir scrie poate cu
mina stingă ? Cu copiii n u-i de glum it, ascultaţi-m ă pe
mine. Copiii sîn t o vocaţie p e n tru toată viaţa şi dacă
nu eşti dispus să faci sacrificii p e n tru ei, atunci poţi să
Inşi totul baltă şi să-ţi vezi de drum .
Tocm ai asta vrem să facem şi noi. Abia aşteptăm să
plecăm. N -am m ai fost în stră in ă tate de ani de zile. V rem
să plecăm.
D ar ce facem cu A m ir şi cu ochii lui m ari şi trişti ?
N e-am dus să ne consultăm cu doam na Plim , o v e ­
cină de-a noastră al cărei soţ este pilot, d rep t care p ri­
m eşte bilete de avion g ratu it de două ori pe an. Am
aflat astfel că m etoda ei este să com unice vestea copiilor
treptat. Le spune m ai în tîi despre locurile m inunate pe
care ea şi tăticul lor urm ează să le viziteze, pentru ca
apoi să facă poze peste tot şi să le aducă acasă şi să le
arate copiilor. T otul este să-l faci pe copil să se sim tă
implicat, să se sim tă ca şi cum el însuşi ar fi fost
plecat cu M ami şi Taţi. P u ţin tact, puţină înţelegere, cam
asta-i to t ce se cere.
Bun. Ne-am închipu it că putem începe şi noi cu în ­
ţelegerea im ediat, aşa că l-am lu a t pe A m ir pe genunchi
şi i-am spus :
— Ştii, băiatu l m eu, că pe lum ea asta sîn t m unţi a tît
de înalţi...
— N u plecaţi ! — a ţip a t Am ir. N u plecaţi ! A m ir nu
stă singur. A m ir, Taţi, M ami ! N u m unţi ! Nu plecaţi !
Nu plecaţi !
Ochii lui albaştri şiroiau de lacrim i şi s-a ag ăţat de
m ine trem u rîn d ca o frunză.
— Nu plecăm ! — am strig at la unison, n e v a stă -m e a.
şi cu m ine. Stăm aici cu Am ir. N u m ergem la m unţii
aceia urîcioşi. M am i-T ati-A m ir, m ereu îm preună ! Nu
plecăm !
La naiba cu stră in ă tate a ! Toate lacurile Italiei nu v a ­
lorează o lacrim ă din ochii m icuţului n o stru scum p. Un
zîm bet de-al lui este m ai preţios decît toate afurisitele
a sfin ţitu ri din lum e. R ăm înem acasă ! Poate cînd copilul
m ai creşte, poate la 16 ani sau la 20, poate atunci vom

37
m erge în stră in ă tate . P en tru m om ent, să uităm însă des
pre asta.
C hestiunea s -a r fi încheiat aici dacă n u ar fi ap ăru t
o nouă problem ă şi anum e : în dim ineaţa u rm ăto are ne-:
decis să plecăm oricum , ll iubim pe A m ir al n o stru foarte
m u lt, d ar în acelaşi tim p ne place foarte m u lt să călăto­
rim , acesta-i adevărul. 'Deci ce facem acum cu flăcăul cel
m ic ?
N e-am h o tă rît să acţionăm . Cunoşteam o doam nă care
este psihiatru, aşa că ne-am dus la ea şi i-am p rezentat
problem a.
— T rebuie să vă spun că n -a ţi procedat bine, ne-a
zis psihiatra. N u ştiţi că niciodată n u treb u ie să m inţiţi
u n copil ? Copiii au o inocenţă care reacţionează num ai
la adevăr. T rebuie să fiţi deschişi faţă de el. Deschişi şi
oneşti. De exem plu, nu vă apucaţi să vă faceţi bagajele
pe ascuns. Faceţi-le pe faţă, lăsaţi-1 să vadă şi apoi nu
vă v a suspecta că încercaţi să fugiţi de el...
A junşi acasă, am d at jos două d in tre valizele noas­
tre cele m ai m ari şi l-am adus pe A m ir să ne privească.
— Am ir, i-am spus noi deschis şi onest. M ami şi Taţi...
— N u p le c a ţi! — a izbucnit A m ir. N il plecaţi. A m ir
iubeşte pe M ami şi T aţi ! A m ir n u răm îne singur. Nu
p le c a ţi!
T re m u ra din to t corpul, cu ochii plini de lacrim i, n ă ­
sucul roşu şi m îinile a tîrn în d neputincioase. Ah, Doam ­
ne, cum am p u tu t să-i facem u n a ca asta ? L-am lu at
în b raţe şi l-am îm brăţişat.
— N u plecăm , am ju ra t noi. Cine a spus că plecăm ?
Am d at jos valizele astea să vedem dacă m ai sîn t jucării
p e n tru Am ir în ele. M ami şi T aţi răm în acasă, ai în ţe­
les ? P e n tru to td eau n a ! N um ai acasă ! M ereu acasă !
N um ai cu A m ir !
Şocul fusese în m od evident prea m are p e n tru Am ir.
B ăiatul nostru plîngea cu suspine de parcă i s-a r fi frîn t
inim a.
M ă ţine strîns de picioare, ca şi cum n u m -a r m ai lăsa
să plec niciodată. Ah, b iet copil, ce ţi-am fă c u t ?
— N u sta acolo degeaba, îm i strigă m ititica conster­
nată. A du-i nişte gum ă de m estecat.

38
P lînsul lui A m ir încetează instantaneu.
— G um ă de m estecat ? în tre ab ă el. T aţi aduce lui
Ainir gum ă din stră in ă tate ?
— Da, am răspuns eu repede. Cu dungi.
Copilul se ridică, copilul n u m ai plînge, copilul este
fericit.
— G um ă cu dungi ! G um ă cu dungi ! — cîntă el, dan-
utnd p rin cam eră şi bătîn d din palm e.
— Pleacă Taţi, pleacă M a m i! A duceţi lui A m ir m ultă,
m ultă gum ă !
Ochii îi strălucesc, obrajii îi sîn t îm bujoraţi, copilul
este în cîn ta t la culme.
— P le c a ţi! — strigă el. Plecaţi acum ! Plecaţi în stră ­
inătate ! De ce n u pleacă T aţi şi M ami ? Oh, ho, ho...
Ia uite, ia r plînge. Ochii lui m ari şi alb aştri sîn t plini
de lacrim i şi tre m u ră din to t corpul. T rage valizele şi
le trîn te şte sub nasul nostru.
— Plecăm peste p u ţin tim p, îi prom item noi. F oarte
curînd.
— Nu ! A cum !
Iată de ce am plecat în E uropa cu o săptăm înă m ai
devrem e decît plănuisem . îndeosebi ultim ele zile au fost
grele, deoarece copilul ne îndem na to t tim p u l să plecăm .
Tn fiecare dim ineaţă se trezea şi era din nou dezam ăgit
să ne găsească încă acolo. Este foarte a ta şa t de noi, c o ­
pilul nostru. Avem de gînd să-i aducem o m ulţim e de
gum ă de m estecat cu dungi. Ca şi psihiatrei, de altfel.
SE DUCE, NU SE DUCE

D, ' acă în aceste zile vedeţi pe strad a noastră două


persoane discutînd aprins, puteţi paria pe orice că su­
biectul este : Va m erge A m ir K ishon la grădiniţă s
n u va m e rg e ? Cota este de 3:1 în favoarea lui „nu v
m erge* şi Am ir, desigur, stă acasă.
N u întotdeauna a fost aşa. Cînd l-am dus p e n tru p ri­
m a oară la g rădiniţa aceea de după colţ, s-a sim ţit ca
peştele în apă. S-a a lă tu ra t m ulţim ii, a făc u t cunoştinţă
cu m ajo ritatea copiilor, s-a ju cat cu ei, ca u n începător
ce era. D im ineaţa urm ătoare, totuşi, cunoştea p a rtitu ra :
— Nu m erg la g rădiniţă ! N u m erg ! N u m erg !
L-am în tre b a t de ce nu vrea să m eargă, doar i-a plă­
cut, n u -i aşa ?
D ar A m ir n -a dat nici o explicaţie, p u r şi sim plu nu
voia să m eargă, p refera să em igreze decît să m eargă la
grădiniţă.
Bunii noştri vecini, soţii Selig, s-au în c ru n ta t tare cînd
au auzit că am cedat.
— P fu u ! a făcu t Erna. Nu aşa se procedează cu un
copil de trei ani. N u sta ţi să-l rugaţi. îl duceţi pu r şi
sim plu la grădiniţă şi cu asta basta !
Ah, ce fem eie : ferm ă, hotărîtă, n u se încurcă cu
fleacuri. P ăcat că nu are copii. P ro fu n d îngrijoraţi, în di­
m ineaţa urm ătoare l-am legat pe A m ir şi l-am că ra t la
grădiniţă. L-am lăsat acolo şi ne-am lu a t tălpăşiţa. A
strigat, a d at din picioare, dar nouă nu n e -a păsat. Ne-am
strîns m îinile, eu şi cu m aică-sa, foarte m u lţu m iţi de noi
înşine. Ţipă ? N -are decît ! D oar de-asta are plăm îni.
N um ai m u lt m ai tîrziu, după un m inut, u n m in u t şi ju ­
m ătate, am început totuşi să ne întrebăm : m ai plînge

40
încă ? Ne-am repezit înapoi şi l-am găsit pe elevul nos-
l i u zguduind poarta din răsp u teri şi strigînd :
— Mami ! Mami !
A stfel că politica de forţă a d at greş. V iolenţa naşte
violenţă.
Cam la vreo săptăm înă după aceea, am vizitat fam i­
lia Birnboim care locuieşte pe stra d a noastră, doi oam eni
drăguţi, a tît şi nim ic m ai m u l t ; conversaţia n oastră a
ajuns la grădiniţe în general şi, desigur, la grăd in iţa la
care copilul n o stru refuza să m eargă.
N u vrea să m eargă, am conchis noi, nu vrea şi gata.
S igur că n u vrea, a spus doam na B irnboim , care
este o^ fem eie foarte cultivată. N u vrea p e n tru că în cer­
caţi să-l forţaţi. D oar n u-i un căţel pe care îl dresaţi.
Uitaţi la G aby al nostru. Nici el nu vrea să m eargă la
grădiniţă, d ar u ltim ul lu cru pe care l-am face a r fi să-l
lorţăm . A şteptăm răbdători pînă cînd el singur ne va
cere să-l ducem la grădiniţă. Dacă nu faceţi aşa, dacă
porniţi cu stîngul cu grădiniţa, s-a r putea ca b ăiatu l să
ajungă să urască şcoala în general, să aibă o aversiune
faţă de în v ăţă tu ră ca atare. A şa că noi nu-1 forţăm . Este
destul de neplăcut, desigur, dar m erită.
Eram verzi de invidie.
— Ei, şi dă roade ?
~ ®a bine că nu ! — îmi răspunse gazda. Din cînd
in cînd îl întrebăm pe Gaby, aşa, cu totul întîm p lăto r :
Gaby, ai v rea să m ergi m îine la grăd in iţă ? A tît. Şi dacă
spune nu — n u răm îne. Sînt sigur că în tr-o zi va veni
°1 singur la noi să ne roage să-l ducem acolo.
în acel m om ent, G aby şi-a băgat capul pe uşă :
— Taţi, vino să m ă înveleşti.
— Gaby, vino în ău n tru , a spus dom nul Birnboim .
Vino şi spune frum os bună-ziua m usafirilor noştri. Au
şi ei acasă un băieţel ca tine.
Mda, a spus Gaby. Vino să m ă înveleşti, totuşi.
— In tr-o clipă.
— Acum !
— Mai întîi, fii băiat cum inte şi spune bună-ziua m u­
safirilor noştri.

41
I-am strîn s m în a lui Gaby. Este u n b ă ia t drăguţ, în al
voinic, sem ănînd p uţin cu Jack Nicholson, poate doar _c
u n an sau doi m ai m are. A vea nevoie să se cam băr
bierească G aby.
— Mă scuzaţi p e n tru o clipă, a spus dom nul B irn
boim, ducîndu-se să-l învelească pe băiat. Jj
— Gaby, a ro stit dom nul B irnboim pe u n ton indi
ferent, vrei să m ergi m îine la g rădiniţă ?
— Ba.
— Cum doreşti, dragule. Som n uşor...
— De fap t n u m ă deranjează că n u se duce, a con
tin u a t doam na B irnboim cînd ta tă l şi fiu l au ieşit d
cam eră. O ricum , treb u ie să plece în arm ată la anul
n u cred că a r fi prea fericit p rin tre m icuţii aceia...
I-am lăsat pe soţii B irnboim cu g în durile lor. în
nii m ari eram de acord cu tactica lor, d ar rez u lta t
final n u p ă re a p rea satisfăcător. Oricum , ne-am s p u s n o
toată chestia asta cu grăd in iţa ne dă m ai m ultă bătăi
de cap decît m erită. în prim ul rînd, cine spune că Ami
trebuie' să m eargă la g rădiniţă ? Ce, eu am m ers la gră
diniţă cînd am fost m ic ? Am m ers, şi ce-i cu asta ? Poa
a r fi m ai bine să ren u n ţăm la ideea asta.
D octorul fam iliei n e-a d at un u ltim sp rijin cînd ne­
spus
— Este destul de riscant să trim ite ţi copilul la gra
d iniţă chiar acum. B întuie o epidem ie de gripă şi copiii
o iau unii de la alţii.
R ăsuflînd uşu raţi, l-am convocat pe elevul n o stru :
— Am ir, i-am spus noi. Eşti norocos. Doctorul ne-a
spus că nu e bine să te duci la grăd in iţă p e n tru că b în­
tuie to t felul de boli nesu ferite pe acolo. Aşa că ai scă
pat de grădiniţă.
Şi aşa s-a te rm in a t problem a grădiniţei. A m ir se duce
în fiecare dim ineaţă şi îşi petrece tim pul aşteptînd să
apară m icrobii. P e n tru nim ic în lum e n -a r m ai pleca de
acolo. Ori de cîte ori adm iratorii n o ştri ne în treab ă curq
am reuşit, ridicăm din sprîncene şi răspundem cu dezin­
voltură :
— P rin m ijloace m edicale.

42
MADAME RECAMIER

T otul a început de la Hasya.


Hasya este o prietenă de-a m ititicii şi este în n eb u ­
nită după an tich ităţi — v reau să spun, nu după chestii
din acelea plictisitoare dinaintea erei noastre, ci după m o­
bilă veche. In tr-o zi m ohorîtă, H asya a lu at-o pe m ititica
in oraş să-şi arunce ochii pe la v itrin e şi n evastă-m ea s-a
întors foarte agitată şi a d a t cu piciorul în m ăsuţa noas­
tră de cafea daneză.
— P fui ! — a zis ea. L ucrurile astea m oderne n u se
pot com para cu m obila veche. De acum încolo n-am să
mai cum păr decît piese de m obilă veche.
— M obilă veche ? — am în tre b a t eu. La ce bun ?
— P e n tru atm osferă !
De altfel, n u venise cu m ina goală din oraş. C um pă­
rase un sfeşnic de argint făcut din cositor, cositor v eri­
tabil, şi m -a a n u n ţa t că de acum înainte u rm a să cinăm
in fiecare vineri la lum ina lum inărilor. P e n tru atm os­
feră, bănuiesc.
A doua zi, a plecat din nou cu H asya şi s-a întors cu
un scaun de răchită scîrţîitor care, din cite m i-am dat
seama, a r fi fost folositor p e n tru a scăpa de m usafiri
nepoftiţi, d ar la nim ic altceva. A ceasta s-a dovedit a fi
”° .P!e.s ă rustică originală", după spusele H asyei, şi o
achiziţie grozavă. Am în treb at-o pe nevastă-m ea la ce
n e-ar fi folosit.
La privit. Sau poate îl voi tran sfo rm a în m asă de
toaletă.
C um părase scaunul la m agazinul W exler şi urm ăto­
rul lucru pe care l-am aflat a fost că există num ai trei
negustori de m obilă veche autentică în toată ţara. U nul

43
este W exler, al doilea este Joseph Aziz şi al tre ile a tîn a-
ru l Bendor, care este şi ex p ert restau rato r, adică face c a
m obila nouă să arate la fel ca cea veche. Aceştia, cei
T rei M ari, îşi exercită suprem aţia asupra celor 28 de
piese de m obilă antică aflate în circulaţie, care trec din
m ină în m ină, de la unul la altul, în ţr-u n ciclu n e în tre ­
ru p t. A devărul este că Israelul, pe cit este de bogat în
relicve arheologice, pe a tît este de sărac în m obilă veche.
S -a în tîm p lat ca nici em igranţii europeni şi nici cei
nord-africani să n u vină cu comode Louis Seize sau m ă
car Quinze p rin tre bagajele lor. Ca urm are, atunci cin
îşi face ap ariţia v re u n rest de B iederm eier sau vreo aş
chie de Dresda, toţi cei din branşă află despre ele. C u t
s-a în tîm p at cu faim osul şifonier flo ren tin din N ahariya
— Toţi prieten ii m ei sîn t în nebuniţi să pună m ina p
şifonierul ăsta, m i-a spus m ititica cu ochi strălucitori. P re
ţu l lui este acum 12 000 lire, dar negustorii cred că o s
m ai scadă.
— Şi prieten ii ?
— Ei nu ştiu adresa.
Căci aceasta este cheia în tregii afaceri : adresa. Ai
adresa — ai m o b ila ; n-o ai — flu ieri a pagubă. De aceea
negustorul m ai curînd şi-ar da viaţa decît să dezvăluie un
num e, o stradă, u n num ăr...
De exem plu, nu vom cunoaşte niciodată id entitatea
fostului p ro p rietar al pendulei noastre veneţiene (1878),
care indică şi poziţia lunii, chiar dacă în ultim a ju m ătate
de secol ea a răm as nem işcată pe o eclipsă lunară. P oate
o vom transform a în tr-o frum oasă m asă de toaletă. P rie ­
tenii m ititicii sîn t oricum im presionaţi de ea, deşi urni
d in tre ei preferă colivia de cristal au rită (1900), p o trivită
p e n tru un v u ltu r. Am căpătat-o la u n p re ţ convenabil
de la tîn ă ru l B endor R estauratorul, care o cum părase de
la un im igrant din K enia, care o vînduse lui Aziz prin
interm ediul lui W exler. Aziz a reuşit, de asem enea, să
pună m ina pe u n picior al unei m ese Q ueen A nne origi­
nală pentru nevastă-m ea. Este un picior fenom enal : are
tot felul de flori şi şerpi răsuciţi în ju ru l său şi cîntă
reşte o tonă.
I Fem eie, i-am spus după ce au plecat ham alii, pi­
ciorului ăstuia îi lipseşte m asa care să stea pe el. P e n tru
Ce l-ai cum părat ?
M i-a răspuns că l-a cum părat cu anticipaţie. Spera
«■a Aziz să-i facă repede rost de m ai m ulte picioare şi
i» a strîn s destule, ele ar constitui u n suport
perfect p e n tru ceva.
Şi uite aşa, a p artam en tu l n o stru se um ple. Cu greu
poţi um bla acum p rin el, fără să te poticneşti de vreo
piesă de atm osferă. M ititica a început chiar să vorbească
Iu somn şi, din cîte am reu şit să prind, bănuiesc că vi­
sează la şifonierul florentin din N ahariya în fiecare
noapte...
* ,
Totuşi, p icătu ra care a v ă rsa t pah aru l a fost scrinul
Hiederm eier (1831).
Cn m om entul acela ajunsesem fo arte sensibil la su-
nehd de paşi grei pe scară, şi de această dată păreau
neliniştitor de zgomotoşi. Fireşte, sipetul care i-a înso­
ţit p ărea o p iatră fu n era ră şi cîn tărea cam de două ori
pe atît. Aziz adăugase de la el şi patul de cam panie al
m areşalului von H indenburg (1918).
— La naiba, n u sîn t m areşal şi nici nu plec în cam ­
panie, am u rla t eu. Şi sipetul ă sta la ce foloseşte?
îl pun la capătul patu lu i meu.
~~ Şi la capătul patului m eu ce pun ?
Întotdeauna cum pără num ai cîte o piesă din orice
lucru. U n scaun, u n sfeşnic, u n picior.
— înri p are rău, a răspuns m ititica plină de căinţă.
De acum în ain te le voi c e re să-m i livreze toate lucrurile
cu perechea lor...
in dim ineaţa urm ătoare, m -am dus să-l văd pe
W exler.
L-am găsit ocupat cu ara n jare a m agazinului, v reau
sa spun cu aruncarea tu tu ro r an tich ităţilo r sale în tr-o
gram ada talm eş-balm eş, fiindcă — m i-a explicat el —
<u eît este m ai m are neorînduiala cu a tît m ai preţioasă
este descoperirea.
P e cînd aşteptam ca W exler să-şi term ine dezordinea,
m i-a a tia s aten ţia o h a rtă a ţă rii cu vreo douăsprezece

45
steguleţe colorate în fipte ici şi colo. A propiindu-m a,
văzut că steguleţele p u rta u legende diferite : „ J a b u re
victorian", „G obelin spaniol" şi, undeva lingă H aifa, „ 9 1
florentin". La nord de T el Aviv se afla u n steguleţ n.-
g ru (!) p u rtîn d u rm ăto area inscripţie : „Nou am plasam ent
sipet Bieder., pendulă veche, colivie engl., p a t H in d ....
Sîngele m i-a în g h eţat în vine : steguleţul ne prezent
pe noi ! , . ,
M -am întors către W exler şi m -am prezen tat drep
Alex A runter, din precauţie, d ar W exler m i-a arunca
doar o privire, a v erificat un dosar şi m -a în tre b a t c
un surîs larg : A ._
— Şi ce m ai face piciorul Q ueen A nne astazi ?
— Bine, am răspuns eu roşind. U n pic solitar.
— Ştiu. Şi soţia dum neavoastră ?
__F oarte bine. D ar aş p refera să n u m ă găsească aici
O aşteptaţi cum va ?
W exler s-a în d re p ta t spre teleim prim ator şi a citi
m esajul cu voce ta re : „Doam na R ecam ier la Aziz. Do
reşte roata de tors. T erm in at şi plecat". _
__Se va duce în continuare la B endor p e n tru ca s-ar
p u tea să aibă adresa unei roţi de tors, a calculat W exler.
Aşa că dispunem de circa 45 de m in u te pînă cînd ajunge
a id . Deci, cu ce vă pot a ju ta ?
— Dom nule W exler, i-am spus eu. Lichidez afacerea
— Mda, a zis W exler. Ei da, nu m erită să te ţii prea
mult, de m obile vechi. Sper că n -aţi' m ai spus la nim eni ?
— Nu, num ai dum neavoastră.
In acel m om ent a su n at telefonul. W exler a ascultat
cu aten ţie vocea de la telefon, apoi s-a dus la h a rtă şi
a tra n sfe ra t steguleţul cu ro ata de tors în nordul oraşului
T e l Aviv. D oam na R ecam ier tocm ai o cum părase.
O peraţiunea „A ntichităţi" a decurs lin.
W exler a lu a t leg ă tu ra cu Bendor şi l-a inform at des
pre lichidarea afacerii. B endor l-a pus în legătură cii
Aziz, care tocm ai făcuse rost de un nou client — u n
tră sn it de m ilionar sudam erican. M ititica a plecat la L
să caşte ochii pe la v itrin e şi la 12:30 W exler a apăru
cu trei ham ali surdom uţi care au încărcat tot m ald ăru
de antichităţi şi l-au dus la tîn ă ru l Bendor.

46
La ora unu eram din nou singur în casă. M -am aşe­
zat pe sofa (1967) şi am început să fredonez u n c în te c __
presiunea atm osferică trecuse în sfîrşit !
O are ? La 1:30 am auzit paşi grei pe scări şi m -am repe-
pezit la uşă alarm at. Da... veneau înapoi... sipetul... Queen
Anne... ro ata de tors... to t calabalîoul...
E phraim ! am auzit vocea veselă a nevesti-m i
ţii spate. U ite ce-am găsit p e n tru tine. U n al doilea sipet
H iederm eier!
Dar cîmd a in tra t şi a descoperit adevărul, doam na
Jtecam ier a izbucnit în la orimi :
ce. ticăloşi sîn t cu toţii, a ro stit ea p rin tre sus­
pine. Aziz m i-a spus că l-a găsit la un m ilionar sudam eri-
ran trăsnit... Toate economiile m ele s-au dus de rîpă
negustori scîrboşi, necinstiţi, ipocriţi...
Şi eu eram înfuriat. Ştiam despre rotaţia celor 28 de
piese în tre aceiaşi clienţi, dar ca propria m ea nevastă să
cum pere de la propriul ei soţ...
Am lu at-o pe m ititica în b ra ţe :
— Ştii ce ? — i-am spus eu. P e n tru că ticăloşii ăştia
ne-au făcut o asem enea figură, m ergem şi cum părăm şi­
fonierul florentin din N ahariya.
N im eni n u va şti vreodată cum am făcu t ro st de adresă.
Cercul am atorilor de antichităţi roieşte de zvonuri. H asyâ
ne-a spus că W exler bănuieşte că m ititica s-â ascuns în -
tr-o noapte în biroul Em pire din m agazinul său şi l-n
auzit discutând despre şifonier cu p arte n eru l său. O ri­
cum ar fi, gospodăria noastră se m îndreşte cu o m asă de
toaletă florentină de 12 000 lire care ne-a proiectat din-
tr-o dată în elita am atorilor de antichităţi din Israel. Tele­
im prim atoarele num ai despre noi scriu. C hiar M arele Aziz
ne im plora zilele trecu te să-i vindem ceva, orice, fiindcă
acum cînd am distrus m itu l adresei, H asya şi Co. au decis
<a şi ei se pot descurca fără aju to ru l negustorilor.
In plus, şifonierul florentin aflat în posesia noastră a
H m m bat echilibrul de forţe : din cele 28 de piese de m o-
tuia veche din ţară — 9 sînt ale noastre. R efuzul nostru
a paralizat com plet piaţa. W exler şi Aziz au ajuns la că­
pătui răbdării. N um ai tîn ă ru l B endor se m ai descurcă
oarecum, căci el este şi restau rato r.

47
NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ
A CALORIILOR

E p h r a im , m -a în tre b at m ititica, crezi că sîn


grasă ?
— Nu, nu eşti, i-am răspuns eu.
— D ar tu eşti !
— A tunci şi tu eşti, um flato !
De fapt, nici unul d in tre noi nu este g ras în adevăra­
tul sens al cuvîntului. N evastă-m ea este poate plinuţă
şi eu am u n profil puţin proem inent, dar asta depinde
din ce unghi priveşti.
Aşa că ne-am dus şi ne-am înscris în Clubul de S u­
praveghere a G reutăţii, fiindcă ne place să fim în ton cu
moda. La club am fost prim iţi de o doam nă, care avea ea
însăşi nevoie să-şi urm ărească greu tatea şi de un dom n
uscăţiv care servea d rep t Exem plu Bun.
— D oar cu trei luni în urm ă îşi oferea locul în auto­
buz la două doam ne în vîrstă, ni s-a spus. A cum e balerin.
La care, balerinul ne-a lu a t deoparte să ne explice
regulile clubului : de în d ată ce vă înscrieţi, întocm im un
dosar îm potriva dum neavoastră. Apoi plătiţi taxa de m em ­
bru, p e n tru care prim iţi un curs de îndoctrinare săptă­
mânală şi u n m eniu tipărit. Ei, nu vă speriaţi, nu trebuie
să ren u n ţaţi cu totul la m încare, num ai la lucrurile bune.
Pîinea, untul, m acaroanele, şniţelul trebuie date deoparte.
Ca şi m azărea, fasolea, nucile şi m ai ales am idonul. In
schimb, gulii pu teţi m înca cît vă pofteşte inim a. Şi varză.
P u ţin lapte şi m u lt peşte. E xerciţiile fizice n u sîn t reco­
m andabile p en tru că vă fac foame. Cel m ai bun lucru
este să staţi întins pe podea şi să beţi u n pah ar cu apă
călduţă o dată pe săptăm ină. După care veniţi să vă cîn-
tărim şi dacă nu constatăm nici o lipsă trebuie să vă fie
ruşine. Dacă vă este, p rim iţi o palm ă de încurajare pe
spate şi sînteţi trim is acasă p e n tru o nouă încercare.
— Splendid, am zis eu. N iciodată n u m i-au plăcut
exerciţiile fizice.
Apoi doam na ne-a lu a t să ne cîntărească — fără p an ­
tofi, dar cu cheile la noi.
— Ne pare rău, ne-a spus ea. Nu sînteţi destul de
obezi.
Eram descum păniţi. O asem enea form alitate să ne ţină
departe de M area Fam ilie a .celor ce-şi supraveghează
g reutatea ! Ce m ă exaspera era fap tu l că eu aveam n u ­
mai cu 3 kilogram e m ai puţin de lim ita necesară, iar m i­
titica, fiind m ică, num ai 1,5 kilogram e. l4e-au spus că
aveam noroc că am fost descalificaţi îm preună, p e n tru că
în unele cazuri au fost nevoiţi să trim ită acasă num ai
un m em bru al fam iliei. Oam enii se despart şi p en tru m ai
puţin.
Noi, pricum , ne-am dus îm preună acasă şi ne-am pus
să m încăm toate bunătăţile de pe lista cu interdicţii, pînă
cînd am sim ţit că vom putea fi acceptaţi cel puţin oa nişte
cazuri lim ită. Apoi ne-am tîrît picioarele spre Club şi,
p en tru a fi m ai sigur, m i-am u m p lu t buzunarele cu m o­
nede în valoare de 50 lire şi am făcut cîn taru l să se în ­
cline.
— B un venit în clubul nostru, ne-a spus doam na.
Acum pot să vă întocm esc dosarul.
E xem plul B un ne-a d at instru cţiu n ile : trei m ese bune
pe zi. N u staţi nem încaţi. Şi variat, foarte v a r i a t ! Dacă
vă să tu ra ţi de varză, treceţi obligatoriu la conopidă. Şi
ţineţi m inte : am idonul este otravă ! Pe săptăm îna vii­
toare...
Ne-am întors acasă şi am început dieta. B rînza era
invariabil albă şi slabă, pîinea necoaptă şi rece. Apoi,
ne-am dus să n e cântărim şi am m u rit de ru şin e p en tru
că ne îngrăşasem cu aproape u n kilogram fără să avem
m onezi în buzunare.
— Da, a rem arcat doam na. Am m ai văzut aşa ceva.
Va trebui să fiţi şi m ai severi cu dum neavoastră.
A şa că n-am m ai m încat nim ic altceva decît gulii tim p
de o săptăm înă şi n-am m ai lu a t în greutate, d a r nici
n-am m ai d a t jos. Eram foarte dem oralizaţi şi am fost
trim işi să discutăm problem a cu alţi m em bri ai clubului
care să ne ridice m oralul. S-a dovedit că acelaşi lucru

49
11 se întîm plase şi lo r : este cazul în care corpul refuză
s;î colaboreze. El n u m ai vrea să calculeze caloriile şi
jilunci ce poţi face ?
— SăAţi o m asă pe zi, ne-a sugerat u n veteran al
clubului.
— M ergeţi la înot, n e-a spus altul. Şi ară taţi-i corpu­
lui ce înseam nă să cântăriţi m ai puţin.
In tre tim p, m ititica descoperise o farm acie veche unde
cântarul era dereglat, d a r ju m ătate din fem eile din Tel
Aviv făceau coadă în faţa lui şi oricum , oricât ai trişa,
adevărul va ieşi la iveală la club. Curînd ne-am d at seama
că eram în tr-o situaţie fără ieşire : nici n u pierdeam din
greutate, nici nu câştigam. Mă uitam la m ititica şi, sin­
cer, eram s u rp r in s : cum de n u slăbea ? în ce m ă priveşte,
aveam o vagă idee asupra cauzei — la fiecare miez de
noapte m ă aflam în bucătărie... G uliile se răzbunau.
De fapt, cred că n u e ra decât d orinţa arzătoare de şapte
să p tă m ân i: m -am tre z it în tr-o noapte cu im pulsul irezis­
tibil de a m irosi arom a dulce a uleiului încins şi am sim ­
ţit că treb u ie să prăjesc ceva sau de nu, explodez. îm i
doream amidon, m in u n atu l amidon...
Am sărit din pat, am m ers în vîrfu l picioarelor până
la bucătărie şi am v ărsat o cutie întreagă de floricele
de porum b în tr-o tigaie cu ulei încins. Am p resă rat zahăr
peste m untele alb de floricele şi am devorat to tul — gră­
sim i, amidon, otravă etc. A u u rm a t cartofi p răjiţi în altă
noapte şi frişcă în urm ătoarea şi m ă sim ţeam m inunat,
deşi p u ţin obosit din cauza vieţii duble pe care o duceam
acum — zilele pline de gulii legale, nelim itate, ia r nop­
ţile de p ră jitu ri şi bere...
„Ephraim , m ă avertizam singur, apucă-te de fum at
pînă cînd n u-i prea târziu44.
Şi apoi a u rm at confruntarea.
în tr-o noapte, stăteam lingă cuptor p răjin d banane,
cînd figura adorm ită a nevesti-m i îşi face apariţia, se în­
dreap tă direct spre coşul cu ru fe m urdare şi scoate o
duzină de batoane de ciocolată cu lapte. Desface prim ul
am balaj şi, cu gura plină, îm i face cu ochiul conspirativ
şl îmi oferă cu generozitate u n baton...
Am răm as acolo vreo ju m ă ta te de oră m încînd cioco­
lată, pînă cînd, deodată, in stinctul m eu de autoconservare

50
K_a tre z it şi m -am tîrît la telefon fo n n ln d n um ărul clu­
bului cu ultim ele forţe.
V e n iţi reD ede... m în c ă m c io c o la ta ... .
Z A ş t e ţt a ţn - ne-a strig at E xem plul de serviciu.

d tj? V l - a m ta P 1»™» noi' Nu m“ ^


pârMm d o ta i. Eram

d 0 iA s ? c ă Şeu an T d in nou u n profil proem inent, ia r m iti­


tica este rotu n jo ară la şolduri, g

Pr i n ’e i- NU * *
nici agresivi p e n tru că n u pot fugi.
NOAPTEA CEA MAI LUNGA

O r i c e m iracol tine o săptăm ână, după cum afirm ă 1


înţelepţii şi cred că au dreptate. Să luăm oa exem plu '
televiziunea. în prim a săptăm ână eram a tît de înnebuniţi
de cutia aceea, în cît stăteam lipiţi de ea nopţi la rînd. !
A stăzi însă ? Stăm încă lipiţi de ea nopţi la rînd, d ar în ­
nebuniţi ? Nu, nici vorbă ! Singurul necaz este că locu- 1
in ţa noastră este aşezată pe vîrful unei coline, ceea ce face
ca recepţia să fie perfectă, astfel că putem prinde pro-
gram ele tu tu ro r vecinilor noştri, pînă în Cipru. A devă­
ra ta victim ă a acestui accident tehnic este Am ir, cafe a
devenit u n sclav al televizorului. Este, într-adevăr, o
boală : A m ir este în stare să stea în faţa televizorului o I
oră întreagă, cu p rivirea fixă asupra c u v in te lo r: „Tele- -
viziunea iordaniană — Canalul şase“. Dacă îl întrebi ce
face acolo îţi răspunde num ai p rin tr-u n : Ssst !
Ei bine, există, fireşte, şi lucruri m ai bune pentru un
copil de cinci ani decît p riv itu l televizorului pînă la m ie­
zul nopţii, cu a tît m ai m u lt cu cît treb u ie să se scoale şi
să m eargă la g rădiniţă dim ineaţa. S ituaţia s-a d eteriorat \
şi m ai m u lt de cînd televiziunea cipriotă a început seria- ,
Iul său educativ „T raficanţii de arm e“, care îl învaţă j
pe fiul nostru seară de seară cum să ucidă fără efor­
turi. Acum, lum ina stă aprinsă toată noaptea în cam era
lui, iar lui A m ir îi este team ă să se urce în pat, şi odată
suit, n u poate să adoarm ă de frica asasinilor.
De aceea, în tr-o zi, m ititica s-a hotărât să pună capăt
acestei situaţii.
— A junge, a spus ea ferm ă. Este ora opt — A m ir
m erge la c u lc a re !
S -a dovedit însă, că m ai curând decît o afirm aţie
reală, aceasta era num ai exprim area unei dorinţe m a­

52
terne : A m ir nu este tipul care să accepte un asem enea
ordin fără să clipească.
— N u ! — a ţip a t el. V reau la televizor ! T e-le-vi-zor ! !
__ Vei fi ru p t de somn m îine dim ineaţă, i-a spus
inaică-sa. M ergi la culcare, dragule, ora ta de somn a
1recrut de m ult.
— D ar ora voastră de ce n -a trecu t ?
— Noi sîntem adulţi.
__Şi n u trebuie să lucraţi m îine dim ineaţă ?
Cu A m ir este greu să te tocm eşti. La nevoie poate
arunca şi două-trei în ju ră tu ri colorate.
__ De ce num ai eu ? — a continuat el. De ce ni to t-
deauna num ai eu ? De ce n u şi voi ?
— P o ate că ai dreptate, am spus eu cu instinctul
( unui tată diplom at. Ştii ce ? M ergem şi noi la culoare !
Am stins televizorul, am căscat zdravăn şi am trecu t
in pijam ale en masse. Num ai că, în seara aceea, se dadea
la televiziunea egipteană film ul „O iubesc pe Bessie .
î Şl eu o iubesc pe Bessie. De aceea, l-am s ă ru ta t tandru
po A m ir u rîn d u -i noapte bună şi ne-am fu rişat înapoi în
sufragerie. Am deschis uşor televizorul şi ecranul s-a lu ­
m inat im ediat, prezentîndu-ne figura fam iliară a fiului
; nostru Am ir, ce stătea aşezat în faţa lui livid de furie :
__ Deci aşa ! — a strigat el. Pe m ine m ă trim it la
culcare, iar ei răm în să se distreze ! T rădătorilor !
__ Nu-1 num i pe tata trăd ăto r, l-a adm onestat m ai-
fc că-sa. Voiam num ai să verificăm ceva şi acum m ergem la
culcare ! Noapte bună !
După care ne-am întins m ădularele şi ne-am dus să
[ ne culcăm.
— E phraim , m i-a şoptit nevastă-m ea „în som n“. T re-
f buie să fi adorm it deja. Hai să...
— S s s s t! U ite-l că vine !
S tătea în uşă, privindu-ne pe întuneric. Am început
[ să sforăi zgomotos, în tim p ce m ititica respira şi ea destul
de sacadat. A m ir ne-a p riv it un tim p, apoi s-a dus din
I nou în patul lui să se sperie de năluci. I-am m ai acordat
( cîteva m inute, în caz că m a i'v r e a să verifice o dată şi,
r cum totul părea liniştit, ne-am fu rişat cu prudenţă în
( sufragerie.

53
— Um blă ou grijă, m i-a spus nevastă-m ea. închide
s o n o ru l!
Bună idee. La u rm a urm ei, im aginea e to tu l şi dacă
exersăm p u ţin c ititu l de pe buze putem să n e facena. o idee
şi despre ce este vorba. D ar p en tru asta este nevoie de
o im agine fo arte bună, n u-i aşa ? N evastă-m ea s-a dus
şi a răsucit butonul de contrast la m axim , num ai că dato­
rită întunericului a n im erit butonul de volum. S unetul a
izbucnit, ca răgetul u n u i leu rănit...
R ăgetul lui A m ir, însă, îl poate întrece oricînd pe cel
al u n u i leu.
— Escrocilor ! — a strig at el. M -aţi înşelat. M -aţi în ­
şelat. Escrocilor !
Ca să ne pedepsească, a răm as ca noi to t film ul şi,
apoi, încă suspinînd, l-a u rm ă rit pe K ojak destrăm înd o
reţe a de traficanţi de droguri pe canalul şase. în dim i­
neaţa urm ătoare s-a tîrît la grădiniţă cu pungi sub ochi
şi a adorm it la m ijlocul Scufiţei Roşii, o poveste pe care
o m ai auzise.
— F o arte bine, i-a spus m ititica supărată. Vom vinde
televizorul şi cu asta basta.
— Bine, vin d eţi-1 !
D ar iiu l-am vîndut. Nu vrem să-i lăsăm pe copii să
dicteze în casa noastră, sîntem încă stăpîni în gospodărie,
în seara aceea, am închis televizorul la 8:15 şi ne-am dus
să ne spălăm pe dinţi. Apoi, A m ir ne-a u rm ă rit pînă cînd
ne-am suit în p at şi s-a retras în cam era lui. Am adorm it
im ediat, liniştit la gîndul că pusesem d eşteptătorul la 9:30,
p e n tru că voiam să-l convingem că dorm im cînd va veni
să verifice. A m ers strună. Soneria înăbuşită a deşteptă­
to rului de sub pernă n e-a tre z it la tim p, dar a apărut
atunci u n obstacol n e p re v ă z u t:
— D um nezeule ! — a spus nevastă-m ea. N e-a în c u ia t!
C hiar aşa făcuse, punînd şi u n scaun pe dinafară p en ­
tru m ai m ultă siguranţă.
B ăiat inteligent, A m ir al nostru. P ăcat că-i într-o
ureche.
— Stai p u ţin ! —^ i-am spus nevesti-m i. Am găsit so­
lu ţia !
M -am su it pe pervaz, am să rit în grădină, m -am urcat
pe balconul sufrageriei, am fo rţa t uşa, m -am dus la dor-
m itor, am în d ep ă rta t scaunul de la uşă şi am eliberat-o
pe nevastă-m ea. Toate acestea au lu a t tim p, aşa că am
pierdut începutul operetei „Oklahom a" la televiziunea li­
baneză, d a r am prins sfîrşitul ariei „O, ce dim ineaţă m i­
nunată", deşi pe m uţeşte, fiindcă închisesem , fireşte, so­
norul. D inspre dorm itorul lui A m ir nu se auzea de ase­
m enea nici un zgomot. Pe ecran, un flăcău îi făcea curte,
pe tăcute, fetei ferm ierului. T ensiunea devenea de ne­
suportat...
— A scultă ! — i-am zis femeii. Ce-i asta ?
— O, doam ne !
M ititica s-a repezit la aparat, l-a stins şi am p lonjat
amândoi sub canapea. Am ir, cu u n b ă ţ în m înă, îşi croia
drum spre uşa dorm itorului nostru. A juns acolo, a in ­
spectat scaunul, l-a lovit uşor cu băţul şi a adulm ecat
îm prejur ca un copoi.
* — II vindem , m i-am ju ra t eu în m inte. M îine vindem
lelevizoruil ăsta nenorocit.
— H e i ! — a strig at A m ir tăios. D orm iţi ?
A re p e ta t în treb area de cîteva ori şi, neprim ind nici
un răspuns, a deschis uşa.
Jocul se term inase. Am aprins lum ina din sufragerie.
— Iu -h u -h u , A m ir, l-am strig at rîzînd. T e-am păcălit,
ha-ha !
Ce să m ai intrăm în detalii. N u m -au d e ra n ja t prea
m ult în ju rătu rile, deşi bănuiesc că vecinii noştri au fost
destul de şocaţi. Deznodământul a fost că A m ir şi-a lu at
aşternutul şi s-a m u ta t în sufragerie definitiv. Se pare că
nu m ai avea încredere în noi. De atunci, stă în sufragerie
lîngă televizor, uneori adorm ind în faţa lui la c ră p a tu l,
/.orilor. Ş tiu asta p e n tru că am verificat. La urm a urm elor,
ce dacă ? Alţi copii fum ează şi leagă tinichele de cozile
pisicilor, al nostru -se uită doar la televizor. Oricum , in ­
tenţionăm să vindem televizorul m îine. Sau, dacă nu,
In cîteva zile sau altă dată. îl vindem şi cum părăm unul
INUNDAŢIA

V ă am intiţi de Noe ? Ei bine, el avea o arcă, în


tim p ce noi avem doar o casă la periferie, ia r cînd feres­
trele cerului se deschid deasupra noastră, fântânile se
revarsă din abundenţă. La prânz, cînd m -am în to rs acasă,
am fost întâm pinat de copiii m ei, care jubilând, m i-au
ra p o rta t :
— T aţi ! P eretele din pivniţă face pipi !
— Prostii, am spus eu, şi m i-aş fi m en ţin u t opinia
dacă pivniţa nu s-ar fi tran sfo rm at rapid în tr-o piscină.
Din p erete ţîşnea apa ca d in tr-u n geiser.
Eram p u ţin îngrijoraţi, cu siguranţă, dar nu ne-am pier­
d u t capul :
— Sîntem inundaţi, ţipa m ititica, alergînd de colo-colo
şi frîngîndu-şi m îinile. Inundaţie ! A jutor ! în pivniţă !
Apă ! P oliţia ! A rm ata ! O m înă de a ju to r ! Apă !
în ce m ă priveşte, am sărit calm pînă la telefon şi
l-am su n at pe instalato ru l nostru, însuşi M arele Stucks.
El nu a găsit nici un m otiv p e n tru a in tra în panică :
— Nu poate fi instalaţia, m -a asigurat el. Cred că-i
doar apa, ştiţi, aşa, ca la o inundaţie.
— D ar eu ce fac, Stucks, ce fac ?

— Curând vine vara.
— Da, dar ce fac acum ?
— Acum aţi face bine să scoateţi apa din pivniţă, dacă
nu vreţi să se prăbuşească casa pe dum neavoastră.
în acest tim p, nevastă-m ea încerca să astupe crăpă­
tu ra din perete — întîi cu chew ing gum, apoi cu plasti­
lină şi în cele din urm ă cu leucoplast, ceea ce arată felul
în care apa îi afectează pe unii oameni. în pragul dispe­
ră rii şi-a adus deodată am inte de m icul băiat olandez şi
şi-a băgat degetul în g au ră — asta a rezolvat problem a !
N u de la sine, evident, ci în com binaţie cu altcineva, adică

56
I
cu, care am u m plut două găleţi, am fu g it pe scări şi le-am
golit în grădină, după care am alergat din nou în pivniţa
torturii noastre, am u m plut găleţile, am fugit, le-am go­
lit, am alergat înapoi...
Totuşi, ca zodie nu sînt V ărsător şi, după o ju m ă ta te
de oră de alerg ătu ră cu două găleţi în m înă, eram gata
Hă cad jos. în plus, eram din ce în ce m ai exasperat la
vederea lui A m ir care se juca fericit cu bărcuţe de h îrtie
în pivniţă. Totuşi, n-am spus nim ic, şi am fost răsp lă tit
de m unicipalitate cu o pom pă cu m otor în cele din urm ă.
Bă au pom pat apa pînă la ultim a picătu ră şi au plecat,
Iar după câteva m inute pivniţa s-a u m plut din nou şi am
reluat alergătura în tim p ce nevastă-m ea şi-a băgat din
nou degetul în filon.
A tunci a sunat telefonul. E ra Felix Selig, care voia să
ne facă o vizită.
— Felix, i-am spus cu voce răguşită. Fii drăguţ şi...
I La care m ititica a venit zburând pe scări şi m i-a sm uls
receptorul din m înă :
— S igur că da, Felix, a spus ea. Tocmai puneam de
ceai. V eniţi şi voi...
*
*

N u' p e n tru că m ititica ar fi m ai deşteaptă decât m ine.


S-a n im erit num ai să aibă în acel m om ent m ai m ultă
prezenţă de spirit, p e n tru că to t ce făcuse ea fusese să
astupe gaura cu degetul, în tim p ce eu m ă spetisem că­
lind apa din pivniţă ca u n Sisif m odem . N u Sisif. H er­
niile. Soţii Selig au sosit curând după aceea şi m ititica
f»-a dus să-i întâmpine.
— N -o să vă vină să credeţi ce ni s-a întîm plat, le-a
#|>us ea. A cum cîteva m inute s-a sp a rt o ţeavă în pivniţă
şl totu-i sub apă. N u ştiu ce o să ne facem... Săracul E ph­
raim se lu p tă de unul singur cu inundaţia. E îngrozitor...
O să se înece (suspină)... îm i pare ta re rău, d ar cred că
■tr fi m ai bine să vă întoarceţi acasă. O să ne descurcăm
hol cumva...
— D raga m ea ! — a spus F elix cu indignare. D ar nici
pu mă gîndesc să te lăsăm...
Şi zicînd acestea, şi-a aruncat haina ca un bărbat,
|l a suflecat pantalonii şi m i s-a a lă tu ra t în cursa de gă­

57
leţi, în tim p ce nevastă-sa şi m ititica făceau cu rlnd
la gaura din zid. Iată, dragă cititorule, ce num esc e
adevărata prietenie, adevărata solidaritate. F elix s-a d
vedit a fi un cărăto r de apă în n ă s c u t: în m ai p u ţin d
o oră apa scăzuse sim ţitor în pivniţă, ajungînd curînd 1
nivelul gleznelor. Nu ştiam cum să ne exprim ăm r e c
noştinţa faţă de soţii Felix.
— Dragii noştri, le-a spus m ititica, întinzîndu-se
un scaun. Am fi fost p ierduţi fără voi. Totuşi, cred c
n-are rost să căraţi găleţile um plute num ai pe ju m ătat
A r fi m ai bine să le um pleţi pînă sus...
Acum Felix a ră ta destul de în c ru n ta t şi nivelul apei
a crescut din nou, dar am avut noroc, pentru că tocm ai
atunci a apăru t Zvika să ne în treb e dacă n-am vrea să
vedem un film. Am găsit p en tru F elix un ciubăr m are
şi am organizat o ştafetă, eu lim itîndu-m i activitatea 1
oferirea unor consultaţii tehnice şi la în treţin erea r it ­
m ului.

Pe la opt seara răm ăsesem din nou singuri cu inun­


daţia. Felix s-a p răb u şit prim ul, apoi Zvika a căzut î
grădină şi am fost nevoiţi să-i lăsăm să plece. Ne-a
h otărît să nu ne m ai bazăm pe m iracole şi am întocmi
o listă cu cunoştinţe, bifîndu-i pe cei ce ştiam că au
bună condiţie fizică.
— Cred că W einreb joacă tenis, a spus nevastă-m e
gînditoare, şi are şi o nevastă voinică...
Soţii W einreb au fost p uţin surp rin şi de invitaţi
noastră caldă şi a tît de neaşteptată, dar ei aşteptau ori
cum o pereche oare tocm ai se întorsese din Chile.
— P rietenii voştri sînt şi prietenii noştri, a declara
solem n m ititica. A duceţi-i şi pe ei.
Aşa că au sosit noii n o ştri coechipieri, W einreb adu
cînd şi paletele de tenis de m asă p e n tru evehtualitate
în care aveam chef de o partidă. H abar n-avea el. Fiindc"
ce credeţi că m i se întâmplase ?
Am relatat din nou povestea cu inundaţia, deja obosit,
p entru că, -de fiecare dată cînd venea o nouă echipă, tre­
buia să mă bărbieresc şi să-m i pun nişte haine uscate,

50
pentru a da credibilitate povestirii. Oaspeţii noştri au
fost plini de înţelegere şi s-au pus im ediat pe treab ă, îm ­
bărbătaţi de m ine-:
— H ei ru p ! — strigam eu p e n tru a m enţine ritm ul.
Hei ru p !
Perechea chiliană e ra deosebit de pricepută la o ase­
m enea treabă, ajungînd la o producţie de circa 1,5 m 3 pe
oră, şi îm preună cu cam pionul de tenis W einreb, au reuşit
să reducă nivelul apei la 75 m m. Apoi nevastă-m ea, plină
de insolenţă, a făcu t gafa cea m are :
— O, dragii m ei, le-a spus ea. T rebuie că ne urîţi.
Să vă spetiţi din cauza noastră. Cei m ai m ulţi s-a r fi
întors direct acasă...
Ah, g u ră sp artă ! Toţi p a tru şi-au lăsat u n eltele jos
şi s-au dus direct acasă. H alal prietenie : cînd ai m ai
m are nevoie de ei, te părăsesc.- Necazul era că ne obiş­
nuisem deja aşa de m u lt cu sistem ul de m uncă sclavagist,
incît n u ştiam cum să m ai facem faţă şi stăteam acolo,
privind neaju to raţi fluxul în creştere. Cinci m inute m ai
tlrziu, am h o tărît să trec la acţiune şl l-am sunat pe M eir
Cîeiger, p e n tru că locuieşte lingă m ine şi poate ajunge
l'oarte repede. N evasta lui, Yona, m i-a răspuns la telefon.
— N e-ar face m are plăcere, m i-a răspuns ea, dar m a­
şina noastră este stricată.
— A tunci veniţi pe jos, este doar aproape. Şi aduceţi
şl un pachet de cărţi...
— P e jos ? D ar plouă. Ş tii ceva ? V eniţi şi ne luaţi
cu m aşina voastră.
— M in u n a t! I-am şi d at d rum ul !
Ii e frică să nu se ude, m uiere răsfăţată. Am lăsat-o
pe m ititica cu zăgazul ei şi am gonit după colţ la soţii
(leiger, oprind la uşa lor şi încercînd să m ă întorc im e­
diat, d ar e ra prea tîrziu. Ydna m ă prinsese.
— Nici n u -ţi poţi im agina ce m i s-a întîm plat, m i-a
şoptit ea ou resp iraţia tăiată. Acum un m inut pivniţa
ifloastră...
Am căzut în cursă ca un copil. V eniţi să ne lu aţi cu
maşina, hm m ! Escroci ordinari ! Eram aşa de furios pe
tâştia doi, încît am v ărsat in ten ţio n at apă pe covorul lor
i cel bun de fiecare dată cînd treceam cu găleţile. Ce naiba,

59
în tim p ce eu goleam Lacul Geiger cu ultim ele mele forţe
nevastă-m ea se afla pînă la genunchi în propriul nostru
W aterloo...
în cele din urm ă, ferestrele cerului s-au închis, c ir
scrie în Geneză, şi apele s-au potolit şi a v en it vara, ţ
iată, soţii W einreb s-au întâlnit cu soţii Geiger şi cu Zvik
şi cu perechea de tu rişti şi acum nu ne m ai vorbesc deloc
FORSYTE SAGA

C l n e - i ăsta, am în tre b at eu. Este cum va tipul


care a şte rp e lit cărţile b ărb atu lu i lui F le u r ?
— N u fi prost, m i-a spus nevastă-m ea. A sta-i nepotul
lui W inifred.
— Cel care a căzut de pe cal ?
— Nu, aia a fost Frances, m am a lu i June. Şi m ai
taci odată !
A şa era în fiecare vineri seară, în tim pul acelor luni
am eţitoare cînd televiziunea israeliană ne prezenta Saga
care cucerise lum ea : Forsyte. S tăteam ţin tu iţi lîngă apa­
rat, îm preună ou A m ir care ar fi tre b u it să fie în p at şi
cu uitam m ereu personajele. Aşa am petrecut o seară
obişnuită crezînd că pictorul care picta nudul este fiul
acelei fem ei, Lady Cum -o-cheam ă, pînă cînd A m ir m i-a
explicat că nu, că el este v ăru l b ătrîn u lu i Joîyon.
De ce oare n u scriu num ele personajelor pe ecran, ca
la teleju rn al ?
Iată, acum , soţul lui F le u r ţine un discurs în C am era
Com unelor şi nu-m i am intesc dacă el este fiul lui Irene
Hau nu, dacă Irene este cea violată de Soames ou cinci
episoade în urm ă. Şi, ceea ce este m ai rău , R enana, fetiţa
noastră cea m ică, plînge şi face u n zgomot ciudat. S-o fi
urcat pe b arele p ă tu ţu lu i şi s-o fi dedînd la jocuri p e ri­
culoase a c u m ? Sau o fi făcând puţină echilibristică pe
bară ? T ranspiraţia rece îm i acoperă fruntea. M ititica se
agită şi ea pe scaun.
— C ine-i ăsta ? — în tre b eu. A sta-i tip u l care o
Iubeşte la nebunie pe F le u r ?
U ndeva în casă sună telefonul, d ar nu ne m işcăm .
Cineva care sună în tim pul serialului F orsyte Saga nu
poate fi, oricum , în toate m inţile. A cum tre i vineri, cineva
H sunat la uşă, aducînd o telegram ă sau m ai ştiu eu ce,

61
şi a ţin u t degetul apăsat pe sonerie tim p de zece m inu
d a r nu i-am p u tu t deschide fiindcă Soam es tocm ai discu
cu Irene despre logodna lui June.
— Linişte ! — am strig a t spre uşă. F orsyte !
Buf ! Zgom otul u nui copil care cade vine dinspre cJ
m ara R enanei, u rm a t de gem ete puternice. F e tiţa noast
a căzut d in p ătu ţ, sânt sigur de asta.
— Am ir, m ă răstesc eu către fiul m eu. D u-te şi ve
ce s-a întîm plat. G răbeşte-te !
— La ce bun ? — m orm ăie el. O ricum a căzut...
Iată unde am ajuns — u n nenorocit de spectacol T
este m ai im p o rtan t p e n tru ei decît sora lui. N evastă-m e
este îngrozită. Soam es discută în contradictoriu cu
tîn ă r — un avocat cred.
— Cine-i tip u l ? în treb eu. E fiul lui H elen ?
— Sssst !
R enana pare să se fi pus pe picioare şi să se fi de
p lasat spre dorm itorul n o stru : se aude zgomot de m obi
dărîm ată şi sticlă spartă. Nu, m -am gîndit eu, avocat
ăsta nu poate fi fiul lui Helen. F iul lui H elen a fost omo
r ît în tr-u n accident rutier. S au nu, ăsta a fost Bosinne
arhitectul. A alunecat sub o tră su ră sau ceva asem ănăt
— A tunci cine-i ăsta ? — am în treb at. O fi cum '
fratele lui M arjorie ?
— N -are nici un frate, a sîsîit m ititica. U ită-te î
dreap ta ta.
Am aşteptat rfteva scene, apoi a m ' aru n cat o privir
fugară într-o parte. U n b ă rb a t stătea lin iştit lingă foto.
liul m eu, cu faţa m ascată cu un ciorap de nailon şi d
o geantă m are atîrn ată pe um ăr. M ichael, soţul lui F leur
e ra b ă tu t de cineva în Cam eră. N u chiar în Cameră. L
toaletă.
— Cine-i individul care-1 loveşte ? — a în tre b at om
cu geanta. N u-i soţul lui W inifred ?
— P fu u ! Soţul lui W inifred a şters-o dem ult în AmeJ
rica cu actriţa aceea, i-am spus eu. S s s s t!
Sărm anul Soam es avea d in nou problem e : tîn ă ru l avo
cat îl storcea de bani.
— P rin rite trebuie să treacă b ietul om, a spus m iti
tica oftînd. Toată lum ea este pe capul lui.

62
I •

— Să A f vă p ară rău p e n tru ticălosul ăsta, a spus


d n e v a din %ţ&&ga m ea. Nu v-aduceţi am inte cum s-a p u r­
tat ou Irene îte noaptea n u n ţii ?
— S s s s t!
Acum puteam vedea doi bărb aţi cu genţi stînd lingă
mine.
— S ta ţi jos, am spus eu. Nu văd nimic.
Cei doi s-au aşezat încet pe covor.
— Ce se întîm plă ? — a în tre b a t nevastă-m ea. Cine-s
Ăştia ?
— F ra te le lui Anne, a răspuns unul din oaspeţi. Cea
de-a doua soţie a lui John. S s s s t !
Cei doi au început să şuşotească în tre ei, ceea ce era
foarte enervant, astfel incit nevastă-m ea a început să-m i
fiică semne, să fac ceva, d ar eu aşteptam o pauză. Acea-
•tu m i-a fost oferită de slujnica v ărului sorei lui Soames,
cure era cam plictisitoare şi putea fi sărită. Am alergat
In bucătărie şi am su n at poliţia. După trei m inute m i-a
răspuns o voce irita tă :
— S ergentul e ocupat. R eveniţi la 10:50.
— O clipă ! — am strig at eu. Am doi spărgători în
sufragerie.
— L -aţi prins pe F orsyte ?
— Da. T rim iteţi repede pe cineva.
— In curînd, m i-a răsp u n s poliţaiul de serviciu.
Cine e ?
I-am d a t num ele.
— N u de dum neata era vorba, m i-a spus poliţaiul şi
[ft închis.
M -am întors repede la serial.
— Ei, ce-am p ierd u t ? — am în tre b a t eu. T ipul ăsta
liu-i fratele lui Holly ?
— Ce-i cu dum neata ? — a spus cel m ai în alt dintre
spărgători. F ra te le lui H olly a m u rit de tifos în prim ul
Iplsod, ce naiba.
— A h, atunci ăsta-i v ăru l lui...
i — Bla-bla-bla...
A ceasta era R enana, oare se tîrîse din cam era ei pînă
la fotoliul m eu ca o fată m are. O sirenă de poliţie s-a
lu z it ţipînd în stradă. U nul dintre hoţi s-a ridicat pe
Jumătate, d a r tocm ai atunci M arjorie a in tra t în spital

63
şi s-a în ţîln it faţă în faţă cu P le u r lîngă p atu l lui Cu*
îl-eheam ă. Suspansul devenea aproape insuportabil Cine
cara lovituri în uşa de la intrare.,
* 7 " <Xine"i ,ăsta ? am în tre b at eu. E tip u l care a pl
cat in A u stralia ?
~ ^ U’ aceţa era tată l vitreg al lui Irene, s s s t !
e îa in tra re a fost doborîtă şi am observat va
ci teva figuri în uniform ă care s-au fu rişa t în cameră
s-au aliniat k perete în spatele nostru.
* 7 \ C iae‘î ăsta ? — a în tre b at im ul d in tre poliţişti. N u-
soţul lui H olly — soţia lui Val ?
— G ura !
în cele din urm ă, F leur a refuzat să se îm pace cu
M arjorie şi a plecat să-l îngrijească pe fratele lui A nn
continuare în episodul urm ător. Grozav episod a fost cei
de azi !
, . ~ Nu cr?d ca F îeu r are dreptate, a rem arcat sergen­
tul. Vreau să spun că o dată ce M arjorie a făcut gestul
a* est a, ea ar fi tre b u it să dea u itării trecutul. Şi încă ne
p atu l de m oarte al fra telu i ei ! 1
— A iurea, M arjorie încearcă num ai să o şantajeze
m i-a spus unul d in tre hoţi din prag. Şi, oricum , nu-i fra-
t e ei nE frateIe lui Vic. ăla care i-a angajat pe detectivi,
o . ~ y rost11- — le' am strig at eu. Acela a plecat în
«Irient acum două săptăm îni.
— Dacă nu te superi, acela era W ilfred, poetul, m -a
pus la punct nevastă-m ea. N u vei învăţa odată să-i deo­
sebeşti ?
de Pa rcă n-aş avea alte griji. Ea însăşi,
tim p de doua saptam îni, a crezut, ca o fraieră, că tip u l
acela care s-a dus să lu p te cu bu rii era Jo ly o n Jr. S înt
sigur ca nu de la ea voi ajunge eu să cunosc fam ilia
r orsyte.
m a x im a l is m

I n tr - o binecuvântată zi, R enana a aru n cat suzeta


d favorită p rin grilajul balconului, term inând astfel defi-
nitiv cu suzetele, şi tocmai m ă bucuram in sinea m ea de
acest lucru, cînd m ititica a h o tărît că odraslele doresc un

dLn- La naiba, am spus eu. N-o luăm iar de la capăt


— Facem doar o încercare, m i-a spus nevasta. De

| (l' a^ 1Mda." Şi apoi, ne ataşăm de el şi răm înem încurcaţi...


In continuare, nevasta a vorbit cu copiii, d rep t care
Amir şi R enana au v en it şi s-au aşezat pe genunchii mei
Şi au Început să m ă im p lo re: tati-eîine — •*tati-cune
tati-cîine. Am decis să le vin în întîm pinare :
— Bine, am spus eu. Ce fel de cîine ?
— U nul de rasă, a spus nevastă-m ea. Cu pedigri.
M i-am d at seam a im ediat că nevastă-m ea consultase
pe cîţiva d in tre posesorii de cîini din cartier. Acum în ­
ţelegeam şi sensul rîn jetelo r m aliţioase pe care le
servasem pe feţele lor. _ .
__ Nu vreau vreo fiară din acelea care să distrugă
întreaga casă, a continuat nevastă-m ea, nici unul m ititel
I — căci sînt proşti. N -ar treb u i să fie nici prea tinar,
i p en tru că ar trebui s ă 4 instruim noi acasa, nici prea
b itr în Cîinii bătrâni au astm ă. De asta-i im p o rtan t sa
aibă un pedigri, să te asiguri că are fălcile roz, picioarele
' drepte şi p ărul lins. Nu vreau un cnne sirm os. Deci, fu
atent fă-ne rost de un cîine ascultător, care sa aiba un
lă tra t frum os, clar d ar liniştit, c a r e t ă nu m uşte sau să
roadă covoarele şi care să nu fie caţea, pentru ea aste
sînt în călduri m ai tot tim pul. Dar nici Un cnne nu-i bun
| pentru că aleargă în tru n a după căţele. Şi, fireşte, n u unu
care costă o avere, ci unul de rasă cu o obârşie bun
p e n tru că numiai pe ăştia m erită să dai banii... ,
Bine, am spus eu. Dacă eşti sigură că asta îsi do
resc copiii...
Da. D u-te şi ţine m inte — fă ochii m ari şi n u cum
para prim ul cîine care ţi se oferă.
*
M i-am pus haina şi am pornit-o spre oraş cu ochi
deschişi. Pe drum am in tra t la poştă să iau nişte tim br
şi m -am aşezat la coadă în spatele u n u i om ce tuşea răii
care a văzut expresia îngândurată de pe faţa m ea şi m -
în tre b a t dacă nu caut un cîine, căci el avea u nul în gră
dina sa, care se afla chiar după colţul străzii. M -am d u
cu el. Clinele s-a dovedit a fi u n căţeluş cu p ăru l creţ
ou picioarele crăcănate şi un bot plin de pete rozalii. Stă
tea întins în tr-o cutie de pantofi rozîndu-şi coada, d a !
cînd ne-a văzut a sărit în picioare şi a încep u t să-m
lingă gleznele cu încântare. M -am ataşat im ediat de el
— Cum îl cheam ă ? — am în tre b a t eu.
— Nu ştiu, m i-a răspuns om ul cu tuşea, ll vreţi ?
— E de rasă ?
— De ra s ă ? — a izbucnit omul. A scultă amice, cîi
nele ăsta este produsul a circa douăsprezece rase şi sper
că asta îţi ajunge. E cîine, latră, ce altceva vrei ? Deci
îl iei sau n u ? ^
D evenea nervos aşa că am spus da. Mă şi ataşase
de anim al, cum am m ai spus.
— Cît vreţi pe el ?
— Nimic. Luaţi-1 num ai.
A îm pachetat corcitura în tr-u n ziar, m i-a pus-o i
braţe şi ne-a îm pins afară, d ar după cîţiva paşi m i-a
adus am inte de nevastă-m ea şi am îng h eţat pe loc. Acest
— m i-a străfu lg erat p rin m in te — nu este exact cîinel
despre care discutasem cu num ai zece m inute în urm ă
Nu, şi dacă mă arătam cu el, am fi fost am îndoi azvîrlit
pe scări. Am m ai aru n cat o priv ire spre achiziţia m ea’
stă te a cum inte, trem u rîn d uşor, num ai botul ieşindu-i pu
ţin afară. A bia atunci am văzut că, de fapt, botul era ro
şi petele negre. Nu, ăsta nu va fi admis acasă. Trebui
să pregătesc terenul m ai întîi. A veam nevoie de timp.
Am alergat înapoi la dom nul Tuse.

66
— Nu m ă duc direct acasă acum, am m in ţit eu. îl iau
după-am iază sau altădată.
— A scultă, m i-a spus dom nul Tuse. P o t să-ţi plătesc
ci leva lire...
— Nu, nu. M -am ataşat deja de el. Mă întorc, n u
vă faceţi griji.
*
__ Ei ? — m -a în tre b a t nevasta. Ai găsit ceva ?
Chiar credea că o să m ă dedic acestei problem e ?
— D raga m ea, am spus în cruntat. Un cîine nu se cum ­
pără ca un kilogram de m ere ! Am v ăzu t cîţiva te rie ri
scoţieni şi un settler, dar pedigriul lor m i s-a p ă ru t des­
tul de îndoielnic.
N u eram sigur că există vreo rasă num ită „ S ettler14,
dar suna bine. Fiindcă veni vorba, ce însem na de fap t
■pedigri ? Rasă ? Soi ? Ceva legat de picioare, cum este
I pedichiura ?
în orice caz, m ititica era m u lţum ită : m ă preocupam
f de problem a cîinelui, nu eram gata să cum păr prim a cor­
citură ce îmi ieşea în cale. M-a aprobat.
__ Ai dreptate. S-o luăm încet. La urm a urm elor, nu
cum părăm un cîine în fiecare zi.
__ Oh, am făcut eu. Am văzut nişte an u n ţu ri în ziar.
I Cred că voi- sonda terenul mîine.
*
D im ineaţa urm ătoare m -am dus direct pe plajă, am
I înotat, am sta t la soare şi am u rm ă rit parada costum elor
(ic baie până la prînz. în drum spre casă am făcu t o scu rtă
[ v izită căţelului m eu din grădină. A fost foarte fericit să
I mă vadă şi m -a lins peste tot, şi totodată am observat
i ova curios în legătură cu lim ba lui. Era oarecum ră su ­
cită. Căţelul ăsta nu avea evident nici urm ă de sînge
albastru în el. Eram nebun să cred că voi răzbi cu el.
— M îine, i-am spus lui Tuse. La prim a oră. M îine
[ tăcem cu toţii injecţii antirabice, aşa. că poim îine sîntem
l vata să-l prim im ...
*
— A nunţurile alea nu fac nici cît h îrtia pe care simt
llpărite, m -am plîns eu nevesti-m i. N -ai idee cîte rase
<am estecate au încercat să-m i paseze astăzi.

• 67
— Totuşi, m i-a spus nevasta, şi am p u tu t discerne
uşoară notă de suspiciune în vocea ei. Totuşi, ce anu
ai văzut astăzi ?
A u itat că sîn t poet, ce naiba ?
— Am văzut un pudel de Y orkshire destul de acce
labil, în R am at Gan, i-am spus eu gînditor, dar nu ave
certificate decât p e n tru ultim ile p atru generaţii. Am avut
de asem enea, im presia că au existat vreo două cazuri d
incest în fam ilie.
— La ce te poţi aştepta ? —- m i-a spus nevasta. Est
un lucru destul de obişnuit la cîini.
— D ar nu p e n tru m ine ! P e n tru m ine ori este totu
ori nim ic şi cînd spun pedigri înţeleg pedigri !
Mă pot ridica la înălţim ea situaţiei la fel de bine c
oricare altul.
M ititica s-a u ita t la m ine cu o expresie neobişnuită îi
ochi. E ra respect ? S au adm iraţie ?
— C îtă d rep ta te ai ! — a şoptit ea. Şi eu care ere
deam că o să ne aduci prim a corcitură întâlnită în cale..
— Splendid ! — am spus eu supărat. Sîntem căsăto­
riţi de 12 ani şi doar atât ai ajuns să m ă cunoşti ! Ei bine
află că m îine b at to t drum ul pînă la H aifa p en tru a-1
consulta pe doctorul Menczel. Da, doctorul Menczel, cei
m ai m are exp ert în cîinologie din ţară...
In dim ineaţa urm ătoare am lu at m aşina, am parcat-o
în spatele poştei şi m -am dus în grădină să-l văd pe Max,
care a sărit în braţele m ele de bucurie cînd m -am în ­
d rep ta t în vîrful picioarelor spre cutia lui de pantofi.
M -am decis să-l învăţ cîteva trucuri, cum ar fi săritu l
g ardurilor şi prinderea hoţilor, dar nu s-a dovedit un elev
sîrguincios. P e n tru un m om ent m i-a p ă ru t chiar rău că
m ă ataşasem a tît de m ult de el. In plus, Tuse şi-a făcut
deodată apariţia şi a început să ţipe că va arunca a fu ri­
situl de anim al în strad ă dacă nu o luam cu m ine im ediat.
— Vă rog, aţi spus să o i a u ? — l-am întrebat.
— Să-l luaţi, s-o luaţi, ce im portanţă are ? — a spus
idiotul. Luaţi odată căţeaua de aici !
Max, de asem enea, m i-a aru n cat o privire întrebătoare
şi a început să dea din coadă :
— Ei ? — se putea citi în ochii ei. De ce nu m ergem ?
— încă puţină răbdare, i-am făcut semn.

08
*1»
[ Ajuns acasă, m-am ţrîn tit într-un scaun, niort de o to-

'““ • J S f i t i cumva prea cusurgiu? - m-a InU'empt


mititica. Ştii, nim em nu este per Nu iau orice
— Nu-mi pasă, i-am sp ■ ^ m -am h otărît sa
mi se oferă ^ . cU ast^ d e v ă r S nobil, din străm utate...

r w s f & V « " din aveţ,a- •

t - f c is ^
11 miniatură, a®3-muJ ^ a p.irtea ta tă lu i şi pîna la Ex-
Şuvoaie“ * » * " par t M mamei' "
,'ărat, aristocrat lum inat. .. j n regulă.
- Bine, a spus nevasta-rnea phcUstU. ^
Următoarele trei zile a M ax drept cadou dc ziua
i-am spus că voiam s-o ţ_am rugat s-o mai pas-
de naştere a fetiţei mem, |?c ‘ înşfăcat-o doar pe
treze cîteva zile N-a spus mmm, a ^ Am în
Max şi a aruncat-o ^ t e j a r d ^ s_q înVeselesc pu-
braţe, am scarpinat-o după nă şi am fugit.
ţin, apoi am a r u n c a ta m apo » ^ la aeroport inca
- l '* m I U£ t T p e fev astă ^ n ea , pînă i se verifica
o zi, am inform at o P® . djn j erusalim.
biografia la Institutul adevăJ.at snob, a morm ăit
— Eşti pe cale sa devn . u că rezistenţa ei pie-
nevastă-mea, dar mi-am găsit-o pe Max aştep-
rise. în dimineaţa nrmatoare, B ruta lipsita
ţîndu-m ă în colţul straz , • g două accese de
Ae inimă o izgonise dm gradm q zgardă noua Ş1
tuse. N am cu m p ărat ^ m a n e i ^ . 9. ^ adus_ acasa.
frum oaza, t o ţ u u e ^ am {ăcut cu prezentările,

vine direct din Elveţia.


69
a e /e lv e ţIn : “? “d^ r a t s c h n a u
un prinţ printre cîini. ‘’ ' M pedien impresionant

t r ^ 7 e v w î ! e V r e a P “ u i? e VaSta A<i0ral)IL A " > « * « 4


tr-adevăr S & . g 1! «■ *• .ato ţat de el. Este in-
un m e tro n o m f t T 'o c M a S ™ ' C? ada “ mi5“ <£
încît, u n e o r^ s im ţi ? â inteţ ^
dm olipă în clipă. In ce mă priveste ? „**f VOrbe,asc
scoată o vorbă. priveşte, aş prefera sa n
EDUCAŢIA LUI MAX

N [ u i-a lu at m ult tim p lui M ax ca să se acomo­


deze, şi acum ne are pe toţi în m înă. T otul începe cu in ­
specţia din zori, cînd sare în p atu l nostru, ne linge te ­
meinic, după care se apucă să roadă aşternuturile. în
scurta perioadă de cînd este cu noi, căţeaua schnauzer în
m iniatură a devorat deja o duzină de papuci, vreo două
covoare, u n radio cu tranzistori şi două rom ane poliţiste.
( 'înd s-a apucat de biroul m eu, totuşi, am decis să pun
capăt situaţiei şi am surghiunit-o în grădina din spatele
casei ; de atunci, nu a m ai fost prim ită în casă, decît
ziua şi noaptea.
— E phraim , m i-a spus nevastă-m ea. Crezi că o creş­
tem cum trebuie ?
Eu însum i aveam cîteva îndoieli în această privinţă.
Corcitura noastră de rasă îşi petrece cea m ai m are parte
a tim pului liber întinsă pe cede m ai noi d intre fotoliile
noastre. Mişcă din coadă veselă cînd se apropie vreun
străin de uşă şi latră num ai cînd m ititica începe să cînte
Iii pian. In plus, copiii o îndoapă cu ciocolată şi fursecuri,
aşa îneît arată m ai curând ca u n pui de hipopotam decît
un schnauzer în m iniatură. De asem enea, foloseşte covo­
rul din sufragerie p e n tru pipi şi alte necesităţi. în gene­
ral, îndrăznesc să afirm că este u n pic cam răsfăţată.
— A scultă, i-am spus nevestei. Ce-ai spune s-o tr i­
mitem la şcoală ?
Ideea m i-a venit privindu-d pe Zulu, u n cîine ciobă­
nesc negru, care trece pe sub ferestrele noastre de două
ori pe zi, în urm a lui Dragom ir, dresorul de cîini.
— U rm a ! — latră Dragom ir din cînd în d n d . Jos !
Marş !

71
Şi ditam ai anim alul îl ascultă tăcut ca o m aşină
sla, m erge şi găseşte la comandă. Odios lucru acesta-i
adevărul.
t— T ransform ă bietul anim al în tr-u n robot, a d e d a
rat m ititica. Un adevărat robot fără suflet. 1
Ne-am întors privirile către Max, M ax a noastră ocu'
pata cu ru p erea unei perne brodate de m înă, p en tru -S
vedea ce se afila în ău n tru şi care îşi lăsa udul prin toat
casa. Ţar noaptea trecută ne-a făcut o figură şi m ai tristă
chiar in m ijlocul sufrageriei.
TJ ~ ^ h , d a - , m i~a spus nevasta cu privirea abătută.
oate ca ar trebui să vorbeşti cu acest Dragom ir, la urm
urm elor.
Acest D ragom ir este un ins voinic şi tîn ă r care înţelege
lim bajul cânilor ca înţeleptul rege Solomon în epoca s-'
r e glorie. Este ceva m ai p uţin fluent în graiul omenesc'
deşi aud ca vorbeşte croata m aternă destul de bine.
, Ce_i ™ta ' 3 în treb at Dragom ir, cînd i-am pre !
/e n ta t-o pe Max. Dă unde 1-aveţi ?
T) . ~ . N' are im portanţă acum, am spus eu, uşor iritat
Principalul este că-i aici şi că vrem ca dum neata să o
dresezi. D ragom ir a înşfăcat-o de ceafă, a ridicat-o pinii
in dreptul ochilor şi a cercetat-o în profunzim e.
— Cum h răn iţi la cîine ?
I-am spus că-i dăm supă, frip tu ră de vacă şi tăitei
iar ca desert căpşuni. Ia r cînd are chef de o gustare. <rem
şarlotă sau floricele de porum b.
—• Rău, a zis Dragomir. Cîine să m ănînce num ai c
data-n zi şi gata. Unde se deşartă cîine ?
]n casă’ am p îrît-o eu în mod josnic. Pe covor
Niciodată în grădină. Mă în treb de ce ?
h ~ 7a io ; d in e le se deşartă totdeauna în acelaşi
loc unde a făcut prim a dată, din cauza m irosului, a expli­
cat m arele om. De cite ori a făcut în casă ?
Am făcut d scurtă socoteală în cap : M ax se p o ar ti
necuviincios cam la fiecare două ore, aşa că în trei luni
totul s-ar ridica la...
— Cam de 500 de ori !
Doamne fereşte ! — a exclam at el. T rebuie să vin
deţi can e asta.

72
A explicat şi de ce. Se pare că în num ai trei luni am
reuşit să o convingem pe M ax că grădina este casa ei,
iar casa noastră W .C.-ul ei. . -
__ Fă ceva, te rog. l-am im plorat pe Dragom ir. În ­
cearcă s-o salvezi. Plătesc oricît.
__ Mai întii, legaţi cîine, a ordonat dresorul. V-adue
lo un lan ţ rezistent. .
Max îl privea pe D ragom ir cu adoraţie şi dadea ne­
buneşte din coadă. Cine a spus oare că anim alul acesta
este inteligent ? .
A doua zi, D ragom ir şi-a făcut apariţia cu u n lanţ
«ros de fier — şterpelit poate de la v reun vapor a
IVint m ătu ra noastră cu coadă pe genunchi, a înfipt-o in
păm înt în fundul curţii şi a legat-o cu lanţul pe m icuţa

■, — Bun, a declarat el. Aşa să răm înă tot tim pul. Să


mânînce o dată-n zi. Să nu se apropie nim eni de el.
I Inim ile noastre sîngerau. __ _
— D ar va plînge, am p ro testat eu fără hotarire. o-a
obişnuit cu oam eni în ju ru l ei. Va plînge...
— Să plîngă, a spus B alaurul Dragomir. Io nu perm it
nici un răsfăţ. . . . . „ ,
D ragom ir ăsta este un tip care intim idează^ d ar are
multă autoritate. Oricum nu m i-a plăcut. Avea dinţii gal-
Bjoni, ca fap t divers.
Şi-i etala către m ine, încercînd din nou sa m a con-
I viugă că ar fi fost m ai sim plu p en tru toate părţile inte-
I. resate dacă aş fi vîndut-o pe Max. Oricum, nu era un
B xihnauzer în m iniatură, susţinea el, ci^ un schnorrer 1 în
m iniatură, în cel m ai bun caz, aşa că ce rost avea să
aruncăm banii pe ea. Am ju ra t pe tot ce-i m ai sfînt că
K\ om respecta întocm ai instrucţiunile lui, că vom^ face
lorice ne va cere, num ai să nu ne-o ia pe M ax de lingă noi.
— Bine, a consim ţit el. Deci daţi încoa 1 500 de lire.
M ax a început să urle în cătuşele ei. îşi dăduse pînă
I Iu urm ă seama.
în după-am iaza aceea, urlam cu toţii. Copiii^ au va-
I
zut-o pe M ax ofilindu-se în exilul ei din grădină şi ini­
mile lor s-au înm uiat. P ărea a tît de nefericită, de sin­

1. Schnorrer (idiş) = profitor.

73
gură, de părăsită. In cele din urm ă, R enana a fugit suspi
nînd şi s-a aşezat pe păm înt lingă M ax în tr-o m anifesta?
de solidaritate. A m ir, care este m ai m are şi m ai înţelept
s-a ţin u t de m ine să dau drum ul cîinelui num ai puţin
dar am răm as neînduplecat.
— îm i pare rău, am spus eu. Am p rim it instrucţiuni
— Num ai zece m inute, a in terv en it m ititica Cine
m inute, atunci.
Pînă la urm ă, m -am înduplecat. Fie, cinci m inute ş
nici o secundă în plus. M ax a in tra t în casă ca o fu rtu n ă
ca un Prorneteu dezlănţuit şi aproape că a lu at pielea dej
pe noi. Şi-a petrecut noaptea în patul lui Am ir, ghem u
indu-se sub p ă tu ră alături de el şi hrăn in d u -se cu stafid
şi pantofi. D im ineaţa a sunat Dragomir.
— Ce făcut cîine az-noapte ?
— Bine, am spus eu. Grozav.
— L atră ?
— Las’ să latre.
M ax era ghem uită la pieptul m eu, cu o ureche la tale
fon şi se juca cu ochelarii mei. D ragom ir îmi explica inc
o dată cit de vital era să respectăm regula, m ai ales laj
început, să o ţinem pe M ax legată, să-i dăm de m încar
o dată pe zi şi să nu ne apropiem în nici un chip de ea
Sigur, am spus eu. Absolut. A scultă-m ă, dom nul
Dragomir, cheltuiesc o avere cu educaţia acestui cîine ş
nu am de gînd să stric totul cu m îinile mele.
Dragom ir a înţeles cum stă treab a şi a fost satisfăcu
Am pus receptorul în furcă, am scos firul dintre dinţi
lui M ax şi m -am aşezat oftînd uşurat.
Pe la prînz, A m ir a n ăv ălit în casă gîfîind :
— R.ept c*e ! — a strig at el. Dragom ir.
Am înşfăcat-o pe M ax de pe pian, am alergat în gră
dina şi am legat-o cu lan ţu l de ancoră. Cînd a sosit dr
sorul, stăteam cu toţii în ju ru l mesei, cinînd cum se cu
vine.
— U nde-i cîine ? — a în tre b at Dragomir.
Unde să fie ? — a răspuns nevastă-m ea. în gră
dină, unde îi este locul.
- Bun, a zis el. Să n u-i daţi drum ul !
Niciodată, am zis noi, d rep t cine ne lua, şi am ţin u t-
pe M ax în fiare pînă cînd a plecat Dragom ir, după car

74
Itm lăsat-o în casă, la budincă. M ax era încântată, dacă
im chiar d erutată. Nu prea putea înţelege acest nou re-
Uiin în care era înşfăcată şi legată de par ori de cîte ori
Şe arăta om ul-balaur şi eliberată de îndată ce pleca.
Treaba a m ers, totuşi, vreo săptăm înă ; se obişnuise deja
ip fugea singură în grădină de îndată ce-1 auzea pe D ra-
goinir venind. în ce m ă priveşte, încercam o deosebită
Hiitlsfacţie creatoare de pe urm a im aginării rapoartelor zil­
nice p en tru Dragom ir privitoare la progresele cîinelui. în
ziua în care M ax a tras faţa de m asă jos cu veselă cu tot,
|-nm ridicat chiar salariul p entru a ne linişti conştiinţa.
Apoi, D ragom ir, a făcut greşeala vieţii lui. A v en it
Uenra.
De la Zulu a pornit totul : îl m uşcase pe poştaş de
picior şi D ragom ir fusese chem at să-i dea o lecţie. Apoi
n-a gîndit că, dacă tot e prin preajm ă, ar putea să treacă
|fl pe la noi. S-a dus în grădină, s-a întors, a tre c u t prin
bucătărie şi a m ers direct în cam era copiilor. Acolo a gă-
n1t -o pe M ax în braţele lui Am ir, amîndoi stînd în pat,
privind la televizor şi ronţăind alune.
— A sta înseam nă grădină ? — a u rla t Dragomir. Asta
înseam nă legat ?
— Ne pare rău, a spus Am ir plonjînd sub pătură. Nu
lie aşteptam să veniţi...
Eu unul am fugit în baie, am sărit sub duş şi am în­
ceput să cînt cît m ă ţineau puterile. M ititica, totuşi, a
prins curaj şi s-a a v â n ta t:
— La naiba cu grădina dum itale ! — a ţip at ea d rept
Iu faţa tiranului. M ax nu e un prizonier, să ştii, e un
c lin e ! Şi nu facem un lagăr de concentrare din casa
noastră !
— S înteţi ţicniţi, a rem arcat D ragom ir sec. De-acum
o să se uşureze totdeauna în casă.
— Ei şi ? Eu va trebui să fac curat după ea, nu dum -
■ ta ta !■
Şi din acea zi, M ax se lăfăie din nou legal în fotoliile
noastre, urm ărită îndeaproape de nevastă-m ea cu cîrpa
In mină. Şi m ănîncă supă şi ciocolată, şi noi o răsfăţăm
lot tim pul, şi ea se uşurează peste tot, şi am term inat
cu grădina, cu lanţurile, cu toate.

75
CĂLDURI

A venit ziua cind M ax a început să arate deodatj


un interes neobişnuit faţă de cîini. D in cînd în oinc
sărea pe pervazul ferestrei dînd din coadă frenetic j
scoţind lă tră tu ri scurte cu dublu. înţeles. Mă uitam afari
şi cînd colo, ce să vezi, toţi cîinii din c a rtie r se adunaserj
acolo, uitîndu-se înăuntru. Zulu, ciobănescul negru car
locuieşte în josul străzii, ne-a invadat de-a d reptul curte]
şi a încercat să forţeze obloanele.
B alaurul D ragom ir a lăm u rit m isterul pentru noi : 1
Ce v-agitaţi a tît ? — i-a spus nevesti-m i. Căţeaua
e-n călduri.
— Cum ? — a în tre b at nevasta. Ce vrei să spui ?
— Drăgosteală, a inform at-o Dragomir. V rea să se cin
pleze. Voia să spună „să copuleze“, fireşte. Se pare ci
vara aduce cu ea şi un alt tip de căldură, iar Max lui
în seam ă sem nalele N aturii, ca să spunem aşa. Chiar ş
copiii şi-au dat seam a că M ax trece prin tr-o criză.
Taţi, m -a în tre b a t Am ir, de ce se înnebuneşte
Max Vi se ducă afară la cîinii aceia ?
— Fiule,^ a răspuns tatăl, vor să se joace cu ea.
— A devărat ? — a spus Am ir. Credeam că vor să
aibă relaţii sexuale cu ea.
De fapt, a folosit un cuvînt mai scurt, dar n-aş vrea
să-l repet, chiar cu realitatea vieţii prezentă în faţa ca^
sei. In scurt tim p, adm iratorii au devenit a tît de num e^
) oşi, încît era im posibil să ieşi afară dacă n u erai înarmaţi
cu o m ătură cu coadă. Cîinii bolteau g ardul grădinii şi
se m işcau în cerc sub geam ul lui Max. N e-am lu p ta t cii
hoardele de îndrăgostiţi, am aruncat cu apă în ei şi ara
întins sîrm ă ghim pată peste poarta grădinii, pe care ini
am oraţii au ros-o în cîteva m inute. O dată am aruncat
cu pietre în Zulu şi el le-a a ru n cat înapoi. Ia r Max, su j

76
ciul acela pierdut, stătea în fereastră ca un m anechin
utr-o v itrină cuprins de pofte.
! •— Taţi, m i-a spus Am ir, ce-ar fi să-i dăm drum ul ?
— Nu, i-am răspuns eu, sîn t şi aşa destui cîini pe lume.
— D ar este înnebunită să iasă afară şi să...
A folosit cuvîntul acela din nou.
— Nu, am răspuns eu neînduplecat. A r trebui să se
Considere căsătorită. Nu adm it pozne extraconjugale.
' D ar pasiunile erau de acum aprinse. D ulăii de afară
mi organizat u n cor bărbătesc şi au început să se lupte
jn tre ei, în tim p ce M ax îi în cu raja de la fereastră. S itu a­
ţia ne scăpa din m înă. Scum pa noastră mică şi prostuţă ■
nu mai m înca şi nu m ai dormea, ci visa doar la iubiţii
fl toată ziulica. Tînjea num ai după ^pcazia de a fi fertilă
i,.| a se înm ulţi.
P ărerea nevesti-m i despre ea a fost scurtă şi la obiect :
I' — Târfă !
Desigur cauza acestui zbucium erotic era fap tu l că
Max era foarte frum oasă. E ra în tr-a d e v ă r m inunată, cu
Ochii ei blînzi şi lum inoşi şi blana ei albă ca zăpada. Am
liotărît, de aceea, să salvăm biata făp tu ră din ghearele
propriei sale pofte şi să-i reducem sex-appeal-ul tunzîn-
ilu-i coama. Am in tra t în legătură cu firm a care oferă
aceste servicii şi a doua zi au sosit doi specialişti, care au
Udat o potecă prin corul m asculin şi au dus-o pe M ax la
tuns. M ax s-a lu p ta t ca o m ini-leoaică, pînă cînd, depă­
şita ca num ăr şi deşteptăciune, a fost tîrîtă spre oraş în ­
teţită de lătrătu rile de protest ale adm iratorilor ei, care
au u rm ă rit furgoneta pînă la periferia Tel A viv-ului.
Noi am răm as acasă cercetîndu-ne conştiinţa.
— Ce altceva puteam face ? — am oftat eu, ridicîn-
ilti-mi ochii spre cer. Doar e încă m inoră.
M ax a noastră n u s-a m ai întos niciodată de la coa-
for. Doi specialişti com plet epuizaţi au ven it a doua zi
cu un şoarece m are şi roz. N-aş fi crezut niciodată că
Max era a tît de m ică în interior. F ără păr, se transform ase
Intr-un m anechin de m odă ale cărei tră să tu ri proem inente
sînt oasele. Rafi a su g erat s-o rebotezăm Twiggy. O glum ă
foarte nesărată, trebuie să recunosc. Ea însăşi, şoricica
noastră purpurie, m urea aproape de ruşine din cauza noii

77
ei înfăţişări şi nu m ai vroia să ne vorbească, se uita nui
mai pu reproş pe fereastră...
Apoi s-a p etrecu t incredibilul.
P oarta de fier a grădinii păcatului a fost scoasă di
ţîţîn i de năvala noilor legiuni. Cîini furioşi săreau la fe
restrele noastre zi şi noapte. Dacă înainte toţi cîinii di
cartier o asaltaseră pe Max, acum fiecare cîine celibat
din lum e încerca să ajungă la ea. M i-amintesc" de do
eîini eschimoşi care veniseră direct de la Polul Nord s
se drăgostească cu Twiggy.
S-a dovedit că fără blană, M ax era chiar m ai sexy
Com iseserăm o greşeală f a ta lă : acum era goală puşcă
Şi încă expusă la fereastră ! T ransform aserăm casa noas­
tră în tr-u n m agazin porno.
Cînd unul d in tre adm iratori, o ditam ai b ru ta, a sm uls
clanţa uşii cu o lovitură, am chem at repede poliţia îna­
inte ca dulăii să taie firele telefonice. Intenţionam să le
cerem să vină să-i aresteze pe huligani, dar linia era
ocupată. Cercul asediatorilor s-a strîns şi m ai tare, pen­
tru că problem a sexuală este foarte acută. Răfi a propu­
să dăm foc tufelor din grădină şi să ne retragem cu Twiggy
pînă la prim ul oficiu poştal sub acoperirea flăcărilor, aşa
cum se procedează în serialul Tarzan atunci cînd atacă
aborigenii. Intre tim p, totuşi, Zulu sărise de pe acoperiş
şi năvălise în bucătărie, cu o am eninţare clară în ochi i
„Intîi o violez pe Twiggy, apoi îl term in pe ochelarist".
L-am atras în tr-u n duel desperat, onoarea fam iliei mele
fiind în joc, în tim p ce M ax alerga în ju ru l nostru, spri-
jinindu-1 în mod evident pe Zulu. L ătrătu rile sălbatice
au atins o nouă culm e. Mica m ea fam ilie s-a ascuns în
spatele mobilei răstu rn ate, în tim p ce afară dulăii ne luau
cu asalt, trăgînd în direcţia noastră...
— Hai, zise nevasta gîfîind şi albă ca varul, dă-le-o
pe Max...
— Niciodată, am zis şi eu gîfîind. Nu voi ceda nici­
odată şantajului !
Şi apoi — stiloul încă îmi m ai trem ură în m înă pe
cînd scriu — chiar cînd ni se term inase m uniţia şi totul
părea pierdut, lă tra tu l a încetat afară şi plutoanele de
cîini au dispărut la fel de repede cum au apărut. P rudent,
am scos capul afară şi am ciulit urechile ca să aud trom -

78
el ele cavaleriei, care de obicei soseşte în ultim ul m om ent
neutru a-i salva pe colonişti de scalpare, dar nu se vedea
urm 5 de s a lta re organizata. Trebuie să h un
niracol obişnuit sau ceva asem ănător.
A doua zi, D ragom ir ne-a spus ce se m tim plase .
__ Ştiu, a spus el, la prînz se lasă arşiţa peste oraş.
Q afa ţ
Acum to tul a re in tra t în m onotonia cotidiană^ Ş oaie-
rrle p u rp u riu s-a transform at într-o căţeluşă alba ca za-
pada interesată num ai de oameni. N u aruncă nici m acar
o privire clinilor din cartier şi ei îi răspund m acelaşi fel.
Zilele trecu te l-am văzut pe nefericitul de Z ulu trecind
pe lingă ea pe stradă : a ignorat-o complet. M ax nici nu
S-istă p e n tm el. Se pare, totuşi, că el este p ărin tele mn-
cilor schnauzeri nelegitim i pe care n aşteptam cu toţii,
dacă luăm în consideraţie sem nele fiziologice.
CA ÎNTRE VECINI

I n tr-o seară stăteam confortabil acasă cu unj


v raf de reviste în faţă, cînd cineva a su n at la uşă. M ii
titica s-a u itat la m ine, apoi din nou la rev ista e i,’aşa că
m -am sculat să văd cine era. E ra o pereche plăcută la
înfăţişare, în ju r de patruzeci şi ceva de ani, în papucii
o -au pi ezentat d re p t Dov şi Lucy Gross de peste d ru m j
s-au scuzat p e n tru ora tîrzie şi au în tre b a t dacă pot
in tre p entru o clipă.
Le-am deschis uşa să in tre şi s-au dus d rep t în sufraj
#ei ie, au dat ocol pianului şi s-au op rit în faţa cărucio­
ru lu i pentru ceai.
Iiiie ■ a strig at Lucy triu m făto are către soţul
ei. Nu au m aşină de cusut !
— Pei fect ! i-a răspuns Dov. P erfect, tu ai cîş,
tigat. Dar d ata trecu tă eu am avut d rep ta te : nu au Brii
tannica“.
— Ticălosule ! i-a replicat Lucy. N -am spus nici­
odată „B ritannica“ — ci num ai că au o enciclopedie şi
că arată ca nişte snobi.
Pe naiba ! A r fi tre b u it să te înregistrez, asta-i !
— Păcat că n-ai făcut-o !
M -am gîndit că a r fi m ai bine să in te rv in înainte de
a se^ lua la bătaie şi le-am propus să luăm cu toţii loc
şi să discutăm calm ca nişte persoane adulte. Dov şi-a
scos pardesiul şi a răm as în tr-o pijam a de bum bac albas-i
tră cu dungi.
Locuim exact vizavi de dum neavoastră, a expli­
cat el, indicînd blocul de peste drum . Acolo, v e d e ţi? La
e ta ju l doi. Ei, noi avem un binoclu fantastic — l-am
cum părat anul tre c u t în Hong Kong.

80
__ A ha ! — am spus eu. Japonezii sîn t foarte pricepuţi
la chestii de-astea.
— T ipul acesta de a p arat m ăreşte de douăzeci de ori,
ne-a adus la cunoştinţă Lucy, aran jîn d u -şi o buclă re ­
belă. P utem vedea cu el totul, pînă la cel m ai m ic d eta­
liu din casa dum neavoastră. Aşa că ieri, Dov a su sţin u t
ni form a aceasta în tunecată din spatele pianului este o
maşină de cusut şi eu am fost gata să pariez că nu este,
nici altfel n -aţi pune o vază de flori pe ea. D rept care.
In cele din urm ă, i-am spus : Ş tii ce, hai să m ergem acolo
sl să vedem cine are dreptate.
— Absolut, am încuviinţat eu. E singurul m od de a
►pune capăt unei astfel de dispute. Şi asta-i tot ?
— Nu, a o ftat Dov. Mai sîn t şi draperiile acelea înflo­
rate pe care le aveţi la ferestrele dorm itorului. Cînd le
trageţi n u putem vedea nimic.
— îm i pare rău, am spus eu. Le tragem num ai ca să
nu in tre soarele dim ineaţa...
— Ei, n u vă învinovăţesc, spuse Dov. V reau să spun
că nu trebuie să ţin eţi seam a de noi. S înteţi în casa dum ­
neavoastră, la urm a urm elor.
R elaţiile fuseseră definitiv stabilite. M ititica a adus
ceai şi biscuiţi.
— Mă în tre b dacă gum a de m estecat este încă acolo,
n spus Dov, băgîndu-se sub m asă şi pipăind p a rte a de
dedesubt cu degetele. E ra gum ă roz.
— G albenă !
— Roz 1
începuseră din nou. O pereche a tît de drăguţă, de ci­
vilizată şi nu puteau discuta cinci m inute fără să se
certe. S-a dovedit, pînă la urm ă, că gum a era verde.
Deci, de fap t n u erau a tît de infailibili.
— T ipul acela care v -a vizitat aseară, a explicat Dov,
a pus-o aici. O persoană înaltă, distinsă, dar cînd aţi pă­
răsit cam era p e n tru u n m in u t a scos gum a din gură şi
a lipit-o sub masă.
— Ce grozav ! a chicotit m ititica. C hiar că vedeţi tot.
— Noi n u avem televizor, a explicat Dov. Aşa că
n-avem la ce ne u ita seara. Nu vă deranjează, sperăm ?
— Nu, de ce n e -a r d eran ja ?
M ititica a adus fructe şi îngheţată.

81
I1 iţi cu ochii pe tipul care vă spală geam urile, ne­
s fă tu it Dov. Vă foloseşte after-shave-ul.
V reţi să spuneţi că puteţi vedea şi în baie ?
Nu în to ată ! Num ai suportul p e n tru prosoape
o p arte a duşului.
N e-au atras aten ţia şi asupra noii noastre dădace.
Aşază copiii în pat, ne-a spus Lucy, şi după zecd
m in u te este şi ea în pat cu p rietenul ei.
Ţ ţţ ■ am făcut eu. Se vede aşa de bine în dormi-i
torul n o stru ?
Da, doar draperiile ne cam deranjează, cum v-anii
spus. ^
— D ar soarele...
Ştiu, ştiu, a spus Dov, cu o urm ă de nerăbdare îrrf
voce. C onstituie o neplăcere, dacă îm i perm iteţi să măi
exprim aşa. '
— Dov ! — a exclam at Lucy. Fii a te n t la m aniere .
j ^ ci_a> a SPUS' Dov, ridicîndu-se. Ei, ne-a făcut plă-J
c e ie să vă cunoaştem în carne şi oase. Deşi sînteţi puţi:
m ai gras decît credeam , a adăugat el, întorcîndu-se spre;
mine. A veţi o ditam ai burtă, ştiţi ! V-aş recom anda S'
ţineţi regim.
— M ulţum esc !
— P e n tru puţin. Sîntem doar vecini !
Am prom is să m enţinem legătura şi au plecat. Uni
m in u t m ai tîrziu s-a aprins lum ina în a p artam en tu l lo r '1
apoi figura lui Dov a ap ă ru t la fereastră cu binoclul la
ochi. I-am făcut cu m îna şi el m i-a răspuns cu un ges'*
ce însem na „nu m ă bagaţi în seam ă, sim ţiţi-vă ca acasă“
— Ce oameni ferm ecători, a spus nevastă-m ea. Si
a tit de fam iliari.
. P a> am zis eu. S în t ca nişte vechi prieteni. Am sen-j
zaţia că ne cunosc de ani de zile.
TELECOMPLICAŢII

U n cetăţean israelian care călătoreşte în stră in ă ­


tate se sim te destul de ru p t de ţa ra sa natală. D in eînd
in eînd poate vedea h a rta Israelului p e n tru cîteva se­
cunde la televizor, poate prim i o revistă israeliană veche
sau o scrisoare de acasă în care se spune că îi vor scrie
mai m u lt data viitoare. Cam asta-i tot. F iie şte că m ai
există totuşi şi telefonul. U n in stru m en t foarte la înde-
mînă, foarte util, nim ic nu se poate com para cu el pen­
tru stabilirea unui contact im ediat cu m em brii fam iliei
L cei apropiaţi, cei intim i, cei scumpi. Scum p se potri­
veşte — o convorbire de la New York, de exem plu, te
costă opt dolari m inutul.
— Ah, la naiba !
C etăţeanul israelian aflat în stră in ă tate respiră adine,
ridică receptorul din m ica şi sim pla sa cam eră de hotel
şi form ează 009723 cu un deget ferm . Ţ r rr -ţrrr-ţrrr, face
m ult încercatul şi fidelul instrum ent. Voi discuta num ai
chestiunile arzătoare cu nevastă-m ea — m ă pregătesc
eu — altm in teri convorbirea asta îm i va m înca toată v a ­
luta de care dispun. Totul în regulă acasă ? Copiii sînt
b in e? Bun. E u sînt bine, draga mea,, da, vin acasă _cît
pot de repede, n u plăti im pozitul pe casă încă, m ai e
timp, pa-pa, asta-i tot. Cel m u lt trei m inute, scu rt şi
plăcut...
G ata !
— Alo, se aude o voce fam iliară şi piţigăiată de cea­
laltă p a rte a oceanului. Cine e»?
Este fetiţa mea, Renana. O căldură m are îmi cu p rin ­
de inim a.
— B ună, scum pa ! — ţip eu în receptor. Ce faceţi ?•
— Cine e ? — întreabă R enana. Bună.
— Aici e tati !
83
— Ce ?
— Tati, aici e tati ! Mami e casă ?
— Cine-i a c o lo ?
— T ati !
— T ati al m eu ?
Da, tati al tă u ! D ă-m i-o pe m am i, iubito !
A şteaptă un pic... Tati, ascultă tati...
— Da !
— Ce faci ?
Bine, foarte (bine, unde-i m am i ?
Eşti în A m erica acum, în Am erica, n u -i aşa ?
— Da, dar m ă grăbesc...
— V rei să vorbeşti cu A m ir ?
N u pot să spun nu, p en tru că aş jigni-o.
Bine, d ar repede ! Pe curlnd, scum po !
— Ce ?
— Pe curînd, am spus !
— Cine e ?
— Dă - 1 pe A m ir !
— Pe curînd, ta ti !

— Dă - 1 pe A m ir odată, ce naiba !
— Am ir, unde eşti ? T ati vrea să vorbească cu tine '
A m m r! ■
— Bună, ta ti !
— Bună, băiatule, ce faci ?
— Bine, d ar tu ?
— Bine. T otu-n regulă, A m ir ?
— Da.
— Splendid.
O scurtă tăcere. Cred că am epuizat totul
— T ati !
— Da.
R enana vrea să vorbească cu tine.
îm i im aginez un contor de taxi, ceva m ai m are, p
care cifrele se schim bă nebuneşte — clic __ 360 lire
clic — 396 lire — clic — 432 lire — clic...
— Tati, ascultă tati... i
— Da !
— Teri... ieri...

84
— Ce s-a în tîm p lat ieri ?
— Ieri... aşteaptă un pic ! Am ir, lasă-mă să vorbesc
cu tati ! T ati, A m ir m ă îm pinge.
— Dă-o pe m am i repede !
— C e?
— O vreau pe m am i !
— A şteaptă un pic... Ieri...
— Da !
- Ieri... ieri... m ă auzi ?
— Da, te aud, ieri, ce s-a în tîm plat ieri, ce s-a în -
Iim p lat ieri, ce s-a în tîm p lat ?
— Ieri M oshik n-a venit Ia grădiniţă.
U nde-i m am i ?
— C e?
— M -a-m -i !
M ami nu este acasă. Tati, ascultă tati...
— Da, ce ?
— Vrei să vorbeşti cu A m ir ?
— Nu, mersi.' Pa-pa, scum po !
— Cine ?
— P a — pa !
— Ieri...
In acel m om ent convorbirea s-a în tre ru p t brusc. Poate
ca am atins furca ap aratu lu i sau m ai ştiu eu ce. Ochii
Imi sînt îm păienjeniţi, inim a îm i sîngerează, sîngele îmi
Îngheaţă. In stru m en tu l stricat sună vesel — şi aud vo­
cea politicoasă a operatoarei : Convorbirea dum neavoas­
tră costă 166 dolari şi 70 cenţi, dom nule K itchen. 1

1 Kitchen tengl.) = bucătărie.


ALARMA LA SPĂLĂTORIE

M - a m tre z it la unu dim ineaţa la răg etu l unui leu


am t. Zgom otul venea de afară şi părea să continue. Am
atins-o uşor cu cotul pe nevastă-m ea :
’ 7~ *_am tip a t în urechi. Auzi zgom otul ?
A larm a, a m orm ăit m ititica -cu ochii închişi J e fu ­
iesc spălătoria.
Am fost de acord că probabil asta ar fi, m i-am tras
p ern a peste urechi şi am încercat să adorm din nou dar
inim a îmi batea nebuneşte p en tru că mă gîndeam că poate
avem şi noi ru fe acolo şi cine ştie ce se va întîm pla cu
ele. l-am dat din nou un cot nevesti-m i :
— Ce facem ?

a d u d , f m i e ! a a ^ '* * * ' * n e™ stă- " “ - * > « să-m i


M -am uitat pe fereastră. O m aşină decapotabilă albă
staiea m faţa spălătoriei cu faru rile aprinse. A larm a era
înnebunitoare şi devenea din ce în ce m ai asurzitoare.
m închis fereastra şi am văzut alţi oam eni din ju r fă-
cind la fel. Zgom otul era, categoric, neplăcut. Ne-am pus
tam poane în urechi, n evastă-m ea şi cu m ine, si am încer­
cat sa. adorm im, dar curînd a sunat telefonui :
— Va rog, a spus o voce răguşită. V-am văzut la fe­
reastra adineaori. E la spălătorie, nu ?
— Da. Hoţii.
— Din nou ?
E ra a treia sau . a p a tra oară în u ltim a ju m ătate de
an In noiem brie au sp a rt p u r şi sim plu uşa de fier cu
i-.te bai oase. Le-a tre b u it aproape o oră şi toată lum ea
din j U r a fost asurzită de zgom otul loviturilor. Aii cură­
ţa t locul pînă la u ltim a pereche de şosete m urdare.
86
A doua zi, b ă trîn u l dom n W ertheim er a com andat un
(ililon special de oţel p e n tru spălătoria lui şi hoţii au fost
obligaţi să taie toate verigile pe rînd. T reaba a d u rat
Btnă în zori şi ne-a ţin u t pe toţi în tr-o m are tensiune,
pentru că nim ic n u se poate com para cu zgomotul făcut
de ferăstrău pe m etal. Te în tre b i cum de îl suportă şi
hoţii. Apoi, acum vreo două săptăm îni, b ă trîn u l W erthei­
mer a in sta la t u n sistem de alarm ă ex trao rd in ar de in­
genios, cu circuit electronic şi know how olandez. A re ce­
lule fotoelectrice, infraroşii şi toate cele, care pun în
Lfuncţiune o sonerie de alarm ă la sim pla atingere a unui
deget.
— De ce n aib a nu taie firele, o dată ce sîn t în ă u n tru ?
I — a bom bănit vocea răguşită. îi voi scrie prim arului.
I Plătesc im pozitele şi v reau să dorm !
— La farm acie se vînd chestii de acelea din ceară
[ pentru urechi. L uaţi două contra alarm ei.
— Am luat, a spus R ăguşitul. N -ajută.
— Oh, am spus eu. Ei, atunci nu ştiu. D ar cine-i la
I telefon ?
A închis im ediat. N u voia să fie am estecat, se vede
treaba. M -am u ita t afară. Doi bărbaţi scunzi trîn d ăv eau
i In faţa spălătoriei, ia r unul, coleg de-al lor, stătea pe um e­
rii altuia şi m ăsura ceva cu o ruletă. Nu in traseră încă şi
I alarm a u rla de-ţi spărgea tim panele. Olandezii ăştia sînt
ţ foarte serioşi cînd este vorba de asem enea ap aratură.
Philips şi ceilalţi.
— Ce-ai spune de un sandviş ? — am în treb at-o pe
I nevastă-m ea, dar ea dorm ita înainte. Avusese o zi grea
I cu copiii. V ecinul m eu, F elix Selig, a n ăv ălit în casă,
[ arătînd în eîn tăto r în pijam aua sa roz şi cu ochii roşii :
— Ce zici ? — am în tre b at eu. Crezi că o să ţin ă aşa
I toată n o aptea ?
Cînd vine vorba de electricitate, F elix este un adevă-
[ rat e x p e r t ; îşi schim bă siguranţele singur cînd se ard.
Mi-a explicat situ aţia : dacă alarm a funcţionează pe baterii
[ atunci to tu -i în regulă, ele urm înd să se term ine în circa
[ einci-şase m inute. D ar dacă este conectată*la reţeau a elec­
trică naţională...
— D um inica trecu tă au sp a rt u n m are m agazin de
I mobilă din zona de nord a capitalei, m i-a spus Felix,

87
şi trei sistem e de alarm ă japoneze au u rla t cîteva o
în treru p ere. Oam enii de pe stra d a aceea au crez
că îşi ies din m inţi. Le-a stric a t de-a d rep tu l dum inic
Pînă la urm ă s-au topit firele. B ăieţii au cărat tot c
labalîcul cu nişte cam ioane furate...
Se spune că există o nouă bandă adezivă care 3
h PeŞte în ju ru l ferestrelo r : le izolează erm etic şi el
m ină curentul. F elix a prom is să-m i facă rost de u
eşantion de la fra tele său m ai mic, cel care s-a însur
cu sora tipului acela de la m agazinul universal, în ianua
n e trecut. Ţ înăra pereche tocm ai s-a întors din tr-u i
\o ia j din O rientul în d ep ărtat. Se pare că au făcut o că
lătorie nem aipom enită. In stradă, alarm a era acum în
soţită de un nou zgomot şi pîlpîiri de lum ină brăzdat
zidul casei. Hoţii puseseră în funcţiune un ap arat d
sudură. Se adunaseră cîţiva trecători, care căseau gur,
cu degetele băgate în urechi...
L-am în tre b at pe Felix cam cît credea că vor plăt
asigurările în tr-u n asem enea caz şi m i-a spus că puteai
scoate cam 60 la su tă de la ei, dar net. Se zvoneşte c
b ătrîn u l W ertheim er vrea- să vîndă spălătoria, p en tr
( ă-i dă prea m ultă bătaie de cap. G inerele lui conduc,
spălătoria în m om entul de faţă, dar el vrea să-şi in
vestească banii în pro p rietăţi im obiliare. Am pregăti
cîte un sandviş şi am deschis o cutie cu m ăsline.
Am văzut-o pe doam na S htuptzich de vizavi des
chizînd fereastra şi strigînd ceva, dar n-am auzit nimi
din cauza zgom otului. Şoferul din decapotabila albă s-
dat jos şi i-a strig a t şi el ceva. Selig susţine că a în
treb at-o :
— Ce te priveşte, m adam ?
U n n ă tă rău grosolan. D oam na Shtuptzich s-a să tu ­
ra t şi a închis repede fereastra. D eodată, am auzit o
explozie puternică care a lu m in at to t cerul. C îteva mi-'
n u te m ai tîrziu alarm a s-a în tre ru p t. T ăiaseră în cele
din urm ă firele. E ra şi tim pul.
H ai la culcare, a şoptit m ititica. E aproape dim i­
neaţă... *
Mai aveam de dorm it două ore şi jum ătate. M i-am
tras p ă tu ra peste ochi. Cred că va trebui să schim băm
spălătoria.

88
ÎNTOARCE-TE, GOLDSHTIK,
TOTUL ESTE IERTAT

y
\.

în tr e b a r e a privind cine i-a cerut lui Shlomo


b o ldshtik să zugrăvească dorm itorul nostru frăm în tă încă
lut reaga fam ilie. N evastă-m ea susţine că îi făceam nopţi
(Ic* coşm ar din cauza petelor de pe tavan, în tim p ce eu
ini am intesc doar rem arca ei : „U ită-te la pereţii ăştia,
Vilta-te num ai la pereţii ăştia !“
Oricum , în tr-o dim ineaţă m ititica a zărit doi zugravi
Mi scări şi găleţi la uşa soţilor Selig şi pe loc i-a atras
•Jn cursă cu in v itaţia de a ne zugrăvi dorm itorul. Ei
Shlomo G oldshtik şi aju to ru l său, M ahm ud — au spus
un, voi* veni joi dim ineaţă la 7 :30. C hestiunea banilor a
riîmas deschisă, d a r noi le-am dat în avans 200 lire pen-
Iru vopsea.
Au v e n it joi la 7:10. M ahm ud a îm p răştiat cu delica­
teţe ziare străin e peste m obilă, iar pe duşum ea exem ­
plare din The Jerusalem Post. Apoi au în ălţa t o scară
m ulticoloră, şi-au legat batiste în ju ru l feţelor îm potriva
prafului şi au răzu it trei pereţi şi ju m ătate din tavan.
Apoi au dispărut.
G oldshtik şi M ahm ud vreau să spun, nu tav an u l,_sca-
ia, ziarele sau prafu l de sub picioarele noastre. La înce­
put, am crezut că s-au dus probabil să cum pere vopsea
■a alte lu cru ri necesare, dar, după vreo tre i zile, am în ­
ceput să ne alarm ăm . Este greu de dorm it în tr-o cam eră
plină de glaspapir. Este şi m ai greu să te scoli şi să te
găseşti în praf pînă la glezne, p e n tru că G oldshtik ne-a
cerut în m od expres să n u m ăturăm , căci p rafu l v a con­
stitui un m ijloc de apărare n a tu ra l îm potriva stiopiloi
de var. Aşa că n-am m ătu rat, d ar unde era G oldshtik ?
— P ă re a un b ă rb a t a tît de voinic, m edita n ev asta în
ti p a tra zi, cine ar fi crezut că se va evapora aşa uşoi ?

89
Apoi s-a dus la soţii Selig şi le-a găsit casa în ac
eaşi stare : scara părăsită, găleţile, prafu l şi nici ur~
de G oldshtik. Cei doi zugravi nu lucraseră decît o jura
tate de zi şi la ei, şi M ahm ud tocm ai în treb ase dacă
cum va lapte în casă p en tru că a r dori un pah ar de laplj
în fiecare dim ineaţă, cînd au d isp ăru t în întunecim e
prînzului. •
Mai m ult, soţii Selig m erseseră în vizită la fam ili
Friedland în R am at Gan sîm băta trecu tă şi, de îndată c
in tra se ră în sufragerie, văzuseră sub o scară în ălţată ser
nele trecerii lui G oldshtik. Se pare că începuseră lucru
în R am at G an la circa zece m in u te după ce începuser
la noi. M ahm ud s-a a ră ta t o săptăm ână m ai tîrziu, a ex
plicat că nev asta lui şi a lui G oldshtik erau la spital,
răz u it tocul unei uşi şi n -a m ai fost v ăzu t vreodată.
— E phraim , m i-a declarat nevasta, zugravii ăştia sîn
ţicniţi.
S-a dovedit că nu erau ţicniţi deloc. O scurtă invest
tigaţie pe teren a relev at urm ele lui G oldshtik în nu m
p uţin de opt a p artam en te din c artieru l nostru. Se pt
că acestui m uncitor harnic îi displace p u r şi sim plu
refuze o com andă în sezonul fierbinte de vară, aşa
apare peste tot la ţanc, aşază scara, răzuieşte un pic p,
ici, cîrpeşte pe colo şi îşi ia tălpăşiţa în căutarea un
noi teren u ri fertile.
In tr-u n loc l-a u aşteptat, în tr-u n d eşert de moloz
cutii de vopsea, tim p de tre i luni, pînă cînd G oldshtik
a p ăru t în tr-o seară pe la şase, a inspectat pereţii şi
declarat : „Sînt uscaţi".
Apoi a m ai d at u n s tra t şi a d isp ă ru t p e n tru şa
luni. A re m ulţi clienţi Shlomo G oldshtik al nostru. N
lasă niciodată vreo adresă în u rm a lui : urm ează stri
linia „nu-m ă-căutaţi-vă-caut-eu". M ahm ud n u spune
mic, fum ează num ai chiştoace în tim p ce am estecă vo;
şeaua .
M eşteşugul lor este de prim a m ină. Tocm ai ăsta-i lu c r
cel m ai exasperant — că nim eni n u -i a tît de priceput c
G oldshtik, îndeosebi la uşi şi praguri. Este destul de n 7
plăcut că lasă toate uşile din casă aşezate pe două scaun
deşi, desigur, poţi sta pe ele după ce s-au uscat. Zeci d

90
Ictime de-ale lui G oldshtik au cinat pe uşi orizontale
luni în şir. _ . .
Zilele trecu te ne-am dus să-i vizităm pe soyii bpiegei
|| am descoperit că se adaptaseră la aran jam en tu l s c ă ­
rii-şi-găleţi din colţul salonului. A firm au că aduce a arta
'm odernă, n u-i a ş a ?
Ne-am apucat să discutăm îm preună lum ea lui bhiom o
fcoldshtik. Este realm ente un tip sim patic, foarte politi-
■cos şi aşa m ai departe. A rată totuşi destul de^ obosit, nu .
Ks le’ adevărat că nu ştim cum se deplasează, p e n tru ca
nimeni nu l-a văzut vreodată sosind. A pare deodata la
[Uşă cu scara şi cu M ahmud.
— L o c u ie ş te p ro b a b il î n t r - o f u r g o n e tă , a s u g e r a t
l'Y iedlander, c a să se d e p la s e z e m a i u şo r. E s te la fe l de
g reu d e ţ i n t u i t ca u n d ip lo m a t i tin e r a n t. P r o p r ie ta r u l
Uneia d in tr e p r o p r ie tă ţile s a le a b a n d o n a te a în c e r c a t
0 dată să-şi ream intească tră să tu rile p en tru un p o rtre t-
l'obot al poliţiei, dar nu a reuşit. Am îndoi poartă batiste
pe faţă, vă am intiţi doar.
H aim anale ?
— Nu, a spus Spiegel la adunarea noastră generala,
numai că nu v rea să-şi piardă sursele de venit.
Noi, copiii scării lui G oldshtik, num ărăm 110 m em ­
brii în acest m om ent. D eţinătorul recordului este un dis­
tins scriitor care are un tavan n eterm in at de 18 luni,
1după cum indică ziarele de pe podea. Com parînd notele,
( uin descoperit că, în general, G oldshtik răzuieşte cel pu­
ţi n un perete şi jum ătate, bea un pah ar cu lapte, duce
■ ra ra în altă cam eră şi o ia din loc. _
Am v o tat să num im asociaţia noastră, a clienţilor
abandonaţi, „Cavalerii M esei-uşi“ şi ne-am apucat să dis­
c u tă m chestiuni adm inistrative, cum ar fi felul în cuie
reuşeşte G oldshtik să dispară, din ce trăieşte, cum face
el să adune o asem enea grăm adă de scări.
__ Pesem ne că are un calculator, a rem arcat F ried lan -
I (Ier, preşedintele nostru. A ltm interi n -a r p u tea să fie atît
' de eficient.
în ceea ce priveşte m ijloacele, G oldshtik subzistă de
I pe u rm a aconturilor, fiindcă nu apucă niciodată ziua de
plată.
91
Conform rap o rtu lu i anual al com itetului nostru ex
euliv, G oldshtik a început o dim ineaţă obişnuită (29 m
cu şapte (!) ap artam en te noi, unul din ele la Nazare
Se zvoneşte, de asem enea, eă M ahm ud a fost zărit zile
trecute jucînd ping-pong în tim p ce a ra n ja tocurile uş
lor în H erzliya.
—- Om ul este un geniu, a declarat nevastă-m ea într-
seară, p rin tre găleţile adunate în dorm itor. A r fi put;
să fie cineva, poate un m are pictor.
I ictor pe naiba ! începusem să m ă cam sa tu r de ace
praf care îm i strica fiecare zi de viaţă. M ititica priv
lucrurile cu un m oral m ai ridicat, cosind chiar o draper!
drăguţă p e n tru scara din sufragerie, p e n tru că nu se ş t’
niciodată, G oldshtik a r p u tea să se întoarcă într-o Ir
nă zi.
N u se-ntoarce, afirm ă Ernu Selig. A făcut o op
raţie estetică şi s.-a ascuns undeva.
Oricum , „Cavalerii M esei-U şiw au întocm it planu
serioase. Sîntem în tr-o legătură p erm anentă unii cu alţ
pe firu l nostru special client-către-client. De îndată 1
G oldshtik este z ă rit undeva, îl îm presurăm cu cîini
„O peraţiunea M ichelangelo41. F ried lan d er îi va strig a pri
m egafon : „G oldshtik eşti încercuit. P re d ă-te !“ Vor urm
negocieri îndelungate. G oldshtik va prom ite să ternii:
su frag eria şi să se întoarcă a doua zi p e n tru uşi dacă
punem la dispoziţie o m aşină cu şofer. P e n tru nim ic |
lume, G oldshtik ! A rtistu l asediat îl va oferi pe M ahmu
ca ostatec. Nu ! D ar are nevoie de terebentină. îţi adu
cern noi, Goldy ! Spre seară, i se strecoară un bidon c
lapte. La cădere-a nopţii, G oldshtik m ută scara în bai
şi stinge luminile...
Ei, visuri deşarte. Cînd ultim atu m u l va expira şi fo
ţele noastre vo r invada casa, nu vom găsi urm ă de Goldsft
tik. La acea oră va răzui un zid în Holon, iar trupei
noastre se vor retrag e pe scara cu trep te, se vor du
acasă desperate şi vor da cu şu tu l în găleată.
PENTRU CINE BU BU IE LĂZILE

C-)înd doarm e om ul eel m ai bine ?


Conform cercetărilor ştiinţifice, pînă la 5:25 dim inea-
ţn. P înă la acea oră om ul obişnuit este în p a t şi doarm e
[b u ştean , dar la 5:25 se trezeşte u rlîn d la zgom otul unui
cutrem ur. Dacă ascultă atent, totuşi, îşi dă seam ă că zgo­
motul este, de fapt, o com binaţie de m ai m u lte elem en­
te, cum ar fi un raid aerian, o năvală de bivoli, un bu-
£ huit de tu n e t şi h u ru itu l a zece tancuri plus u rle tu l unui
M’iirzan răn it, avîntîndu-se în aju to ru l fiului său...
O ra 5:25 dim ineaţa.
Fiecare om care doarm e reacţionează în felul său. U nii
■ Îşi îngroapă capul adînc sub pernă şi se roagă încet. A lţii
Har din p a t şi încep să bată cam era în lung şi în lat.
I In ce m ă priveşte, o atac pe n evastă-m ea şi m ă lu p t cu
I t a pînă cînd reuşeşte să aprindă lum ina şi să m ă con­
i' vingă că nu am un coşmar...
T otul durează num ai 90 de secunde. Apoi o voce m as­
culină tu n ăto are em ite ceva a s e m ă n ^ o r cu un răg et şi
■ coşmarul se m u tă în josul străzii.
— N u pricep cum a tît de p uţini oam eni pot reuşi să
( facă a tîta gălăgie, m i-a spus vecinul m eu, F elix Selig, de
[ Iu fereastra sa, în tr-o dim ineaţă la ora 5:25.
Priveam la m ica dar u n ita echipă de jos, form ată din
■ şoferul cam ionului de gunoi, u n tip cocoţat pe g iăm ada
■ (Ic gunoi şi încă doi care cărau lăzile din curte. Doai pa-
[ Icu lucrători de la salu b ritate văzîndu-şi de treabă, ai
I spune, d ar tehnica lor de producere a gălăgiei este extrem
I d e sofisticată şi pusă la punct pînă la u ltim ul detaliu.
■ Omul de la volan conduce exclusiv în priză directă, lăzile
■ hIiP trase cu zgomot pe pavajul curţii, iar cei ce le trag

93
se ceartă a tît de strid en t şi furios, incit sim ţi că în ori
m om ent lasă totul baltă şi se iau la bătaie.
D ar nu, dacă asculţi cu atenţie, îţi dai seam a că ei a
doar o discuţie amicală, chiar dacă, după o regulă nescri.
a jocului, nim eni n u poate începe să vorbească înain
ca cei doi care cară lăzile să fi ajuns în interio ru l curţj
la circa 30 de paşi de camion. N um ai atunci se pot î
toarce şi zbiera către şofer :
— IUHU ! — încep ei. CE-AI FĂCUT ASEARA, H A ;
Şoferul îşi scoate capul afară şi m ugeşte în zorii pu'
purii ai dim ineţii :
m T ~ IUHU ! AM STAT ACASA SI NE-AM UITAT L
TELEVIZOR. D A ’ TU ? j
— AM VĂZUT UN FILM CU ÎMPUŞCĂTURI i PLL
DA ACŢIUNE ! UN FILM DUR DA TOT !
Vecinii noştri, ale căror ferestre dau spre curtea in
terioară, susţin că cei doi cărători discută ocazional cheş
tiu n i profesionale în tre ei :
' OH, OH ! — u rlă unul d intre ei către coleg
său aflat la distan ţa de ju m ătate de m etru. LADOIU’"
ASTA A FU RISIT CÎNTAREŞTE O TONA AZI. HA ?
— TE CRED, FlR TA TE ! ASTIA HALESC BINE P
STRADA ASTA !
D oam na K alanyot, care locuieşte chiar deasupra 1
cului de depozitare a lăzilor de gunoi şi care este, g
urm are, destul de nervoasă, a deschis fereastra întK-o di­
m ineaţă şi a strig at către scandalagii :
— Linişte, per^ ru D um nezeu ! Linişte ! De ce face'
un asem enea tărăboi în fiecare noapte ?
LA NAIBA, MADAM, a u rlat politicos un călător
ASTA-I N O A PTE? E CINCI DIMINEAŢA, SA ŞTIŢI]
— Voi suna la poliţie ! — a in te rv en it Felix Selig
la care cei p a tru gunoieri aproape că s-au prăpădit d
rîs :
— SIGUR CA DA ! i-au strig at lui Felix. SI UND
CREDEŢI CA GĂSIŢI UN CURCAN LA CINCI JU M ?
TE DIMINEAŢA, HA ?
Sînt ţipi veseli, aceşti p a tru gentlem ani m unicipali
cetăţeni hotărîţi, care îşi apără principiile şi nu accept*
ordine de la nim eni. De pildă, în tr-o zi am lu a t conta

94
i D irecţia salu b rităţii p e n tru a le cere să facă ceva în
Secătură cu aceste cutrem ure de la ivirea zorilor,
t — Vă înţeleg, m i-a spus şeful direcţiei cu com păti­
mire. A şa-i şi la m ine acasă în fiecare dim ineaţă. în gro­
z ito r, n u ?
Apoi am trim is o petiţie către au to rităţi, sem nată de
fiecare fam ilie din cartier, cerîndu-le să-i roage frum os
[ pe cei p a tru scandalagii din zori să n u dea d rum ul lăzi-
1 lor de gunoi de la m ai m ult de doi m etri. N u am p rim it
nici u n răspuns. Fem eia de serviciu a soţilor Ziegler, o
lată cu num ele de Ethroga, n e-a spus că ne pierdem tim -
[ pul de pom ană ; era vecină cu u n u l din cei p atru , cel ce
I face pe grozavul pe grăm ada de gunoi, şi ştia precis că
doi m in iştri încercaseră să în tre p rin d ă ceva, d ar că, în
> final, fuseseră fo rţaţi să dem isioneze şi să se întoarcă în
klbbutzurile lor.
Pe deasupra, m edicii ne avertizează — pe noi !
asupra consecinţelor grave ale zgom otului. V ătăm area
[structurii creierului um an, afirm ă ei, va fi irep arab ilă şi
se va p u tea tran sm ite urm aşilor...
Ne putem im agina urm aşii : surzi, m uţi şi lipsiţi de
creier pînă la u ltim u l strănepot, aruncîndu-ne o priv ire *
plină de reproş şi dispărînd în păduri. Nu, am decis noi,
I ceva treb u ie făcut ! Bine, dar ce ?
Dacă n u-i poţi învinge, afirm ă Ziegler, alătură-te^ lor,
} şi aici el are dreptate, p e n tru că, deşi n u ne-am gîndit
niciodată să ne alăturăm lor, ne sim ţeam p u ţin vinovaţi.
L Vreau să spun că cei p a tru bravi m uncesc ca nişte robi,
! in tim p ce noi, burghezi î'ăsfăţaţi, dorm ităm în patu rile
noastre pînă la 5’25 dim ineaţa. Am decis de aceea să în-
I cercăm o abordare psihologică...
Două zile m ai tîrziu, am auzit urm ăto ru l dialog :
— IUHU ! aceasta venea de la şeful grăm ezii de gu-
i noi — E TOT MAI RECE DIM INEAŢA, HA ?
— IUHU ! — din curte — PU N E UN PULOVĂR,
f BATRÎNE !
— UN PULOVĂR ! UN PULOVĂR, AUZI ! DE UNDE
L SA IAU UN PULOVĂR, HA ?
Asta era pontul care ne trebuia. Am acţionat pen-
I tru binele nostru, al strănepoţilor noştri, pentru pace.
I Am făcut o chetă şi doam na K alanyot a m ers şi a cum -

95
p a ra t un splendid pulover de lină, m ăsura cea m ai m
pe care o aveau, iar Felix Selig, condus de Ethroga, 1
dus la adresa şefului grăm ezii. D elegaţia i l-a oferit
mod solem n din p a rte a tu tu ro r vecinilor, îm preună
urările de bine şi pace pe păm înt dim ineaţa, şeful a fo
m işcat, i-a m u lţu m it lui Felix de m ai m ulte ori şi
spus că abia aşteaptă să le spună colegilor săi...
In. dim ineaţa u rm ătoare am sărit din p at înfricoşai
— *IUHU ! — l-am auzit pe sef tu n în d din vîrfu l gr
m ezii de gunoi, AICEA STAU AIA CARE M I-AU CUM
PA RAT PULOVĂRUL ! AICEA STAU !
— FRUMOS DIN PARTEA LOR ! — i-a strig at so
ferul. FOARTE FRUMOS, DOMNUL SA -I TINA SANA
TOŞI !
Apoi a u rm a t b u b u itu ra finală. Cu inim a plină de mîn-
drie sub puloverul său nou, şeful a a ru n cat lada în sus
în tr-o explozie de bucurie. In cădere, aceasta a lovit j
altă ladă aşezată pe m arginea gardului şi am îndouă at
răsu n a t pe caldarîm ca două ghiulele de tun. De atunci
am răm as surd de urechea stingă şi, ca urm are, dorn
acum destul de bine pe p artea cealaltă.
O INSTITUŢIE EXCLUSIVISTĂ

>Jă pătrundem în te a tru pe la in tra re a actorilo


şi să scăpăm de b ă trîn u l p o rtar care strig ă : „Hei, und
v reţi să m ergeţi ?“ Urcăm repede pe scări. In fa ţa no
tră se află un lung coridor unde întîlnim un num ăr
adulţi, d in tre care unii s-ar p u tea să fi absolvit chiar li
ceul, d ar care sîn t îm brăcaţi acum în tr-o com binaţie d
zdrenţe vechi şi m u rd a re şi se m işcă de colo-colo, m o '
m ăind liniştiţi cuvinte scrise de altcineva cu o sută d
ani în urm ă. în căm ăruţe m ici, de-o p arte şi de alta a
ridorului, se află alţi adulţi care îşi m înjesc cu fard fe]
ţele, îşi lungesc nasu rile cu bucăţi de ceară sau îşi bag
perne în pantaloni. Apoi un b ă rb a t chel, cu ochi vioi î
v îră capul în ău n tru şi strigă nervos :
— A scultă-m ă, v rea u să m ori repede, fără zvîrcoli
fără ochi daţi peste cap, cu faţa la a lta r şi n u la public
O bate pe M aria-A ntoaneta uşor peste m înă şi plea
grăbit. Apoi se aude un zgomot asurzitor şi un tînă
parcurge coridorul în fugă, strigînd :
— Cinci m inute !
— Să m ă pupi undeva, Schlesinger, strigă îm părat
Napoleon, sorbind ceai de m uşeţel îndulcit cu m iere di
term osul său personal. Apoi face gargară cu el — g-
grr, grr...
O casă de nebuni în to ată regula.
în plus, aici chiar şi paznicii sîn t nebuni.
în tr-o m ică gheretă din faţa azilului, stă o femei
cu o priv ire hăituită, care rep etă fiecărui trecăto r ce vin
la fere a stra ei :
— Da, e la m ijloc. U n loc foarte bun, dom nule,
mijloc, la mijloc, la m ijloc.
La in tra re a în sală, stă o epavă nervoasă care îi şo
teşte ajutorului său :

98
— A du a rm a ta ! Balconul este aproape g o l ! Sună-1
pe m aior şi spune-i să trim ită un pluton de recruţi...
Cocoţat deasupra scenei, un b ă rb a t n eras apasă in d i­
ferent pe butoane, fără m ăcar să-şi ridice ochii de pe zia­
rul de sport din faţa sa. In culise, în u m bra unei spînzu-
rători stilizate, papa P e tru I, gîrbovit de vrem e, în odăj-
(llile sale albe, se adresează astfel un u ia d in tre pajii săi :
— Hei, Joe, dă-m i douăzeci de lire, m îine la prim a
oră iau u n avans...
— N -am nici un ban ! — strigă m icul paj. N u în ţe ­
legi, n-am nici un ban !
Mă apropii de S fîn tu l P ărinte.
— S înteţi dom nul Y arden Podm enitzky, n u -i aşa ?
— Da, prietene.
Sim t un im bold irezistibil să-i spun ceva am abil. Se
pare că este o p arte a tra tam e n tu lu i aplicat în această
instituţie. D ar în ce l-am văzut ?
— A ţi fost m in u n at în u ltim a reprezentaţie, dom nule
Podm enitzky, m orm ăi eu. Am plîns ca un copil, de se
uita to ată lum ea la m ine.
— Aşa, răspunde actorul cu răceală. Deci ceilalţi n u
au plîns.
— A u plîns, au piîns, şi încă cum, to t tim pul, toţi
au plîns în treg actul doi...
— Eu n u joc în actul doi.
— Poate că... de asta au şi plîns.
U ite, acum este trist. Să m ă îndepărtez repede pînă
nu m ă în treab ă dacă nu cum va cred că se observă în
scena în care cîţiva d in tre credincioşii săi depun ju ră -
m întul de credinţă că el este, de fapt, în g rijo rat de soar­
ta călugăriţei nurlii...
Fugi dom nule, fugi cit m ai este tim p. A ltfel s-a r pu­
tea să ajungi ca el. Boala de aici se ia.
TRENUL SPRE PETERSBURG

A . fost, desigur, o greşeală fatală să-l abordăm


pe Y arden P odm enitzky în u m bra spînzurătorii. A fosj
făcută o legătură, a fost creat un ra p o rt um an im pru
d en t care ne? va ţine strîn şi pînă la sfîrşitu l vieţii sau
cel puţin, pînă la finele acestei cărţi. U rm ătoarea întîl-
n ire cu actorul a av u t loc în stra d a Dizengoff din Te
Aviv, la in iţiativ a a rtistu lu i :
— Nu am term in a t in te resa n ta noastră conversaţie d
acum cîteva zile, m i-a spus Podm enitzky, luîndu-m ă d<
braţ. C hiar aţi fost im presionat de jocul m eu din ,,Ca<
frunzele prim ăvara" ?
— Da, ch iar foarte m ult, am răspuns eu, deşi n u vă
zusem acea piesă fascinantă. A ţi fost m inunat, dom nule
Podm enitzky.
— Ce înţelegeţi p rin asta ?
— C o lo sa l!
— Unde aţi sta t ? A ţi auzit bine ?
— N-am p ierd u t un cuvînt. Cu dicţia dum neavoas
tră, dom nule Podm enitzky...
— H aideţi să stăm p u ţin jos şi să bem ceva rece.
M i-a învins slaba m ea opoziţie şi m -a tîrît în tr-o ca-,
fenea din apropiere. Am încercat să m ă scuz, zicînd c
u rm a să m ă întîlnesc cu un anum e Salzm an la prînz,
ceea ce era adevărat, dar a d at din um eri spunînd : „Nu
face nimic, va aştep ta cîteva m inute". A com andat c îl
cm ceai fierb in te şi a început să discute subiecte de in-
teres m ondial, cum a r fi rep rezen taţia sa de vineri sean
în faţa unui public de sindicalişti.
— Mi-a făcut plăcere să vă întîlnesc, am ^pus eu ri-
dicîndu-m ă. E în tr-a d e v ă r păcat, d ar trebuie să pled
acum. Am o în tîln ire la prînz.

100
— N um ai u n m o m e n t! — a spus Y arden Podm enitzky,
trăgîndu-m ă înapoi. C redeţi că eu n u am o întâlnire ?
Cu toate acestea, sta u aici cu dum neavoastră. D ar să n u
mai vorbim despre m ine. V orbiţi-m i despre dum neavoas­
tră. M -aţi văzut în „P iticul rîios" ?
— Nu, am răspuns eu, încă nu, d ar săptăm îna vii­
toare o voi vedea negreşit. Şi acum, vă rog să m ă scu­
zaţi. Salzm an pleacă la prînz.
— Ştiţi, nu am un rol m are în „P iticul rîios", dar eu,
Yarden Podm enitzky, vă spun că este totuşi un rol. Şi
ce r o l ! A şteptaţi num ai, vi-1 voi citi, m ai în tîi fără să-l
Interpretez.
Zicînd acestea, a băgat m ina sub flanelă şi a scos un
mii de h îrtie.
— Poate altădată, am spus eu. Acum treb u ie să-l
tntîlnesc pe Salzm an.
— A ctul trei, scena doi,, a citit Podm enitzky.
Un dom n bine îm brăcat se apropie dinspre d rea p ta :
„Scuzaţi-m ă, dom nişoară, cînd pleacă tre n u l spre P e te rs­
burg ?“ C aterina N ikolaevna : „Mîine dim ineaţă, dom ­
nule." D om nul bine îm brăcat, încet : „Ce păcat, dom ni­
şoară, realm ente, ce păcat." Iese. Ei ?
— Ei ? S-auzim rolul !
— A sta-i rolul. Cum vă place ? Nu-1 găsiţi c a p tiv a n t?
— D esigur, am răspuns eu. Nu sună rău. Vom m ai
vedea. D ar acum trebuie să m ă scuzaţi.
— A scultaţi-m ă ! Nu rostesc decît aceste cîtev a cu­
vinte în „P iticul rîios" şi totuşi eu, Y arden Podm enitzky,
vă spun că acesta-i u n rol, u n Rol, dom nul m eu ! M arele
regizor rus S tanislavski m i-a spus odată : „Nu există ro ­
luri m inore, num ai scriitori m inori". Aş fi p u tu t obţine
cu u şu rin ţă rolul principal, d ar ştiu că exact în asem e­
nea ro lu ri m ici tale n tu l m eu atinge apogeul.
— F oarte bine, am spus eu, dar acum treb u ie să fug
la Salzm an.
— Acum aţi vrea, probabil, să ştiţi cum abordez acest
rol. Stanislavski m -a în v ă ţa t că n u poţi înţelege cu ade­
vărat un personaj fără a-1 diseca. Nu ajunge, dragă p rie-

101
tene, să ştii rolul pe dinafară. T rebuie să cunoşti m enta
litate a personajului, visele sale, chiar şi dacă cum va su
feră de insom nie. T rebuie să te u n eşti cu rolul, să
descom pui, prietene. Dacă nu poţi face asta, nu vei x
niciodată actor. Aşa că atunci cînd l-am lu at pe dom nu
bine îm brăcat la disecat, m -am în tre b a t : Cine eşti,
unde vii, unde te duci ?
— La Salzm an, am răspuns eu. Dacă nu-1 prind acum;
va treb u i să m ai aştep t două săptăm îni.
_ — Poate este u n tip robust, poate este invalid, cin<
ştie ? Poate este u n crim inal. T re p ta t el a început s;
p rin d ă contur în inim a m ea. M ărturisesc că, tim p d<
aproape o săptăm înă, am b îjb îit în întuneric, dar deo
dată, în tr-o dim ineaţă lum inoasă, m -am tre z it şi m -an
au zit strigînd : E bondoc, bondoc, bondoc ! T rebuie să fii
bondoc ! T rebuie să fie cu cel p u ţin 3 cm, 'înai scund decî1
m ine. Acum vă în treb aţi probabil cum o să realizez asta
Stanislavski m i-a spus odată : „Nu orice contorsionis
este şi actor, d a r orice actor este un contorsionist.44 în ­
ţelegeţi ? Dacă doresc cu to t dinadinsul, pot fi un pitic
u n bibelou de porţelan pe scenă. Şi dacă v reţi să aflaţ
totul, poartă şi u n pince-nez ! P e n tru că este prezbit. Ni
p rea tare, două dioptrii, cel m u lt trei. N u m ai este tină]
şi are destul de m u lt p ăr alb la tîm ple. U n pic de lum ­
bago, p uţin ru j n u m ăru l 3 pe nas, asta-i tot. Ştiţi, nu -m i
plac p rea m ulte accesorii.
— Zilele trecute, am în tîln it această personalitate re-i
m arcabilă la autogara centrală. A cesta este „dom nul bin*
îm brăcat", am strig at eu, l-am u rm a i în autobuzul de
H aifa şi, fără să-m i iau ochii de pe el, i-am absorbit în-i
treag a personalitate. C redeţi că e bogat ?
De unde să ştiu ? N u cunosc pe nim eni în Haifa,
— Nu, amice, n u e bogat ! S înteţi surprins, aşa-i
A scultaţi-m ă pe m ine, n u este b in ecuvîntat cu m ulte bu­
n u ri lum eşti şi toată în făţişarea sa de om „bine îm bră­
c a t44 este o im postură. P erfect, are un a p artam en t de
două cam ere şi jum ătate, poate un bordei cu o fereastră.
D ar asta-i tot, amice, şi el o ştie, o ştie !

102
— D ragă M aestre, realm ente...
— Ş tiu ce v reţi să spuneţi : De ce o în treab ă pe C ate-
fltia N ikolaevna despre tre n ? Şi chiar credeţi că îl in te ­
resează cînd pleacă tre n u l acela ? N u fiţi naiv. P u r şi
Nlinplu trebuie să în treb e ceva, a ltm in teri sim te că
îşi iese din m inţi. Vedeţi, aici este m om entul în care in ­
tervine personajul, suferind, e te rn a suferinţă. P e n tru că,
Iu urm a urm elor, cit tim p poate sup o rta un om singură-
Ialea în tr-o gară ?
— P în ă la prînz.
— Acum p a tru luni s-a d e sp ărţit de n evastă-sa şi asta
l-a distrus com plet. N u în exterior, oh nu, n u o arată, ci
o coardă s-a ru p t în su fletu l său. O adora pe fem eia
aceea, n u din cauza frum useţii ei — M argaret n u putea
fi n um ită o frum useţe desăvîrşită — ci d ato rită fem ini­
tăţii ei arzătoare, pasiunii ei toride, care îl înrobiseră. Iar
Jn acea noapte fatală, cînd s-a întors obosit de la c u rtea
de justiţie...
— O Doam ne, toate acestea fac p arte din rol ?
— în acea noapte fatală a auzit voci în salonul al­
bastru. A m ers în v îrfu l picioarelor şi a găsit-o pe M ar­
garet în braţele lui Stanislavski. N -a scos u n cuvînt, d ar
toată tin e reţe a lui fericită i s-a p e rin d at p rin fa ţa ochilor
— satul, plopii, vechiul cim itir, fieraru l gîrbovit, frizerul.
— Salzm an...
— Da, şi Salzm an şi p rim a lui iubire, fata m o ra ru ­
lui, inundaţia. A ieşit discret în v îrfu l picioarelor şi după
două săptăm îni a in te n ta t acţiune de divorţ. M icul V la­
dim ir a răm as cu m am a lui. U n copil plin de com ple­
xe. N u are poftă de m încare, priveşte în gol cu ochii
speriaţi...
— A scultă-m ă, Podm enitzky...
— Am term inat. Salzm an a plecat oricum . Acum în ţe­
legeţi de ce îi spune C aterinei N ikolaevna : „Ce păcat,
dom nişoară, realm ente ce p ăcat.11 Iese. N u după tre n re ­
gretă eL „Ce e un tre n ?“ — m -a în tre b a t odată S tan is­
lavski. Nu, dom nule, în această propoziţie sim plă el^ a
concentrat to ată înţelepciunea om ului de rîn d care în ­

103
fru n tă tirania. Şi acum voi in te rp re ta rolul. Vei fi p
m a persoană care m ă vede în acest rol.
Zicînd acestea, Y arden Podm enitzky s-a dat înap
Şi~& ciufulit p ăru l şi a căzut în genunchi. Am profit
de această ocazie neaştep tată şi am făcut o încerca,
d isperată de a m ă face nevăzut pe o stra d ă întunecoas
Podm enitzky s-a lu a t după m ine, d a r am fugit într-î
casă din apropiere şi am găsit adăpost la o fam ilie nu
m ită Koenig, care locuieşte la etaju l doi.
UN ACTOR MEDIOCRU

D a, nu se m ai poate nega : Y arden Podm enitzky


liu este u n u l d in tre uriaşii scenei israeliene. P e de altă
parte nu este nici un actor prost. E ste m ediocru, şi
«coasta e şi m ai rău , fiindcă are am biţii de vedetă fără
« avea norocul acesteia. De aceea, Podm enitzky îşi fău ­
reşte un m ic ghetto în care tră ieşte singur cu geniul
«Au şi cu puţinele cunoştinţe pe care reuşeşte să le prindă
In cursă pe stradă. Şi încă ceva : nu in trep retează în to t­
deauna roluri mici. Cîteodată încarnează m ari persona­
lităţi pe scenele unor te a tre m ici, schim bîndu-şi în fie­
care scenă dom iciliul. La T eatrul N aţional joacă de re-
KUl i B ărbatul m înios II, un papă obscur sau trom pe­
tistul regim entului care vine clătinîndu-se şi gîfîind pe
Icenă aducînd vestea că lu p ta a fost pierd u tă şi că in a­
micul avansează spre Roma, la care Shaul Finkelstein,
îm păratul, îl înşfacă, îl scu tu ră cu p u tere şi îi strigă :
— Aşa veşti îmi aduci tu m ie, cîine ? G ardă, luaţi-1
ijl tăiaţi-i c a p u l!...
în fiecare seară, Podm enitzky este executat la sfîrşi-
lul actului întîi, după care trîn d ăv eşte în tr-o cafenea
din apropiere tim p de două ore pînă la lăsarea cortinei.
■1 chiar atunci, salută publicul îm preună cu întreaga
Kurdă pretoriană, unsprezece haidam aci cu totul. Y arden
Podm enitzky joacă de 35 de ani, d ar nu a fost niciodată
Clip de afiş.
în adîncul sufletului său, el ştie de m u lt că este în
■nod cert un actor m ediocru. E xistă cîteva sem ne evi­
dente. în prim ul rînd, salariul. El prim eşte în tr-o lună,
[Induzînd cîştigurile suplim entare, circa ju m ă ta te din

105
ce prim eşte în ălţim ea sa im perială, S haul F inkelste
in tr-o săptăm înă. D ar banii n u sîn t chiar a tît de im p
tanţi. Ceea ce îl irită pe P odm enitzky este fap tu l că
se taie replicile. Cele cîteva replici care sîn t scrise p
tru _el sîn t tăiate în tim pul rep etiţiilo r de către sădi
regizor.
CUM SE TAIE REPLICILE

I n p rim u l rînd, să definim conceptul de „replică*.


Actorul treb u ie să rostească cîteva fraze conform sce­
nariului. în m om entul în care regizorul se hotărăşte, din-
tr-un m otiv necunoscut, să taie o frază din rolul actorului,
cu devine im ediat replica în ju ru l căreia pivotează în tre a ­
ga piesă. P rin urm are, este dato ria sacră a fiecărui acto r
IA se lu p te ca un tig ru ră n it ori de cîte ori regizorul cel
Idiot încearcă să-şi folosească d rep tu rile sale vrednice
Ho dispreţ.
D urata luptei depinde de im p o rtan ţa actorului şi de
critica făcută regizorului de către I. L. K u n sta tte r cu
■ouă luni în urm ă. Lui Y arden Podm enitzky, de exem plu,
huliganul i-a scos replica din piesă în felul u rm ă to r :
REGIZORUL : U n m o m e n t! Podm enitzky, tre n u l cu
domnişoara iese afară ! Bine ?
PODM ENITZKY : Da, dom nule, am înţeles. Vă m ul­
ţumesc, dom nule. (Taie replica).
Acum, să vedem , de curiozitate, cum i se ia o replică
rienţială u n u i actor m ai im portant.
REGIZORUL : A scultă, Shm ulik, cred că excelenta
Iu in tra re a r fi chiar m ai expresivă dacă ai tăia replica
jCînd pleacă tre n u l p e n tru P etersb u rg ?“ Ce zici ?
ACTORUL MAI IM PORTANT : Cum doriţi, n u m ă
deranjează. Fac p a rte din v.echea gardă, dacă regizorul
lini cere să tai ceva, Shm uel G u tterm an taie. D ar de da­
ta aceasta, am im presia că, din punct de vedere em oţio­
nal, a r fi m ai în su fleţito r dacă aş în tre b a p u r şi sim ­
plu : „Hei, dom nişoară, aştep taţi tre n u l ?“
REGIZORUL : Bine. Spune : „Trenul, n u ?“ dar în
loaptă.

107
ACTORUL MAI IM PORTANT : Cum doriţi. (Rosteşte i
plica cu voce tare).
Şi acum vedeta.
REGIZORUL : O priţi, opriţi ! Scuzaţi-m ă, oam(
buni, p e n tru în tre ru p e re a acestei rep etiţii m inunate, d
m i s-a în tîm p la t ceva, ceva nem aiîntîlnit. Cînd domr
F inkelstein a ro stit adineaori fan tastica lui replică : „Ie
taţi-m ă, dom nişoară, cînd pleacă tre n u l p e n tru Pete:
burg ?“, am sim ţit ca şi cum o roată de foc îmi tre<
pe şira spinării şi n-am m ai p u tu t să m ă concentrez, a
de copleşitor a fost efectul. S haul F inkelstein n u are r
voie ca eu să m enţionez aici tale n tu l său colosal, in tu i
sa nem aipom enită şi im pulsivitatea sa extraordinară,
lităţi înnăscute care îi conferă sta tu tu l special de cel m
m are actor al u ltim elor tre i generaţii, d£*r m i se p a re ]
nu a r trebui să periclităm con tin u itatea unul spectacol j
o replică a tît de plină de forţă, p e n tru că există realm en
riscul ca spectatorul să fie la fel de tu lb u ra t cum a
fost eu, ori, Doam ne fereşte, a r p u tea suferi chiar u
şoc de pe urm a forţei absolute a desfătării sale artişti*
E vident, cine sîn t eu să vin aici şi să-i indic dom nul
F inkelstein ce să spună şi ce să n u spună în această pies
încerc însă num ai să îm i aduc o m ăru n tă contribuţie, si
form a u n e i, m odeste sugestii şi las decizia finală în ml
nile ex p erim entate ale dom nului F inkelstein ! Cîntării
întreaga situaţie, credeţi şi dum neavoastră că a r fi rec
m andabil să elim inăm această re p lic ă ?
VEDETA : Nu. (Totul răm îne ca înainte).
CINCI ZILE DIN VIAŢA U N U I ACTOR
DE DUZINĂ

Li J J N I : A ctorul de duzină se scoală devrem e,


ndcă la 7:30 dim ineaţa are rep e tiţie la studioul de r a ­
il in terpretează pe B aronul Rothschild din tinereţe
la m oarte în piesa „Celebrul binefăcător11. A ctorul
ii este în form ă, cu excepţia scenei m orţii, deoarece
uptea trecu tă a ju cat în „S m intitul11 şi s-a întors la
el A viv la 4:30 dim ineaţa, şi n u num ai atît, d a r în drum
re casă u n a d in tre prim adone a căzut din cam ion şi
căutat-o o oră întreagă. A ctorul tre m u ră de frig la
icrofon, iar vocea îi este răguşită, aşa că se h otărăşte să
am îne rep e tiţia de la radio p e n tru a doua zi la 6:30
m ineaţa, p e n tru că actorul de duzină are oră de balet
7, cu scopul de a se m enţine suplu. De la studio aleargă
T eatrul Mobile p e n tru rep etiţia cu „A ntigona11 lui So­
le. D upă „A ntigona11 trebuie să călătorească pînă la
Ibbutzul K far Schultheiss, unde conduce un festival care
archează um plerea rezervorului cu apă al kibbutzului.
0 lire prim ite pe ascuns ! M aşina kibbutzului n u so-
şte, aşa că se duce cu autobuzul. Deodată, îşi aduce
inte că nu a m âncat nim ic în ultim ele două zile, aşa că,
In fereastra autobuzului, cum pără de la un negustor
ibulant o sticlă de suc de fru cte şi o p ră jitu ră cu dizen-
rie încorporată. D in cauza cam ionului kibbutzului în-
rzie şi la şcoala la care conduce un grup de elevi în
«ierea unei reprezentaţii de sfîrşit de an (60 lire, plus
heltuielile). Seara, două spectacole cu „S m intitul11 la Ie-
Msalim.
MARŢI : La întoarcerea de la Ierusalim , tax iu l are o
■mă 'de cauciuc. Se doarm e în taxi pînă în zori, cînd ac­
rul de duzină m erge la studioul de radio, p e n tru a-1
icarna pe Rothschild. Cu to tu l neaşteptat, unul d intre
paratele de în registrare este liber, aşa încît se înregis­

109
trează şi actorul prim eşte 30 lire în cecuri. în tre timp
s-a schim bat rolul în „A nligona“. N u m ai joacă ro
Regelui, ci al fiului. în drum spre K far Shultheiss,
cam ionul plin de h urducături, îşi învaţă noul text. La
riferia capitalei îi cere şoferului să oprească cîteva m im
în faţa unei clădiri, urcă în grabă la e taju l doi şi ia
lecţie de canto. T otul este în regulă în kibbutz, doar
s-a dezlănţuit o ploaie cu grindină. D upă-am iază, încear
să tragă un pui de somn, dar este chem at de urgenţă
tea tru p en tru stabilirea repertoriului. Acolo stă cu ocl
închişi, p e n tru că nu este capabil să-i ţină deschişi. Sî
citite trei piese originale, dar, după p ărerea sa, toate si
extrem de plictisitoare, num ai bune p e n tru a te adori
Sim te o durere ascuţită în p artea dreaptă, dar nu &
tim p să-i dea atenţie, fiindcă la 6 conferenţiază la As
ciaţia Farm aciştilor despre „Scena scandinavă : Care es
secretul său ?“ (150 lire). în tim pul prelegerii, observă
public o fem eie gravidă care îi pare curios de familial
în pauză începe o discuţie cu ea şi descoperă că este (
ţia sa care a venit să-l vadă. Slut de acord că lucruri
nu m ai pot continua aşa ! în a in te ca prelegerea să ia sfî
şit, actorul leşină de durere şi cade pe podea. Am bulan
îl duce în goană la H aifa p e n tru spectacolul cu „Smi
tituT*. I se adm inistrează o doză de nitroglicerină, obţi
de două ori aplauze la scenă deschisă şi chem ări la ram
la sfîrşit. Deoarece tru p a răm îne peste noapte la Hal
îşi face apariţia la B alul Studenţilor spunînd bancuri,
m onologuri din rep erto riu l său. A re nevoie de bani pe
tru copilul aflat pe drum .
MIERCURI : U nul d intre conducătorii teatru lu i îl a
teap tă acasă. Shm ulevitz a a v u t un colaps ieri din cau
extenuării. Va trebui să-l înlocuiască în această seară
M acbeth la Tiberias. A tunci, pe loc, actorul de duzină ]
am înă lecţia de fonetică p e n tru poim îine şi învaţă roii
In tre tim p, au avut loc alte m odificări în „A ntigona“.
m ează să joace totuşi rolul Regelui. P rim eşte un teleJ
de la kibbutz : de ce n -a v en it acolo ? Şeful secţiei
litera tu ră de la radio i-a lăsat un m esaj cerîndu-i
sune în legătură cu o serie de lecturi. Ă ştia au resui.
Cu greu mai poate suporta durerea din p artea drea
M îine ar fi zi de salariu, dar nu poţi fi sigur nicioda

110
tîn ăr scriitor îl bate la cap de două luni rugîndu-1
-1 asculte citindu-şi opera. A ctorul îşi consultă progra-
til şi fixează o întîln ire p en tru a doua zi, fiindcă pen­
ii ziua cealaltă are program ată o otrăvire cu nicotină,
a, m îine în tim pul spectacolului din Tel Aviv, actorul
o pauză destul de lungă şi vor putea discuta liniştiţi
spatele scenei. Face treab ă bu n ă la Tiberias. N um ai
l care înţeleg bine ebraica observă că im provizează în
acbeth". D upă actul doi leşină din nou de durere. Este
Us repede la S pitalul M unicipal unde este operat de
ndicită. Se sim te m u lt m ai bine în actul trei. A djunc-
prim arului îl îm brăţişează în cabină şi îl num eşte
Pionier al culturii". Se întoarce direct la H erzliya. La ora
dim ineaţa încep film ările la „C ucerirea deşertului",
bacă rolul cru d u lu i colonel britanic.
JO I : La 7 dim ineaţa are lecţie de gimnastică,* d ar in-
m ctorul îl ceartă p e n tru indolenţă. îl sfătuieşte, de ase-
cnea, să alerge în fiecare dim ineaţă pînă la m arginea
raşului şi înapoi. K fa r Shultheiss îi cere ram bursarea
vunsului, aşa că trebuie să m eargă acolo şi să le regizeze
ectacolul, deşi urm a să joace în tr-o piesă de binefacere
n cadrul cam paniei „Bandele străzii aju tă P rim ăria". La
atru prim eşte câteva veşti bune : a) joacă rolul fiului
tnă la urm ă, b) i se plăteşte salariu l pe lu n a m ai (437,45
Ire). D in această sum ă n u prim eşte, de fapt, decît 11,45.
estul l-a încasat în avansuri în ultim ii doi ani. La spec-
icodul de seară este gata să provoace o agitaţie cînd, la
ceputul piesei „S m intitul", rosteşte replicile crudului co-
nel britanic. D in fericire nim eni nu observă nimic. în
Impui lungii sale pauze din actul în tîi îl aşteaptă tin ă ru l
"riitcr, arzînd de nerăbdare să-şi citească opera. Nu au
timp decît să fixeze o nouă în tîln ire p en tru ora 2 dim i-
oaţa la zahana, după reprezentaţia dată de actor p en tru
nznicii de noapte (44 lire). Q n d pleacă spre platoul de
Ilunare, p o rtaru l îi am inteşte actorului de duzină că
inMim două zile i s-a născut o fetiţă. în drum spre studio,
rnănîncă u n sandviş învechit şi pregăteşte un serial pen­
tru cercul lite ra r al em isiunilor radio în lim ba idiş cu
Urna „Problefne ale tîn ăru lu i te a tru ebraic". în studid
tiflă că toate scenele trase pînă acum trebuie refăcute,
pentru că asigurările plătesc. în tax iu l care îl duce acasă,

111
citeşte din poem ele lui Federico G arcia Lorca, pentru
ţine pasul cu lite ra tu ra m odernă. B uline colorate îi d
sează p rin faţa ochilor.
VINERI : La rep etiţia p e n tru Cyrano de B ergerac (ca!
a înlocuit-o pe „A ntigona“), este inform at că aseară
fost ales în consiliul sinagogii de ca rtie r şi că este invi
să vină la o şedinţă im ediat după repetiţie. U nul din
colegi îi ara tă actorului un instantaneu cu fetiţa lui, ca
are trei zile. Un copil foarte drăgălaş. Pe scară, aâcu
după un stîlp, îl aşteaptă tîn ă ru l scriitor cu creaţia :
Scriitorul este sătul de prom isiuni, vrea un răspuns cl
— da sau nu. A ctorul fixează o în tîln ire cu el p e n tJ
poim îine la 3:30 în faţa grajd u lu i de vaci din K far Sh
theiss. La şedinţă studiază Cyrano de B ergerac, deşi d
seară trebuie să joace la Eilat, pe cei doi ucigaşi
„M acbeth" p e n tru că K orkevitz, care pînă acum l-a
locuit pe Spernak, îi înlocuieşte diseară pe Zorchen7
care şi-a ru p t piciorul d n d au căzut decorurile pe el
drum spre Eilat. Bulinele colorate s-au în m u lţit sim ţit
d ar la ora 4 după-am iază actorul de duzină are o o
de lectură de tex te biblice cu acom paniam ent de o *
(60 lire). In drum sp re Eilat, leşină în jeep, d ar ceilal
actori cred doar că trage un pui de som n p e n tru că ar
rep u taţia unui leneş notoriu. Joacă rolul celor doi ucig
foarte convingător, aplauzele îl fac literalm en te să r
nască. După cea de-a p a tra reprezentaţie (a dat p atru
to tal : una la 6:30, a lta la 9:45 şi două la 1:15) actorul
duzină îi scrie soţiei sale o scrisoare şi m erge via platoul
film are direct la kibbutz să facă o în re g istrare pen
radio. în cam ionul kibbutzului îşi scoate carneţelul
notează p e n tru m iercurea viitoare : 3— 3:30 după-am i
somn.
UN MARATON LITERAR

A f a c e r e a a început cu o scrisoare din p artea unui


ascultător anonim care îşi exprim a satisfacţia faţă de
conducerea Radiodifuziunii israeliene p e n tru h o tărîrea de
a relua n u num ai em isiuni de varietăţi, ci şi opere li te-
rure ca, de pildă, rom anul lui Tola’a t S hani „F elicitări .
Conducerea Radiodifuziunii a acceptat com plim entul cu
recunoştinţă şi l-a felicitat pe actorul Podm enitzky, care,
trebuie am intit, citise din această carte în fiecare luni şi
m arţi de la 10:20 la 10:40 în cadrul program ului lite ra r
„O voce în pustiu". , x
D ar bucuria literaţilo r de la radio a fost de scurta
durată p e n tru că au descoperit repede că, de fapt, nim eni
nu solicitase vreo reluare. în plus, o verificare a te n tă a
program elor a scos la iveală fa p tu l că rom anul în discuţie,
conţinînd 203 pagini, fusese c itit continuu la m icrofon de
către Y arden Podm enitzky în ultim ii tre i ani şi jum ătate,
o perioadă nejustificat de m are, avînd în vedere faptul
că Podm enitzky citise în fiecare em isiune cite douăzeci de
pagini. Chiar dacă se iau în consideraţie desele în tre ru p e ri
care au loc atunci cînd este copleşit de^ em oţie chiar
şi atunci se ajunge, în trei ani şi jum ătate, la opt m u
de pagini...
© investigaţie urgentă făcută la nivel in terio r a aru n ­
cat pu ţin ă lum ină asupra afacerii. Toate indiciile au con­
dus la Y arden Podm enitzky, care s-a p răbuşit sub greu­
tatea probelor :
__ Am început să citesc „Felicitări" la începutul toam ­
nei anului 1970, a m ărtu risit actorul în faţa C om itetului
de anchetare. Am progresat frum uşel şi, în câteva luni,
am ajuns la capitolul final. Am av u t o copleşitoare sen­
zaţie de pierdere. Sînt un m are iubitor de lite ra tu ră şi.
In plus, prim eam 23 lire p e n tru fiecare lectură, o sum ă
mică, adm it, d ar im portantă totuşi p e n tru bugetul unui
aetor liber profesionist. Mi s-a păru t, de aceea, că ar fi
pacat sa term in această lectură a tît de curîrtd, aşa că an
început să citesc de la capăt. A treia oară am citit cartea
de la sfirşiţ, de la capitolul 18 la capitolul 1. A fost o
experienţă in teresan tă, deşi cea m ai m are lovitură anr
dat-o a p a tra oară, cînd am citit num ai paginile cu num ere
cu soţ A nii au tre c u t şi lucrul a devenit oarecum mono-j
ton. Din cînd în cînd, p en tru a însufleţi atm osfera, am
introdus in tex t cîteva scurte istorioare scrise de m ine şi
o dată, zău că num ai o dată, am c itit din greşeală rapor­
tul privind bugetul anual. Dar, perm iteţi-m i să adaug că
nici cea m ai m ică plîngere nu m i-a aju n s la urechi.
i a-rden Podm enitzky a fost m u strat sever şi i s-a or-,
donat să term ine lectu ra cărţii pînă la finele anului fis-
cal. curent. O în tre b a re tu lb u ră încă conducerea R adiodi­
fuziunii : cine este ascultătorul anonim a cărui scrisoare
a a ju ta t la elucidarea acestei afaceri sordide şi cum a des­
coperit el că Podm enitzky se repetă ? Aceasta răm îne o
enigm ă învăluită în m ister.
HIPNOTIZATORUL

Ţ in să vă spun că în tr-o zi, im presarul tea tru lu i


m i-a d at două bilete de favoare la un capăt de_ rînd. De
fapt, voise să ne onoreze, pe m ine şi pe nevastă-m ea, cu
locuri bune la m ijlocul sălii, dar am refuzat pe dată pen
tru că m ă tem eam că m aestrul se va uita prin gaura cor­
tinei, îşi va fixa privirea sa funestă exact asupra m ea şi
îi va spune asistentului său, în tim p ce întreaga sa const!
tu ţie se va cu trem u ra de u n rîs diabolic
— T ipul acela rigid, cu ochelari, din m ijloc
cîteva clipe o m arionetă neputincioasă în m îinile
ho-ho-ho !
N u-m i place acest gen de conversaţie. M-am^ simvi
neliniştit cînd cortina s-a tra s în tr-o linişte sinistră. Cînd
hipnotizatorul s-a apropiat de m icrofon, o agitaţie aproape
palpabilă a cuprins publicul. B ărbatul din dreap ta m ea,
un negustor de tim bre de origine croată, s-a u ita t la a r­
tist p rin binoclu. Intr-ad ev ăr, în apariţia m odesta a hipno­
tizatorului era ceva ciudat, ceva înfricoşător. P u rta un
smoching croit im pecabil, avea nasul acvilin şi cei doi ochi
adine în fundaţi în orbite priveau fix de pe faţa sa palida.
N evastă-m ea s-a lăsat pe spate pe scaun şi am auzit-o
respirînd greu. M i-a prins m ina tre m u n n d . M i-am sim ţit
inim a bătînd cu putere în gît, fără să ştiu m otivul.
__ Doam nelor şi dom nilor, a început b ă rb atu l cu pri­
virea fixă, în tr-o ebraică fluentă. Am plăcerea să vi-1 p re­
zint pe ren u m itu l hipnotizator, profesorul M ax .
Da, fireşte. P e n tru m om ent, acesta era doar tra n sla ­
to ru l Gideon, crainicul de la radio, care astfel scotea şi
el un cîştig suplim entar. Profesorul M ax arăta foarte res­
pectabil poate un pic burtos, d ar în afară de aceasta,
destul de obişnuit. A schiţat în cîteva fraze anglo-saxone
scopul vizitei sale : să fam iliarizeze publicul israelian cu

115
— Nu vă tem eţi, este num ai un joc frum os, o glumă,!
o experienţă in te resa n tă şi nim ic m ai m ult, ne-a asigurat
Max, fiţi am abili, veniţi,..
Ici-colo s-au rid ic at cîteva suflete curioase, care tre ­
m urau din toate m ădularele, p rin tre ele cîţiva studenţi
însetaţi de cultură, în rest, un g ru p de pierde-vară. „Du-te,!
încerca să m ă convingă un glas slab din interior, de ce
ţi-e team ă, laş nenorocit.11 Cu greu puteam să-l fac să
tacă. „Linişte !“ i-am spus glasului. „N u-m i place să m ă
afişez. P e lîngă asta, n-aş p u tea s-o las pe nevastă-m ea
singură aici. T rebuie să spun că eşti foarte lipsit de
tact." N egustorul de tim bre de lingă m ine s-a ridicat şi
şi-a expus foarte sim plu p ărerea sa în leg ătu ră cu toată
flecăreala aceasta. M aestrul le-a ceru t v o luntarilor care
stă te au în picioare să-şi strîngă degetele m îinilor, să le
pună pe cap şi să închidă ochii. Gideon a tradus instruc­
ţiunile în tr-o ebraică precisă, uneori exact opusul celor
spuse de m aestru, dar întotdeauna fluent.
— Ţ ineţi-vă m îinile strîîîns ! — ţipa Gideon. Strîîîns fj
Abia atunci ne-am d at seam a că el era adevărata
forţă, M ax intervenea num ai din cînd în cînd.
— Nu vă puteţi desface degetele, striga Gideon, vreţi,
d ar n u puteţi... şi nici ochii nu-i pu teţi deschide... încer­
caţi din greu, din greu, d ar nu merge...
— Şi acum, — vocea profesorului M ax a venit ca o
lovitură de bici —, oricine are chef, pe scenă !
N u este deloc am abil, acest M ax. S trigă în tr-u n a ordine,
de parcă n-am şti cine este şeful. Este m u lt prea încre­
zut, lucru destul de neobişnuit p en tru un hipnotizator.
La d rep t vorbind, rezultatele obţinute cu hipnoza erau
m odeste, în cel m ai bun caz. N egustorul de tim bre şi-a
deschis ochii foarte uşor şi a clipit către m ine conspirativ.
Apoi s-a dus pe scenă.

116
Hei, ara strig at eu după el, unde te duci ? Nu iei
In glum ă toate astea
m i-a răspuns omul, dar nu-m i pot desface

''^ N e g u s to ru l de tim bre a l-a


scenă, a tre c u t cu pas sigur de G ideon t o
oprit m ai înainte ca sa se l o v e a s c ă d e i d e c o r u n . r
sorul M ax a răsucit mina victune! o
^ o dată spre stingă, apm a tra s de 1 b^ it ca
fostului m eu vecin s-au dat peste cap f
un m aldăr de zdrenţe şi capul i s-a izbit de podea, p
* to c m a i m i-am am intit că am o întâlnire • im por­

t ă SSÎ ţ m ititica, e u n num ăr m inu-

n a tM ax s-a u rca t pe stom acul negustorului de tim bre şi


a început să ţopăie; _ Henlarat el la sfârşit.
- Nu doarm e m ea prea adine, smdeo^ da^ ul
b S u ţ u “ ten S r ; î 3 u n t a r i l o r de pe scenă a c r e z u t

tagassssavjf
N um ai un tin ă r

rsi’satssnş sa » » ." «•
riciţi. M ax a pus d i s c r e t capăt m icii l e „ hiDnotizat el
__ A veţi cărbuni încinşi m pantofi, a p ,
cele două corpuri, şi suferiţi îngrozitor. D urerea este ab-

° lU\ TostPcevab uluitor. Sărm anii oam eni se zvârcoleau şi


se $ £ £ £
S t e r e S n M°aZi m ulţi spectatori au. c e c * * ^ supimă_

117
ordonat să-l m ănînce ca şi cum a r fi fost un m ă r zemos
A lost a m u z a n t! V oluntarii au îndeplinit dorinţa gurulu
întocm ai. Cînd Gideon le-a tradus că beau w hisky, s-a
im b atat cu apă chioară ; le-a spus că sîn t pisici şi a
m ie u n a t; i-a inform at că sînt m inistrul de finanţe şi
şi-au plecat capetele ruşinaţi.
N egustorului de tim bre i • s-a aplicat un tratam en t
special : "
De acum şi p în ă la m oarte vei urî ţigările, i-a reco-
m andat hipnotizatorul. Ori de cite ori vei aprinde o ţigară
vei sim ţi u n gust scârbos în gură ! Vei urî ţigările de acum
şi pînă la m oarte...
Apoi le-a d at d rum ul băieţilor :
— Când pocnesc din degete, le-a spus el, vă veţi trezi
cu toţii. Vă veţi sim ţi m inunat. Veţi m înca napolitane la
bar şi, im ediat, după pauză, veniţi înapoi, veţi adorm i re-
pede şi abia atunci voi lucra cu -adevărat pe voi... *
Profesorul M ax a pocnit din degete şi voluntarii au
coDorit de pe scenă, zîm bind îngăduitori. Curînd, s-a d e s - '
coperit că^ ştiuseră tot tim pul ce se petrece cu ei şi că
acceptaseră jocul acela prostesc din sp irit cavaleresc. !'
- ~ EJ am com plet treaz, a rîs negustorul de tim bre
indopindu-se cu napolitane. Nu spun că nu există ceva
rea in toată treaba asta, da n u este ceea ce susţin pros­
teşte unii.
Apropo, vorbea deodată în lim ba croată.
A aprins o ţigară şi a început să tuşească de lă pri­
m ul fum . ^
B rrr, s-a cu trem u rat el, e dezgustătoare.
M ax reuşise, evident, num ai în p a rte ; deşi vecinul
m eu nu se putea lăsa de fum at, cel p u ţin se va simţi
dezgustat de el însuşi p e n tru tot restu l vieţii. Deodată
negustorul de tim bre s-a u ita t la ceas şi, scuzîndu-se,
s-a repezit pe scenă unde a adorm it pe loc. Totuşi de­
oarece cîţiva subiecţi hipnotizaţi dispăruseră în tim pul
pauzei, deveni necesară înrolarea unor noi voluntari. Din
nou reacţia a fost m oderată. N eavînd de ales, M ax a în ­
şfăcat citeva ace lungi şi le-a în fip t în b raţu l u n u i haida­
mac. Im ediat, oamenii au să rit de pe locurile lor şi au
îu g it cuprinşi de panică sp re scenă. Sim plul am uzam ent
li lăsa rece, dar de îndată ce au văzut acele înfipte în
braţ, s-aiu lăsat convinşi.
— Dorm iţi, a ordonat Gideon. D orm iţi .
M ititica a adorm it în scaunul ei. Am observat ca şi
Gideon clipea somnoros ori de cîte ori striga „D orm iţi .
Eu u nul căscam încontinuu, se făcuse tîrziu. M aestrul
[le-a sugerat clienţilor de pe scenă că au vîrsta de şapte
ani. U nii au devenit infantili, alţii au atins un gra ri­
dicat de inteligenţă. Se jucau de-a hoţii şi v a rd iştn foarte
convingător ^ac, năzdrăvanii, alergînd unii după

1 N egustorul de tim bre a în drăznit să deschidă ochii,


fără să ceară voie, şi a p rim it o palm ă peste faţă de la
Max, care l-a adorm it din nou cu viteză supersonica. M aes­
tru l s-a dus la el, i-a scos ochiul drept, l-a lu stru it pe
m anşetă şi l-a pus la loc în orbită. Apoi a dezm em brat
piciorul stîng al negustorului de tim bre şi l-a dat in sala
spectatorilor. în m om entul acela am re g re ta t ca nu m a
oferisem şi eu ca voluntar. P oate că m i-ar fi lu a t capul
de pe um eri.
__ Acum m estecaţi sticlă, i-a inform at m aestrul pe dis­
cipolii săi, vreţi s-o scuipaţi, d a r nu puteti, p e n tru că
toată p a rtea de sus a corpului este paralizată şi un com­
presor de 200 tone vă zdrobeşte picioarele...
V oluntarii m estecau sticlă, iar cele 200 tone de pe pi­
cioarele lo r le provocau o d u rere a tît de îngrozitoare, încit
s-ar fi c ăţărat pe pereţi dacă nu a r fi fost paralizaţi con­
form instrucţiunilor. Apoi au p rim it o violentă durere de
dinţi u n pic de astm şi lepră. P e n tru a m ai însufleţi a t­
m osfera, M ax le-a explicat că li se face vivisecţie in
tim p ce capetele le erau zdrobite cu un ciocan pneum atic.
Fireşte, to t acest am uzam ent era g u stat num ai de acei
care credeau sincer în m isterul hipnozei şi colaborau. T i­
mizii, scepticii nu sim ţeau nici o durere şi a ră tau dem ni
de m ilă.
__ Acum vă aflaţi deasupra unui foc, s-a în tre cu t pe
sine profesorul M ax, urcîndu-se apoi deasupra unui vo­
lu n ta r întins la orizontală în tre două scaune. Voi trage cu
pistolul acesta în voi şi veţi m u ri pe loc, aidom a unei
haite de cîini.
119
Î-S ^ e l adevărat),

SdSâSnrs ssfv* c“ st,


perm is să p lice. i S S I r i s S , „ „ T ? leW to rilo r '■ se
d e fericire Citi v a foctî cno Ft- ■ o aP te , cu inim ile pli
o undă * * « ' “ pe burtă, fitodc
in virstâ lăb a cu oT o!er tS ™ S ? f r> ’3r “n b5rba
t m bre îşi m enţinea siM e lI S în I S n , neglls,orul d
electricitate. 006 in virful u n u i stilp d
M îine vom veni din nou
DINTE PENTRU DINTE

D i r e c t o r u l TEATRULUI : Dom nule K u n sta t-


r, dom nule K unstatter... scuzaţi-m ă că vă acostez pe
radă...
CRITICUL : Mă îndrept spre casă, dom nule Spitz. -
DIRECTORUL : P o t să vă însoţesc ?
CRITICUL : Dacă nu ai altceva m ai bun de făcut...
DIRECTORUL : Vă m ulţum esc. Voiam să vă întreb
eva...
CRITICUL : V orbeşte, om ule.
DIRECTORUL : Voiam să întreb... adică, num ai să mă
Interesez dacă dom nul K u n sta tte r a găsit cum va tim p să
icrie despre noua noastră piesă...
CRITICUL : Da, Spitz.
DIRECTORUL : Şi ce... ce a scris dom nul K u n sta tte r ?
CRiITICUL : Vei citi dum inică în ziar.
DIRECTORUL : De rău ?
CRITICUL : Vei citi dum inică în ziar.
DIRECTORUL : De ră u !
CRITICUL : Vei vedea.
DIRECTORUL : Este întotdeauna o desfătare pentru
mine să citesc recenziile dom nului K unstatter... D upă pă-
| rerea m ea, nu există decît u n sin g u r critic tea tra l în toată
ţara...
CRITICUL : I. L. K unstatter. Se spune, Spitz, că mă
I pricep „puţin" la teatru.
DIRECTORUL : Dom nul K u n sta tte r are un m inunat
simţ al scenei... Ca director de tea tru aş vrea să profit
I de pe urm a observaţiilor dom nului K u n statter, care să mă
inspire şi să m ă încurajeze...
CRITICUL : Vei profita, Spitz, dum inică.
DIRECTORUL : Dacă m i-aţi putea da m ăcar cîteva in ­
dicii p rivitoare la nivelul spectacolului...

121
CRITICUL : „N ivelul spectacolului" ?
DIRECTORUL : Aii !
CRITICUL : C hiar crezi că poate fi vorba de
nivel în to t spectacolul, Spitz ?
DIRECTORUL : A i i !
CRITICUL : Ă sta n u-i un spectacol, este o m onstr
zitate.
DIRECTORUL : D ar publicul... publicul...
CRITICUL : Nu dau doi bani pe ce crede plebea ! D
K u n sta tte r îţi spune, Spitz, că aceasta nu este o pi
ci o glum ă proastă, atunci este o glum ă proastă !
DIRECTORUL : Dacă dom nul K unstatter... scrie a '
m enea lucruri... în ziar... nim eni nu va m ai veni să va’
piesa...
CRITICUL : Spitz, p en tru m ine te a tru l este cel
sfînt lucru din lum e.
DIRECTORUL : D ragă dom nule K unstatter... apelez
generozitatea dum neavoastră... La tea tru l m eu sînt ar
ja ţi patruzeci şi şase de actori...
CRITICUL : Lasă-i să joace la bursă ! Nu, Spitz,
m iţi greşelile cele m ai copilăreşti şi apoi vii şi p lf
K unstatter, K unstatter...
DIRECTORUL : Poate m ai e tim p să facem cev
Spuneţi-m i ce trebuie schim bat şi m ă duc direct la teat
şi fac schim bările, dom nule K u n statter.. cîteva indica
num ai, puţină milă...
CRITICUL : S îm bătă !
DIRECTORUL : Vă rog... fie-vă milă...
CRITICUL : Ei bine, ascultă, Spitz ! Scoate tot ac'
doi... refă prim ul act fără muzică... pune pe altcineva
joace rolul lui G uterm an... în al treilea act nuri elib^
pe generalul nazist, ci îneacă-1 în m are... rescrie în tre
dialog...
DIRECTORUL : Oh, Doamne, cîtă d rep ta te aveţi do
nule K unstatter... In tr-ad ev ăr, cum de nu ne-am gîn
şi noi la toate acestea ? Vă m ulţum esc m ult... Dau fu
să fac schim bările necesare... Totuşi, dacă aţi putea f
tîrzia puţin publicarea recenziei dum neavoastră...
CRITICUL : Mă voi m ai gîndi, Spitz.

122
DIRECTORUL : Vă m ulţum esc, vă m ulţum esc, vă m ul-
esc. Fug, deci, să schimb...
CRITICUL : Bine. Adică, aşteaptă, dom nule Spitz...
ai e ceva...
DIRECTORUL : Da ?
CRITICUL : A ţi dat cum va din întîm piare, draga
rnnule Spitz, peste o piesă in titu la tă „Sem afoarele au
st cam uflate noaptea" ?
DIRECTORUL : Mi se pare că am văzut-o la teatru .
i> ce m ă întrebaţi, dom nule K u n sta tte r ?
CRITICUL : P e n tru că, de fapt... eu... eu am sens
llesa...
DIRECTORUL : D um neata, K u n sta tte r ?
CRITICUL : Da, dom nule Spitz...
DIRECTORUL : Te rog să m ă scuzi acum. T eatru l este
direcţia opusă.
CRITICUL : P o t să vă însoţesc ?
DIRECTORUL : Dacă n u ai altceva m ai bun de făcut...
CRITICUL : Vă m ulţum esc. M -am gîndit că aş putea
-mi încerc m îna o dată, he-he-he, scriind o piesă... Am
epus-o la tea tru l dum neavoastră acum două luni, sub
n num e de îm prum ut... Acum to tu l depinde de dum nea-
oastră, dragă dom nule Spitz... S per că dom nul Spitz a
fisit tim pul necesar s-o citească...
DIRECTORUL : Am citit-o, K unstatter.
CRITICUL : Şi ce... şi ce...
DIRECTORUL : Vei prim i răspunsul în scris.
CRITICUL : D om nul Spitz n -a fost... im presionat ?
DIRECTORUL : Vei prim i răspunsul în scris.
CRITICUL : Totuşi... N -ar p u tea dom nul Spitz să-m i
p u n ă cîteva cuvinte... Am u n deosebit respect p e n tru p ă­
rerile dum neavoastră... asupra pieselor de teatru...
DIRECTORUL : A sta num eşti dum neata piesă ?
CRITICUL : Aii !
DIRECTORUL : A devărul este, K u n statter, că, p u r şi
simplu, nu m i-am p u tu t im agina cine este autorul care
a avut îndrăzneala să predea la tea tru l m eu o asem enea
rnonstruozitate.
CRITICUL : Dar... am crezut...
DIRECTORUL : A i crezut ? Spune-m i, K u n statter, ai
cit de cît idee ce înseam nă tea tru l ? Ai putea citi foarte

123
bine m onstruozitatea dum itale de la coadă la cap făr
face vreo deosebire, ha-ha...
CRITICUL : H a-ha. Poate se m ai poate face ceva, d 7
dom nule Spitz ?
DIRECTORUL : Poţi lua m îzgăleala de la secretarial
teatru lu i zilnic, în tre 9 şi 12 dim ineaţa.
CRITICUL : Nu, nu m ă respingeţi cu totul... Aş d
să m ai lucrez la piesa mea... Voi m ai învăţa, m ă voi ps
fecţiona... Dacă dom nul Spitz a r dori num ai să mă aj
puţin şi să-m i dea cîteva indicaţii... La urm a u rm e lo r,J
aş putea şti eu despre dram aturgie, sîn t doar un în
pător... Am fam ilie... copii...
DIRECTORUL : Fă speculă cu bilete de teatru. D
pentru num ele lui Dum nezeu, lasă dram aturgia în paa
CRITICUL : Bucuros, dar, m ai întîi, aş dori să-m i ţ
d rep t piesa... Ce schim bări aţi sugera, dragă dom n '
Spitz ?
DIRECTORUL : D ar ce n-ar treb u i schim bat ? In p
m ul rînd, redu-o la jum ătate... Inversează actul întîi
al doilea...
CRITICUL : Un m om ent, să notez.
DIRECTORUL : G ăseşte o nouă intrigă...
CRITICUL : M -am gîndit şi eu la asta...
DIRECTORUL : Scurtează sfîrşitul... Rescrie dialogu
în actul al treilea nu-1 elibera pe generalul nazist
îneacă-1...
CRITICUL : Scuzaţi-m ă, aceasta-i indicaţia mea. ■
DIRECTORUL : E adevărat, îmi pare tare rău, do
nule K unstatter. Dacă îm i perm iteţi, voi nota indicaţi
dum neavoastră ca să n u le încurc. P u teţi să le repetaţ
CRITICUL : Scoate actul doi, Spitz ! P rim ul fără m
zică !...
DIRECTORUL : Să-l schim b -pe G uterm an !
CRITICUL : Aşa. Şi pune ceva m ai m ultă viaţă
piesă.
DIRECTORUL : E x a c t! Vă m ulţum esc, dom nule Ku
stattor, alerg să fac îm bunătăţirile...
CRITICUL : Şi eu i
Am bii dispar.
PROCESUL LEBĂRVURŞTULUI

A. fost odată ca niciodată — şi din păcate m ai


te încă — un critic de tea tru m ai căpcăun decît toţi
legii săi. Lum ea deschidea ziarele după fiecare prem ieră,
sufletul plin de team ă, ca să afle dacă spectacolul le-a
l:\cut sau nu. P e n tru că ceea ce scria I. L. K u n sta tte r
vea prestigiul unui decret divin. Dacă I. L. K u n sta tte r
jria că spectacolul este bun, lum ea se îm bulzea la caisă,
Ii afară de cazul cînd spectacolul era slab şi nu m erita
« fie văzut. Pe de altă parte, dacă I. L. K u n sta tte r scria
ft spectacolul era — aii — prost, nim ic nu m ai putea
Juta acel spectacol, în afară de cazul că e ra b u n şi m e-
ita să fie văzut. Şi aşa au m ers lucrurile^ ani în şir :
tăticul critica, teatrele trem u rau din toate încheieturile,
ar dram aturgii îşi înăbuşeau fu ria şi m îzgăleau mici
tacuri stupide îm potriva lui K u n statter, care nu aveau
ici u n rezultat.
în tr-o seară, totuşi, a avut loc un evenim ent m em o-
robil.
K u n sta tte r îşi lua cina sa de gurm and, în tim pul că­
reia a g u stat o bucată de leb ărv u rşt proaspăt, produs de
fabrica „L eberw urst şi F iul L td“. A bia luase o în ghiţitură,
că a şi scuipat-o în tr-o parabolă categorică, făcînd re ­
luarea către nevastă-sa :
— A sta-i le b ă r v u rş t! A sta-i balegă uscată ! O să-i fac
cu o. reclam ă să nu m ă uite cit or tră i J K u n sta tte r este
Un om al faptelor, aşa că s-a aşezat la birou şi a scris o
critică v iru le n tă in titu la tă „Un dezgustător scandal n a ­
ţional care m iroase pînă la cer“ , care suna astfel :
„In u ltim a vrem e, cetăţeanul lipsit de apărare al ţării
noastre se îneacă cu acel m iriapod greţos pe care produ­
cătorii săi, d in tr-u n m otiv necunoscut nouă, îndrăznesc
*ă-l num ească leb ă rv u rşt11, scria K u n statter, după ce şter-

125
sese p ru d e n t cîteva expresii m ai caustice. „Num ai cri
nalii lipsiţi de orice decenţă şi anim aţi de josnice in
rese de cîştig sîn t capabili să arunce pe piaţă asem
restu ri dezgustătoare d e abator. Sîntem convinşi că
blicul nostru consum ator, în zestrat cu u n bun gu st p
verbial, va boicota cu h o tărîre şi indignare acest gu
necom estibil, p f u i !“
K u n sta tte r a chem at im ediat u n m esager prin care
trim is recenzia ziarului său, care a tip ărit-o au to m a'
doua zi — şi, cu aceasta, întreaga afacere p ărea să ia s
şit. Totuşi, lu cru rile nu s-au oprit aici. „L eberw urst
F iul L td“ a in te n ta t proces criticului surprins. P resa
dat, evident, am ploare cazului şi procesul lebărvurştu
a ocupat prim a pagină a ziarelor. Ţ ara s-a îm p ărţit im
diat în două tabere : una susţinea că K u n sta tte r are 3
d rep tu l să critice produsul fără m ilă, dacă într-adev
nu-i plăcuse leb ărv u rştu l, deoarece e ra im plicată libert*
tea presei şi singura în treb are relevantă e ra : credem s
nu în corectitudinea şi onestitatea criticului ? De cealal
parte, se aflau cei care gustaseră leb ă rv u rştu l şi îl g*
seră excelent. Mai exista un mic g ru p care aproba _
cenzia în sine, dar respingea stilul său m oderat şi căld
Pe scurt, era o m are agitaţie. J.
I. L. K u n sta tte r însuşi a conferenţiat asupra acest
subiect la clubul artiştilo r :
„L ebărvurşt infam , strig a el de la tribună, cu f
lividă, leb ărv u rşt îm puţit, leb ă rv u rşt idiot, leb ărv u rşt p
tred, leb ărv u rşt rînced, leb ărv u rşt scandalos, le b ă rv u
care nu este nici m ăcar leb ărv u rşt !“
D upă această prelegere senzaţională, K u n sta tte r a fo
escortat acasă de poliţişti în civil. Devenise cel m ai c
lebru om din ţară. B iletele p en tru proces s-au vîndut
su prapreţ. Cînd a încep u t interogarea sa, tensiunea
sala tribunalului atinsese intensitatea m axim ă.
JUDECĂTORUL : Dom nule K u n statter, recunoaşteţi
sînteţi vinovat ?
KUNSTATTER : Niciodată ! Mai m ult, îmi pare r
că nu am folosit term eni m ai duri în descrierea acestui
(şters din proces verbal).

126
JUDECĂTORUL : De ce aţi scris critica ?
KUNSTATTER : P e n tru că aceasta a fost p ă re re a m ea !
JUDECĂTORUL : S înteţi e x p e rt în această problem ă ?
KUNSTATTER : D a ! în ultim ii douăzeci de ani am
încât cu reg u la rita te lebărvurşt.
JUDECĂTORUL : Sînteţi fam iliarizat şi cu procesul de
jptbricaţie ?
KUNSTATTER : A sta n -are nici o leg ătu ră cu ches-
unea ! P rocesul de fabricaţie poate fi ireproşabil, dar
rodusul — dacă dom nul judecător îmi scuză expresia
ters din procesul verbal).
JUDECĂTORUL : Dacă aţi fi găsit leb ărv u rştu l gustos,
ţi m ai fi scris critica ?
KUNSTATTER : De ce să scrii despre un leb ărv u rşt
Icceptabil ?
La acest punct, avocatul fabricii „L eberw urst şi Fiul
Ltd.“ l-a în tre b at pe acuzat dacă a consultat şi pe alţii
înainte de a critica lebărvurştul. în urm a răspunsului ne-
[ativ şi arogant, acuzarea a convocat cîţiva m artori. Ei
lui g u stat leb ărv u rştu l aflat pe banca judecătorului şi au
declarat că este fo arte bun.
K U N S T A T T E R : O atitudine de adevăraţi d iletanţi !
„Coca-cola“ este u n succes m ondial şi totuşi n u-i decît
ivpă chioară.
JUDECĂTORUL : A ceasta-i părerea dum neavoastră
personală, dacă n u m ă înşel ?
KUNSTATTER : Sigur că-i p ărerea m ea personală !
Nu pot să m ănînc şi să beau cu gura altuia ! Totul este
Individual. E ste foarte posibil ca acest leb ă rv u rşt să fie
pe placul celorlalţi, m ie însă îmi face greaţă.
JUDECĂTORUL : S înteţi gata să declaraţi aceasta sub
jurăm înt, dom nule K u n sta tte r ?
KUNSTATTER : Bucuros !
C riticul m îniat a pus rnîna dreaptă pe Biblie şi a de­
clarat cu voce tare şi categorică :
— A cest leb ă rv u rşt este un produs inferior, degenerat,
incom patibil şi vrednic de dispreţ, care viciază cu prem e­
ditare norm ele nutriţionale ale statului.
Acest grandios ju ră m în t a su n at a tît de convingător,
Incît chiar rivalii lui K u n sta tte r au tre b u it să adm ită că
[ el dă im presia unui om onest, h o tărît să m oară decît să

127
se abată de la o cauză pe care o consideră justă,
acest ju răm în t, se considera că K u n sta tte r va fi achi(
In tim p ce curtea s-a retras să delibereze asupra verd
tului, num eroşii săi sim patizanţi s-au îngrăm ădit în f
rul lui, felicitîndu-1 p en tru strălucita sa victorie m or *
L- K u n sta tte r stă te a lin iştit în boxă, cu u n zîm bet şeii
de încredere în sine.
T ribunalul l-a condam nat pe critic la doi ani cu s‘
pendare şi la o am endă de 15 000 lire p e n tru defăima?
şi provocarea u nor serioase daune financiare. „Nicăieri '
lum e , cităm din decizie, „legea nu îm puterniceşte
cetăţean să îşi exprim e în mod public p ărerea privind ca
tatea unui lebărvurşt, deoarece exprim area unor ase
nea păreri ar p u tea provoca daune fabricii producătoarf
Num ai gustul m arelui public poate decide gradul în ca
un leb ărv u rşt este sau nu apetisant. Dacă i s-ar acor
fiecărui cetăţean d rep tu l de a influenţa publicul p rin p
ginile ziarelor, în funcţie de p referin ţele sale, s-ar c
o situaţie absurdă oare a r duce în mod inevitabil la f
m entul industriei de lebărvurşt...“
K u n sta tte r a făcut apel. Procesul in te n ta t de „Coc"
Cola“ îm potriva lui urm ează să înceapă săptăm îna viitoar?
Pînă acum, criza c îm a ţilo r n u s-a încheiat. Dar, de a tu i?
K u n sta tte r nu a m ai criticat lebărvurştul. îşi rezervă v
ninul pentru rep rezen taţiile teatrale.
OVAŢII PRELUNGITE

M L r e a dram ă istorică se încheie cu bătălia epică


lui C hateaubriand şi m oartea regelui Ludovic al X X -lea ;
«e lasă cortina şi lu p ta dintre public şi te a tru este în toi.
[Ici şi colo, oam enii b at din palm e, cu m u lte rezerve pen­
tru m om ent, aşa cum este obiceiul la prem iere, cînd pu­
blicul nu s-a decis încă dacă i-a plăcut sau nu spectacolul.
G rupuri izolate de aplauze ritm ice relevă concentrări lo­
cale de rubedenii, în tim p ce restu l m im ează num ai aplau­
zele fără să facă în realitate nici un zgomot, palm ele lor
oprindu-se, p rin tr-o operaţiune precis controlată, la o
distanţă de 0,5 mm u n a de alta. De altfel, în afară de rude,
nimeni nu aplaudă în întunericul sălii, iar regizorul nu
poate să-i vadă p rin ru p tu ra din decor făcută cu bici­
cleta de către M undek, m în uitorul de decoruri.
L upta se va da la lum ina zilei.
în spatele cortinei, actorii sîn t in stru iţi p e n tru ru tin a
de salutare a publicului de către Zelig M iracol, celebrul
sforar care a stu d iat tehnica trag erii cortinei şi dom esti­
cirea publicului tim p de doi ani la S tu ttg art. Ienicerii
Ies şi salută publicul. A plauze circum specte. Apoi apare
D anton-Robespierre, revoluţionarul care i-a tă ia t capul
regelui. Face o plecăciune. A plauze indiferente. Iese apoi
doamna Recam ier, amanta- regelui. A plauzele se înteţesc.
Semn încurajator. Cu un gest, Zelig îi cheam ă înapoi pe
ieniceri, care stau în drum şi îl trim ite pe scenă pe P h i-
lipon, bufonul palatului. Şm echeria prinde. A plauze p u ­
ternice. Şi acum repede : Regele Ludovic al X X -lea cu
sfînta B ernardette ! Aplauze furtunoase. Zelig nu m ără
pînă la zece şi dă sem nalul de pornire îngerului m orţii,
favoritul publicului. îngerul m orţii iese singur pe scenă şi
face o plecăciune adîncă. A plauze tum ultoase. In aer pir
teşte o m are victorie. C ortina-repede ! Zelig num ără pî;
la cincisprezece : Sus cortina !

în a doua rundă, Zelig îşi regrupează forţele şi î


schim bă strategia. începe cu perechile. P hilipon cu Dan
ton-R obespierre. A plauze m ulţum itoare. Perechea revin
la poziţia de start. în locul lor : Regele Ludovic al X X -le
cu doam na R ecam ier. D ar ce se întîm plă ? A plauzele n
se înteţesc ! Oarecum alarm at, Zelig se grăbeşte să con
solideze cuplul : sfîn ta B ernardette. Cei tre i fac o pl
căciune. A plauze puternice, dar n u pe m ăsu ra aşteptări
lor. Se năpusteşte în g eru l m orţii: O plecăciune dem n
D in nou a salvat situ aţia ! O vaţii pu tern ice şi distincte
C ortina se lasă. O scurtă discuţie în tre Zelig şi asistenţi
săi. Sus cortina !

A treia cortină, cortina hotărîtoare. O nouă aşezare^


Pe un singur rin d : bufonul — regele — D anton-R obes1
pierre. F oarte eficient : aplauze puternice şi ritm ice. B ăr
baţii-înapoi. Iese B ernardette. P e n tru prim a oară singur
pe scenă ! Aplauzele nu scad, ceea ce, în această situaţi
delicată, poate fi considerată o realizare. Acum o combi-l
naţie îndrăzneaţă : Philipon, bufonul, cu regele Ludovic al
X X -lea. Aplauze. Repede înapoi, n-a avut prea m ult suc-i
ces. B ernardette cu doam na Recam ier. O com binaţie ris-
cântă. Cîteva bătăi din palm e. D anton-R obespierre singur!
cu steagul. A plauze slabe. Pericol ! Becul roşu începe săi
pîlpîie ; Zelig decide să-l trim ită pe înger fără întîrziere.
A plauze satisfăcătoare, d ar şi un avertism ent in eren t îm ­
potriva su p ra lic ită ri în g eru lu i m orţii.

C ortina se lasă şi se ridică im ediat. Nu este tim p de


pierdut. Philipon iese cu Ludoviq al X X -lea. Ovaţii slabei
din rîndul întîi. M ulţi spectatori îşi croiesc deja drum 1
spre ieşire. Zelig face cîteva acrobaţii. Bufonul şi regele*,
se îm brăţişează ! P u tern ice exclam aţii de aprobare ! Phi-;
lipon îşi scoate peruca şi face o plecăciune comică. A plau­

130
d e scad în g eru l m orţii aleargă din nou să salveze si-
i r T i i să ru ta m ina doam nei R ~

tond. M uzicianul este preg ătit sa

S r S S E f e
s s . s s . te ^ ja ^ - .
nile com pozitorului. c am ţ • Aplauze asurzitoare.

11 ■ £ £ £ 2 k ;

SssLr-“ ^i

3r i « “ “ -S :
m ătate la ram pă cu ovaţii sporadice. Zelig a stors ai
blic cît a fost om eneşte posibil.
c u i Ii p a s ă d e r e c e n z i i ?

N u l-am p u tu t evita. Y arden Podm enitzky


afla în drum ul m eu pe strada' Dizengoff şi m -a o b s e r
în ain te ca eu să am tim p să dispar în tr-u n m agazin. Aij
tistu l dram atic şi-a pus mâna sa caldă pe g îtul meu.
— Ce faceţi ? — m -a întrebat. Cum m erg treburile j
— M ulţum esc, bine, am răspuns eu. Am văzut „Ca
zacii“.
— Vă rog, ajunge ! — m -a dojenit actorul. De ce tr
buie să începeţi să tu ru iţi despre te a tru de în d ată ce în
tîln iţi cu actor ? Nu credeţi că sîntem sătui ? Nu n r
există oare altceva în toată lum ea asta care să ne in t:
reseze în afară de te a tru ?
— A veţi dreptate, am zis eu, coborînd privirea ruşi
nat. R otiţele din creier se în v îrteau nebuneşte încercîn
să-m i am intesc ce rol jucase Podm enitzky în „Cazacii1*
d ar nu-m i am inteam deloc. Se pare că u n u l din acel
„roluri de lift“, aşa cum le num esc cei din branşă ; un
rol ce poate fi în v ăţat în tre m ezanin şi e taju l trei. Iar1
acum acest Laurence O livier păşea tăc u t a lă tu ri de mine,;
m urind de curiozitate să-m i afle im presiile cu privire la
cele două m urm ure de pe scenă. ,
;— A fost un spectacol m inunat, am spus eu. Dacă nu
m ă-nşel, chiar I. L. K u n sta tte r i-a adus un elogiu.
— Cine-i ăsta ?
— C riticul dram atic... Nu-1 cunoaşteţi, dom nule Pod­
m enitzky ?
— N -am citit nici o recenzie în ultim ii douăzeci şi doi
de ani, prietene. Cui îi folosesc ? N um ai ca să te întristezi,
de balivernele pe care ţi le oferă aceşti gentlem eni ? Slavă
D om nului, am scăpat de grija asta ! Dacă dau cu ochii
de o recenzie, arunc im ediat ziarul. T rebuie să i se r e - :

132
te în tru n a lu i Y arden Podm eniteky <* *e£"
ru ? Zău aşa, dom nul m eu, sa schim bam subiectul...
“ â l ? S t T l n ” ar că a fost d e » o p e rtt_ u n to p o z M v
k a T t. v $ » t p red o ^ P o l e n i . * y , ce orison-
>uri noi ni se deschid ? dumneata crezi

L - C e * « “ t rei ' i na-


' “' “ T C o S , - p rotestat eu Cme spune g a c e v a?
- Itzh ak Seligm an în ?T îna™ \ spui Au m â
1eşti de acord că am fost şters, poţi sa m i o sp ,
deranjează. . ^omhule Podmenitzky.
Z m ' l ” pa?e S T u m ă ’ înţelegi, bătrîne. N u alerg
după complimente. Spune-m i cinstit, cum a fos .
__ A ţi fost m are !
— Adică ? *
Z Ş f referi, probabil, la scena în care este descoperit
complotul şi eu' privesc fix în ^ a spus

& « s j r s v s ş * —s g ? -
cător u n W eltschm erz autentic şi deprim a ...
-
Zicind acestea, Y arden P aim em t^ ;ty s - a ca

a s la peri,e'

nim ic de făcut p e n tru m om ent...

cei m aUa malţirn^^ ^ m Aţ, fos, t0, timpul


remarcabil, însufleţitor, fenomenal.
133
— Totuşi...
— Spuneţi-m i rolul, îmi voi am inti şi vă voi arăta
m i-a plăcut în mod deosebit.
— Ei bine, a spus Podm enitzky, afundîndu-se în
nele tap iţa te şi suspinînd m ulţum it. Am in tra re a ace
cu suspine înăbuşite, apoi în p at — m u strările de co
ştiinţă, ia r în actul doi in tru şchiopătînd p en tru a 1
căţeaua...
— A sta-i, am spus eu. Cred că acolo, la scena cu c
ţeau a am fost profund im presionat.
— Ştiam eu, a tu n a t Y arden Podm enitzky, clipind d
bucurie. Ştiam eu ! Ţi s-a făcut pielea de găină cînd
ieşit şchiopătînd, n u -i aşa ?
— Chiar aşa, am răspuns eu. T rem uram din toat
m ădularele.
Ce căţea ?
— Ei, bătrîne, a răc n it actorul, cu faţa roşie de m înie
despre scena asta a scris C. Shm irkovitz în „Lum ea
glob11 că „talerţţul p e n tru intonaţie i-a lipsit de aceast"
dată lui Podm enitzky în scena şchiopătatujui11. Ai m a |
auzit vreodată un asem enea nonsens ?
Şoferul tax iu lu i s-a întors către noi, evident alarm at;
— C. Shm irkovitz e o nulitate, am încercat eu să-lj
calm ez pe Podm enitzky, dar nu era încă satisfăcut.
— Nu prietene, C. Shm irkovitz m ă u răşte ca un nebun
de şaptesprezece ani încoace, fiindcă o dată, la o p e tre ­
cere, cînd eram puţin am eţit, l-am avertizat că, dacă mai
scrie în ziar că n u ştiu ce să fac cu m îinile, o să i le în ­
fig în beregată ! Şi de atunci m ă persecută.
— N -are nici o im portanţă. Im p o rtan t este că aţi fost
un geniu piram idal în „Cazacii11, dom nule Podm enitzky,
un geniu nem uritor...
— Ştiu ! Ş tiu ! Ou toate acestea I. L. K u n sta tte r nu
m i-a acordat decît două rîn d u ri şi trei cuvinte, şi unul
d in tre aceste cuvinte a fost „sau11, în tim p ce Honigm an
a av u t şase rîn d u ri pline cu citate, iar la sfirşib am fost
m enţionat şi p rin tre cei care au distrus spectacolul cu
singe rece ! M erit eu u n asem enea tra tam e n t ?
Y arden Podm enitzky scoase din buzunar un carneţel
cu tăietu ri din ziare, în v elit în v elu r roşu şi îl aşeză pe
genunchi.

134
■ «„xii souse el. Urmăresc cu atenţie
»eS. &
- * te >— !
' - M u l ţ u m i , n » ^ . ţ S ^ e c o t u l şi cad pe săbiile
f __ ţ n scena în care pli & i„ scenă deschisa
Ilarului, prim esc în t° td ^ p r o b i r e . A tunci de ce a spus
i cel p u ţin un m u rm u r de aP f p d e n i t z ky se încrede
)o v sS h lo fe r la C lubul Milo ca & ,,Podm em ^ ^ pe
rea m u lt în sine. A r trecu i
Cen5 L ştiu, am spus eu. S W uităm pe critici, Podtne-
itzky. .... Q actorul plîngînd. Oricum , nu poţi
, S , t exem plu, saşiu,.

mleră vine la cabină, se u i t ă s a ş i . , J „ tr -adevar,

£ S e v T " - “ s " 1" - .


— Nu s-a a ră ta t ? . în tr-a d e v ă r, în tr-a d e v ă r“,
— Ba da, dar n-a m ai spus „in
m -a s ă ru ta t doar. De ce ?
— Poate că-1 durea ^ scris în Seară de
— Poate. Oricum R aPPaP° t credibil în ste­
w ard că am in te rp re ta t un^ person 1 ^ . ^ Ce a
biciunea sa, dar slab în ce p n * ?
v ru t să spună cu asta . Cum ţ * să rit în tr-u n alt
— A jutor ! — am r a P ® | g ua£ am m al văzut pe
ta x i ce m ergea in dire^ ia ^ în f aţ a cafenelei Noga.
Podm enitzky puia a * să tu ra t să um ble de

* » • - pt ra re °
tre c u t la m icrofilm .
TEATRUL UNIVERSAL

T
. c , k i U+CrUl Cel m ai m in u n at legat de a rta te a tr
este absoluta sa universalitate, care îl eliberează de 1
m itele lim bii şi ale culorii locale. C u alte cuvinte, o p e
oana cu tivaţa, fam iliarizată cu lum ea teatru lu i, poa
g u sta o n ce piesa chiar în tr-o am bianţă străină, depar
e patrie, cu condiţia ea piesa să-i ofere o ex p erien ţă a
tistica sem nificativa şi o identificare intelectu ală care
depăşească lim itele de tim p şi sp aţiu şi, dacă pot adăug
pe cele ale înţelegerii lingvistice şi etnice. Cele de m
S e onL? SenS‘ SaU’ Pentru a fi mai exacţi
îS L P * ^c„elora care n u au fost încă la Bolzano, în
r.n * -Sa spectacolul „P eer G y n t“ de dram aturgu]
norvegian Enncco Ibsen. ®|
î r ,f i S n +1+-tr ^t în a c *l te a tru vechi în tr-o seară răcoroasă,
o ch i î ? S i a,f l? e a lia n c o lo r a t. c a r e n e - a s ă r it în
o c h i in f a ţa h o te lu lu i. S p r e b u c u r ia şi s u r p r iz a n o a stră ]
S t o r c i 11* d e id f r a . n U m e le P ie s e i f ă r ă S o r t u l u n u i t r a n s ­
l a t o r şi in p lu s , c h ia r în c in e m a to g r a fe le d in B o lz a n o se
s p o r o v a ie c o n tin u u în ita lia n ă . M i-a m a m in tit b îu s c £
PporPf W « VlrSta dG Z6Ce SaU unsPrezece ani am citit
„i-mei Lrynt aşa ca acum aş putea, fără îndoială în ţeleşi
aproape totul din această celebră dramă. ’ ^
G e r m a n a n e s ig u r ă î n c a r e a m c e r u t b ile te le a s t î r n i t
o o a r e c a re s u r p r iz ă c a s ie r iţe i, c ît şi p r i n t r e s p e c ta to ri,
nnrâoinCfreiZai 0r I n . analogia i n te r n a ţio n a lă a a r te lo r (vezi
p a r a g r a f u l d e m a i su s), şi p e n t r u m a i m u ltă s ig u ra n ţă ,:
rrn'ivă1 la Ca? a t u l r i n d u l u i. lîn g ă o c o lo a n ă d e m a r -
s a lă a ? n c e p u t'a ra L u m m ile s_ au s tin s a t r a c ţia u n iv e r -

De în d ată ce im pozanta cortină roşie s-a ridicat snn


cer, spectatorul s tră in obişnuit îşi dă seam a că a r e ^ i
136
n sa o piscină m odernă, splendid realizata, cu tre p te
beton şi tram b u lin ă din fibre de sticla, dar fara apă.
n băiat cu p ă ru l roşu sare în sus şi în jos, pe tram Du­
nă în tim p ce, în spatele lui, p ro p rietăreasa are u n acces
- m înie în m odul în care chiriaşii reacţionează cind des­
p e r ă că subchiriaşul şi-a adus în cam eră u n frig id er pen­
ii a nu m ai p u tea fi evacuat. P ro p n e ta re a sa i se adre-
ază b ă ia tu lu i p er „Gynt«, d in care se poate deduce că
1 este personajul principal al dram ei. B aiatul cel roş
van continuă să sară cu m u ltă pricepere pe tram bulină,
noi iese ca să bea ceva şi o lasă pe proprietăreasa_ in pi-
loare la capătul tram bulinei. E vident, aceasta n u m draz-
cşte să plonjeze, p e n tru că n u este apă, aşa ca se^porneşle
fi în ju re în dialect sicilian. In acest m om ent, înţeleg
e se spune că Ibsen are în totdeauna un caracter loca .
Apoi P e e r G ynt se duce nep o ftit la o n u nta, dar fetele
inoabe şi alin tate refuză să danseze cu el, num ai p e n tru
că P eer G ynt este un băiat sărac, p rost şi m ereu beat,
care din greşeală, şi-a pus căm aşa invers şi care are, î n
5 2 u n obicei ră u : n u-şi poate ţine g u ra închisa, vor­
bind cît e ziua de m are şi, ceea ce e m ai rau cu un p
nunţat accent tirolez. Apoi apare o d n ta re a ţa de operă
blondă, Solvejg, şi P e e r G y n t se îndrăgosteşte pe 1
atît de ta re de ea, în cît fuge cu m ireasa. In acel m om ent,
um crezut că spectacolul s-a term in at, m -am rid icat în
picioare şi am aplaudat, ca să descopăr totuşi ca n u era
încă gata. D im potrivă. Văzînd tram b u lin a, G y n t Roşca­
tul este cuprins din nou de fascinaţia^ m orbida faţa
acest obiect. O trim ite pe m ireasa ră p ită la plim bare,

— Lasă-m ă, iubito, n u vezi ca m a distrez


D upă realizarea u n u i n u m ăr de exerciţii de încălzire,
băiatul coboară în codrul su b teran şi se joacă de-a v-aţi
ascunselea cu o fată b ă trîn ă cu p a tru S f f ete?
ştie de ce are p atru , dar asta e rea lita te a R udele fetei
nişte pitici de doi m etri, încearcă să-l adem enească pe
R oşcat să se alătu re m işcării l o r conspirative şi n agaţa
em blem a lor secretă — o coada lunga, dar G y n t n u ac
ceptă decît cu condiţia să i se cum pere o m aşina 1 oische
si conspiraţia se destram ă în faţa noastra. Scena urm a
toare se desfăşoară în tr-o atm osferă politica încordata.

137
P.®e*j m ot^ie sub tram b u lin a p referată, d a r este t
zit de m egafonul unei furgonete care face un fel de ri
pagandă electorală, pe care, din păcate, n-o înţeleg, p
tru că, în tre tim p, am descoperit că nu „P eer G y n t“ ci
Tom “eU ^ 2606 SaU Unsprezec€ ani’ ci «Coliba unchiul
Totuşi, în tre tim p, copilul m inor s-a tran sfo rm at a
U'-un b ă rb a t şi are chiar şi o haină. Cu un fel de topor?
bate în tr-u n tru n ch i gol de copac, cum fac aborigenii
atrasa de ţam -tam , apare Solvejg, vizibil im presiona
de lap tu l ca R oşcatul nu lasă pe nim eni să scoată o vor’
pe scenă. C hiar atunci se m aterializează şi zîna din păd
re care s-a transform at, în tre tim p, în tr-o m am ă vener
bila şi îşi aduce cu ea şi băieţelul, fru c tu l sorocit al le
tu n i ei vinovate cu Boris K arloff. P e e r G y n t îşi pie
orice interes faţă de dram ă şi a r dori în mod clar să e
greze. D upă această scenă de n euitat, cortina se lasă i
eu m ă ridic şi aplaud, crezînd că acesta este sfîrşit
piesei. E ra num ai pauza. y^

După pauză, P e e r G ynt se ara tă pe scenă în tr-


sm oching alb, ca diplom aţii de operetă, vara. Se aşaJ
im ediat sub tram bulină, pe fîşul său, pe care îl poartă c
ei peste tot_ in lum e, ca sim bol al carierei sale. A lăt'
de tin ă ru l bărb at se află alte p a tru personaje : un ospă
şef, un tu rist germ an, Lordul M ountbatten şi încă cinev
de care nu-m i am intesc. Toţi se află în m ijlocul Sahar
n u se vede nici un fir de iarbă, num ai tram b u lin a A
parcurs deşertul pe jos, în tr-o barcă cu vîsle. Este o per
form anţa să tragi barca aceea tot d rum ul pe o asem ene
căldura şi cu haine de iarnă. j
f ireşte, G ynt n u lasă din n o u pe nim eni să vorbească
Este cuprins cte feb ra tram bulinei, d rep t care ceilalţi se
alarm eaza, sar m barcă şi regizorul îi trag e afară cu 1
urne După care, R oşcatul se urcă în tr-u n palm ier şi se
pregăteşte p entru viitoarele jocuri olimpice, num ai că
?*rî1.a ..u ţă 11 bom bardează în tru n a cu tot felul de obiecte
Italienii m a băţeau deja la cap ca să le sp u n ce se în?
im pla pe scena. Se p are că eu eram sin g u ru l spectator
care înţelegea ceva, p e n tru că n u eram stin g h e rit de
138
xt. Le-am explicat celor in teresaţi că to tu l era sim bo-
c şi că m aim u ţa sim boliza slăbiciunea um ană sau, poate,

UVRoşcatul se deghizează în m esager tu rc şi se duce la


n bar de noapte, unde o funcţionară însărcinata c u s t o -
erea im pozitelor pune m ina pe în tre ag a sa p ro p rietate,
nr fetele îl evită deoarece recită poeme în ita lia n a şi
mi în norvegiană. T recuseră deja tre i ore, aşa ca m -am
ridicat, am ap lau d at şi am fu g it să p rind a u to b u z ^ ar
şoferul m -a gonit înapoi, spunîndu-m i ca m ai urm eaza
Un act.

In u ltim a rundă, p ă ru l R oşcatului a ajuns com plet alb


şi el se întoarce acasă cu un vapor cu a b u n , dai m a n a-
rii îl evită p e n tru că e senil. A juns pe ţărm , ap ar vechii
lui prieteni. M ai întîi, regele piticilor uriaşi, ^ Prezent
jucînd rolul u nui peticar, apoi u n v în ato r de flu tu ri paie
intră şchiopătînd în cizmele sale ortopedice şi u n soi de
bucătar, p u rtîn d o supieră goală ce sim bolizează M inis- l

l^ T S " r v i i lui P eer G y n t slu t in tim i la m a


ximum , dato rită succedării vizitatorilor, apare şi Solvejg,
com plet nedorită. Ş i-a u ita t ochelarii acasa şi b ia ta de
ea cu greu poate vedea, iar P eer G y n t o laşa, calm , sa
sg rostogolească în fosa orchestrei.
D ar aceste lu cru ri m i le am intesc num ai vag, deoarece,
în acel m om ent, dato rită agoniei su ferite şi efortului m en­
tal extrao rd in ar, m i-am p ierd u t de doua o n cunoştinţa
şi în tr-u n im puls de m om ent am reu şit sa fug de u m v er
salitatea absolută şi, de atunci încoace, ^ u în
străin ătate, încerc să m erg num ai la spectacole de panto
m im ă şi num ai atunci cînd sîn t obligat s-o tac.
o BUNICĂ PE GENUNCHI

D e această dată, la Paris.

unui m u s i c - h a / S s . ’ A m ^ i ş i / s f f a c t confortabile
la acest spectacol istoric m am ut num • ,ro,st de bi]
col. Şi anume, un turla,' dT uT m eS ™ LaSSa" " m‘
parase două bilete cu ont im-u 7„ . a i n a ' care c
ultim ul m om ent din cauza1 lo v iln r? ™ ^ ’ 2? re tu rn a se
care uitase com plet Si astfel a 11 . d e s t a t lunare,
m ine, să stăm în rln d u mi1itica *
selor june, capabili să eustăm S u pici0arele fr’™
nerea în scena? ( c o s tu m fn u co^ g r a fia şi
tabiouri din istoria omenirii în genera? sT d' Pr6Zent
poporului nostru în special ^ eneral şi din ace-a
Ju d ith şi H olophernesP N evn<u?7 • d ^ D ansul Salom
{ii săi. Am s i m ţ i t S a o Z ™ 1 P u tip h a r’ Io sif'şi f
spateie m eu au început sa strige “ „ S ta ţU o s 'i lnCl‘ “ * '

w ? £ ? £ * •* Jstc l a uc
plini de nerăbdare tabloul v i i t o r fesClnante- A5tept
Şl atunci a descins Bunica.

tr-oAcufS s p t ă a l î a S i t ă 'T n 'î ! Celeb™ lul


ÎŞI ridica braţele cu d ra s o s te ^ n 06 m ireaga distribu
„lat-o sosind pe cea mai fn™ 6a’ parca sPunîn
nica era î m b r ^ c u ^ S T W !“ B
roşu, cu un decolteu uriaş canui n * n e g n ’ Un dl
blond, gene si sprîncene?’s Z t l ' , împodobit cu p

nu g s ş r a . a S ' î f ' î K

Şi s!"*“ -S S S T » sareina^eea ‘
140
ru l fam iliei, îndeosebi în dom eniul gătitu lu i şi al creş-
ii m oderne a copiilor. D ar s-o vezi pe B unica în cio-
pi, apărînd din senin în lum ina reflectoarelor, cu fa r-
ecele fleşcăite revărsîndu-se din chingile corsetului —
bine, n u ştiu...

*
E ram sigur că B unica treb u ie să fie nevasta regizoru­
lui sau m em bră a consiliului de conducere colectivă, ceea
ce este cam acelaşi lucru, dar curînd m i-am d at seam a
că n u din cauza asta o lăsau să dom ine spectacolul. B u­
nica este o e x p ertă în „stabilirea leg ăturilor cu publicul".
Ia m icrofonul şi, m ergînd în sală, se adresează tu riştilo r
de sex m asculin în lim ba lor m ate rn ă spunîndu-le lucruri
excitante, uneori făcîndu-le oferte lascive şi să ru tîn d u -le
capetele chele, sau aruncîndu-şi picioarele în aer şi tu ­
şind.
In acea seară fatidică, a a d u n at tre i tu rişti nevinovaţi
— u n am erican sfrijit, un italian gras şi un spaniol oa­
cheş — şi după ce le-a în frîn t rezisten ţa simbolică, i-a
tîrît pe scenă şi i-a aşezat în tre balerinele care chicoteau.
Apoi B unica a spus :
— Am nevoie de încă unul.
*
A utorul acestor rîn d u ri a lu a t p arte la bătălii cum ­
plite, a scăpat din lagăre şi a participat la diverse con­
grese internaţionale, dar n -a sim ţit niciodată o asem e­
nea frică anim alică ca atunci cînd a văzut-o pe B unica
în d rep tîn d u -se direct spre locul său din rîn d u l întîi. M -am
înroşit tot, în tim p ce p rin faţa ochilor m i-a trecu t to
copilăria nefericită...
— M inunat ! — a şuierat vipera m ică de pe sca‘
alăturat. Să vezi că te alege pe tine !
Am încercat să dispar în tapiţerie, d a r ochiul de v
ţu r al B unicii m ă şi descoperise. In acele m om ente
încordare, am ju ra t că, dacă ies cu bine din situaţia as
votez cu lab u riştii la urm ătoarele alegeri. B unica s-a apl
cat asupra m ea şi m asca vopsită care îi acoperea faţa s
apropiat înfricoşător de m ine.
— De unde eşti, iu b itu le ? — a în tre b a t Bunica
franceză, în tim p ce toate p rivirile spectatorilor erau aţi
tite asupra mea. M -am ascuns sub scaun şi am tăcu t mi
D ar m ititica, cu g u ra m are, a c irip it în locul m eu c
se pare că înţelege franceza :
— E din I s r a e l !
ou T OIî ' la ' la ! — a SPUS Bunica, m işcîndu-şi şolduril
ohalom !
Zicînd aceasta şi-a încolăcit braţele în ju ru l m eu
m i-a făcut cu ochiul. .
Apoi, arătîn d că tre m ititica aşezată Jîn g ă m ine, m
în tre b a t : ’
— A ceasta este M adam e ?
M ititica a d a t din cap afirm ativ, la care B unica a î
treb at-o dacă este geloasă.
Ah, du-te acasă, m ătuşă, că te aşteaptă nepoţi
l-am spus în tr-o ebraică fluentă.
. R ezistenţa m ea încăpăţînată n -a f ă c u t. decît să pu
paie pe foc. în m ijlocul aplauzelor furtunoase ale specta
torilor, Bunica s-a a ru n c a t pe genunchii mei cu un ade
v a ra t şarm franţuzesc. F ără să in tru în detalii, vreau s
spun doar că m i-a apăsat capul ce m ă durea îngrozitor în
decolteul ei adînc şi m i-a şoptit răg u şit :
— M on petit chou !
e?ti genul m eu, m ătuşă, i-am spus eu tuşind
din cauza norului de pudră, şi dacă nu te dai jos, ţip. !
— M on c h e r i! — m i-a spus Bunica sărutîndu-m ă pe
nas şi încercînd să m ă tîrască spre scenă. M -am ţin u t de
scaun cu toată forţa, dar B unica era foarte m uşchiuloasă.
— M on petit, a chicotit ea, luptîn d u -se cu m ine şi fă-
cînd sem n orchestrei să interp reteze un can-can vesel.

142
erla de n evastă-m ea continua să m ă îm boldească din
Ip a te . ^ E phraim , n u fi n e s u f e r it! E o doam nă aşa
drăguţă. T oată lum ea p a rtic ip ă ; num ai tu eşti ruşinos.
Bunica, cu braţele ei puternice, m i-a desfăcut dege­
tele u n u l cîte u n u l de pe spetează şi entuziasm ul specta­
torilor a atins nivelul m axim . Cu puţinele forţe ram ase,
m i-am p ro p tit picioarele în podea. . .... H Ţ _
— Du-te-ncolo, babă-cloanţa, l-am zis eu ginind. La
să-m ă în pace ! N u-m i placi ! . .
— M on am our ! — a g în g u rit B unica şi m -a saltai
cu to tu l de la păm înt.
*
Ceea ce a u rm a t m i-a răm as p u ţin neclar P o triv it
celor spuse de înititica, am s ta t pe scenă în tre celelalte trei
victim e, apoi u n a d intre fetele îneîntătoare m i-a pus co­
diţe roşii pe cap şi am început să dansez cha-cha-eha cu
ceilalţi b ărb aţi care erau m ai p u ţin inhibaţi.
Cînd m -am întors la locul m eu, nevasta-m ea m -a p n -
m it cu o p riv ire glacială : . . fata
— P rostule, a sîsîit ea. T e-ai făcut de ris in faţa
lumii.

D upă cîteva zile, am reu şit să m ă scol din p at şi, p n n -


tr-o întîm plare, m -am în tîln it cu u n dansator israelian pe
care îl cunoşteam . I-am povestit despre Bunica. __
— E o vulpe b ătrin ă, fem eia asta, m i-a spus el n n -
iind care face to t felul de tru cu ri, alege cîţiva tu rişti
d in tre spectatori, îi pune să danseze, ia r publicului r a d
p rin cap n u -i trece că ei sîn t actori plătiţi.
— Ce, am în tre b a t eu, cine ? „
__ T u riştii11 ! D oar foarte ra r reuşeşte sa atrag a vreun
găgăuţă pe scenă, fără să fie nevoită să-l plătească. Dai
de ce în tre b i ? Să nu-m i spui că ţi-a căzut cu tronc .
— Mie ? — am rîs eu. P e naiba !
IDOLUL

Q dramă d e s p r e v ia ţa t e a t r u lu i p u s ă în sc e n ă

d t e i ° I ™ K Y <in‘r ă « if!in d > : A 5 d o ri v o rb e s c J

: In f e g ă te a c î S ' ?
în „ ^ ° P f ' E.N ITZK Y : ,Am la m ine u n aviz prin care sî
în ştiin ţat ca am p rim it o scrisoare recom andată, dar car
s-a rătăcit...
la pBo ş tă ITZER ’ U n m om ent ! Va treb u i să vă interesaţ

H L lS r :ZKZ revedere ^ (IeSe>'


p o P ° ?D M ENITZKY ( » opreşte brusc) : D ar n u este aic:
BILLITZER : Ba da.

r e s e z ^ P o ™ 1 ţ ZKY ' A‘ UnCl ^ Sp“ sS m ă ln te-


BILLITZER : Păi, unde altundeva ?
PODM ENITZKY : A scultă bătrîne, nu prea am tim p
de glum e proaste. P este o ju m ă ta te de oră am repetiţie
dom nuleI?'ZER ' ^ m 0m ent’ cine sîn teti dum neavoastră,

TeaF u f S ! b e ZH Y ‘ Y arden P ° dm enitzk>r' d* ™ ™ d la


BILLITZER ; O.K., ce doriţi ?
PODM ENITZKY : Yarden... Podm enitzky... actor...
BILLITZER : Care e problem a, om ule ?

144
P O D M E N IT Z K Y : V r e a u s ă - m i g ă se sc s c r is o a r e a re c o ­
m a n d a tă . S în t s ig u r că se a flă u n cec în ea.
B IL L IT Z E R : D e ce v a lo a r e ?
P O D M E N IT Z K Y : D e o s u tă c in c iz e c i lire .
B IL L IT Z E R : D e la c in e ?
P O D M E N IT Z K Y : D e la b u n ic a .
B IL L IT Z E R : C îţi a n i a re ?
PODMENITZKY : Unde-1 găsesc pe diriginte .
B IL L IT Z E R : A t r e i a u ş ă p e s tin g ă . , în
P O D M E N IT Z K Y : B in e . (iese g r ă b i t , se în to a r c e m
fu g ă.) N u e n ic i o u ş ă p e s tin g ă .
B IL L IT Z E R : N u m a i s p u n e !
PODMENITZKY : N ic i m ăcar una.
B IL L IT Z E R : A tunci-, n u ş tiu .
P O D M E N IT Z K Y : (u rlîn d ) A tu n c i d e ce n a ib a m - a i t r i ­
m is acolo ? . .
P O D M E N IT Z K Y : A s c u ltă ! M ă v o i p lîn g e d ir ig in te lu i
P o ş te i ! , „
B IL L IT Z E R : N -o s ă - l g ă s iţi.
P O D M E N IT Z K Y : N u fi in s o le n t, b a t r i n e '•
B IL L IT Z E R : D u m n e a ta e ş ti in s o le n t şi c u ta ic a - tu . u
clip ă...
P O D M E N IT Z K Y : C e ?
B IL L IT Z E R : S c u z a ţi-m ă , d o m n u le , S in te ţi cum va
a c to r ? , .
P O D M E N IT Z K Y : S ig u r c a s in t a c to r.
B IL L IT Z E R : S in te ţi... s in te ţi... s in te ţi...
P O D M E N IT Z K Y : Y a r d e n P o d m e n itz k y .
B IL L IT Z E R : (şo v ăie) N u se p o a te !
P O D M E N IT Z K Y : B a d a !
B IL L IT Z E R : (a p ro a p e le ş in a t) A tu n ci^ d e ce n - a ţi s p u s
a s ta d e la în c e p u t ? C e o n o a re ... v ă ro g s ă lu a ţi loc...
P O D M E N IT Z K Y : S în t te r ib il d e g r ă b it, b a tr in e ... R e p e ­
tiţ i a în c e o e p e s te o j u m ă t a t e d e o ră .
B IL L IT Z E R : V ă ro g , s ta ţi n u m a i c îte v a m in u te , d o m n u -

16 PO D N ffîO T T Z K Y : V r e a u s ă v o rb e s c cu d ir e c to ru l...
B IL L IT Z E R : (face o p ir u e tă .) î n t r - a d e v ă r ... N -a m c u v in ­
te (C h ia r a ş a ie r ta ţi- m ă ... N -a m ş tiu t... C e o n o a re ... a şa
& a c to r... c in e a r fi c re z u t... c in d o să le s p u n acasa...
intr-adevăr... d a r ce prost sînt, să n u vă recunosc im
lat... ce pacat.. aşa un actor... o m are onoare într-adevă
to td e a u n a am d o n t să vă întîlnese... ce surpriză.. O doam
ne .... aşa un actor... de fap t am sim ţit ceva de la început
rînri3^ : Cm+e ef te Personaî ul acesta ridicol ? Numâj
PODM ENIT zT v t6-apucă rîsu l- Ce onoare.,
de oră ^ TZK Y : RePetlP a m cepe peste o ju m ătat
B fLLITZER : Ei, dar unde v-am v ăzu t ?
PODM ENITZKY : U nde este directorul 0

: D a> acum Imi amintesc- ia


PODM ENITZKY : P e cine ? Pe m ine ?
B l L L IT Z E R : L ăsaţi-m ă să ghicesc ! A ţi iucat ro lu l
PiepODMEMTUZKY?i 13 Johannesbarg- aşa-i ?
BIT ZIS ^ : NU’ 3Cela era A haron H o n ig m a n J
BILLI1ZER : M ie-m i spuneţi ? H onigm an ! Ce actor '
Uh, doam ne ce-am m ai rîs la piesa aia ! Am căzut pe
domnule°? atd f° 3rte S° brU) Şl dum neavoastră cine sînteţi,
• S în t Y arden Podm enitzky.
BILLITZER : De unde '>
PO ^M gN IT Z K Y : De la te a tru l Cham ber.
BILLITZER : Ce-i asta ?
PODMENITZKY : Un teatru.
BILLITZER : (îl opreşte pe Kaidatz.) O clipă dom-
nU lK A m A 3T 7 ! ^ a ,U Zit CUmVa d e t e a t r u l C h im b le y ?
P o d m e rS z k ^ : ' gUr' <Fata ‘ M lum incaza>- Yarden
Da P ° DMENITZKY : (privind triu m fă to r către Billitzer.)

KAIDATZ : Oh, ce onoare ! Am văzut u ltim u l dum ­


neavoastră spectacol. A fost excelent.
^ A T r î ' (umR) A f°st extraordinar.
R ^ IB A T Z : A lex K aidatz, consilier.
PO pM EN ITZK Y : în c în ta t de cunoştinţă. (Către Bil-
litzer, înţepat) Podm enitzky.
KAIDATZ : N u-m i place să fac com plim ente, dar felul
in care aţi in te rp re ta t personajele acelea... nevastă-m ea
este realm ente în d răgostită de dum neavoastră.
PODM ENITZKY : C om plim entele m ele doamnei.
146
KAIDATZ : în ce mă priveşte, mi-a plăcut îndeosebi
Interpretarea dată acelui bătrîn kurd...
PODMENITZKY : Bătrînul kurd ?
KAIDATZ : Da. A fost ceva divin ! Mi-am spus : asta
l<>lepODMENrrZKY : (Sec) Am o scrisoare recomandata

<llCiKAIDATZ • Zău ? Ascultaţi ce banc am auzit ieri. (îl


trage deoparte. Billitzer încearcă să tragf ^ f
din cînd în cînd izbucneşte m h o h o t e . ) înţelegeţi id ş .

^ e t n g o a n â ^ bulevardul Petah Tikva. Şoferul işi


S oate capul afara şl strigă : „Hei, cine se „începe la Volks-

Wa| BILLITZER3’ H a.'ha, ha... Nu ştie unde


KAIDATZ : Exact. Gărgăriţa goneşte cu 120 km pe
oră pe bulevardul Allenby. , fereastră
P O D M E N IT Z K Y : Şoferul îş i scoate capul pe fereastra
şi strigă : „Hei, cine se pricepe la Volkswagen .
BILLITZER şi KAIDATZ : Excelent ^
PODMENITZKY : Nu ştie unde sînt lnneie.
BILLITZER şi KAIDATZ : Ha, ha, ha... ,
BILLITZER: Ce bine spune bancurile ! C e g i a d a ţ i e .
KAIDATZ : Nu putem să negam, e un clovn înnăscut.
TjpcuWAN (intră) : Ce se întîmplă aici . . . . .
KAIDATZ : (strigă la Billitzer.) Ce-i cu nsul asta
nrostesc ? Sîntem într-o instituţie, nu . ,. ,
P HESHWAN : Staţi ! Acesta este prietenul nostru, tipul
de la teatrul Chamber. Nu-mi spune numele...
PODMENITZKY : Ei... Ei... . ... .
HESHWAN : îmi stă... îmi sta pe virful limba ...
PODMENITZKY: (repede) \a rd e n Podmenitzky
HESHWAN : Sigur că da ! Le spui bancuri, nu . e
cunosc eu, bătrîne ! (îl bate pe spate.) Ha, ha, ha, Ş^eche-
re ! Ei Î S » , spu„e-mi şi mie unul, vreau sa n d şl eu ! El,
s-auzim despre ce-i vorba !
PODMENITZKY : Despre scrisoarea mea recomandata
pe care mi-aţi rătăcit-o (Billitzer, Kaidatz, Heshwan iz­
bucnesc în rîs).
147
ce idei3î™ f nN Sslor™ '„ B ^ m a n d a tă -' ° rec.°“ and?t
H BHW A M ZP :- ,AVlZUl i 4 îii'nta?e. “ ” ^
o n e r e g S r g r a v â .<VenflCâ’ aPOi “ Cearlă ^ K alda‘a0 J
' (catre Billitzer) Ai auzit ?
rnLL^TZER21? : Dom,nilor> mă g^besc.
H T riroS f™ ‘ ^ re repetiţie cu un Volkswagen 1
™ SHWAN :„Domnule Kaidatz, vreau să te ocupi d
aceasta problemă, personal.
KAIDATZ : Da, domnule, (către Billitzer) încetează
rinjetul ăsta id io t! (Iese). ' încetează cf
J
trage pe Podmenitzky deoparte.) Am
recenzia la ultimul dumitale spectacol. Criticul ăla
nU iPlelege nimic din teatru ! Nu-i da atentie i ■
H°SHWANTZ^ - : B ln e!atete ! C i n e l e recenziile
p ™ i T Z K ^ “ ? u ” rer ui să prie‘» e? 1
tie ™ SHWA.N :,Ei bine’ sPun eu- Ascultă-mă cu aten­
ţie ! Ai nevoie doar de trei lucruri : A — o internretawl
buna ; B — o regie bună ; C — o piesă bună P
S r ? : Pot s- m i n o te z, T J n u le ?
b H Y A N : SlgUr’ scne n eap ărat! Întîmplător ştiu
cite ceva despre teatru, he, he, h e .. „Ceva“ - a S de z le
b S in o v a “m Ch?tie P6rma]?entă la „T eatrikow skaya P o d o l-'
basinoya . Chiar şi azi sînt tot timpul solicitat să preiau
conducerea , tot felul de teatre, dar nu am timp E r a

S w a n Z£ Y -: Niel eu »■'“ a”> a - P .


HESHW AN : D esigur. N evastă-m ea m ă tot bate la caD
de paisprezece ani încoace să m ergem la teatru . Aţi pu-

“ mijlocul sa ii?

“ ^ I V T ^ r p a t r ^ ^ 1'

S E 1i u S 'r , a n ţ ă in “ *•
? C D ™ N ,T Z K Y ' r b L "“ * • « « “ ■
Dar nu e sPectac°l marţi.
marţiESHWAN ‘ PaC3t ’ Singura mea seară liberă este

148
PODMENITZKY : Bine, închiriem o sală
mrcwWAN • Mi-a făcut plăcere să va întnnesc.
PODMENITZKY : Hei, şi cu recomandata mea cum
r&mHESHWAN : O să verificăm. (Din pragul uşii) Deci,
«ase bilete pentru marţi. _
PODMENITZKY : în mijloc.
BILLITZER : Vreau şi eu doua. _
PODMENITZKY : Vei găsi la casa.
BILLITZER : Mulţumesc, domnule Homg •
PODMENITZKY : Eu nu sînt Homgman . Eu
Yarden Podmenitzky. v *^
T3 TT ţ • Actorul tot actor rămîno.
BIRNBAUM : (intră) Domnul P c i t î î e c e n A ^ l a
meu este Jaffa Birnbaum, secretara. Aţi citit recenzia
ultimul dumneavoastră spectacol .

Va PODMENITZKY : Da, acum însă mă grăbesc foarte

^ BIRNBAUM : Şi eu mă ocup de teatru.


PODMENITZKY : Nu se poate !
BIRNBAUM : Am scris mai multe piese.

o p S i n"

BU mLLITZER : Conţine un cec de ^ h ^ l f ^ ^ d e


BIRNBAUM : Să mă uit m agenda. Ce-aţi sp
mîine ? „ _ ,.
PODMENITZKY : E bine , - _ _ iază 7
BIRNBAUM : La două şi jumătate dupa-amiaza .
pnnM FNITZKY : Bine ! Dar ma grăbesc... .
BIRNBAUM : Nu, nu pot. Plec din oraş sa fac o vizi

UmpODMENITZKY : B o n v o y a g e '! . .?
BIRNBAUM : Mulţumesc. Ce-aţi spune de vineri •
149
PODM ENITZKY : Splendid
BIRNBAUM : La ce oră ?
PO DM ENITZKY : La cinci dim ineaţa. D ar să ne în
M S « e T r m an d a “ m ea' M ai ref"!<te' p e n tru

la o r a ' d S i ™ : B i“ e’ V° ‘ IUa U" taxL E îIcelent V ineri


PODM ENITZKY : Dacă m ă gîndesc m ai bine de ce
aşa ■ De ce n u la trei dim ineaţa ? ’ |
P oS n ITZKYU’V U_mi Place Să ies pe lună-
â T S la direc,or' doamna
domnule’ nu-‘ t {
PODMFZNTT7KVCe?f Să d n t f 3ria din » ° klak°m a “.)
insp S rul / ^ ™ 10^ de inspec,or-) 1
m SPECTORULY :pY arden P ° dm enUzky-
să vă spun ? ° RUL ' Cm e nU Va CUn° aŞte ? Ei- ce voiam
PODM ENITZKY : Am c itit recenziile şi n u dau doi
bani pe ele. N işte prostii ! '
P n r a w p m T T v v . ]^ j ' ati lu at vorka din gură.
PODM ENITZKY Cu ce va pot ajuta, dom nule ?
INSPECTORUL : Vă spun im ediat, dom nule... dom -l
nule...
PODM ENITZKY
--------------. Podm enitzky.
INSPECTORUL : Cum ?
' h a rd e n Podm enitzky.
INSPECTORUL : D esigur. Vedeţi, este vorba de veri-
şoara m ea. O faţă foarte isteaţă. Ş tie să danseze, să cânte
sa joace te a tru şi să gătească.
toreR? DM ENITZKY : S în t Pr6a b ă trîn Ca Să m ă recasa-
. i NiS PEC T0R U L : E in te resa tă m ai m u lt de o carieră
teatrală.
PODM ENITZKY Splendid.
INSPECTORUL : A u rm at' un curs cu M aria Nikova.
PODM ENITZKY
-------- •’ Ce fel de c u rs ?
.INSPECTORUL : De stenografie. C e-ar tre b u i să facă
O.CUIT1 :

150
PODMENITZKY : Să urm eze u n curs de perfecţionare.
INSPECTORUL : M-am gîndit la altceva, dom nule...
domnule...
PODMENITZKY Honigman.
IN SP E C T O R U L : Da, domnule Honigman. * -am gm
INSPECTORUL
dit căraţi putea s-o angajaţi la Teatrul Naţional. Tot ce
vă cer este să puneţi o vorba buna pentm ea.
PODMENITZKY : De ce o vorba buna ? Nu, aomnaie.

° f INSPECTORUL : Foarte bine. Ce-aţi spune sa-i sunaţi


chiar acum ?
PODMENITZKY : Cine, eu ?
INSPECTORUL : Da. Billitzer, fă-ne legătură cu le a -
UlRILLITZER : Alo, Teatrul Habima ? O clipă. (îi

ansaiati ne verişoara domnului Weinberg imediat. Fui a


S S I E un i d i n . (Fluiera 5i pune receptorul ut fur-
Câ ^lNSPFnTORUL : Vă mulţumesc, vă mulţumesc. Ştiam
c-o S S E atit de talentată I Dar, scuzaţt-m, cu-
r‘° P O ^E N IT Z K Y ^V ncerc să-mi găsesc recomandata
TNSPFCTORUL : Bine, atunci nu va deranjez. (Iese.)
FUNCŢIONARUL : (bagă capul.) Bună, Podmenitzky .
PODMENITZKY : Da ! .
FUNCŢIONARUL : (ridica doua degete ) la
PODMENITZKY : Bine, doua la mijloc. Le găseşti l
casă într-o scrisoare recomandată.
' FUNCŢIONARUL : O.K. (Dispare.)
SARAH : (intră cu Billitzer.) int De
BILLITZER : Scuzaţi-ma, aş vrea sa v-o prezin p
secretara noastră.
SARAH : Sarah.
S S T . m ar^adm iratoare a dumneavoastră.
(Către Billitzer) E actor, n u ?
BILLITZER : Aşa spune.
* Lullaby (engl.) = cîntec de leagăn.
151
SARAH : Splendid. Aş vrea să vă cer ceva.
PODM ENITZKY : Cite şi p e n tru cînd ?
SARAH : Nu m erg niciodată la teatru . N um ai la
nem a.
PODM ENITZKY : Scrisoarea m ea recom andată...
SARAH : Nu, este vorba de cu to tu l altceva. L
viitoare v reau să m erg la balul studenţilor.
PODM ENITZKY : Nu ştiu să dansez.
SARAH : P rie te n u l m eu ştie. D ar n-am nici o rochi
PODM ENITZKY : Bine, vă cos eu una.
SARAH : N u-i nevoie. Am auzit că în „S fînta Ioana
fem eile au p u rta t n işte costum e m inunate.
PODM ENITZKY : E -n regulă. O să v-aduc cîteva mo
dele.
BILLITZER : E xcelent. O să alegem una.
SARAH : D ar n u neagră.
PODM ENITZKY : In nici un caz.
BILLITZER : Cu m u lt galben.
PODM ENITZKY : Ce-aţi spune de una mov ? In ju ­
ru l tivului...
SARAH : M erge. D ar e foarte urgent.
PODM ENITZKY : O să dau o spargere la m agazia tea­
tru lu i chiar în noaptea asta.
SARAH : M ulţum esc. (Către B illitzer) E foarte am abil.
PODM ENITZKY : U nde e scrisoarea m ea ?
MAZALGOVITCH : (intră) Uite-o, dom nule Podm e-
nitzky, chiar în m îna m ea !
PODM ENITZKY : Slavă dom nului ! (Se aruncă asupra
scrisorii. M azalgovitch se dă înapoi.)
M AZALGOVITCH : Nu, nu. N u am term in a t încă,,
dom nule Podm enitzky. (Confidenţial) Sînt M azalgovitch,
directorul instituţiei. Mă b u cu r că vă întîlnesc. Sîm bătă
seara, funcţionarii poştei au o petrecere. A veţi cîteva
num ere bune ?
PODM ENITZKY : Am o scrisoare recom andată.
MAZALGOVITCH : Bine, cîntaţi-o la petrecere şi mai
adăugaţi u n şlagăr sau două. S înt sigur că n u aveţi nevoie
de sufleor.
PODM ENITZKY : A r fi de-a d rep tu l ridicol.

152
a s i ^ - “

'T a Z A L G O V M H : to c a g ru p u l n o s-
Viză p e n t r u p e tr e c e r e ,
rU PODMENITZKY : D o a m n e sfin te ,. n u H e i, ^
MAZALGOVITCH: C m ta ^„A id pPrietenul nostru ar
5 p e ra ! m f s u ia c u p ic io ru l.)

,otciOTAM TnmaŞ « ^ V mar?ul triUm,Bl')


PODMENITZKY : B ra v o . s t u d i a t te x tu l.
M A Z A L G O V IT C H : M a i lm e n te Un d e ta liu l ip s it d e
P O D M E N IT Z K Y : Este « M m ^ t e “ M a z a lg o v itc h 1.
< A a ta a to s t d o a r p n m a

" “ Ş o D m S S I k Y : C ite p â r » s în t ?

S OP”B in e - A“ "d « “ “ “ “ *
voie de scrisoare. (Iese ) H o n ig m a n ă sta .
B IL L IT Z E R : B a tr m t r u t a ş , n o m b
C O R T IN A
TEATRUL RADIOFONIC

-A m fi p u tu t s-o num im la fel de bine „Scena


vizibilă", deoarece n-o poţi vedea, ci num ai auzi,
ales cînd conduci m aşina. Ne referim desigur la scen!
radiofonică care a fost ucisă cu singe rece la m ijlo
secolului, aşa cum a fost ucis radioul de către televi
unea în culori, o invenţie a diavolului. La d rep t vorbi
e m are păcat că vrem ea acestui m ijloc m in u n a t a trecu
el perm itea oam enilor cu im aginaţie bolnăvicioasă
facă un film m ăre ţ din orice piesă m inoră.
— V reau aici un taifu n puternic şi zgom otul a şaiz
de nave de război japoneze ce şe scufundă, spunea p r
ducătorul uscăţiv şi cu ochelari către cel însărcinat
producerea efectelor speciale, la care W einreb răspunde
— N-am taifun, num ai sirocco, d ar e p u ţin deterior
Acum toate astea au dispărut. R adioul învechit lup
încă cu disperare p e n tru locul său sub soare şi sateliţii
com unicaţie. El continuă să tran sm ită cu îneăpăţînaJ
scenete ca în vrem u rile trecute, d ar a p ierd u t cel m '
vital com ponent al te a tru lu i radiofonic de calitate : bu
getul. Specialiştii au u rm a t m irosul b anilor către televi
ziune, ia r actorii sta u p u r şi sim plu deoparte. Scene
radiofonică nu m ai e o com petiţie artistică şi a deveni
o problem ă organizatorică : dacă ai reu şit să recrutezi to
actorii prost p lătiţi în fa ţa m icrofoanelor, dacă m icrofoa
nele funcţionează şi ban d a nu se rupe, ai consem nat
rem arcabilă victorie radiofonică.

In ce ne priveşte, am reu şit num ai o dată în această


direcţie. Totul a început, ca orice lu cru im portant, cu un
telefon strid en t la cîtev a m inute după m iezul nopţii.

154
rvocealâ" d ar am
M-am tîrît la telefon şi am sP ^ \‘le” « al postului nos-

de radio dorea sa ma vad



"coperit că directorul s e c ţie i ge întîmplase ca
J x X IX _a aniversare a
rectorul uitase complet de a urm& să aibă loc

5i la un
vel literar ridicat. .g directorul.
__ V a tre b u i să-i cam dai b ata£ noastră 0 va
srmini sceneta ^ na etăm, v ineri la 5 înregis-
ite repede în tre i zile, 3 transmitem. Alege cei m ai
Sm £ t o r i p e ' ^ c S e r i ; resursele aproape neUm,-
W »tau la ^ ^ la b i-
Am pus receptorul Mendele Mocher
liotecă. Am rasft** J ? ^ mic care să aibă efecte vocale,
ifarim, d ar n-am g ^ t m mic ^ doi ani în urm ă.
Ibia în zori am găsit sol -ţi • nrogram ul u n u , pe
icrisesem o excelentă scene a p foarte proastă. Mi-am
sare mi-au respms-o pe motiv tru aniversare. In-
ipus : ăsta-i lucrul cel mm pom ^ ^ vine într-o fa-
;riga era următoarea . repare maşina de scris,
milie din pătura mi]locie ca sa « ţ \ ca sînt aCasă şi in
dar numai bunicul sui ° , t de slujnică. Nu sus-
final, el, mecanica! se g 2 T S ? P « t r u aniversarea lui
ţin că e o povestite ’ ea mai mult ca sigur. Di
Mendele Mocher Sţnm ^m ergea m ^ mult au

nial puţin parerea. D u p a c t ^ ^ ^


rectorul secţiei »Ju31 ;nă Citirea manuscrisului s-a de­
mai avem mult
clarat satisfăcut şi avem ten d in ţa de a-i da
de în v ă ţa t de la clasici, pe car a ceru t doar o singura
u ită rii a tît de uşor. D^ or . anum e ca să-i dam

ă S f u n
a « r i r r ^ c e a m uU —
sau ceva asemanator. problemă" şi am
Apoi — dus ia
a adSla?atf f- Ea 3 răsfoit dteva Pagini din manusc

b ă tu t 1 6 UcuTsaurid de1"a n a to m ie ^ 03 Săptăm îni- în c J

răs^fns3'defitn itfv t si Î T u a f m a n u 3 ^ Să ia refuzul


singur. Eu m -am dus la sec£ S H - ^ 1 3Casă s^ b
zică de fond po triv ită d a r « H s e t i n să aleg o ?
cău foarte nervos Restul no Sasit acolo decît u n j
două zile pe crainicii b o l n ^ ^ T ™ ? ^ 1? Secţiei l o c u i a
tre b a t ce doresc V1' FIacauI cel nervos m -a
— M endel e...

zicati... pam -p am -p ap m n î^am ..”NUnta înzăpezită“ de p

m aştojmdems o ™ t i d \ d r ? ^ t nde™ ‘| «* f ^ o m o tu l ir

căpătat textul bTtu tT m aSinăU" degel)' DeW s «


g a t Ia cafeneaua N om s f âm CUrl « • « , am al
m ai potriviţi p e n tru scenariu 3ng3Jat trei actori,
gurii trei actori prezenţi i v i ’3U n im erit a fi s
canieul), Mitzi B en-Z iegieW s fu in ic f f «•Podm enitzky (n
noscut sub num ele de g Trask« / S ? T m ic actor «
fost mai m ult decît b u m m !- - (bunicul surdom ut). ,
d ar au făcut obseJvatL că ? n ce -aCCepte in v ita tia ™
putea desfiinţa p e n tru că i r PnV eşte- radioul s-
g u iat colaborărfle dar că a o n ln stltu tie nu plăteşte i
, facă acest s a c r i & u ^ ^ -a u gW
scriu de rău despre ei în ziar a ! k Se tem eau că o i
gram de lucru. Y arden P o r f f ' 1 3m sta b ilit Un P
la 6 dim ineaţa, In t o p ™
num ai dim ineţile. P e de a ] B ^ ’egler era lib(
dispoziţie fără rezerve n u m i? TraSk îm i s tlte a
20 de lire. în cele din urm ă a ^ C6rea Un aconto
întâlnim joi la 5:25 dim ineaţa î T ^ 3? 1 de 3C° rd să ;
acolo prim a rep etiţie furm aJ^ J r WUl 5 şi să tine
în drum spre casă H Z P3trU CU ***)■
torului, care întîmplător era ocun^t ° ViZÎtă dire'
r e ia ocupat cu red actarea ştir
156
sportive în locul redactorului sportiv, care-1 înlocuia
com entatorul de politică în orchestră.
D irectorul n u şi-a ascuns satisfacţia faţă de lu cru rile
c m ergeau a tît de bine, d ar a făcut observaţia că a
un avans de 20 de lire era nebunie curată, p e n tru că
torii, ca şi scenaristul, urm au să prim ească 13,5 lire
care în cecuri postdatate. I-am spus : „Banii n u con-
ază“ şi am alergat la studioul 5 p e n tru repetiţii.
Am aşte p tat pînă la 11, d a r n -a venit nim eni. Am su-
t la tea tru , d ar m i-a răspuns po rtaru l, care m i-a spus
u este aici“ şi a închis. Am aşte p tat în foaier pînă la
rînz şi i-am p rin s pe actori la cafenea. A bia dacă au
ntadicsit să-m i vorbească. I-am în tre b a t care era m o­
vul.
Ne pare rău, au spus ei, aţi u ita t să trim ite ţi ta-
iul.
A veau dreptate. In agitaţia aceea nebună îm i scăpase
om plet din m inte cea m ai im p o rtan tă convenţie din lu-
ea radioului : nici u n actor n u vine la studio dacă n u e
adus cu taxiul. I-am im plorat să m ă ierte şi am o b ţinut
o am nistie : au fost de acord să vină la rep etiţie în s tu ­
dioul 6 în acea seară la 11:30 după spectacol. M -am dus
direct la cea m ai re p u ta tă com panie de tax iu ri, am orga­
nizat în treag a operaţiune şi m -am dus la culcare.
La m iezul nopţii, tax iu rile au sosit la studio, d ar n u ­
mai T rask se afla în tr-u n u l din ele. D upă spusele şofe­
rilor, ceilalţi se duseseră în a ltă parte. în disperare de
cauză (transm isia u rm a să aibă loc a doua zi), i-am d at
lui T rask rolul p rincipal şi am re p e ta t în linii m ari rolul
tîn ă ru lu i m ecanic.
T rask era tu lb u ra t peste m ăsură şi cu g reu l-am p u ­
tu t opri să nu -m i săru te m îna, deoarece m i-a spus că aş­
teptase această şansă ani de zile. A doua zi am răsp în d it
notiţe p rin tot te a tru l ca şi la cafeneaua Noga, p rin care
atrăgeam aten ţia celor tre i actori asupra fap tu lu i că în ­
reg istrarea u rm a să aibă loc -— conform înţelegerii —
la ora 5 în studioul 3.
Am lu a t un taxi şi m -am dus să-i adun eu însum i.
P odm enitzky n u era acasă. Vecinii m i-au spus că ple­
case cu nepotul său la grădina zoologică. Am g o n it spre
g răd in a zoologică şi l-am prins în faţa cuştii cu m aim uţe.
— Intenţionam să vin, a spus Podm enitzky, dar
ţiul a v ru t să vadă noul cim panzeu... j
- ÎT-a+™ Pr °Tmis ^ Podm enitzky că-1 voi duce pe p
sim bata, la L una Parc, la. care actorul, calm at a fost
acord sa se urce în taxi. Cazul lui M itzi Ben-Ziegler
fost m u lt m ai serios. N oaptea precedentă jucase la Be
sheba, răcise in drum spre casă in tr-u n camion desco
u t şi acum zacea în p a t cu 40° tem p eratu ră. E ra a tît
răguşită, încît m i-am d at seam a că nu m ai p u tea in te rp r
S n K w l Slujmcei ?x x~am schim bat rolul în „m ajordom
Schim barea a provocat anum ite com plicaţii în situa
îndrăgostiţilor, d ar nu m ai aveam tim p să ne batem c
pul cu asta. ra P
T rask n u era acasă. N evastă-sa nu ştia unde se afl
ştia doar ca soţul ei plecase în urm ă CU două ore cu
valiza m are în m înă. ’ .
Ce puteam fa c e ? Am m ers la studio şi am h o tăr
ca eu sa joc rolul slujnicei. (I-am red a t rapid servitoru
ui sexul fem inin), Mitzi B en-Ziegler urm a să joace ro
1 bunicului surdom ut, în tim p ce P odm enitzky urm a s
fie m ecanicul. Eram puţin încordaţi p e n tru că nu m
răm ăseseră decît 43 de m inute pînă la em isie, aşa că a
început sa strig după operator, dar se pare că el c r e z "
Ca T ai venim P ic a s e în studioul 2 să-l in terp retez
pe M ichael Strogoff, cu rierul Ţ arului. Am n ăv ălit în stu
dm ul doi şi i-am tîr ît pe operator afară din m ijlocul în
reg istra ru (î-a apucat isteria p e n tru că u rm au să tran s
m ita em isiunea la 7:30, d ar cui îi pasă), apoi însă an
descoperit ca operatorul nu avea cheile de la studiou
tren L-am sunat pe director, d ar linia era ocupată, aş;
ca in tre tim p am verificat discurile pe care m i le dă­
duseră şi, spre consternarea m ea, am descoperit că e rei
puteai asculta m uzica „M arşului lui Râkoczy« (?) dir
cauza şm e ra ţu n lo r şi pocnetelor de pe disc. Cît despre
b lo c u l T !nU e r a . n.ici un cirip it de p ă s ă r e t şi
“ local zgom otuim m aşinii de scris îm i dăduseră un
™xtraliera- 4 Am alerg at la secţia de discuri
(mm erau 37 de m in u te pina la emisie), d ar e ra închis
Flăcăul nervos plecase la Ierusalim cu nişte treb u ri'
d a r^ n 1 -faC1f Să~mi pierd comPlet cum pătul,
dai in aceasta co n junctură periculoasă, am fost acostat de
158
I rinul iem enit care face cu rat în birouri. El m i-a pro-
* să-m i ofere m uzica necesară, bătînd în tr-o cutie oe
noi si fluierând. D in acel m om ent n -au m ai ex istat im -
dim ente. Am schim bat m aşina de scris din scenariu
o m itralieră (şi ea trebuie unsă, n u ?) şi in plus am
uşit chiar să dau de director la telefon, care m -a in
rm at că n-avea nici cea m ai mică idee im de p u tea u
cheile d a r că studioul 3 n u era niciodată încuiat. Mai
iimăseseră 29 de m inute pînă la em isie şi doream sa
o S a m p u l râm as In mod inteligent, d ar Podm em tzky
c e ra t u n ceai şi am p ierd u t 3 m in u te preţioase prega-
indu-i ceaiul (barm anul plecase la o nuntă).
R ăm ăseseră num ai 16 m inute cînd s-a aprins lum ina
roşie care înseam nă : „Linişte", şi am început sa m r -
Bistrăm în studioul 7 (studioul 3 era încuiat). Podm e­
nitzky şi-a c itit rolul destul de bine, avînd în vedere ca
o făcea ^la prim a vedere, dar ceea ce d eran ja cel m ai m ult
em fap tu l că el citea şi indicaţiile scenice la m icrofon,
ea de exem plu „ tu lb u ra t” sau „zgomotul unei m aşini de
scris pe fundal" sau „creşte in te n sita te a m uzicii , etc
în ce m ă priveşte, am realizat bine rolul slujnicei, deşi
am observat la m ijlocul în re g istra m ca pagina 4 1 psea
pentru că directorul bătuse de doua o n pagina 3 (halal
d irecto r!). D atorită tim pului care ne presa, am d e a s sa
n u opresc în reg istrarea şi i-am şoptit lui M itzi Ben-Zie
gler să recite u n poem de H aim N ahm an B ialik, po
n o stru naţional. Din fericire, M itzi şi-a am in tit „ T ran ­
dafir oh, tra n d a fir", aşa că am scapat cu bine. Spre
sfîrşitu l scenariului, s-a aprins lum ina verde, care în ­
seam nă pericol şi operato ru l s-a scuzat, p e n tru ca a în ­
reg istra t din greşeală c earta fem eilor de serviciu din
studiodl 11 crezînd că ăsta e ra scenariul — sm t a tit de
m ulte cabluri în m aşinăria asta blestem ata, ca-1 pot
scoate ne om din m inţi. , . , „
Apoi au început tra n sm ite re a „D ansului M acabru
de S ain t Saens în locul scenariului n o stru _ (dintr-o
în cu rcătu ră tehnică). D ar noi ne-am spus ca daca to t sin-
tem aici, hai să term inăm tre a b a p e n tru alta a n iv e r s a i.
L-am chem at înapoi pe b ă trîn u l iem enit cu ^ a sa ţ e
gunoi şi am c itit din nou scenariul. De data asta a m ers
m ult m ai bine, deşi la u n m om ent d at Podm em tzky a

159
fost cuprins de u n acces de tuse. Am v ru t să op
în reg istrarea, d ar Podm enitzky m i-a făcu t sem n să nu
fac problem e, v a juca rolul unui m ecanic suferind
T.B.C.... N u-m i am intesc finalul, în afară de un tele
de la Trask, care m -a inform at că a fost in v itat pe
aştep tate să ap ară la N azareth (pentru 25 de lire în b
lichizi), d a r care m i-a spus că va fi fericit să lucr
cu m ine în viitor. Acasă m i s-a făcut rău şi, după sp
sele nevesti-m i, am a ru n cat com presele reci puse de
pe tru p u l m eu arzînd şi am u rla t toată noaptea ca
anim al rănit. D urerile m i-au tre c u t doar dim ineaţa, cî
directorul secţiei „Jubilee" m -a vizitat şi şi-a exprim
recunoştinţa sa profundă p e n tru em isiunea distractiv
S -a dovedit că cea de a doua în reg istrare a noastră n
fost înregistrată, ci transm isă în direct din greşeală, 1
tim p ce „D ansul M acabru" de S ain t Saens a fost înregi
tr a t de pe o bandă pe alta. A sem enea lu cru ri se î
tîm plă des.
Recenziile presei au fost destul de bune. în articol'
in titu la t „Lipit de ap a ra t" se spunea în tre altele : „Ne­
plăcut scheciul lui M endele M ocher Sfarim transm is vi
neri, cu toată lipsa sa de actualitate. D istribuţia şi in
te rp re ta re a au fost bune, cu excepţia lui Y arden Pod
m enitzky în rolul tuberculosului care a p ă ru t prea sc
n in şi raţional p e n tru sta re a sa critică. O m enţiune spe
cială treb u ie adusă în tre b u in ţării economicoase a m ijloa
celor vizuale, o m etodă care a perm is acţiunii să se des
făşoare de la sine. Din punct de vedere tehnic, m erit
m enţionată m uzica de fond cu flau t şi tobă în stil flâ-|
m engo, care s-a contopit arm onios cu atm osfera autentic
folclorică. R edactarea a fost ireproşabilă, iar regia a lăsat
o puternică im presie, deşi au existat cîteva m om ente 5
neclare. P a rte a în care bunicul surdom ut pretinde că
n u aude zgomotul m itralierei, ci pe acela al unei m aşini
de scris reprezintă un sim bol em oţionant al luptei pentru
pace a poporului nostru".
LA f i l m a r e

î „ acea dim ineaţă M r'o u f W M d S !

S m au * » r S u S i” greu, .« u n d e - m a .
- ^ s - a Î S m p L t , dom nule K alam ot ?
- Sînt în film ări ! îşi tîra piciorul d rep t şi
Tnt corpul om ului trem u ra, ,
team ă m u tă i se citea m oc i ^ ^ robinet şi s-a m ai
I-am dat pu ţin ă ^ tem ăto r în sus, spre apa ^
a . m a u c ^ u a sa p u v e ^ ^ pov^_

K 5 & T Ş £ care d e J g * ™ ,
vestea unei cariere obiş pină tîrziu la b i r ° u d e
__ î ia seara aceea, am J U^ Criu cîteva facturi. P e la
a ceful îm i ceruse sa • p« j tîn să o casa am
f Ul c i greu
T e ^ u r t " n a ' u n nou M m U g e lra n , j S S
car ale. P ceva, p e n tru ca doi IA v itu ri nem iloase.

3stă £ a&pe «u“n t fotoliu,


5 te m S" P " 1 0 buc,ă " .
cădea pe faţa. _ M orris regizorul a P11^71,, .
Si deodată, a continuat Mm , S ^ ^ m ut m
a s tr ig a t: „La^naiba, am n ^ ^ ori reglZOru l
f u n d a l’.». T ^ b u m ^ t u , P oat e că n u f a c e j u -

r - s î ^ - a8ităDeace “
în două sau Ire!1 o re ^ N n ^ fllm al sa fie tras ?n “
S n u i inŞelâciune « •» ^ me S r a& S a L i- a m 0sdpu'

L-am în tre b at pe a s i s t a t ^ i
™rr-wmSu™
%% Z f se h fj
t X T s a T r t e l i S T * * “ H a« ^ S n d 'r e g r u ,

Evident, toţi m ă i n v id i a u p e n tru T o iu l ăsta ™1


n u-nu păsa deloc. Fiecare trebuie să l f i ’/ p 16
K ? S d ^ I r S T ‘“ A T « ,a
cercului de c re ţ? i r Sa Stau exact în “ ten o ru l
" t e i i urm a s ă m i c a l c e E™ -
după taxi. D urea p u ţin d ar tr f h i.il - Ce striH
u rlă , am c itit asta undeva. A m S t p a tru rS S .Pf ‘™
roase şi apoi regizorul a s tric a t - P t d u rH
bucată de scîndură neagră în fata nasuh',i ’ P° Cnît
sa mă filmeze D ar în m i i l o r ,,1 fu - ? a u m cePL1t
gat d e o d a tă : „S top“ ş f a ^
aiuia să „ u s e ’m a f u ite în â p a S V f c i " ‘î
nu-a spus nim eni că-i interzis i« A sistentul F - 1
referindu-se la m ine • ,• A sisten tu l a în tre b at

MorrbBk S t ? “ t / ^ r S t i a d ? “ ; ^ ; a M a n 'M‘
" p Î S la T & M « 3S Y S Ş
o u în ain te ca regizorul să se declare m ulţu m it r . ° Ce

162
care n u m ă lăsa să-m i mişc picioarele, aşa că m -au
f i c a t de unsprezece o n p e ^ i n g , A a ^ 0 disei-

a p rim it dm P ^ te a ^ e g ^ z ^ o m u ” nea că locuia în


torog p răpădit, se film ează . . , M ergi la ho tel'1,
r C ^ ? V Z l n £ v ‘^ M - a u S & pite ta
d S ţi tf W £ £ * sa « « c u , - a b a
bună p e n tru că asistentul m i-a n o tat adi ^ lăzi

SNevma sttm e °a a" spus că sîn t p r o ş t - ^ ^ U -p â tă ^ l

mmm
K t S I S

■ zorul are n e v ^ e de tm nebun? fiindcă atunci; cînd


se1S n ă un fflm n u poţi pierde nici o -c u n d ă , g c a r e
oră costă cel P ^ a O O O d ® dacă ’« g i ^
ru /'s tră n u t^ d e 'd o u ă ^ o ri1 a s ^ în s e a m n ă o pierdere echi­
valentă cu salariul mec‘ ^

: s ^ s i ^ ; r î = - i - - mi-
”C T e n l m ‘prim a S \ m Înţeles ad evăratul sens al. acelui

S S L i s S S i î » g |“ t

163
zorul a decis să facă un p rim -plan cu Shlom o Em anu
iar eu tre b u ia să fiu în fundal tot tim pul. Am fă c u t cir
opt probe şi degetul m are de la piciorul m eu sting sj
u m flat peste m ăsură şi apoi „secretara de p lato u 11 a 'î
ceput deodată să strige isteric : „Opriţi ! O priţi ! — m |
zerabilul ăsta are altă cămaşă !“
Regizorul m ai că m -a om orît. „Idiotule i“ — m i-a s tr
gat el — „ai stricat două ore de film are.11 Am protesta
zicînd că nim eni nu-m i spusese că trebuie să vin ff
aceeaşi căm aşă ca-n ziua precedentă. N evastă-m ea im
pune pe scaun în fiecare seară schim buri curate, am ex
plieat eu, nu ştie cum stau lucrurile cu film area. „Că*
m aşa !“ — a şu ierat regizorul, roşu la faţă. M -au împins
in tr-u n tax i şi am gonit spre casă u n d e am ră s tu rn a !
coşul cu ru fe m urdare, dar se pare că nevastă-m ea tri­
m isese deja căm aşa la spălătorie. Am n ăv ălit în spă­
lătorie, am oprit m aşinile şi am • scos căm aşa udă. Am
pus-o pe m ine şi m -au uscat în faţa becului de 25 000
w. „A pă11, i-am im plorat eu, „Apă !“ „Oh, da !<( — a rjn jit
regizorul. „JJcigaşule !11
Am făcut 14 probe. De 14 ori Shlomo E m anueli a s tri­
gat, „taxi,, ta x i11 şi de 14 ori m -a călcat pe bătături. De
asem enea, m i-au b ă rb ie rit obrazul sting p e n tru că apărea
în film. Cum fusesem bărb ierit cu o zi înainte, trebuia
să fiu b ărbierit şi în continuare. Am aju n s la birou l a '
tre i după-am iază. I-am spus şefului că dăduse peste m ine
un cam ion şi el a zis că aşa şi arătam . Am adorm it im e­
diat pe registre şi m -am trezit strigînd : „M otor ! Mo­
to r !*< Şeful m i-a spus că aşa ceva n u-i place.
în dim ineaţa urm ătoare, lucram la birou cînd am au­
zit un zgomot fam iliar afară : „Hei !“ — strig au haida­
m acii ; „Hei, unde eşti ?“ M -au lu at din nou prizonier.
M -au tîrît sub p rivirile şefului m eu : „Regizorul are
nevoie de m ine11, i-am explicat eu din prag. în taxi m -au
îm b răcat cu căm aşa in iţială pe care o răp iseră anterior
de la m ine de acasă. „Tragem o scenă specială11, m i-a
explicat asistentul. „îţi vom film a faţa contorsionată de
d u rere cînd eşti călcat pe picioare.11
S-a dat sem nalul de film are şi eu am strigat. Regizo­
ru l era' furios. „Asta n um eşti dum neata strig ăt ?“ — m -a
în tre b at el. „Aduceţi un ciocan î11 De nouă ori m -au lovit

164
I ciocanul pe
" ' “ « c - ' p e ta 11 *«™ inaserS cu m ine. , '
, urlat regizorul. Jn tin cle-o _ .g K alaniot, ca e
Şeful m -a avertizat s-a p n n asem enea com por-
jrntru ultim a oara a n d toleiea ^ ^ ^ ^ _ o pen.
ament. Am în cercat sa-i expl ^ are înţ elegere pen-
wdă- dificilă ele film au , da ^ ^ ^ &m auzit din nou
i, u asem enea iucim n. în P - to aletă şi m -am închis
paşi grei afară. Am fugit P ^ ect 1. . m _au « r it în taxi.
Icolo. Au sp a rt uşa fara. s< f Jstră | spunîndu-m i ca
fieful a s trig a t după m in pe . că treb u iau să-m i
nu m ai era cazul sa‘ in t° cU 0 zi înainte fuseseră prea
înregistreze vocea, deoaiece ci ^ ^ num eşle „post sm -
multe zgomote pe stiada. ^ faţa gurii şi am s tn -
U o n “ . M i-au aşezat un m icr° î ° lovit cu ciocanul
gat „Au !“ de fiecare da a « n d eram ^ ^ considerat a
[cred că destul de n f u n baros. Mă u ra clin ţoala
eram încă adorm it şi deschid gura p en tru ca m i-era

» rc: n rg ?
^

nopţii, răm as fara slujb> Ş * Qnal cu Un băţ. „Luaţi-1


d o r. R e g i z o r u l m -a goni P __ urla el „Nu v r e a u sa-1
pe nenorocitul asta ele ai • a fosi 0 experienţa
m ai văd niciodată, u a i, b
interesantă. .. . *n sus gî m i-a şoptit :
V ecinul m eu s-a u ita t - \ au din n0u la film are.
— A zi-noapte am visat ca ^ uşă- ^ nevoie de
j Si crezi că n -a u veni . t r u 0 r elu are“. A sta in-
[ tin e “ —- au strig at ei «P t je n sau ala lta ien
le a m n â că u n a noţiunea Um pu-
— nu m ai ştiu sigui, d » P cej din lum ea film ului,
ifa - n u era chiar Pei:fe^ a -N evastă-m ea a deschis uşa
num im asta refotogiafier ■ N u risem în noaptea
si le-a spus prigonito n lo ^ m e i ^ _ „apare

b a. « T i ^ ^
n “r le luiDum nezeu^M aT u«|e' i ^ T , ? ^
M orns a am u ţit şi am a sc u lta t"' !?ata casa-
Se Puteau « « W grei Dc pe -

s ( e Apropo, Morris nu apare in fUm. Au ^

V
DE DRAGUL ARTEI

D o m n u l e Boulanger, puteţi să-m i acordaţi cinci


Iminute ?
— D esigur, dom nişoară.
— D irectorul tea tru lu i m i-a spus că vă gîndiţi la m ine
pentru rolul Desdemonei.
— Da, am d iscutat ceva în acest sens.
— Nu m -a r d eran ja să in terp retez acest rol. Am citit
piesa aseară şi nu e rea. Desigur, va treb u i să tăiem' ici
şi colo m onologurile lui Othello, dar dum neata, ca re ­
gizor, ştii asta m ai bine decît m ine. Aş dori să discut
cu dum neata problem a părului.
—• Poftim ?
— A scultă, dom nule Boulanger, vii din stră in ă tate şi
nu poţi fi fam iliarizat cu te a tru l israelian care are vechi
şi adinei tradiţii. Noi sîntem — cum să spun — mai
conservatori decît dum neavoastră, dacă înţelegeţi ce
vreau să spun.
— S incer să fiu, nu, dom nişoară.
— O.K. Vă spun deschis : dacă credeţi că de dragul
rolului D esdem onei o să-m i vopsesc p ă ru l blond, aţi face
bine să vă faceţi bagajele şi să vă întoarceţi la Paris.
— E u ? V -am cerut eu vreodată, dom nişoară, să vă
vopsiţi...
— N u m i-aţi cerut p e n tru că nu am discutat încă
chestiunea asta. D ar cred că sînteţi convins ca şi alţi
cretini — scuzaţi-m i expresia — că n u se poate juca
D esdem ona decît cu p ărul blond.
— D ar cine a spus...
— N u m ă interesează să b a t străzile cu o coafură de
un blond strălucitor, care să oprească circulaţia şi să-i

167
făcu Pe bărbaţi să-şi întoarcă capul. Nu, dom nule
pot descurca şi fără o asem enea plăcere. ’
nişoară1?31 d n e V' a spus că *in sa vă vopsiţi părul, do
- V reţi să spuneţi că nu-m i cereţi acest l u c r u ’ I
voastră negru™ De fc p t' t a l place p ă ra l
- Oh, să fina serioşi. E oribil. E sters
— P e n tru m ine e perfect.
- în tre b are a este : i-a r fi plăcut lui O thello ’
— De ce n u ? '
După cite ştiu, era negru, nu-i aşa ’ E m eu
crezut ca s-ar fi îndrăgostit de o brunetă ' &
— De ce nu ? L
• ~ P e n tru _ ca ăştia se înnebunesc după blonde Est
Des demn mi blologlcă- Mi: am im aginat-o întotdeauna I
Desdem ona ca pe o nordică tipică. D ar tocm ai de acee
n-am de gînd să-m i bat joc de mine.
— N u-i nevoie ?V° ie’ dom nişoară’ ciiu$ de puţin. ' I
— Nu. |
— Nu glumesc. |
— Nici eu.
. , A scultaţi, nu treb u ie să ţineţi seam a de sentim en
lele m ele personale, dom nule B oulanger
— Ba da, dom nişoară.
^,U’ .n u ’ ^a urm a urm elor dum neavoastră sintet
regizorul şi spectacolul trebuie să m eargă în ain te Daci

m inate in ju ru l capului, ca o aureolă, ordonaţi-m i- om


d e S™voU
ce vo i sim
s imţiT ddupă
u n V 3aceea,
C° af° m
r aŞi priveşte
CU asta bnum
a staai
- ^ pe
d ifemreine
nt
N u este necesar, dom nişoară. Ceea ce contează este
peiso n aju l şi nu culoarea părului.
A sta-i de la sine înţeles Pe de qits ^
v reţi să m ă identific cu u n tip nordic autentic va trebui
sa va susţineţi d rep tu rile ca orice a lt regizor ’ *
— Dar...
— Aici, în Israel, noi, oam enii de te a tru credem eu
fe n n ita te in disciplina in terio ară. Sîîîtem obişnuiţi s i
i espectam ordinele. Cînd, de exem plu, repetam ^Pygm a-
168
regizorul n e-a pus pe toţi să vindem flori pe stradă
i m p 'd e T i p t â m î n â ca să putem să ne identifteam cu
Vrsonaiul. Înaintea prem ierei „N eguţătorului din Ve
am făcut o călătorie la V eneţia şi nu m a în treb aţi
fcc-â U ebait să facem înainte de a juca „Profesiunea
Doamnei W arren". Lum ea tea tru lu i este foarte ciuda,
K î - m ă Aşa că, dacă credeţi în tr-ad ev ăr că treb u ie
Ni-mi vopsesc părul, spuneţi-m i-o acum.
— Ce-i graba asta, dom nişoara ?
— P e n tru că nu trebuie să pierdem vrem ea. Da
■au nu ?
Z Bine. Mă voi conform a. D ar cel p uţin nu m ă obli-
' ga ţi să-l fac blond platinat.

— A rată ^ a o căpiţă de fîn, n u-i aŞa ? T otu^ -a


trebuie, nu m ai contează-, îl vopsesc platinat. Cit e
|c e a s u l ?
— Unsprezece. . KlA,.,rls
— Vă m ulţum esc. Peste doua ore voi fi o blonda
form idabilă, doar îm i cunoaşteţi concepţiile, dom nule i
acum, vă rog să m ă scuzaţi. Ma grăbesc. Am ora la coafo ,
la N anette. E cea m ai bună coafeza din oraş. La rev ed eie .
M UNDEK

— Cum ? Nu-1 ştii pe M undek ? Este cel mai în vîrstă


m înuitor de decoruri ăl teatrului. Dacă dau ortu l popii
în tr-u n a din zile, pe M undek treb u ie să cadă vina.
— Ce crezi despre P reşedintele Am ericii, dom nule
Podm enitzky ?
— Este un m unte de om, plin de energie şi fără un
dinte în gură, hîd. Nu ştiu cum a ajuns să lucreze în
teatru . Spune că el l-a fondat. Acum, nu v reau să mă
luaţi d rep t un reacţionar înrăit. D im potrivă, sînt u n p rie­
ten al oam enilor sim pli. Vedeţi, ţa ra îm i stă la picioare,
oriunde m erg sîn t să rb ăto rit şi aclam at — n u treb u ie
să v-o spun — şi totuşi acest M undek m ă tratează de
parcă aş fi un sim plu figurant. închipuie-ţi, recitam sin-

170
, V R irh a rd a l Il-le a " d e S h a k e -
u m l m eu m o n c lo g dm « t to c m a i îi o tră v i-
K * T T T T T T h o in a r m a s f ^ i e / S re ,
/ î e g e ’ ai L t pI r i n t r e - - f gJJ. £ re -
tocat / s ă v îr s in d o s u ta d e _^ t o r i i îm i s o rb e a u
rlU' n\ ? arrfele Dem buzern d n d d e o d a tă la m a i p u ţin d e doi
lu v in te le d e p e b u z e , cm m ra t> e tu lu i d e v e s t, se
m e tri d e m in e , c h ia r in s p a te P ^ P c e lo rla lţi
rid ic ă , işi s u f la n a s u l ^ se a d r j e a z a » J q
m in u ito ri d e d e c o r . » T J,te a a u z i p în ă în u lti-
de c ă rţi ?“ — a t i t d e ta i e £ u le a m e u s ă m ă a ru n c
m u l rîn d . Ac'um te i n t i e . ^ d u r e r e şi d e în ţe -
a s u p ra t r u p u l u i t a t a l u i m e P v ă d p g M u n d e k şi to -
Uepciune ^ ^ J ^ P ^ f t o p o a r e l e călăilor jucind cărţi de
fvarăşn sai stind pe P . fi făcut jn locul m eu .
parcă toată lum ea era a loi ? d e ai n
[ = E k " ^ n tr - a d e v ă r , cU eoda^ă v o r b e ş ti ^

i S ,n p i« “ % i n â T hi n e J - o r « a ‘e d e J j J
g ra m d e b rîn z ă , o p u n e şi d o u a b u c ă ţi o e de
cu m ştii, p e la m ijlocm l - ^ V că d e
I d ra g o s te cu p r in ţe s a p e c a ie m c e ln e z c h e ile 0r a -
f fie c a re d a tă c in d in g e n u n c h e •, m U şc ă d in h r e a n
' şu lu i o r n a te c u p ie tr e p r e ţ i o a s e L y d d a , ca
I şi d u p ă z g o m o t a i c r e d e c a Ş im p lo r a t : „ M u n d e k ,
să n u m a i v o rb im ele m ir o s ' ^ v a s ă - ţi iei
p e n tr u n u m e le lu i D u m n e z e u , ^ c h ia r "m tim p u l
| c in a m a i d e v r e m e s a u m a i - • s u p o r t." M u n d e k
[ sc e n e i m e le d e d ra g o s te , P r e b u ie să m u tă m sc e n a ,
m i- a s p u s că n u a r e ce fa c e , ti e o m e iu m ă ta te
: p e n tr u că e s te T e m a i in ,p o r -
fix . L -a m î n t r e b a t . »C ie z i , ,« Si m i-a r ă s p u n s :
C . »

i T
S Z t f & W T ’T g t i t a „ . i n e c;e

- care
171
M undek m -a în tre b a t cit cîştig. I-am spus eă 445
.m poZ,te, p e n tru câ m i-era ’ ruşine « 4 % ?
m e n ta r e ^ E l f a t^ M undeţc.' "eu cîştig 824 fără ore su
m en taie . U face ore suplim entare şi eu nu O dată 1
m rebat pe Sulzberger cum „ face eă u î m uneî tor c
bga m ai m u lt decît o vedetă şi el m i-a răsm m c Jî
este o chestiune care depinde ?de cerere si ofertă t 3
, T : « r ‘V â n ,e, ^d ar n i m e ^ m u L t !
ele e le m P h î8 i r e hr.C l0ata p u terea In m iinile lui. Ci
na î ? - s K m h b e rg e r este bolnav- el m înuieşte c
tm a. Iţi închipui ce înseam nă asta ? Poate îti am int*
m ele S ^ s p u n 30 p î-UJ nlîi m ă întorc' către fantom a mam
ete şi spun . „Flăcări pe cerul p u rp u riu m i-e inim a
F intim le-s secate, m am ă. / O, fem eie pătim aşă / r l n^.’
adus pe lume, / Ucigaşul soţului tă u e-n fa ţa ’ ta» — 4
alte cuvinte, acesta este m om entul în care m ă r tu ris J
ca l-am om orit pe tata, venerabilul m oşier scoţian Si 4
crezi ca face M undek ? Nici n-am ajuns să spun Flăcă
pe cerul p u rp u riu m i-e inima», că şi începe ” ă h s
I Z l 1! ] DlSf r a t’ iuţesc m onologul ca un pfcup der!
lăsată si oublicnlUng 13 ”Fnm eie Pătim a?ă “. cortina est
J f i î 3 ŞI Publlc« l nu va afla niciodată cine l-a ucis fl
tatal meu. După ce doctorul m -a readus la viaţă în cu
tuse măo f r r aSUP-ra 1Ui M undek cu m iinile încă in că
tuşe. „Ce inseam na asta ? » — u rlu eu Ce în^ m „
“ “ « « o m m ?« »N u strig a la m ine.’p o d m ep .tzk ,
S1" ! ™ l a .te a tru nu pe cim p !“ _ m i_0 retează M lm dfJ
„C iede-m a, era tim pul sâ las cortina. Piesa e prea lune
şi am început destul de tîrziu azi. Şi în plus te roe fî
,a <’a SCU^1’ crai destul de jalnic şi n-am m ai sup o rtat bol­
borosea a ta îdioata». „Omule», am strig at eu, asta-i pies'
lui Shakespeare !« „Poate să fie şi a lui Moshe Day an»
zcH gr ? T a Unde - ”S înt în această Profesie de trei-
zeci şi şapte de am şi dacă M undek îţi spune să scurtezi
piesa sa ştii ca aşa e !« P e n tru un m om ent m -am gîn-
it senos sa ma sinucid, dar după aia' m i-am spus Nu '
^ u - i voi da satisfacţie acestui ticălos». Ştii ce-am fă c u t?
— Tranchilizante ?
a “ ^ U0 Ff ra sa b at am in tra t în biroul directorului
„A sculta Sulzberger», i-am spus eu. „Ştii că n u sînt
172
harţe sensibil, dar în tr-u n a din zile tea tru l dum itale o
fi-1 piardă pe P odm enitzky“. . . ,
' L am spus lui Sulzberger cum, în fiecare seaia, cind
■angătul m orţii se pierde la sfîrşitu l actului tre i şi d uhu-
fiie neliniştite ale victim elor m ele alearga pe scena m -
o tăcere sinistră, se poate auzi întotdeauna un sunet
î h b dTn stînga : este M undek, care îşi răsuceşte cheile
de la maşină dînd. de ştire că este tîrziu I-am mm spus
fu; Sulzberger că, ori de cite ori înaintez tip til pe m tu
Irieric spre^cruce, cu pum nului In - , înto«Jeau,n» ţ *
aprinde o lum ină în dreapta, p e n tru ca M undek n ş
noate aprinde ţig ara decît în spatele altaiu lu i. „Mu
!lek« l-am im plorat eu, „întbarce-te cel p uţin cu sp a te î
cînd ’aprinzi chibritul". „P uţină lu m in ă -n u ^ m ă nimă­
nui", m i-a răspuns M undek, dar asta m ea nu .
tim pul pauzei, stă întotdeauna pe tronul m eu ş de tre i
[o ri pînă acum şi-a u ita t revistele de sport pe el. Iar după
al treilea gong, îşi uită de obicei m ucurde de ţ>ga^a pe
! coroana mea. S-a în tîm plat de m ai m dlte o u ca sa îasa
fum din capul m eu şi toată lum ea a n s.
„Eu sîn t regele", i-am spus furios m p m ia . „E
rege prăpăditule". „Ce rege, care rege ? — m -a lu a t peste
picior idiotul. „Eşti Y arden Podm ertitzky un cabotin Un
rege nu joacă teatru ". îţi poţi im agina Lucrează la tea-
irS de treizeci şi şapte de ani şi nu-şi clă
petrece pe scenă. I-am spus lui Sulzbeigei . „ v & ’
ori eu ori M undek !« El a încercat să mă liniştească, spu-
nîndu-m i că nim eni nu trăieşte o veşnicie, nici m ăcar
M undek. D ar cînd l-am încolţit, T?nţeleg '
L-a concediat pe Y arden Podm em tzky . înţeleg .
— înţeleg i-am spus eu. Te-a concediat. _
— Ei bine trebuie să-ţi dai seam a ce înseam nă asta.
I-am spus lui S u lz b erg e r: „Deci M undek e . m ai ^ r '.
ta n t decît Podm enitzky ?« Şi Sulzberger mi-a laspuns
„E pe naiba, dar nu pot să-l concediez pe M undek p e n tru
că toti m înuitorii de decoruri vor face gr ş
rvileni iuca Cine se poate lega de tipii aştia . De fap ,
Sulzberger are dreptate. Noi actorii jucăm , ind iferen t
dacă ne8 luăm sau nu salariile. Dar, încearcă num ai s a ­
fari pe M undek să aştepte o lu m atate de zi plata oreloi
su p lim en ta re ! C red-că M undek a prins de veste de dis-
173
plat** ceva « • *>» * « t o J
a blestem ul*8 la t o c e a u ? a c tu iu H l t r S ’ ^ ” ** ,‘" 1

irC ?SSF!?™ el
& S u ^ Pr dr^,riaS K ^ “ j
« «R
^ ,ch1uir Ş1 azi’ d n d m ă gîndesc la seara aceea mă <
prinde un tre m u r ciudat.. dCeea- md cuf
— A scultă Podm enitzky, i-am spus eu consolator eşti
chină
cm na °aa r ,unui
E marGenea
asem Ca Săzevzec
Pui la încparră
m im ă defăim
că a ^ T n S 1
gîndeşti la M undek. ' ueaiC d Sd nu te ™ai
— Dacă aş putea num ai ! D ar ceea ce s a în«.™ i J
R S J f l . *? ! ° ? te- “ undek. p e n tru p r i m ă T j
ă ia n lim it. - îm bolnăvit şi n-a venit la lucru E r ă
hnisU t Stn ZS
P“teIu .SC“ eI’ “ sim t eam toart
lin iştit Ş tn m -am obişnuit cu tuse şi tro p ăitu ri ca s-ll
nu m ai vorbesc de hrean. C rede-m ă sau nu a ă ce am
tulul t ă u T i S L Z I 'Z meu : h°in “'' »> sufle
™/~_. / T ,? • / Sire’ ce re«e ai fost / P rintre mu-
d e /p a rtid T d e c ă rŢ /

K M z S rS :
PO D M EN ITZK Y ESTE LEFTER

in tru Ă l S Noga C om erţul cu ’sclavi era in toi,


acorduri trip a rtite in tre d ? m î ” a°1ntre
L p t S f i i T .N 1" n " ,i° InS-uen » n al incăperu

dramatic m -a chemat la masa lui şx m -a invitat cu ama


KUHntP că netrec cîteva m inute in com pania sa.
b ih U te ^ s a , petrec e n ^ u ^ d ş tig supliraentar, m i-a m ăr­
tu ris it actorul veteran. Sînt literalm en te lefter n-am nici
un sfanţ în buzunar. U ltim ul nostru spectacol a fost un
s L e s am a v u . patruzeci şi u n a de rep rezen tat,, luna
trecută...
Z . A cu m ^ să b a t în lem n, noul nostru spectacol este
u n eşec a^a S încerc să d ş tig ceva suplim entar. Daca
e nevoie, s?în t gata să m erg pînă la E ilat p e n tiu nume .

50 ^ U n b ă r b a T S t i v V fără ochelari s-a în d re p tat spre

— îti convine m arţi ? — a întrebat el.


— Da, a răspuns Podmenitzky, dar să nu fie prea

deP! ! teLa G edera. Ju b ileu l consiliului com unal sau ceva


asem ănător. Vor un program de o ora.
— Plătesc ?
— Ceva. . . ,.
U scăţivul s-a apropiat de un b ă rb a t saşiu şi a îscu-
ta t cu el un tim p.
175
podm w w ^M H S i r ™ * Y," de
p e n tru m ai p u ,i„ de 35.. m i l m 30 ' N" m i " u
Uscăţivul s-a întors şi a în tre b at :
Uu ce vrei să-i im presionezi ? J
— Fabulele lui Krilov.
Şi v 7 tre b tS " U m cr8e d ecit S 1’81» ”' Aleichenj
— o să cînt n u -ţi face griji.
J*} şapte, în faţa cafenelei Noga
— Bine. Cit plăteşti ?
— 90 net...
~ t90adeiSHr1eU9 s' a schim onosit de furie :
den Podm enitzky ? Cară te ^ e sc ro c u le '30-11^ P 6 n tm Ya*
păm întul ! ‘ ’ 1 ’ Plna nu te înghite
U scăţivul a b ă tu t repede în rptraaara t
interogativ pe artistu l dram atic : L L ~a™ pnvi<
__ ®ar era i gata... pentru.. 30

Ote.7 «TJSi “ kr V n ? ?9ro "1 S tenS


prea puţin.
'
1 le îte i-
t
Şi atunci e

\
LA M EN TAŢIE PEN TRU UN TÎN ĂR
ACTOR

P ODMENITZKY : Hei, tinere, vino încoace o


clipă !
BEN TIROSH : Cine, eu 7
PODM ENITZKY : Da, tu !
BEN TIROSH : Bine, dom nule Podm enitzky... Am do­
rit întotdeauna, dom nule Podm enitzky, să vă sp u n că este
o m are onoare p e n tru m ine să apar la repetiţii îm pre­
ună cu dom nul Podm enitzky.
PODM ENITZKY : E xact despre asta vreau să-ţi vor­
besc, băiete. Cum te num eşti ?
BEN TIROSH : Ben Tirosh. Joseph.
PODM ENITZKY : De cită vrem e eşti în teatru , b ă ­
iete ? >
BEN TIROSH : De două luni. S ăptăm îna viitoare se
îm plinesc două luni.
PODM ENITZKY : Eşti tra ta t bine ?
BEN TIROSH : Sînt cel m ai fericit om dş pe păm înt,
dom nule Podm enitzky. în to td eau n a am v isa t' să apar
a lă tu ri de m ari actori de calibrul dom nului Podm enitzky.
PODM ENITZKY : Stai jos !
BEN TIROSH : Vă m ulţum esc. Din copilărie am fost
înneb u n it după dom nul Podm enitzky. Dacă nu m ă cre­
deţi, întrebaţi-o pe m am a ! Acum, cînd urm ează să ap ă­
rem în acelaşi spectacol, sîn t foarte em oţionat la fie­
care repetiţie...
PODM ENITZKY : Văd că eşti un băiat isteţ, tinere.
BEN TIROSH : Num ele m eu este Joseph Ben Tirosh.
PODM ENITZKY : Da, sper că ne vom înţelege. Să
discutăm despre scena spînzurării. Tu eşti călăul m eu în
piesă, dacă nu m ă înşel.
BEN TIROSH : Este o m are onoare.

177
PODM ENITZKY : N u m ă întrerupe, tin ere ! îm i pl
sc*ena asta şi îmi place ceea ce faci la repetiţii, cel p
ţin în ceea ce priveşte jocul tău. P înă deschizi gura însă
Ce îmi spui cînd ajung la treptele ce duc la spînzurătbarlL
BEN TIROSH : Cine, eu ?
PODM ENITZKY : Da, ce-m i spui ?
BEN TIROSH : Rolul !
PODM ENITZKY : V reau să-l aud.
BEN TIROSH : „M işcă", spun, mişcă".
PODM ENITZKY : C ontinuă !
BEN TIROSH : „Mişcă... ticălosule... m îrşavule..."
PODM ENITZKY : E xact asta-m i spui, nu ?
BEN TIROSH : Da. A sta e textul.
PODM ENITZKY : M îrşavule >
BEN TIROSH : Da.
PODM ENITZKY : Cîţi ani ai, băiete ?
BEN TIROSH : Douăzeci şi doi. în iulie îm plines
douăzeci şi doi.
PODM ENITZKY : Douăzeci şi doi ! F oarte frum os ?|
Şi n u ţi-e ruşine să vorbeşti astfel cu un actor veteran
care a călcat podeaua acestei scene tim p de treizeci .s'
opt de ani ?
BEN riR O SH : Dar... asta m i-e rolul... dom nule Pod-,
m enitzky. Scrie aici... şi m ai spune că trebuie să-l loveso
pe dom nul Podm enitzky... în paranteză... cu furie
PODM ENITZKY : Vom reveni la asta m ai tîrziu.
BEN TIROSH : A sta-i rolul.
PODM ENITZKY : Dincolo de rol ai o datorie. D atoria
ta este să înveţi şi să arăţi respect faţă de arhitecţii te a l
iru lu i ebraic ! Cum te cheam ă ?
BEN TIROSH : Ben Joseph. Tirosh.
PODM ENITZKY : Bine, băiete. Aşa că dacă vrei să
rezişti în teatru, ai face bine să-ţi am inteşti cu grijă
că Y arden Podm enitzky este un subiect de discuţie pen­
tru public.
BEN TJROSH : Şi p e n tru m ine, zău aşa.
PODM ENITZKY : A tunci de ce eşti a tît de fericit
să m ă blestem i, să m ă desconsideri şi să m ă um ileşti a tît
de c ru n t în această scenă ?
BEN TIROSH : F ericit ? U nde sînt fericit ? Sînt ne­
voit să fiu fericit, dom nule Podm enitzky, p en tru că regi­

178
zorul nostru francez, M onsieur Boulanger, m i-a expli­
cat... că sînt bucuros pentru că vă urăsc — în piesă,
vreau să spun — fiindcă sînteţi şeful rebelilor cap tu ­
raţi de noi.
PODM ENITZKY : P e n tru fran ţu zu l ăla pot fi şeful
rebelilor. P e n tru tine, băiete, sîn t încă Y arden Podm e­
nitzky ! Cum îndrăzneşti să m ă loveşti ?
BEN TIROSH : Am crezut... am crezut...
PODM ENITZKY : Im p ertin en tu l ! Dacă rolul călăului
ar fi fost ju ca t de A haron H onigm an, m ai treacâ-m eargă
— un actor m ediocru fără discuţie, dar cu treizeci de
ani de scenă la activ ! D ar tu, m ucos ven it de la gră­
diniţă, să-l blestem i fără ruşine pe ta tă l tău în faţa în­
tregii lum i ? ! Ce-i în capul tău ! Ştii ce ro lu ii am jucat
în cariera m ea ? Eroi ! Profeţi ! Regi !_ Bine, acum sînt
doar şeful rebelilor, de acord, d ar ăsta-i un m otiv să mă
scuipi în faţă pe scenă ?
BEN TIROSH : Bou... Bou... Boulanger...
PODM ENITZKY : Lasă-1 pe n ă tă rău l ăla în pace !
N -are nici cea m ai m ică idee despre teatru . Şi oricum ,
se întoarce la Paris. Eu răm în aici.
BEN TIROSH : Desigur. îm i pare rău, dom nule Pod­
m enitzky. Sînt încă nou în te a tru l profesionist.
PODM ENITZKY : De asta m -am şi ostenit să vorbesc
cu tine. Cum te cheam ă ?
BEN TIROSH : Joseph Tirosh. Ben.
PODM ENITZKY : Da. A scultă, băiete ! De m îine
Yarden Podm enitzky nu m ai îngenunchează în faţa ta pe
scenă. E clar ?
BEN TIROSH : Absolut. E ridicol, zău aşa, ca dum ­
neavoastră, dom nule Podm enitzky...
PODM ENITZKY : Vezi ? Voi sta drept pe scări şi tu
îmi vei spune... ce îmi vei spune ?
BEN TIROSH : „Mişcă !“
PODM ENITZKY : Mişcă, pe naiba ! A sta s-o spui
p rieten ilo r tăi, figuranţilor !
BEN TIROSH : îm i pare rău. A tunci poate „Urcaţi...
PODM ENITZKY : Cum adică, urcaţi ?
BEN TIRO SH : „Urcaţi, vă rog, spre spînzurătoare,
dom nule !“
PODM ENITZKY : Am un num e sau n u am ?

179
BEN TIROSH : „U rcaţi, vă rog, spre sp în zu răto ar
dom nule Podm enitzky !“
PODM ENITZKY : Idiotule ! Num ele m eu din piesă ! _
BEN TIROSH : îm i. pare rău. „Urcaţi, dom nule Gon
zales !“
PODM ENITZKY : Care Gonzalez ? Frederico Albreg
M archio Amedeo Gonzales !
BEN TIROSH : Da, notez.
PODM ENITZKY : Notează, băiete, notează.!
BEN TIROSH : Poate... ar treb u i să cad eu în ge\,
nunchi în faţa dom nului Podm enitzky ?
PODM ENITZKY : O idee interesantă, foarte in te re ­
santă ! Mi se pare că eşti în zestrat cu un instin ct c o n f
ceptual, băiete.
BEN TIROSH : Joseph. Ben Tirosh. La dispoziţia
dum neavoastră.
PODM ENITZKY : Aşa, băiete ! Nu trebuie să schimbi
nim ic din rol. U rm ează să se petreacă in evitabilul : că­
lău fiind, deteşti cu raju l căpeteniei re b e lilo r' dar în m o­
m entul cînd in tri sub influenţa aureolei m ele, eşti fas­
cinat. Eşti ferm ecat de acest gigant al scenei care sînt eu.
BEN TIROSH : Da... Da !
PODM ENITZKY : Şi apoi te lovesc din spate şi îţi
spun : „Fă-ţi datoria, cîine rîios !“
BEN TIROSH : înţeleg... Curios că nu m -am gîndit la
asta m ai devrem e, d ar ce v a spune M onsieur B oulanger ?]
PODM ENITZKY : N u înţelege ebraica.
BEN TIROSH : Aşa-i. D ar după asta... pot... să-l spân­
zur pe dom nul Podm enitzky ?
PODM ENITZKY : N u-ţi face griji, rnă voi spînzura
singur.
BEN TIROSH : Vă m ulţum esc. Deci, începînd cu re ­
petiţia de azi, bine ?
PODM ENITZKY : Bine, băiete. Şi n u e nevoie să spui
la nim eni despre asta. Să răm înă m icul n o stru secret.
BEN TIROSH : E vident, dom nule Podm enitzky.
PODM ENITZKY : N u-i spune nici lui B oulanger !
BEN TIROSH : Sigur că nu.
PODM ENITZKY : B un băiat ! îţi prevăd un m are-
v iito r *în acest teatru . Cum te cheam ă ?

180
BEN TIROSH : Yossy.
PODM ENITZKY : Da. Ne vedem la repetiţie.
BEN TIROSH : Da, dragă dom nule Podm enitzky, şi
vă m ulţum esc din inim ă p e n tru tot ! (Pleacă acasă tra n s­
p o rtat de fo rţa experienţei artistice. La rep e tiţia de a
doua zi este concediat la recom andarea dom nului Bou­
langer.)
C O R T I N A
DOI P E U N BA LA N SO A R

— A i î văzut-o Pe Cli — Cli — C litem nestra


M artha G raham ?
— Da.
— Ei, cum ţi-a plăcut ?
— Cui, m ie ?
— Da. Cum ţi-a plăcut ?
E greu de spus aşa, pe nepregătite
— Totuşi ?
Cied că se pot spune m ulte despre ea.
— Spune atunci !
— Ascultă, e un adevărat spectacol.
— Ce fel de spectacol ?
Păi, ştii doar — to ţ dansul acela,.. Ai‘ v ă z u t-o ?
acu am văzut-o ? De trei ori, dom nul m eu i
— Ei, este într-adevăr fantastică. P u r şi simpu co
losală.
Sora m ea este secretara im presarului.
Cită dreptate ai ! Dacă poţi obţine bilete de fa
voare , de ce să nu profiţi de ocazie ?
Eram gata să cum păr bilete.
Fireşte. Este doar un evenim ent unic.
De ce ? Există a tîte a g ru p u ri de genul ăsta
Şi încă cum ! C ită frunză şi iarbă !
D ar grupul ei este totuşi deosebit.
M ie-mi spui ? E ex traordinară.
Eşti a tît de entuziasm at de ea ?
Dacă sîn t entuziasm at ? Ca să spun drept..
Este o personalitate.
Da, o personalitate rem arcabilă,
f e păcat că n -are nici cea m ai mică idee despre
dans.
— Exact ! N-o poţi num i balerină. Iţi spun, e pur
şi simplu...
— U n geniu !
— A bsolut !
— Nu m ai dansează de dragul dansului, este deasu­
pra ritm u lu i im pulsiv.
— U n m iracol, pur şi sim plu un m iracol. Ce spui
despre felul în care exprim ă to tu l p rin m işcări ?
— De fapt, nu prea i-am înţeles m işcările.
— Nici eu. Totul este abracadabrant.
— D ar ce, treb u ie să înţelegi totul ?
— Sigur că nu.
—- N u ajunge că in te rp re ta re a ei creatoare pătrunde
în stî’ăfundurile cele m ai intim e ale sufletului ?
— S igur că ajunge. Nu se poate nega, e o m are a r­
tistă.
— N-aş num i-o artistă.
— Sigur că nu. De fapt, e destul de b ătrîn ă şi...
— E o vrăjitoare, dom nul m eu ! O v răjito are !
— M i-ai .luat vorba din gură. E m agnifică.
— Ai sim ţit cum te captivează şi te linişteşte, te
adoarm e cu m ijloacele sim ple ale fascinaţiei pe care o
em ană ?
— Da, e^un adevărat m ister.
— Eu, de exem plu, am adorm it la m ijlocul specta­
colului.
— N u-i ciudat ? Şi eu la fel ! în tim p ce M artha s-a
încolăcit nem işcată tim p de o ju m ă ta te de oră în ju ru l
lui A gam em non — ştii, rom anul ăla — p u r şi sim plu
n-am p u tu t să-m i ţin ochii deschişi. R ăbdarea are şi ea
o lim ită, nu ?
— în ce m ă priveşte, am adorm it p e n tru că acum u­
lasem a tîta tensiune, încît nu m ai suportam .
— Nici euv N -ai cum să n u fi em oţionat.
— Si în 'sp atele tă u ” sugeau bom boane ?
— Nu.
— A tunci, de unde tensiune ?
— Ascultă, toate ziarele au scris că fem eia asta este
ex tra o rd in a ră şi că num ai văzînd-o sim ţi că eşti într-un...
— U n lăcaş de închinăciune.
— Exact. C a-n tr-u n lăcaş de închinăciune. O binecu­
vântare celestă.

183
x ^ 1 sa m a scuzi ! Dacă vreau să m ă închin
ma duc la teatru . V reau să văd viaţă in tr-u n balet
— Aşa este. Se m oare întotdeauna acolo pe cuvî
tul meu. ^
— D ar liniştea !
— F antastică !
— Cu greu am p u tu t-o suporta.
— Şi eu am suferit.
— A sta-i singura m odalitate.
— Fireşte.
— D ar sim bolurile ? Fiecare m işcare, fiecare convuî
sie, liecare ac de siguranţă sim bolizează ceva
— Ţi se taie resp ira ţia !
— D ar n u le poţi înţelege.
spună Ia tă ’ în Sfîr?it’ pe cineva care îndrăzneşte s- ,
0 c1lipă- E adevărat, nu poţi înţelege sim bolurile
clăi scopul lor este să trezească eul in tu itiv din stru c ­
tu ra sincopică.
— Aşa-i !
— Aşa scriu ziarele.
Sînt ţicniţi, pe onoarea mea.
- E | neînteles- P rincipalul scop al sim bolurilor este
sa te elibereze de dependenţa figurativă, n u -i aşa ?
Fireşte. F ără asta nu se poate.

— Ce nu se poate ?
Chestia aia, ştii doar — sincopa.
—- Ce sincopă ?
— Tu ai spus.

vintele^aştea ?at M l ' a d u c aminte- Dar cine întCegc cu-


— Nimeni. P e n tru m ine sîn t sim ple bolboroseli
— De ce nu spui aşa ?
™ , 7 aNait>a
ce gindesc cu ?tif ! -S im t’ cum va- că n u Pot exprim a ceea
adevărat.
a . ~ D e , ce. ’ nu mi_e ruşine să m ărturisesc că ea
este o carte închisa p e n tru mine.
Aşa-i. Com plet închisă.
D ai, după părerea m ea, e un geniu
— Ei, asta fără îndoială.
VULTURII PREM IERELO R

N e-ani dus la recitalul actorului Shlomo E raanu-


eii plini de încredere şi bună dispoziţie. Aveam toate m o­
tivele să fim calmi. Toate zvonurile care circulaseră prin
oraş erau unanim e cu priv ire la m onum entalul fiasco ce
urm a să aibă loc în faţa ochilor noştii.
__ U n eşec total, rem arca B iala Z urkevitz, cîntăre-
ţul, în faţa in tră rii teatrului. A laltăieri, la vizionare, spec­
tato rii au plecat la pauză...
__ Eşti sigur ? — îl. în tre b au zeci de actori, regizori
şi literaţi, adunaţi în ju ru l lui. v
__ M i-a spus unul d in tre plasatori. S punea ca şi la
reprezentaţia p e n tru m ilitari au fost flu ierătu ii...
Ei bine, acestea erau, în tr-ad ev ăr, sem ne încurajatoare.
Nu p e n tru că boem a capitalei se ară ta invidioasa faţa e
succesul la public al lui Shlpmo Em anueli. D im potrivă :
toată lum ea de la cafeneaua Noga îi recunoştea m arele ta ­
len t comic, vocea plăcută şi curajul^ artistic. Daca, totuşi
i se putea reproşa ceva, era faptul că n-avea h a b a r despi
tea tru că lu a m ereu note false şi că, în plus, era un şa r­
latan periculos. Toate aceste tră să tu ri negative au ieşit
clar în evidenţă în prim ul recital al lui Shlomo E m anu­
eli care a ajuns la 1617 rep rezen taţii şi care i-a adus ac­
to rului o popularitate absolut intolerabilă. Ca sa nu cxis-
te vreo neînţelegere, i-am ie rta t uşor succesele sa.e de
casă. Sănătoşi să fim, cui îi pasă, la u rm a urm elor, ca a
cîştigat ceva bani. Ce n e -a enervat în tr-ad ev ar, a fos
fap tu l că a făcut, literalm ente, avere. Totuşi, al doilea
recital al său abia a atins 1684 de reprezentaţii şi s-_au
rid icat voci în cercurile teatrale care au afirm at unanim
că acesta este începutul sfîrşitului. In orice caz, Shlomo
E m anueli a cum părat hotelul Ililton, cîteva păduri din
nordul ţarii şi a deschis o grădină zoologică proprie. S-
m ai spus că^ a achiziţionat firm a Volkswagen sau, cel pu-
ţin, a cum părat o m aşină Volkswagen. în orice caz, cercu-
n le artistice l-au p riv it cu invidie pe tîn ă ru l antreprenor
Am m ulţi şi grei au a ştep tat artiştii noştri să se întoarcă
roata...
Iar acum, toată această boemă sim patică, prieteni si
cunoştinţe fuseseră in v itaţi la noul său spectacol, un pu-
blic specific prem ierelor teatrale. Dar, aşa cum au scris
înţelepţii noştri de slăvită m em orie : „Nu este suficient
ca tu sa ai succes, treb u ie ca şi prietenul tău să nu reu ­
şească deloc. “

Sem nele erau de bun augur.


De obicei, Shlomo Erhanueli îşi construieşte spectaco-
iul cu balade şi scheciuri ce abordează necazurile om ului
de rind P e n tru început, de exem plu, ne-a povestit despre
un g rădinar m ărunt, care — spre deosebire de toţi cei-
ialţi — nu avea niciodată flori acasă. E ra o povestire
vesela, deşi uşor tristă, care a provocat trei v aluri zgo­
m otoase de rîs şi chicoteli de sim patie în p artea „neorga­
nizata a publicului. D ar, pu n ctu l culm inant al povestirii
• ,, P™1 că g rădinarul m oare şi o crizantem ă m inunată
înfloreşte pe m orm întul lui — a fost p u ţin aplaudat, slavă
D om nului. A devărat, s-au ăuzit cîteva suspine fem inine
înăbuşite in spatele nostru, dar Stuckler, pictorul, a
fost în d re p tăţit să se întoarcă spre noi radios si să ne
şoptească :
— Ce început îngrozitor !
La care eu i-am răspuns :
Jaln ic ! Nici că se p u tea m ai rău î
Eram cu toţii în tr-o sta re de sp irit execelentă. A ur-
m at o baladă despre un poştaş m ăru n t, care n u prim eşte
niciodată scrisori şi care bate toată ziua străzile si aş­
teap tă ca o dată... m ăcar o dată... Ei bine, s-a în tîm plat
ca aceasta balada să-i facă pe toţi spectatorii să izbuc­
nească in aplauze furtunoase. (Scrisoarea pe care posta- '
şui o prim eşte în final este scrisoarea de concediere)
Fem eile din spatele nostru îşi suflau nasul foarte tu lb u -
îa te , dar, in general, acest succes parţial, d ato rat num ă-

186
l Lilui m are de poştaşi din sala, nu a afectat prim irea cal

dUţB i a l Î PZmdkeviiz s-a ridicat de pe scaunul său de la


capătul rîndului şi m i-a făcut un sem n ce vroia sa spună .
„O adevărată catastrofă ! E term in at î‘ . ..
P rin faţa ochilor ne-a tr'- aut un potop de recenzii i 1 -
gătoare dispuse în tr-u n mozaic em oţionant C ritici înve­
ninate ne ciripeau în urechi precum n n d u n e le le care
anunţă sosirea prim ăverii. H ilton a vrut, n aratam noi
H ilto n ! A ctriţa K ishinovskaya, care ceruse bilete de ţa
voare p en tru sora şi cum nata ei, a rem arcat cu voce ta ie .
— Ne ia drept tîm piţi ? Aşa o porcărie se poate num i

P P rim a p arte s-a sfîrşit cu un scheci despre o cosm eti-


ciană m ăru n tă care, spre deosebire de celelalte, are faţa
acoperită de acnee. E adevărat, spectatorii care nu fă­
ceau parte din boemă au rîs cu lacrim i, ceea ce n e-a
în trista t foarte tare, dar, în m are, puteam schiţa pro­
porţiile unui eşec răsunător. S tarea noastră de sp irit ei a
din cele m ai bune. In pauză, ne-am dus la bufet cu paşi
vioi, încrezători şi cuprinşi de o m are joie de vivre .
Ne-am strîn s m îinile jubilînd'...
*
Pictorul Stuckler era singurul d intre noi care nu pa
rea p rea satisfăcut :
— A răţi de parcă ai fi la o înm orm întare, l-am m uş­
tru lu it noi. Nu vezi că e un eşec total ? .
— Da, a m orm ăit Stuckler, pîna acum e m ai slab
deeît m ă aşteptam . Dar, poate că în partea a doua...
__ Fii serios, l-am avertizat noi, p artea a doua es,e
întotdeauna m ai slabă. .
— S -ar putea, a adm is fără convingere Stuckler, dai
nu-m i place să risc. Dacă m ă duc acum acasă, nim ic
nu-m i va strica bucuria şi voi dorm i bine. E tim pul sa
plec...
Zicând acestea, a plecat plin de bună dispoziţie Laşu .
Nu m ai era de-al nostru. In ce ne priveşte, i-am f ăcut o
vivisecţie com pletă lui Em anueli.

1 Joie de vivre (fr.) = bucuria de a trăi.

187
*
„ A „doaa Pa rte a încep u t a tît de slab, încît ne-a p ărut
ra u că sărm anul S tu ck ler nu era şi el prezent Balada
lăzii de gunoi", o poveste despre o ladă de gunoi” m ereu
goala, a im presionat foarte puţin publicul. V ictoria p ă­
rea chiar m ai sigură_ decît înainte de pauză. Doam na
K ishm ovskaya m -a prins de m înă şi m i-a înfipt extaziată
unghiile în carne. De ani de zile aşteptam cu toţii clipa
•cistci!
Apoi însă a u rm a t un scheci stupid despre un pom-
piei m ărunt, care n u are niciodată ch ib ritu ri la el şi'
care îşi aprinde ţig ara num ai cînd izbucneşte un foc în
oraş. N -a fost rău. V reau să spun că n-a fost bun, dar
a av u t cîteva elem ente sentim entale pe care Em a’n ueli
le-a exploatat în tr-u n mod destul de vulgar şi sala s-a'
u m plut de hohotele de rîs ale publicului, care l-a ovaţio-
n a t îndelung. O anum ită nelinişte s-a răspîndit în tabăra
„Noga care ocupa prim ele două rînduri. Ne tem usem că
Shlomo^ Em anueli îşi va concentra cele m ai reuşite n u ­
m ere către final, d ar nu ne aşteptam s-o facă cu atîta
im pertinenţă.
— Ceva trebuie să se întîm ple pînă la urm ă, a bîiguit
B iala Zurkevitz, conciliant.
D ar cuvintele frum oase n u m ai pu teau să ne conso­
leze. Lunga baladă despre funcţionarul m ăru n t care, spre
deosebire de ceilalţi colegi n u ia niciodată m ită, a pro­
vocat, de asem enea, aplauze asurzitoare datorită procen­
taju lu i ridicat de funcţionari din sală. Cele două femei
ai iei ate din spatele m eu au făcut un tăm bălău de parcă
e ra u la circ. De fapt, cine făcea toată gălăgia în sală ?
O riunde te uitai nu vedeai decît in v itaţi cu feţe m îni-
•oase şi oam eni de te a tru înm ărm uriţi, ce pu teau fi recu ­
noscuţi după priv irile lor am eninţătoare — şi totuşi, de
ju r îm p reju ru l m eu sala răsu n a de aplauze. La naiba ce
se petrecea ?
. “ S tuckler a avut dreptate, a recunoscut doam na K i-
shinovskaya cu voce răguşită. De ce treb u ie să fiu eu
m arto ra acestui succes ! N -am şi aşa destule necazuri ?
A şteptam cu toţii, deprim aţi, u ltim a baladă.

188
__ Dacă şi asta se dovedeşte a fi un succes, cugetam!
eu, E m anueli o să achiziţioneze banca Chase M anhattan
cu banii încasaţi pe acest spectacol.
Boema capitalei nu m ai schim ba priviri. E ra acum o
chestiune.de viaţă sau de m oarte...

U ltim a baladă a fost cea m ai reuşită d intre toate.


Dadă afirm că a fost cea m ai reuşită, asta nu înseam ­
nă că a fost in tr-a d e v ă r bună. A r fi m ai corect să spun
că a fost o baladă foarte com ercială, despre un vînzător
b ătrîn de floricele care stă în colţul străzii şi vinde flo­
ricele trecătorilor, în tim p ce el... nu le-a g u stat nici­
odată Nici un ochi n -a m ai răm as uscat în sală , poves­
tea avea, în tr-ad ev ăr, ceva m işcător în ea, m ai ales în
final • „ .si-aeolo sus (m urise, bătrînul) îl aşteaptă înge­
raşii / care i-au acoperit p ăru l alb cu m ii de pungi de
floricele". N e-a înneb u n it pe toţi cu acest final. în tre a g a
boem ă a capitalei plîngea de-ţi sfîşia inim a, p e n tiu ca
acum era clar că spectacolul n u era un eşec aşa cum vi­
sasem noi în nopţile întunecoase... Poate că nu va fi un
succes răsunător, dar nici u n eşec n u poate fi... Eram
lipsiţi de noroc. U ite, ce aplauze ritm ice şi lipsite de gust...
N eplăcută situaţie. _
M ergînd spre cabină p en tru a-1 felicita călduros pe
Em anueli, m -am ciocnit de B iala Zurkevitz. E ra pămân­
tiu la faţă. Am încercat să-i evit privirea. U n celebru
com pozitor ni s-a alătu rat, spunînd, cu buzele albe ca
v aru l : . .
— Soldaţilor nu le-a plăcut acest spectacol.. Au ple­
cat la pauză... , . .
Doam ne ! Cu cîtă bucurie am aştep tat acest spectacol
E ram sigur că va fi un eşec ! A tîtea speranţe, at iţea
em oţii nobile au fost sfărîm ate în faţa cruntei rea lită ţi.
R ecitalul acesta va ajunge din nou la cel p u ţin 1DU0
de reprezentaţii. Escrocul ! N u m ai are nici u n haz sa
m ergi la tea tru , num ai la cinem a, num ai la cinema...
CUM SĂ A JU N G I IN V lR F

T i n e r e , p e n tru că eşti pe cale să-ţi. porţi pentru


prim a oară paşii pe scena care sem nifică lum ea, ai cate­
goric d rep tu l la com pasiunea rezervată nebunilor sacri,
îţi vom urm ări cariera cu vigilenţă şi cu speran ţa de a
te vedea în roluri potrivite talen tu lu i tău viguros. To­
tuşi. deoarece n atu ra ro lurilor tale a r putea să-ţi h o tă­
rască viitorul, am dori să-ţi dăm cîteva sfatu ri p ertin en ­
te, insp irate direct de propria noastră experienţă.
în prim ul rînd, tin ere artist, încearcă să joci, pe cit
posibil. în piese fără succes, care să nu te facă să-ţi
pierzi tim pul preţios. La urm a urm elor, este terib il de
plictisitor să repeţi ca un papagal aceleaşi replici seară
de seară, în acelaşi costum , pe aceeaşi scenă — practic
este o insultă adusă inteligenţei. De aceea, tin e re artist,
străd u ieşte-te să apari num ai în eşecuri teatrale care sînt
u rm ate de recenzii laudative. Acesta este lucrul ideal : să
fii lău d at de presă şi să dispari repede de pe afiş. în acest
sens, îţi recom andăm cu căldură piese m oderne monotone,
care să aducă un suflu de aer proaspăt pe scenă, în tim p
ce jos, în hol, trebuie d istrib u ite bilete de favoare după
fiecare act. în acest fel, vei fi cred itat cu o realizare a r­
tistică extraordinară, dar vei avea la dispoziţie şi m ulte
seri libere pentru câştiguri suplim entare. Un vis !
Este, de asem enea, de dorit, băiete, să apari adesea în
piese clasice în versuri şi traduse cu o uim itoare v irtu ­
ozitate de către poeţi renum iţi. în asem enea piese, există
în to td eau n a un rol sau două în proză şi, dacă reuşeşti să
p u i m ina pe un asem enea rol, vei fi singurul actor de pe
scenă ale cărui cuvinte sînt înţelese de public. Dicţia ta

190
■Iară şi remarcabilă va fi lăudată în recenziile n ecruţă-
im re de a doua zi. La început, încearcă sa joci m ult
Hrecht, deoarece jocul tă u palid va fi in te rp re ta t de către
experţi d rep t o în străinare brechtiana perfecta. D ar, pen
tru num ele lui Dum nezeu, ţin e -te departe de orice piesa
originală al cărei autor este încă în viaţă, deoarece sm t
şanse să nu reuşeşti „să dai viaţă acelor Pe^ona^e de
m ucava". O piesă originală este u n fe l. u n f e l de
între dram atu rg şi criticii sai. Ei au ajun n tru
înţelegere în tre ei şi nu m ai au nevoie de tine p e n tru
asia. A tit în ce priveşte piesa. Să discutăm acum despre

101 Stanislavski a spus odată : „Nu există roluri m ici nu -


m a; actori m inori". Poate. Este o idee buna sa îppeţi
această zicală din cînd în cînd. Oricum , ^ u i t a sfatu l
meu. Joacă num ai roluri m ari roluri peSenă
foarte m ulte replici şi, dacă este posibd, singur pe s ^ n a
sa u cu ceilalţi adunaţi în ju ru l tau , ascultm du-ţi fascinaţ

"'"'T re b u ie să înveţi să citeşti p rin tre v m ă u v l tinere^


În ain te de a începe să citeşti piesa, - ^ ^ f ^ ^ e lu b -
scene în care apari verifica daca rolul tau este s
tire sau încărcat cu m onologuri m toxicante. Daca ai de
des S u -e u n ro l m are dar fără valoare şi unul mic dar
im portant, alege neap ărat pe cel m are P ^ tr u ca ^ va
prinde bine. C rede-m ă, m arii actori joaca m totdeaun^
rolurile principale. De aceea sîn t şi_i ‘ ■ K aram a-
vreoclată pe Laurence O livier jucind in „F raţii K aram a
o r i c f a l t rol in afară de cel al unui fra te sau al
unui’ K aram azov, atunci poţi să-ţi schim bi conMpţia-
atunci deviza ta trebuie sa fie : „nu exista roluri mici
fu excepţia celor croite p e n tru actori m inoii .
F keşte? trebuie să alegi cu atenţie rolurile pe care te
pregăteşti să le joci. Să n u iei niciodată, dar m cio d a ^ ,
ro lu l u n u i tin ă r frum os, onest şi bogat _
■ista e in tr-a d e v ă r prea ridicol p e n tru a fi exprim a
este îndrăgostit lulea. U n asem enea rol atrage după si^_
m oartea instantanee, un eşec cu „e mai . ţ
, 191
fie tînăr, fie frum os, fie bogat, fie actor, dar nu poţi în ­
tru c h ip a toate acestea fără să nu te transform i „în ceva
sec şi superficial, un personaj .care este însufleţit pe sce­
nă, dar nu însufleţeşte scena", cum afirm ă criticii. Joacă
întotdeauna roluri de b ătrîni, tinere, prim itivi şi îngrozi­
tor de urîţi şi, dacă este posibil, plini de aberaţii stranii,
în orice caz, notează urm ătoarele : frum useţea este apa­
najul am atorului, u rîţe n ia este întotdeauna artistică şi
subtilă. Toate prem iile internaţionale sînt acordate auto­
m at celor ce întruchipează nebuni, beţivi şi diferiţi m a­
niaci sexuali. A cestea sînt roluri care-ţi oferă o adevă­
rată şansă de a juca.
Iată o altă sugestie : încearcă să c a p eţi,u n fel de bîl-
bîială, o oarecare dificultate la anum ite litere, o uşoară
gingăveală sau cel m ai bine o undă de răguşeală. Aceasta
va face ca spectatorii să se identifice cu tine, foarte pro­
fund. Lim bajul norm al sună destul de nefiresc pe scenă.
La fel, zdrenţele sîn t totdeauna m ult m ai interesante
«decit costum ele elegante, şi o in firm itate e incom parabil
superioară unei sănătăţi perfecte. Fii bolnav, tinere, epui­
zat de boală. U n şchiopătat uşor de-a lungul scenei îţi
asigură recenzii bune în ziarele de a doua zi. Un surdo­
m ut cuprins de tre m u ra t este sigur de succes. Un ucigaş
toxicom an care evadează din închisoare în tr-o noapte în ­
tunecoasă, devine autom at un personaj de neuitat. Cu
a tit m ai m ult dacă ascunde o inim ă de aur. Un toxicom an
palavragiu care scapă din închisoare în tr-o noapte în tu ­
necată p en tru a adopta pe fiica orfană a victim ei sale,
iată un rol care-ţi va asigura excelente aprecieri. Deşi,
trehuie să adm item c i un toxicom an palavragiu care
scapă din închisoare, o adoptă pe orfană şi apoi o vio­
lează lingă reflectoare îţi poate aduce o bursă din partea
vreunei fundaţii culturale ca recunoaştere a cutezanţei
tale. Un toxicom an palavragiu care scapă dm închisoare,
adoptă o orfană, o violează pe loc şi apoi se predă auto­
rităţilor, face ca acordarea P rem iului oraşului Tel Aviv
p e n tru o asem enea revărsare de m oralitate să devină o
•concluzie inevitabilă. Ia r dacă ju ra ţii te găsesc nevinovat
p e n tru că te sim patizează şi rezu ltatu l este un happy-end,
;u şanse excelente de a ţi se m ări salariul. Oricum , viito­
rul aparţine .m onştrilor. .
în to td eau n a să joci rolul obiditului, tineie.
G rangurii nu plac nim ănui, toţi se dau în vint după
cei um ili. Alege întotdeauna profesia potrivita, b ă ie te ,
(pe cit posibil, fii servitor şi nu stăpîn, soldat şi nu o i ­
le r, sclav şi nu stăpîn de sclavi. Un hoţ de buzunare i a -
trîn este, de asem enea, un rol excelent. U n negustor am ­
bulant cu ochii trişti este pur şi sim plu ceva de vis.
Dar n u fi niciodată o persoană fericită sau sanatoasa,
dacă nu ai vreo înclinaţie m asochistă clară.
încă ceva, băiete. încearcă să joci pe scene cu m ulte
scări Scările sîn t cel m ai bun prieten al actorului, dar
num ai dacă le cobori. U rcatul scărilor nu conferă nici o
fracţiune din m aiestatea inerentă actorului ce coboare,
care face de asem enea o figură buna ciad oam enii îl p li­
vesc d in tr-u n unghi mic în faţă. De aceea, încearcă în to t­
deauna să cobori, tinere, aleargă în spatele scenei u r ­
că-te pe scară fără să fii v ă z u t de spectatori şi coboare
încă o dată pe scări. C aută piese cu scări. Daca nu exista
scări, coboară de pe un dulap, o noptieră sau un scaun,
în afară de scări, încearcă să m ori pe scena, băiete , o
m oarte. i e nen
l l U l atu
d t u rală,
iaiu, dacă
u u v u se
r ^ poate. Această lu p ta p relun-

Cită cu m oartea pe scenă are un m are efect. De tapt,


este singurul lucru ce are un efect real asupra spectato­
rilor Si Shakespeare ştia asta. Din această cauza, şi-a
îm p ărţit eroii în ucigaşi şi ucişi. Căci, în tr-ad ev ar, cum
ar mai fi căscat spectatorii, dacă regele^ R ichard şi-ar fi
condamnat adversarii politici la trei pînă la zece luni în­
chisoare şi doi ani de suspendare a d rep tu rilo r civile sau
i- ar fi am endat cu 150 de lire, ce urm eaza a fi plătite
în rate lu n a re ? . „
Si acum, tinere prieten, să trecem la o analiza di alee
ti că' a textului. Este absolut necesar să-ţi am inteşti în to t­
deauna u rm ătoarele reguli stricte. Nu pune niciodată în ­
tre b ă ri pc scenă, răspunde întotdeauna la ele şi cauta p
rantezele, p e n tru că ele indică rolurile avantajoase. Ai
prins ideea ? Iată, de exem plu, un fragm ent instruct!
din piesa lui Schiller „M aria, regina Scoţiei". .
MARIA (cade încet în genunchi) : Intr-adevăr, a sosi
tim pul. M oarte lib erato are şi m întuitoare deschideţi bra;
ţele şi mă prim eşte.
OFIŢERUL : Şi ce să-i spun reginei, doam nă ?
MARIA (se ridică în picioare, m îfidră) : Elizabetei
regina Angliei, dă-i binecuvîntarea m ea de soră. O ro
să-m i ierte insultele pe care le-am aru n cat asupra ei.
OFIŢERUL : Ce să-i m ai spun ?
MARIA (cu un suspin stins) : Spune-i să-m i ie rte
m oartea, aşa cum eu o ie rt din toată inim a.
OFIŢERUL : A sta-i tot ?
MARIA : P e n tru că m -ai întrebat, om ule, spune-i su-
101 ii m ele că ştiu că n u-i decît o unealtă în m îinile unor
forţe m ai m ari decît ea.
OFIŢERUL : Cum ?
MARIA : Adio, m ergi în pace, bunule ofiţer. N-a m ai
ram as p e n tru m ine nim ic în această lume. (Urcă scările
eşafodului cu capul sus. A plauze furtunoase.)
Ai înţeles acum. Să n u fi niciodată ofiţer, tinere, să
fii întotdeauna M aria, regina Scoţiei. Lasă-1 pe Stanis­
lavski să joace rolul ofiţerului. De aceea, nici o în treb are
pe scena. Şi ţine m inte : tipii care joacă roluri fără pa­
ranteze ies prim ii la aplauze. P aranteze m ulte, aplauze
m ulte.
F iieşte, trebuie să-ţi am inteşti că în cea m ai m are
pai te a tim pului n u eşti singur pe scenă. D im potrivă, eşti
îm p resu rat de m ase de actori, însetaţi de aplauze. De
aceea, străd u ieşte-te să joci în piese cu personaje puţine.
Dacă ţi se oferă o piesă cu două personaje, n u -ţi bate
capul s-o citeşti înhaţ-o ! încă ceva : n u juca pe
aceeaşi scenă cu copii, p e n tru că ei sînt m u lt m ai isteţi
decît tine şi fiecare din ei are cel p u ţin zece rude p rin tre
spectatori. Şi nu juca niciodată — dar niciodată — ală­
tu ri de fem ei sum ar îm brăcate.

194
Rolul îl face sau îl distruge pe actor, crede-m ă, tin e­
re. De aceea, este de neînţeles că atunci cînd secretaria­
tul lite ra r se decide asupra unei piese, o luptă gigantică
se declanşează în tre actori şi conducerea tea tru lu i care
distribuie, fără nici o discrim inare, rolurile grase, pline
de paranteze şi scări. In această situaţie, nici cel m ai bun
sfat n u a ju tă la nimic. Totul depinde în acest caz de pro­
pria ta valoare, de pu terea de şantaj şi de înclinaţia spre
isterie. P e n tru un rol bun, du un război to tal îm potriva
conducerii tea tru lu i, sună-1 pe director la m iezul nopţii,
izbucneşte în lacrim i, tuşeşte pînă cînd te faci roşu la
faţă, adu-le o scrisoare de la psihiatru, converteşte-te la
islam ism , dar nu accepta un rol m ic ! Nu ceda în faţa
conducerii, lu p tă -te cu ea ! De fapt, de ce n-ai face parte
din conducere ?
în general, trebuie să te resem nezi cu ideea, tinere, că
vei p u tea face carieră nu num ai pe scenă, ci ş i'în adîn-
curile întunecate ale birourilor p răfuite şi p rin m ass-m e­
dia. Ţine m inte că pe scenă vei fi văzut seară de seară
de cîteva sute de prăpădiţi, care îşi fac griji p en tru copiii
lăsaţi cu bona acasă, în tim p ce m u tra ta din reviste sau
gesturile tale stîngace de pe m icul ecran vor fi văzute
de zeci de m ilioane de adm iratori potenţiali. N u-i lăsa
niciodată pe ziariştii de scandal să-şi bage nasul în viaţa
ta particulară. Furnizează-le tu fapte alese, fără sa-i laşi
să te iscodească peste tot. Şi oriunde se îm bulzesc foto­
grafii, să fii şi tu pe aproape. Fii m ereu bronzat şi m as­
culin. în tr-u n interviu, de eşti în tre b a t dacă, după p ăre­
rea ta, H am let a a v u t're la ţii intim e cu Ofelia, să răspunzi
cu o voce groasă, de bas : ,,Dacă-l in terp retez eu, da .
N u-i linguşi pe critici ! Lor le place să zdrobească
gîndacii sub picior. C ere-le personal sfatu l în ain te de a
lu a h o tărîri im portante. La conferinţele lor despre tea­
tru , stai în to td eau n a în prim ul rîn d şi ia notiţe. în acest
caz, le va fi team ă să te critice prea sever în recenziile
lor.
195
Nu te însura cu o actriţă. Nu te însura deloc. Vei f
oricum singur.
în m om ente de deprim are totală, cînd presa cotidiană;
se întrece în rem arci batjocoritoare, când spectatorii te
onorează cu huiduieli şi decorurile îţi cad în cap, nu
uita, tinere, nu uita nici un m om ent că, in d iferen t de 1 jertfi
plăcerile im plicate în rînduielile interioare ale unei case
de nebuni, în ciuda tu tu ro r lucrurilor, te afli în in stitu ­
ţia cea m ai fascinantă clin lum e — teatrul.
CUPRINS

FAMÎLIA MEA : BUNA SAU REA

S-a născut un t a t ă ................................................... ........


Aşchia nu sare departe de t r u n c h i ...........................................11
Repetiţie generală ' . • .. . . l't
Adulterul merge pînă d e p a r t e ........................................................... 19
A m ă g e a l a .....................................................................................
F r e n e z ia ......................................................................................................2®
Lei limita r ă b d ă r ii.................................................................................... 31
Les Parents t e r r i b l e s ............................................................................36
Se duce, nu se d u c e ............................................................................ 40
Madame R e c a m i e r .................................................................... 43
Numărătoarea inversă a c a l o r i i l o r .................................................. 48
Noaptea cea mai lu n g ă ............................................................................ 52
I n u n d a ţ i a ............................................................................................. 56
Forsyte S a g a .................................._................................................ 61
M a x im a lis m ............................................................................................. 6®
Educaţia lui M a x .................................................................................... 71
Călduri ...................................................................................................... 76
Ca între v e c i n i .....................................................................................80
T e l e c o m p l l c a ţ i i .................................. ’ .....................................83
Alarmă la s p ă l ă t o r i e ............................................................................86
lntoarce-te, Goldshtik, totul este i e r t a t .......................................... 88
Pentru cine bubuie l ă z i l e ....................................................................93

ACTORI, AGEAMII ŞI SUFLEORI

O instituţie e x c l u s i v i s t ă .................................................................... 98
Trenul spre Petersburg . . . . . . . . .100
Un actor m ediocru.......................................................................... 105
Cum se taie r e p l i c i l e .......................................................................... 107
Cinci zile din viaţa unui actor de duzină . * . . . 100
Un maraton l i t e r a r .......................................................................... 113