GEOGRAFIA UMANĂ A ROMÂNIEI

NOTE DE CURS

Evoluția numerică a populației (1866-2011)

• A doua jumătate a sec. al XIX-lea – al doilea război mondial

- creștere constantă a numărului de locuitori;
- 1918 – unitatea națională și cadrul politic favorizează dezvoltarea țării,
inclusiv dpdv demografic;
- 1920-1924 – natalitate ridicată – locul 3 în Europa (după URSS și Bulgaria);
- spor natural constant: 1938 – locul 2 în Europa;
- 1930-1948: ușoară reducere a sporului total și a ritmului mediu anual;
- evoluție demografică în corelație cu dezvoltarea generală economică și socială;
- explozie demografică până în anii ’30 – fenomen petrecut cu 5-7 decenii în urmă în
țările dezvoltate din Europa Occidentală;
- creșterea calității vieții (alimentație, infrastructură, servicii medicale): menținerea
unei natalități ridicate și reducerea mortalității;
- populația include locuitorii vechilor teritorii românești.

• Perioada de după ce de-al doilea război mondial

- amplificare deosebită a numărului populației;
- 1968 – punct culminant – cea mai puternică natalitate;
- iunie 1969 – populația depășește 20 mil. locuitori;
- 1977 (21 599 910 loc.): locul 9 în Europa și locul 29 în lume;

• Perioada de după 1990

- 1992 – punct culminant – cel mai mare număr de locuitori: 22 810 035;
- după 1992, sporul natural devine negativ – 2013: -1,9‰;
- 1999 – natalitatea este cu 1,4 unități sub nivelul mortalității (10,4‰ – 11,8‰);
- mortalitatea infantilă – nivelul cel mai ridicat din Europa (18,6‰);
- îmbătrânire demografică accentuată: între 13% și 45,5% populație de peste 60 ani;
- scădere constantă a populației:
2002 – 21 680 974 loc.
2011 – 20 121 641 loc.
2014 – 19 913 193 loc.

1
Județele – mărime demografică
- mărimea medie a județelor la 1 iulie 2014: 440 338 locuitori.

• populație sub 300 000 loc.:

8 județe: Tulcea (207 207 loc.), Covasna, Sălaj, Mehedinți, Ialomița, Giurgiu,
Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin.

• populație între 300 000-399 999 loc.:

10 județe: Călărași, Harghita, Brăila, Gorj, Vrancea, Alba, Satu Mare, Teleorman,
Vâlcea, Vaslui.

• populație medie inferioară – 400 000-499 999 loc.:

9 județe: Sibiu, Botoșani, Hunedoara, Olt, Ilfov, Arad, Buzău, Neamț,
Maramureș.

• populație medie superioară – 500 000-599 999 loc.:

5 județe: Dâmbovița, Galați, Mureș, Brașov, Bihor.

• populație medie relativ numeroasă – 600 000-699 999 loc.:

7 județe: Argeș, Bacău, Suceava, Dolj, Constanța, Timiș, Cluj.

• populație medie numeroasă – 700 000-799 999 loc.:

2 județe: Prahova, Iași.

• Iași: 783 882 loc.

• București: 1 859 322 loc.

2
Natalitatea
1950-1959: 22,6‰
1966: 14,3‰
1967-1968: 26-27‰
1980: 18‰
1990: 14‰
1992: 11,4‰
2002: 9,7‰
2014: 8,8‰

Mortalitatea
1930-1940: 18,2-21,1‰ – sub valorile Austriei, Belgiei, Danemarcei, Germaniei etc.
1992: 11,6‰
2002: 12,4‰
2014: 11,4‰

Sporul natural
2014: -2,6‰
Teleorman: -9,7‰
Giurgiu: -7‰
Olt (-6,9‰), Brăila (-6,6‰)
Ilfov: 0,9‰
Iași: 0,8‰
Suceava: 0,3‰
Brașov: 0,1‰
Bistrița-Năsăud: 0‰

Migrația internă

Fluxurile migratorii definitive

2014: 371 677 persoane
Numar persoane Rate la 1000 locuitori
Total 371677 16,7
Din rural in urban 78411 6,2
Din urban in urban 111545 8,9
Din rural in rural 71063 7,3
Din urban in rural 110658 11,4

Fluxurile migratorii zilnice

- poli de concentrare a navetismului: București, Pitești, Brașov, Ploiești, Cluj-Napoca,
Galați.

3
Migrația externă

Fluxurile migratorii definitive

1975-1989: 362 463 emigrări definitive – Germania, SUA, Israel, Austria, Canada, Ungaria,
Franța;
1989: 17 594 persoane.
1990: 96 929 persoane – 60% către Germania, 11% către Ungaria.
2000: 13 438 persoane – Germania, SUA.
2003: 9 886 persoane – Germania, SUA, Canada.
2014: 11 251 persoane – Spania, Germania, Italia, Canada, Austria, SUA, Franța.

Fluxurile migratorii temporare

- migrațiile temporare pentru muncă: Spania, pe primul loc.

Emigrația Nr.
temporară persoane
Municipiul
București 15579
Prahova 6574
Iași 6473
Constanța 6191
Cluj 6000

Imigrația
2014: 36 664 persoane
- Republica Moldova – 20 125 persoane
- Ucraina – 1090 persoane
- Italia – 879 persoane
- SUA, Germania, Canada, Ungaria, Franța, Israel, Austria.

Bilanțul migratoriu
Pozitiv
Iași: 12 982 persoane
Vaslui: 7224 persoane
Cluj: 2000 persoane
Negativ
Timiș: -298 persoane
Hunedoara: -219 persoane
Caraș-Severin: -215 persoane

Structura demografică

Structura pe sexe
2014 – 48,86% bărbați
51,14% femei
București – 46% bărbați
Structura pe grupe de vârstă

4
 80-84 Bărbați
Femei
70-74

60-64

50-54
Ani

40-44

30-34

20-24

10-14

0-4
1000 500 0 500 1000
mii locuitori 2014

0-4 ani – 0,05%

<15 ani – 15,51%
Feminin 15-49 ani – 23,41%
65 ani și peste – 16,76%
- după 1990 – proces accentuat de îmbătrânire demografică;
– ponderea populației tinere scade constant;
– crește ponderea populației vârstnice;
– declin demografic: recul al natalității și menținerea acesteia la valori scăzute,
sub nivelul de înlocuire a generațiilor; migrația externă a persoanelor tinere și a celor apte de
muncă.

Structura matrimonială
2011:
Necăsătoriți – 38%
Căsătoriți – 48%
Rata de nupțialitate – 5,3 căsătorii la 1000 loc.
>6,5‰ – București, Cluj, Suceava.
4‰ – Brăila, Buzău, Ialomița.
Divorțați – 4%
Rata de divorțialitate – 1,22 divorțuri la 1000 loc.
>2‰ – Brăila, Botoșani, Brașov.
<0,5‰ – Giurgiu, Dolj, Mehedinți.
Văduvi – 10%

5
Structura pe familii și gospodării
2011– 7 470 429 gospodării ale populației

26% 28%
21% Gospodării

14%
6%
3% 1% 0,49% 0,24% 0,30%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 și
Nr. persoane/gospodărie peste

Structura etnică
1899 – Muntenia, Oltenia și Dobrogea: 92,1% români
– Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș: 57,2%
1930 – 77,9% români
1977 – 88,1% români
1992 – 89,4% români
2002 – 89,5% români
– 10,5%: 6,6% maghiari; 2,5% rromi; 0,3% germani; 0,3% ucrainieni; 0,2% ruși –
lipoveni; 0,2% turci; 0,1% - sârbi; tătari; slovaci.

85,00%
75,00%
65,00%
55,00%
45,00%
35,00%
25,00%
15,00%
5,00%
-5,00%
Ruși- Mace
Româ Magh Rrom Ucrai Germ Tătar Slova Bulga Croaț Italie Polon Chine Arme Cean
Turci Lipov Sârbi Greci Evrei Cehi done
ni iari i neni ani i ci ri i ni ezi zi ni găi
eni ni
Series1 83,46 6,10% 3,09% 0,25% 0,18% 0,14% 0,12% 0,10% 0,09% 0,07% 0,04% 0,03% 0,02% 0,02% 0,02% 0,01% 0,01% 0,01% 0,01% 0,01% 0,01%

Structura etnică în 2011

Distribuție teritorială a etniilor minoritare:
Maghiari: Bihor – sub 70% români
Satu Mare, Mureș – sub 60% români
Covasna – sub 25% români
Harghita – sub 15% români
Rromi (cea mai mare dispersie teritorială) – Mureș (7%); peste 5%: Bihor, Sălaj, Călărași.
Germani – Timiș, Sibiu, Satu Mare, Caraș-Severin.

6
Structura lingvistică

80,00%
60,00%
40,00%
20,00%
0,00%
Româna Maghiara Rromani Ucraineana Germana Turca Rusa
Series1 85,36% 6,26% 1,22% 0,24% 0,13% 0,13% 0,09%

Limba maternă:
Româna predomină în 39 judeţe şi în Bucureşti
Limba maghiară – Harghita (21%), Mureș (16%), Covasna (12%)
Rromani – Mureș (9,2%), Dolj (8,5%), Bihor (7,5%)

Structura religioasă
2011 – 94% apartenența la o religie.
– 6% atei sau nu și-au declarat religia.

85,00%
65,00%
45,00%
25,00%
5,00%
-15,00%
Ortodoxă Catolică Protestantă Musulmană Mozaică
Series1 81,35% 5,08% 6,70% 0,32% 0,02%

Structura pe medii de rezidență

1930 – 21,4% populație urbană
1956 – 31,3%
1985 – 50%
1992 – 54,3%
2002 – 52,7%
2014 – 53,86%

Populație urbană:
Hunedoara – 75%, Brașov – 72%,
Constanța – 68%, Cluj – 66%, Sibiu – 65%

Populație rurală:
Dâmbovița – 71%, Giurgiu – 71%,
Teleorman – 68%, Neamț, Călărași, Vrancea – 64%

7
Structura economică
Populația activă
2014 – 57,18%
Masculin – 48,89%
Feminin – 40,78%

Populația ocupată
Rata de ocupare (15 ani și peste): 2014 – 51,1%
Masculin – 59,5%
Feminin – 43,3%

Șomajul
Rata șomajului:
2002 – 8,4%
2014 – 5,4%
Masculin – 5,9%
Feminin – 4,8%
26 județe – peste media națională
Peste 11%: Vaslui, Teleorman
10%: Mehedinți
Peste 9%: Buzău, Galați, Dolj
Peste 8%: Călărași, Olt, Ialomița
Ilfov, Timiș – 1,5%
Cluj, Arad – 2,8%
București – 2%
Constanța – 4%

Tipologia morfostructurală a aşezărilor rurale

= distribuția gospodăriilor în raport cu vatra satului.

1. sate de tip risipit (împrăştiat)

- dispersarea gospodăriilor pe arii întinse, cu relief accidentat, în mare parte izolate;
- gospodăriile urcă pe pantele mai domoale până pe culme;
- distanţele dintre gospodării depăşesc 100 m şi ajung până la peste 1 km;
- vatra se suprapune uneori moşiei satului;
- sate „foarte mici“;
- Munţii Apuseni, Munţii Poiana Ruscă, Munţii Banatului, Obcinele Bucovinei.

2. sate de tip răsfirat

- vetre mai bine conturate; gospodării grupate, amplasate, în lungul văilor, din zona dealurilor
şi
podişurilor, dar şi în ariile depresionare din zona montană;
- sate „mici“ şi „mijlocii“.

3. sate de tip adunat

- vetre bine delimitate; gospodării strâns grupate (curţi şi grădini nu prea extinse);
- zonele de câmpie şi marile depresiuni intramontane;
- satul „compact“ – „îndesire“ a gospodăriilor (Banat, Transilvania).
- sate „mari“, „foarte mari“, „megasate“.

8
Tipologia demografică a aşezărilor rurale
• sate foarte mici (sub 100 loc.): Alba, Bihor, Hunedoara, Vâlcea, Argeş, Sălaj;
• sate mici (100-500 loc.): Alba, Bihor, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud;
• sate mijlocii mici (500-1000 loc.): zonele de podiş şi dealuri subcarpatice;
• sate mijlocii mari (1.000-2.000 loc.): zonele de podiş şi de câmpie;
• sate mari (2.000-5.000 loc.): zonele de câmpie şi depresiunile intra- şi extracarpatice;
• sate foarte mari (5.000-10.000 loc.): zonele de deal şi câmpie – Prejmer (Braşov), Glina
(Ilfov);
• megasate (peste 10 000 loc.): Cumpăna, Valu lui Traian (Constanţa), Pechea (Galaţi),
Chiajna, Cernica, Jilava (Ilfov).

Tipologia funcţională a aşezărilor rurale

1. Aşezări predominant agricole
- în toate regiunile geografice; cu precădere în câmpii;
- valoarea producţiei agricole depăşeşte 75% din total;
Subtipuri:
• Aşezări cerealiere (zona câmpiilor, podişurilor şi dealurilor joase);
• Aşezări legumicole (zonele periurbane, lunci);
• Aşezări viticole (zonele de podişuri şi dealuri);
• Aşezări pomicole (zonele de podiş şi dealuri, punctual în câmpii);
• Aşezări zootehnice (păşunilor şi fâneţe naturale, culturi furajere şi cereale).

2. Aşezări predominant industriale

- industrial-agricole; industrial-zootehnice; industrial-alte domenii.

3. Aşezări cu funcţii multiple

- zonele periurbane, zonele industriale;
- agro-industriale; industrial-agrare; agro-servicii; industrial-servicii; agro-forestiere.

4. Aşezări cu funcţii speciale

• de servicii: noduri feroviare şi rutiere, porturi, aeroporturi; comerciale;
• de asistenţă terapeutică (staţiuni balneoclimatice, staţiuni balneare, staţiuni climatice);
• turistice (centre cu obiective şi dotări turistice, centre de artizanat);
• forestiere (exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului);
• piscicole (piscicultură şi pescuit).

9
Tipologia genetică a aşezărilor urbane
I. Cetatea/Fortăreața
= centre urbane antice: rol de apărare, funcție politică sau religioasă, și comercială.
- cetăți geto-dacice (oppida);
- dacice (dava – Sarmisegetuza, Napoca);
- romane;
- feudale, medievale;
- cetățile grecești – cele mai vechi orașe: Histria (657 î.Hr.), Callatis (sf. sec. VI î.Hr.), Tomis
(mijl. sec. III î.Hr.).

II. Târgul
= centre urbane cu funcții de schimb permanente, periodice sau de tranziție;
- localizare în zonele naturale de contact (zonele colinare) - cursuri de apă: Târgu Jiu, Curtea
de Argeș, Târgul Sucevei, Târgu Lăpuș;
- foste orașe-cetăți: Brașov, Sighișoara, Sibiu, Cluj-Napoca;
- foste așezări rurale și centre de meserii și comerț, devenite centre administrative: București,
Târgoviște, Iași, Alba Iulia.
- orașe-târguri dublete: Drobeta Turnu-Severin – Orșova; Târgu Jiu – Hațeg; Sibiu – Râmnicu
Vâlcea; Brașov – Ploiești.

III. Orașele-porturi
- separare spațială între port și oraș: Giurgiu, Turnu Măgurele, Oltenița;
- suprapunere spațială între port și oraș: Galați, Brăila, Tulcea, Sulina, Cernavodă, Hârșova.

IV. Centre ale industriei primare

= vechile centre dacice de exploatare a resurselor subsolului (minerit);
- centre aurifere: Abrud, Zlatna, Brad, Roșia Montană, Baia de Arieș.
- exploatări de sare: Ocna Dej, Cojocna, Ocna Mureșului.
- exploatarea carierelor de piatră: Deva.

V. Fostele așezări rurale

Tipologia demografică a aşezărilor urbane

• oraşe foarte mici (sub 5000 loc.): 21 orașe – Băile Tușnad (1677 loc.), Sulina, Azuga;
• oraşe mici (5000-10.000 loc.): 96 orașe – Predeal, Techirghiol, Curtici;
• oraşe mijlocii mici (10.000-50.000 loc.): 157 orașe – Covasna, Murfatlar, Vatra Dornei;
• oraşe mijlocii mari (50.000-100.000 loc.): 22 orașe – Giurgiu, Deva, Tulcea;
• oraşe mari (100.000-300.000 loc.): 17 orașe – Baia Mare, Pitești, Brăila;
• oraşe foarte mari (300.000-1.000.000 loc.): 6 orașe
– Galați, Craiova, Constanța (318 000 loc.), Cluj-Napoca, Timișoara, Iași (360 000 loc.).
• oraşe metropolitane (peste 1.000.000 loc.): București.
Media de mărime demografică: 32 755 loc./oraș.

10
Tipologia funcţională a aşezărilor urbane
1. Oraşe polifuncţionale
- reşedinţele de judeţ;
- industria – 50% din activităţile oraşului; serviciile – 35%;
- populaţie predominant ocupată în industrie.

2. Oraşe predominant industriale

- producţia industrială – 60%; serviciile – 30%;
- peste 50% populaţie ocupată în industrie.

3. Oraşe cu funcţiuni de transporturi

- activităţile de transporturi – 50%; serviciile – 20%;
- populaţia ocupată în transporturi – 30-40%.

4. Oraşe agricole
- activităţile rurale – 50%; serviciile – 15-20%;
- populaţia ocupată în agricultură – 50-60%.

5. Oraşele balneare şi balneoclimatice

- serviciile – 65-70%; 40-45% populaţie ocupată în domeniu.

Resursele energetice
- prezente în toate marile unităţi de relief.
a. Zăcămintele petrolifere sunt cantonate în Subcarpaţi, în toate regiunile de deal şi podiş, în câmpii şi
în platforma continentală a Mării Negre. Astfel, structuri petrolifere bogate se află în Subcarpaţii
sudici, în Subcarpaţii Moldovei, în Câmpia Banato-Crişană şi în toată Câmpia Română.
b. Zăcămintele gazeifere sunt concentrate în Podişul Transilvaniei (cele de gaz metan) şi în toate ariile
petrolifere (zăcămintele de gaze asociate).
c. Zăcămintele carbonifere sunt situate în bazinele superioare şi mijlocii ale Jiului, în Munţii
Banatului, în Subcarpaţii Sudici, în Subcarpaţii Moldovei, în Dealurile de Vest şi în Subcarpaţii
Transilvaniei.
d. Resursele hidroenergetice, al căror potenţial se ridică la 40 milioane kwh/an, concentrate în cea mai
mare parte în zona montană, sunt constituite dintr-o reţea deasă de râuri, existentă în toate regiunile
geografice.
e. Resursele geotermale, reprezentate de apele cu temperaturi de peste 35ºC, există în mai multe
regiuni, între care se evidenţiază, prin folosirea lor în activităţi economice, cele de la Bucureşti –
Băneasa – Otopeni şi de la Oradea.
f. Resursele eoliene sunt active mai ales în Dobrogea şi zona Ploieşti.
g. Resursele solare sunt prezente în toate regiunile, cu precădere primăvara şi vara, captarea căldurii
solare făcându-se prin panouri special construite sau, chiar, prin recipienţi expuşi razelor soarelui,
pentru încălzit apa. De asemenea, legumicultura practicată în solarii (terenuri protejate cu folii de
polietilenă) folosește captarea căldurii solare.

Resursele minerale
a. Minereurile feroase sunt concentrate în Munţii Poiana Ruscă, Munţii Banatului, Muntele Mare, iar
minereurile de mangan sunt localizate în grupa de nord a Carpaţilor Orientali şi în Munţii Poiana
Ruscă.
Rezervele de nichel, crom şi cobalt se găsesc în Munţii Apuseni. Aceste minereuri sunt folosite în
industria siderurgică şi în metalurgia feroasă.
b. Minereurile neferoase constituie baza industriei metalurgice neferoase. Zăcămintele de minereuri
complexe sunt situate în aria munţilor Igniş, Gutâi-Lăpuş, Maramureş, cele de cupru în Munţii

11
Banatului, Munţii Maramureşului, Munţii Poiana Ruscă, în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, cele
de plumb şi de zinc în Munţii Poiana Ruscă, de pirită cupriferă în Podişul Dobrogei de Nord,
minereurile auro-argifere în Munţii Apuseni şi în zona Băii Mari, cele de bauxită, de cinabru
(mercur) şi de magneziu în Munţii Apuseni.
c. Resursele de substanţe minerale şi de roci utile sunt reprezentate de sare – în Subcarpaţi şi Podişul
Transilvaniei, sulf – în Munţii Căliman, gips – în Podişul Someşan şi Subcarpaţii Ialomiţei, baritină –
în podişul Dobrogei de Nord, caolin – în podişul Transilvaniei şi în Dobrogea de Nord, în Munţii
Metaliferi şi Munţii Harghitei, argile – în toate regiunile de podiş şi de câmpie, diatomit – în Podişul
Dobrogei de Sud, în Subcarpaţii Curburii şi în Dealurile de Vest. Între rocile utile, cu o răspândire mai
mare şi intens exploatate, se remarcă andezitele, bazaltele, calcarele, tufurile.

Resursele de apă
La nivel naţional, apele şi bălţile ocupă 8.437 kmp, adică 3,5% din suprafaţa ţării.
a. Apele curgătoare sunt tributare în proporţie de peste 90% Dunării, resursele lor fiind estimate la
circa 40 miliar de m.c. anual, la care se adaugă peste 200 miliarde m.c. ale Dunării (la intrarea în
Deltă). În afara valorii ei hidroenergetice, apa râurilor este folosită, cu precădere, în alimentaţia
populaţiei, în industrie, în irigaţii, ca fond piscicol.
b. Lacurile ocupă 1,1% din suprafaţa ţării.
c. Apele minerale, sub formă de izvoare sau bazine lacustre, sunt răspândite cu precădere, însă, în
zona montană, pe baza lor luând fiinţă numeroase staţiuni balneare şi centre de îmbuteliat (de ex.:
Poiana Negrii, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Sângeorz-Băi, Borsec, Tuşnad-Băi, Harghita-Băi,
Biborţeni, Covasna, Zizin, Căciulata, Lipova). Aceste ape au o gamă largă de folosinţă, între care
primează cele pentru tratamentul multor afecţiuni (în special apele termale) şi ca apă potabilă.
Ape minerale termale sunt considerate cele care au peste 20ºC şi ele se găsesc în 14 localități, dintre
care: Tuşnad, Mangalia, Geoagiu-Băi, Băile Herculane, Băile Felix. La acestea se adaugă 4 lacuri
helioterme: Turda, Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Sovata.
Staţiunea balneară (sau localitate balneară) este aceea care oferă ape minerale cu folosinţă terapeutică
(având amenajări adecvate), atracţia principală fiind dată de caracterul net terapeutic al acestora;
Staţiunea balneoclimatică (sau localitatea balneoclimatică) este aceea în care cele două componente
(ape minerale, climat tonifiant) se îmbină în proporţii diferite şi prezintă principala atracţie (turismul
fiind strâns legat de cele două, dar având un caracter subsidiar);
Staţiunea climatică (sau localitatea climatică) are ca factor principal de atracţie caracterul climatului,
local sau regional, care oferă condiţii bune pentru recreere, odihnă, agrement, exercitând şi o atracţie
turistică, cele două componente – climatic şi turistic – îmbinându-se în proporţii apropiate.

Resursele vegetale
a. Pădurile dețin o structură pe specii foarte complexă (răşinoase, fag, stejar, esenţe moi) și oferă o
gamă variată de material lemnos, estimat la o rezervă de 1,2 miliarde m.c., la care se adaugă fructele
de pădure, ciupercile, fauna cinegetică, răşina.
Ca repartiţie teritorială, circa 90% din suprafaţa pădurilor se află în zona montană şi în cea a
dealurilor înalte şi podişurilor, în câmpie apărând insular, sub formă de masive forestiere de mărimi
foarte diferite.
b. Pajiştile naturale reprezintă o resursă de bază a creşterii animalelor, fiind alcătuite din păşuni şi
fâneţe, având o răspândire relativ largă, însă concentrându-se în cea mai mare parte în zona montană
şi pe dealurile înalte.
c. Stuful este localizat, aproape în totalitate, în Delta Dunării şi constituind o materie primă ieftină
pentru industria celulozei şi hârtiei.

Resursele faunistice
a. Fauna terestră, foarte diversă şi prezentă pe tot teritoriul, constituie o resursă importantă pentru
economie, prezentând unele particularităţi la nivelul marilor regiuni geografice. Pentru protejarea unor
specii de animale, au fost delimitate mai multe rezervaţii.

12
b. Fauna acvatică, de o deosebită valoare economică şi de atracţie turistică, se găsește în: râuri şi
pârâuri, lacuri naturale şi artificiale, iazuri şi eleştee, Delta Dunării şi Marea Neagră, dintre care multe
au fost amenajate ca pepiniere, staţiuni de reproducere, crescătorii.
Delta Dunării, cea mai importantă rezervație faunistică din România, datorită recunoașterii
internaționale, adăpostește peste 300 de specii de păsări, dintre care cele mai valoroase turistic şi
ocrotite de lege sunt: pelicanul (pe grindul Letea cuibăreşte cea mai mare colonie de pelicani din
Europa – rezervația Roșca-Buhaiova), egreta mare şi mică, lopătarul, vulturul codalb, cormoranul
mare şi mic.

Resursele turistice
În funcţie de potenţialul turistic natural şi antropic, în România se pot delimita 5 mari regiuni turistice
şi mai multe areale turistice separate.

1. Litoralul Românesc şi Delta Dunării

a. Arealul Litoralul Mării Negre – fâşia litoralului, cuprinsă între capul Midia şi graniţa cu Bulgaria,
în lungime de 70 km.
b. Arealul Delta Dunării
Delta Dunării și Complexul lagunar Razim-Sinoie şi cu zona limitrofă.

2. Carpaţii Orientali
- de la graniţa nordică până la Depresiunea Braşov şi râul Prahova, cuprinzând zona montană şi
subcarpatică.
a. Arealul Ţara Oaşului
b. Arealul Ţara Maramureşului
c. Arealul Baia Mare
d. Arealul Bistriţa
e. Arealul Bucovina sau Ţara Dornelor
f. Arealul Giurgeu–Ciuc
g. Arealul Neamţ
h. Arealul Carpaţii de Curbură
i. Arealul Ţara Bârsei

3. Carpaţii Meridionali
a. Arealul Bucegi–Leaota–Piatra Craiului
– Complexul Valea Prahovei
– Complexul Valea Ialomiţei
– Culuoarul Rucăr–Bran
b. Arealul Făgăraş–Iezer
– Complexul Câmpulung
– Complexul Curtea de Argeş
– Complexul Lacul Vidraru
c. Arealul Parâng–Cindrel
– Complexul Vâlcea
– Complexul Polovragi–Novaci
d. Arealul Retezat–Godeanu
– Complexul Petroşani
– Complexul Gorjului
– Complexul Baia de Aramă
– Complexul Mehedinţi
– Complexul Herculane
– Complexul Caransebeş
– Complexul Haţeg

13
4. Carpaţii Occidentali şi Dealurile de Vest
a. Arealul Munţii Banatului
– Complexul Orşova–Moldova Nouă
– Complexul Almăj
– Complexul Reşiţa–Anina–Oraviţa
b. Arealul Munţii Poiana Ruscă
c. Arealul Munţii Apuseni
– Complexul Brad
– Complexul Beiuş – Vaşcău – Nucet
– Complexul Ţara Moţilor

5. Podişul Transilvaniei
a. Arealul Someşan–Câmpia Transilvaniei
– Complexul Huedin
– Complexul Dej–Gherla
– Complexul Cluj–Turda
– Complexul Târgu Mureş–Reghin
b. Arealul Târnavelor
– Complexul Alba Iulia–Blaj–Aiud
– Complexul Mediaş–Sighişoara
c. Arealul Ţara Făgăraşului
– Complexul Sibiu
– Complexul Făgăraş

Structura fondului funciar

Total: 23 839 071 ha
73,37% proprietate privată

1. Terenurile agricole – 61%

Terenurile arabile – 39% din suprafața țării
Regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est
Timiș, Dolj, Constanța
Pășuni – 14% din suprafața țării
Regiunile Centru și Nord-Vest
Caraș-Severin, Harghita, Cluj
Fânețe – 6,5% din suprafața țării
Regiunile Centru și Nord-Vest
Harghita, Maramureș
Vii și pepiniere viticole – 0,88% din suprafața țării
Regiunea Sud-Est și Regiunile Sud-Vest Oltenia, Nord-Est
Vrancea, Galați, Dolj
Livezi și pepiniere pomicole – 0,83% din suprafața țării
Regiunile Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Nord-Vest
Argeș, Vâlcea

2. Terenurile neagricole – 39%

Terenuri forestiere – 28% din suprafața țării
Regiunile Centru, Nord-Est, Vest și Nord-Vest
Suceava, Caraș-Severin, Hunedoara
Terenurile ocupate de ape – 3,5% din suprafața țării
Regiunea Sud-Est
Tulcea – 76% din Regiunea Sud-Est
Terenurile cu construcții – 3% din suprafața țării
Regiunea Sud-Muntenia și Regiunile Nord-Vest, Nord-Est, Centru

14
Bihor, Constanța, Brașov, Dolj
Terenurile cu căi de comunicații și căi ferate – 1,6% din suprafața țării
Regiunea Sud-Muntenia și Regiunile Sud-Est, Nord-Vest, Nord-Est, Vest
Timiș, Arad, Bihor
Terenurile degradate și neproductive – 2% din suprafața țării
Regiunile Nord-Vest, Nord-Est, Centru, Sud-Est
Alba, Cluj, Hunedoara, Iași

Utilizarea terenurilor arabile

Suprafața cultivată – 8 234 437 ha (88% din terenurile arabile)
1. Cereale pentru boabe – 66%
Regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est
Timiș, Constanța, Dolj
- Grâu și secară: Dolj, Constanța, Teleorman;
- Orz și orzoaică; Ovăz;
- Porumb: Arad, Galați, Botoșani;
- Orez: Brăila, Ialomița, Olt, Călărași (3 ha).
2. Leguminoase pentru boabe – 0,5%
- Mazăre: Constanța, Călărași, Brăila
- Fasole: Botoșani, Iași
3. Plantele tehnice – 16%
3.1. Plante textile:
- cânepă: Alba (368 ha), Satu Mare (10 ha), Călărași (3 ha).
- in: Dealurile de Vest, depresiunile Carpaţilor Orientali şi Dobrogea.
3.2. Plante uleioase:
- floarea soarelui: Constanța, Teleorman, Brăila.
- rapiță, soia, in, ricin.
3.3. Alte plante industriale
- sfeclă de zahăr: Covasna, Neamț, Satu Mare.
- tutun: Teleorman, Dolj, Mureș.
3.4. Plante medicinale și aromatice
Constanța, Galați, Tulcea.
4. Cartofi – 2,41%
Suceava, Covasna, Brașov
5. Legume – 2,91%
Dâmbovița, Dolj, Timiș
Legume în solarii și sere: Galați, Ilfov, Giurgiu
6. Plante de nutreț – 10,43%
Suceava, Mureș, Botoșani
7. Căpșunerii pe rod – 0,03%
Satu Mare și Argeș, Vâlcea, Gorj
8. Pepeni – 0,31%
Dolj, Ialomița, Buzău, Galați
9. Flori și plante ornamentale – 415 ha
Ilfov, Arad, Dâmbovița, Brașov

Activitățile zootehnice
I. Creşterea vitelor mari
1. Bovine: Suceava, Botoșani
2. Porcine: Timiș, Brăila, Arad
3. Ovine: Timiș, Sibiu, Mureș

15
4. Caprine: Constanța, Dolj
5. Cabaline: Iași, Vaslui
II. Avicultura
Păsări: Buzău, Bacău, Vaslui, Călărași, Prahova
III. Apicultura: Mehedinți, Vâlcea, Mureș
IV. Piscicultura și pescuitul
420 000 ha suprafețe lacustre de interes piscicol
= 68%: Delta Dunării, Complexul Razim-Sinoe
100 000 ha ape curgătoare
- fondul piscicol: 60% din suprafața de ape a țării.
- bazine lacustre naturale;
- bazine lacustre amenajate: crescătorii (producție); pepiniere (reproducere
puieți pentru crescătorii).

Rețeaua feroviară
Deşi au fost proiecte de construire a unor căi ferate încă din 1841 (pe Valea Siretului), prima cale
ferată a fost construită în 1856, între Oraviţa şi Baziaş, în lungime de 62,5 km. Au urmat, în 1860,
linia Constanţa – Cernavodă-Port (63,3 km), în 1868 linia Suceava – Iţcani şi în 1869 linia Bucureşti –
Giurgiu, apoi alte trasee (Ploieşti – Braşov, Turnu Severin – Caransebeş – Timişoara), în 1883
realizându-se primul traseu internaţional între Bucureşti şi Paris.
Reţeaua căilor ferate din România însumează, în prezent, 11.000 km, din care 35,8% căi electrificate,
98,8% cu ecartament normal, 0,7% cu ecartament îngust, 0,5% cu ecartament larg, înregistrând o
densitate medie de 46,5 km/1000 kmp teritoriu. Pe judeţe, cele mai mari densităţi sunt deţinute de:
Ilfov (115 km), Timiş, Prahova, Galaţi și Bihor.

Rețeaua rutieră
Ca structură administrativă, 0,3% sunt autostrăzi şi 18,8% sunt drumuri naţionale, iar 80,9% drumuri
judeţene şi comunale, la nivelul teritoriului naţional înregistrându-se o densitate medie de 33,1
km/100 kmp. Cele mai mari densităţi la 100 kmp, între 40 şi 50 km, au judeţele: Ilfov (49,2), Prahova,
Hunedoara, Buzău și Argeş, iar cele mai mici în judeţele: Tulcea (13,9), Covasna, Caraş-Severin,
Harghita și Brăila (24,9).
Drumuri europene (E):
Bucureşti–Piteşti–Rm.Vâlcea–Sibiu–Cluj–Satu Mare–Halmeu–Ucraina (E 81);
Constanţa–Hârşova–Slobozia–Urziceni–Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Târgu-Mureş–Cluj-Napoca–
Oradea–Ungaria (E 60);
Giurgiu–Bucureşti–Buzău–Focşani–Bacău–Suceava–Ucraina (E 85);
Giurgiu–Bucureşti–Alexandria–Craiova–Drobeta-Turnu Severin–Caransebeş–Timişoara–Moraviţa–
Serbia (E 70);
Calafat–Craiova–Filiaşi–Tg.Jiu–Petroşani–Deva–Oradea–Ungaria (E 79);
Ucraina–Halmeu–Baia Mare–Dej–Bistriţa–Câmpulung Moldovenesc–Suceava–Botoşani–Tg.Frumos–
Iaşi–R. Moldova (E 58);
R. Moldova–Galaţi–Brăila–Tulcea–Constanţa–Mangalia–Bulgaria (E 87);
Craiova–Piteşti–Câmpulung–Braşov–Tg. Secuiesc–Oneşti–Bacău (574);
Cluj–Dej (E 576);
Slobozia–Brăila (E577);
Tg. Mureş–Reghin–Topliţa–Gheorgheni–Miercurea Ciuc–Chichiş (E 578);
Tişiţa–Tecuci–Bârlad–Huşi–Albiţa–R. Moldova (E 581);
Săbăoani–Tg. Frumos (E 583);
Timişoara–Arad–Salonta–Oradea–Satu Mare (E671);
Lugoj–Ilia (E 673);
Constanţa–Negru Vodă–Bulgaria (E675).

16
Rețeaua fluvială
Dunărea este principala arteră de navigaţie fluvială, de importanţă naţională și internaţională.
Căile navigabile interioare sunt:
Dunărea
Brațele secundare ale Dunării
Canalul Dunăre – Marea Neagră
Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari
Canalul Bega
Lacul de acumulare Bicaz
Lacul de acumulare Vidraru

Rețeaua aeriană
Aeroporturi internaționale
București Băneasa - Aurel Vlaicu
Arad, Timișoara - Traian Vuia
Sibiu, Henri Coandă - București
George Enescu – Bacău, Baia Mare
Avram Iancu – Cluj, Mihail Kogălniceanu - Constanța
Craiova, Iași, Oradea, Satu Mare
Ștefan cel Mare – Suceava, Transilvania – Tîrgu Mures
Delta Dunării Tulcea

Aerodromuri
G.V. Bibescu Ploiești, Craiova - Sud
Deva – Săulești, Sânpetru
Iași Sud, Pitești
Charlie-Bravo Siria (Arad), Măgura (Sibiu)
Mureșeni (Tg. Mureș), Tuzla

Heliporturi
PA&CO (Bacău), Midia Constanța
West Gate (București), Inter Zimnicea
Polovragi, Moara Vlăsiei – Becker (Ilfov)
Crystal Tower (București), Cobrex (Brașov)
Complex vânătoare Fagu-Balc (Bihor), IAR Brașov

17