Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Biofarmacia = ramura moderna a stiintelor farmaceutice, urmareste optimizarea efectului


terapeutic al substantelor medicamentoase, prin formularea si prepararea unor medicamente cu
biodisponibilitate marita si prin administrarea rationala a acestora, in functie de proprietatile
farmacocinetice ale substantelor medicamentoase si de caracteristicile individuale ale
organismului.

Baza biofarmaceutica = este numita si faza farmaceutica. Termenul biofarmaceutic provine de


la gr.bios = viata + pharmakon = medicament.

Este compusa din etapele urmatoare:

- eliberarea substantei medicamentoase (Proces de cedare a substantei medicamentoase din


preparat dupa administrare sa.)Obiectul BIOFARMACEUTIC = studiul de punere la dispozitia
organismului a substantei unui medicament.

-dizolvarea (Proces de trecere a substantei medicamentoase intr-o forma dizolvata, pentru a fi


absorbita.)

2. Faza farmcocinetica = (pharmakon + kinesis = miscare) corespunde transformarii in vivo a


substantei medicamentoase, dupa eliberarea si dizolvarea sa in mediile
organismului.Reprezinta studiul in functie de timp al diferitelor aspecte (absorbtie, distributie si
eliminare) ale transformarii unei substante medicamentoase in organism.

3.Faza farmacodinamica = (Studiul efectelor biochimice si fiziologice ale substantelor


medicamentoase si mecanismele lor de actiune.) Stiinta care studiaza actiunea medicamentelor
asupra organismului , locul si mecanismul de actiune, factorii care influenteaza actiunea
medicamentelor, interactiunile medicamentoase, ca rezultat al asocierii medicamentelor,
efectee medicamentelor asupra diferitelor modele experimentale si patologice .

4.Echivalenta farmacologica = cand doua forme farmaceutice care contin substante diferite,
dar care sunt capabile sa produca acelasi efect farmacodinamic.

5.Bioechivalenta = egalitatea unui parametru farmaceutic specific formei farmaceutice –


biodisponibilitatea substantei medicamentoase –care stabileste:

- cantitatea realativă de SM absorbită dintr-o formă farmaceutică şi ajunge în circulaţia


sistemică;

- viteza cu care se realizează acest proces.

6.Importanta BD d.p.d.v farmacoterapeutic

Variatii ale biodisponibiltatii medicamentelor pot fi rezultatul modificarii unor parametri


farmacocinetici, ca de exemplu: latenta, durata si intensitatea efectului terapeutic, cleareance-ul
etc., cu consecinte asupra efectului terapeutic al substantelor medicamentoase.
In functie de modul in care sunt afectati parametrii farmacocinetici, pot rezulta urmatoarele
situatii, si anume:

a. intarzierea efectului terapeutic prin scaderea vitezei de absorbtie, evident mai ales la
substante medicamentoase cu debut rapid, ca de exemplu: analgezice, hipnotice etc.
b. diminuarea efectului terapeutic prin scaderea cantitatii de substanta absorbita si
diminuarea concentratiei sanguine la echilibru (Css), cand administrarea se face in doze
repetate la substante administrate in boli cronice, ca de exemplu: antihipertensive,
antidiabetice, antiaritmice, antitiroidiene etc.
c. aparitia unor efecte adverse locale datorita scaderii vitezei de absorbtie prin cresterea
timpului de stagnare la locul administrarii (tetraciclina, doxiciclina etc.)
d. aparitia unor efecte adverse sistemice prin supradozare (cresterea vitezei de absorbtie),
mai ales la medicamente cu indice terapeutic scazut, ca de exemplu: digoxina, fenitoina
etc.
7.BD absoluta (randamentul absolut al absorbtiei) = cantitatea de substanta medicamentoasa
care, dupa administrarea nui produs, ajunge in comparimentul sangelui. Acest fapt permite
compararea cu aceeasi doza administrata i.v. Aceasta este biodisponibilitatea 100% si este
destinata de a evalua interesul unei cai de administrare in raport cu calea intravenoasa,
considerata ca referinta.

BD absoluta % = S1/S2

8. BD relativa = cantitatea de substanta medicamentoasa, care dupa administrarea unei forme


farmaceutice ajunge in compartimentul sangvin, in care se poate efectua in comparatie cu o alta
forma farmaceutica, ce are cea mai buna biodisponibilitate, administrate pe aceeasi cale. Ea
permite aprecierea bioechivalentei a doua forme farmaceutice asemenatoare sau nu, prin
egalitatea biodisponibilitatii lor.

cantitatea de substanta absorbita din preparatul testat


BD rel   100
canttatea absorbita din preparatul standard

9.BD optima = consta in compararea performantelor unui medicament formulat cu o forma de


referinta care, teoretic, va fi mai buna pe planul biodisponibilitatii, dar care va trebui determinata
pentru fiecare forma.

Prin determinarea biodisponibilitatii optime se evalueaza doua forme farmaceutice, dintre care
una este forma de referinta cu biodisponibilitate maxima. Scopul determinarii este gasirea
formei cu biodisponibilitate optima pentru o anumita cale de administrare. In continuare se va
prezenta in ordine descrescatoare biodisponibilitatea relativa optimala a diferitelor forme
farmaceutice administrate per os:

- solutie apoasa;
- emulsie U/A;
- solutie uleioasa;
- emulsie A/U;
- suspensie apoasa;
- suspensie uleioasa;
- pudra;
- granule;
- comprimate, capsule;
- forme cu eliberare prelungita;
- forme cu eliberare controlată.

10.Factorii de care depinde BD

Biodisponibilitatea substantelor medicamentoase este dependenta de diferiti factori, si anume:

- factori dependenti de medicament;


- factori dependenti de organism;
- factori dependenti de alte conditii.

Factorii dependenti de medicament:

- solubilitatea, viteza de dizolvare;

- influenta marimii particulelor;

- forme polimorfe, stare amorfa;

- coeficientul de distributie;

- saruri;

- promedicamente.

Factorii dependent de organism:

- factori generali, factori valabili pentru fiecare cale de administrare;


- şi factori specifici pentru o anumita cale de administrare, stare fizio-patologica etc.

Factori dependenti de alte conditii fiziologice:

- interactiuni ale medicamentelor in organism;

- influenta hranei;

- efectul primului pasaj;

- starile patologice.