Specializare:TCM

Facultatea de Constructii de Masini An universitar: 2017-2018

MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI

Studiu de caz: Gestionarea unei situații de crize

educațională – Inadaptarea școlară

Student : Gazsi Bettina Haynalka

 MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
Studiu de caz: Gestionarea unei situații de criză educațională – Inadaptarea
școlară

Prezentarea cazului:
S. D. este elev în clasa a IX-a a Liceului I.C.M., unitate școlară cu profil industrial ce
se găsește în mediul urban, dar care este considerată ca fiind una dintre cele mai slabe din oraș
și care se confruntă cu multe situații din categoria crizelor educaționale.
Elevul provine din mediul rural, el s-a mutat singur în oraș odată cu începerea anului
școlar, clasele I-VIII urmându-le în satul în care a locuit. Familia din care provine este o una
destul de numeroasă, S. D. locuia cu bunicii și cei trei frați mai mici, părinții fiind plecați la
muncă în străinătate. Preocuparea pentru situaţia şcolară a fiului lor a fost și este aproape nulă,
acestuia i se asigură doar adăpost, hrană, îmbrăcăminte şi rechizitele necesare la şcoală, S. D.
fiind un copil care trebuia să și muncească aproape toată ziua. În această situație, el susține că
nu dorea să mai continue studiile, însă părinții au fost nevoiți să îl trimită la școală, fiind
supravegheați de Protecția Copilului, și așa a ajuns la acest liceu.

Etapele de intervenție:
1. Identificarea și cunoașterea cazului
Problema educativă a elevului S. D. ţine de inadaptarea şcolară, manifestată prin
atitudini respingătoare faţă de cerinţele şcolii, prin sfidarea profesorilor şi a colegilor de clasă.
Menţionez că are şi un număr mare de absenţe nemotivate. Din punctul de vedere al
dezvoltării intelectuale, elevul are capacităţi reduse de abstractizare şi generalizare în raport
cu vârsta. Are o pregătire şcolară precară cu mari lacune în cunoştinţe şi deprinderi acumulate
din clasele anterioare, este submotivat pentru învăţătură, aceşti factori explicând în mare parte
şi situaţia şcolară foarte slabă. Gradul de maturizare psihică este mai scăzut, copilul are
dificultăţi de adaptare atât la mediul şcolar, cât și la mediul în care trăiește și locuiește acum.
Această situație de criză educațională a fost identificată de către diriginta clasei din
care S. D. face parte încă din primele luni de școală. Elevul nu frecventa cursurile, iar când
era prezent fie nu participa la nicio activitate, fie deranja întreaga clasă și manifesta atitudini
necorespunzătoare sau chiar agresive față de profesori. Elevul nu a reuşit să se integreze în
colectivul clasei, având o fire suspicioasă, puţin comunicativă. Din această cauză, unii colegi
făceau glume pe seama sa, situații în care S. D. devenea violent. În ultimele trei săptămâni,
elevul nu a mai venit deloc la școală, inițial profesorii și colegii au crezut că este bolnav, însă
când diriginta a început să cerceteze ce se întâmplă, a aflat că S. D. s-a întors în satul natal și
că nu dorește să se mai întoarcă la școală.

2. Identificarea cauzelor generatoare

În literature de specialitate, sunt menționate următoarele cauze care pot sta la baza
inadaptării școlare:
- cauze de natură intelectuală - tulburări ale dezvoltării cognitive generale, identificabile prin
teste psihologice de inteligență;
- cauze de natură paraintelectuală - tulburări permanente sau ocazionale ale atenției;
- cauze de natură instrumentală - tulburări de percepție, integrare cerebrală și răspuns motric
ce afectează limbajul și psihomotricitatea;
- cauze de natură organică - tulburări care au la origine o etiologie organică;
- cauze de natură afectivă - tulburări prin perturbarea echilibrului emoțional.
În ceea ce privește cazul elevului S. D., cauzele care au determinat această situație au
fost în principal de natură intelectuală și afectivă. Acestea au fost identificate de către
diriginta clasei împreună cu psihologul școlii.
Diriginta a mers chiar și în satul în care S. D. locuia, a discutat cu bunicii și vecinii
copilului. La școală a organizat o oră de consiliere cu colegii și ceilalți profesori pentru a afla
cât mai multe informații.
În primul rând, familia este cea care are cea mai mare responsabilitate. Părinții sunt
plecați de aproape 10 ani în străinătate și vin în țară de cel mult 2 ori pe an. Pe lângă
implicațiile afective, această situație duce și la o schimbare a rolului pe care băiatul trebuie să
îl joace în familie. Întrucât bunicii sunt bătrâni, S. D. trebuie să aibă grijă de frații săi mai mici
și să se ocupe de treburile casei, astfel că de multe ori nu ajungea la școală sau era prea obosit
ca să mai învețe ceva. De-a lungul timpului, băiatului i s-a implementat ideea că munca este
cea mai importantă și că oricum nu rezolvă nimic cu învățătura. Uneori, părinții au fost cei
care i-au interzis să meargă la școală pentru că nu termina ce avea de lucru, însă vecinii au
apelat la Protecția Copilului și pe baza unor declarații, aceștia s-au asigurat că băiatul va
termina cel puțin cele 10 clase obligatorii.
 Pe lângă familie, un alt factor care a contribuit la această situație a fost mediul în care
elevul a trebuit să se mute odată cu începerea liceului. Băiatul susține că nu îi place să
locuiască în oraș și de asemenea trebuie să se întoarcă cât de repede poate și la sat ca să mai și
muncească și să aibă grijă de frații săi. El consideră că nu se poate adapta la acest stil de viață
și că nu are rost să piardă timpul la școală.
Ce de-al treilea element care a amplificat situația a fost mediul școlar. Elevul venise cu
o pregătire școlară redusă, avea mari lacune, iar dezvoltarea intelectuală era sub nivelul
celorlalți colegi. Aceste lucru a dus la multe note mici, la inapreciere din partea unor
profesori, dar și foarte multe glume din partea colegilor. De asemenea, a intrat în conflicte
violente și cu elevi din alte clase.
Înainte de a părăsi școală acum trei săptămâni, S. D. a fost acuzat de către colegi și de
furt. El a fost chemat la director și i s-a comunicat că, dacă acest lucru se confirmă i se va
scădea nota la purtare sau poate fi chiar exmatriculat. Începând cu următoarea zi, elevul nu s-a
mai prezentat la ore.

3. Găsirea soluțiilor
a. Se acţionează la nivel personal prin:
• realizarea unui plan de intervenţie pe domeniul cognitiv şi socio-afectiv integrat în
planul comun elaborat pentru ceilalţi elevi. Acest plan are ca scop integrarea elevului şi
evitarea marginalizării lui;
• adaptarea sarcinilor conform posibilităţilor elevului;
• stimularea motivaţiei pentru învăţare prin acordarea de laude, recompense;
• creşterea încrederii în forţele proprii;
• motivarea atitudinii pozitive a elevului faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
• mutarea elevului, cu acordul părinților, în căminul liceului pentru facilitarea relațiilor
cu alți elevi;

b. Se acţionează la nivelul clasei de elevi:

• înlesnirea integrării în grup (implementarea unor activităţi pe grupe - acest lucru
ducând la construirea unor relaţii de colaborare şi întrajutorare între elevi);
• participarea la activităţi extraşcolare (concursuri, expoziţii cu premii, excursii,
programe distractive);

c. Se acţionează la nivelul familiei:

• excluderea cauzelor emoţionale datorate familiei;
• realizarea unei relaţii de colaborare între dirigintă şi familie;
• organizarea unor întruniri de consiliere cu părinții ori de câte ori vin în țară pentru
schimbarea modului în care aceștia percep educația și rolul acesteia.

4. Rezultate
După aproape două luni de la implementarea programului de intervenție, situația
școlară și cea familială a lui S. D. a început să se îmbunătățească.
Acum elevul locuiește în căminul liceului și și-a făcut deja câțiva prieteni, iar în satul
din care provine merge numai la sfârșit de săptămână pentru că nu a încetat să își ajute
familia. S-a obișnuit și cu orașul în care locuiește acum și a început să practice și un sport
(atlestism) în timpul liber. De asemenea este implicat și în activități extrașcolare.
S. D. nu mai lipsește de la școală decât dacă este bolnav și a început să facă progrese
mulțumitoare în ceea ce privește procesul de învățare. Unii dintre profesori au fost de acord să
îl mediteze după ore și să îl ajute să mai acumuleze cunoștințele pe care trebuia să le dețină
deja. Colegii au devenit mai înțelegători, mai fac uneori glume, însă și atitudinea lui S. D. față
de ei s-a schimbat, astfel nu au mai apărut stări conflictuale sau de violență.
Elevul va fi monitorizat și consiliat, iar diriginta împreună cu psihologul școlii vor
urmări progresele pe care acesta le face, încercând împreună cu întregul colectiv să îl ajute și
în continuare.
Acesta este exemplul unei situații de criză educațională, care, prin participarea tuturor
părților implicate, a fost rezolvat cu succes. Dacă diriginta nu ar fi examinat cu foarte mare
atenţie situaţia descoperită, nu ar fi identificat cauzele care au generat-o pentru a putea
interveni sub aspect educaţional, pentru înlăturarea acestora, pornind de la solidaritatea dintre
cunoaşterea psihologică şi eficienţa activităţii educative, situația ar fi degenerate și acest caz
de inadaptare ar fi dus cu siguranță la abandonul școlar.
De aceea este deosebit de important ca orice profesor să urmărească situația elevilor
săi, să identifice posibilele situații de criză educațională și să implementeze programul de
intervenţie adecvat. Pentru reuşita strategiei de intervenţie propuse este important și să existe
o colaborare permanentă între profesori şi părinţi. În acest mod multe astfel de situații ar fi
evitate.
BIBLIOGRAFIE:
Iucu, R., (2006) - Managementul clasei de elevi: aplicații pentru gestionarea situațiilor de
criză educațională, Editura Polirom, Iași
Stan, E., (2006) - Managementul clasei, Editura Aramis, București
http://www.scribd.com/doc/51933337/12/Inadaptarea-școlară - accesat în 07.05.2012
http://www.scritube.com/profesor-scoala/INADAPTAREA-SCOLARA.php - accesat în 07.
05.2012

Popovici Alexandra
Știința Mediului, Anul III