Sunteți pe pagina 1din 8

DR.

Mlmus-Fr,onrN MurArl4

IxTERoGATIA
RnFLE,XIVA

Eurruna Srrrcn
Cnarova
CUPRINS

Capitolul I. Importan{a caracteristicilor psihologice in abordarea erotetici.... 9


I.1. Considerafii genera1e................ ...............9
I.1.1. Erotetica - disciplinl qtiinfific[. Definifie qi importantd...........................9
I.1.2.Aplicaliileeroteticiiinqtiinlelesocio-umane............. ..........18
a. Erotetica in practica teologic[ .......... 19
b. Erotetica in medicin[ .......................20
c. Erotetica itarmatd...................... ......22
d. Erotetica in presl ...........22
e. Erotetica in sociologie ................ ......25

Capitolul II. Profitul psihocomportamental al celor care comit infractiuni....29


Specificitatea Actului Judiciar.... .....,............2g
II.1. Prezentare genera1t................. .............29
II.2. Probleme gi orient[ri.............. ..............48
II.3. Fenomenul infraclional .....64
II.4. Rolul ereditilii qi mediului in determinarea infracfionalitSlii ......................71
IL5. Personalitatea infractoru1ui................. .................... 78
II.6. Categorii de infractori gi particularitifile psihologice ale acestora..............95
II.7. Hofii qi t6lharii ................ 100
II.8. Asasini.................. ...........119
IL9. Psihanalizain activitatea judiciar6...... .................. 130
il.10. Interpenetrarea prob1eme1or................. ............... 136

Capitolul III. Caracteristicile eroteticii judiciare... ....141


III.1. Importanla eroteticii judiciare in contextul eroteticii generale.................141
III.2. Tehnicile eroteticii judiciare gi necesitatea cunoaqterii lor ....................... 145
IIL3. Tdcerea voitd in ancheta judiciar1..... .................. 158
III.4. Tactica audierii in procesul penal.......... .............. 161
III.5. Ancheta judiciar[ din perspectiva psihologic[............ ........... 165
III.6. Procedeele tactice de audiere: intre manipulare qi coerci{ie .....................167
III.7. Anchetatul gi anchetatorul-actori al duelului psihologic.. ......174
III.8. Procese de perceplie qi de memorare a faptelor de cdtre infractori.... .......175
III.9. Abordarea infractorilor in funcfie de particularitnfile psihologice ale
acestora ................181
m.10. Portretul psihologic al anchetatorului .......... ..... 187
ru.11. Elemente de tacticd criminalisticd gl de psihologie in ascultarea
suspectului, a invinuitului sau inculpatului......... ......... 193
lll.I2. Pregdtirea in vederea ascultirii.... ...I94
III.13. Verificarea declarafiilor ?nvinuitului sau inculpatului .............. ..,,..........206
III.14. Etapele ascultdrii invinuituluilinculpatului. Confruntarea psihologica
dintre anchetat qi anchetator................. .....207
m.15. Interogatoriu psihanalitic ................225
m.16. Tehnica poligraf ,,lie detector" - irltre posibilitiitri limite qi
vulnerabi1itate.............. ...........227
,'
Bibliografie
CAPITOLUL I
IMPORTANTA CARACTERISTICILOR PSIHOLOGICE
iu IgoRDAREA ERornrrcA

I.1. Considerafii generale

1.1.1. Erotetica - disciptind Stiinfficd. DeJinilie Si importanld

Erotetica, etimologic provine de la grecescul "erotema" cate inseamnd intrebare.


Erotetica ate aa obiect interogativitatea qi se definegte indeobgte ca fiind qtiintra qi arta de
a pune inkebSri qi de a obfine rdspunsuri. Aceast5 disciplin[ gtiin{ificd s-a impus pe
firmamentul gtiinfelor destul de tilrziu, ca o ramur[ distinct[, cu un domeniu propriu: ai
inheb[rilor gi rispunsurilor, al ralionalitbfii gi interogativit[fii, al ordinii, clasific[rii gi al
inhebuinldrii propozitriilor interogative. Privitl din perspectiv[ logicd ea are drept
preocup[ri principale "natura, structura qi particularit6lile logice ale intrebdrilor gi

r[spunsurilor, tipurile de intrebdri qi rdspunsuri, raporturile logice dintre inhebbri qi


dintre ele qi rdspunsuri, condiliile punerii corecte qi ale solufiondrii inkebdrilor g.a."
(Poenaru, 1998, p.3 gi Grecu, 1982,p.12).

Dorinla de a qti a pune intreb[ri este foarte veche. Cu ajutorul lor omul a putut
s[ descopere cine a fEcut sau nu a fbcut ceva. De aceea, pentru inceput nu se

diferen\iazd, o disciplini distinctl care sd atbl, ca principal obiectiv intreblrile. Cu


toate acestea "?ncd Aristotel observase ci exist[ o legdturd intre genurile de intreb6ri
puse qi sublinia ci in realitate cunoaqterea const[ in rispunsurile la aceste intrebdri."
(Poenaru, 1998, p.5). intr-adevdr, cunoagtere a a apdrut gi s-a dezvoltatlainceput ca o
serie de r[spunsuri pe care oamenii qi le-au dat singuri la ?ntreb[rile puse: de ce
plou[?; de ce ninge?; de ce r[sare soarele?. Toate au fost intrebdri iniliale la care
oamenii qi-au rdspuns intr-un fel sau altul. Problema a apLrut dupd ce omenirea a
ajuns sd stocheze o anumitd cantitate de informafie. Apirea necesitatea ca informalia
s5 fie diseminat[ spre generaliile tinere. Cum trebuie distribuite cunogtin1ele, dar mai
ales, cum clarificlm neinlelegerile au fost problemele care s-ar fi putut ridica atunci.
Cu toate dificultl1ile inceputului, oamenii nu au l6sat ca acumul6rile lor s[ se piardd
gi aqa, incet, incet, unii s-au diferen{iat de ceilaltri "colegi" prin cantitatea de
informa{ii stocate, rapiditatea stoc6rii informaliei, dar mai ales prin modul in care
puneau intreb[rile. Se spune, de altfel c[ "oamenii deqtepfi se cunosc nu dup[ felul
cum r[spund, ci dup[ felul cum pun intrebdrile".

Primul care a avut preocup[ri explicite despre intreb[ri qi modalit5lile de a


pune corect intrebdri, a fost Socrate. El face o diferen{iere intre intreb[rile catehetice,

care inchid posibilitatea interlocutorului de a mai participa la disculie gi intrebdrile


maieutice, eare ajutd subiectul sd inleleagd gi sd rezolve problema. in zilele noastre
metoda socraticd nu se mai bucurd de o aderenfd atdL de mare ca in trecut. Oricum

"studiul dialogului socratic dupd modele aga zis clasice (Platon, Menon, Gorgias,
Protagoras q.a. in care Socrate este un examinator activ, ori Xenofon, Amintiri
despre Socrate, in care acesta aratd felul cum Socrate iqi indruma discipolii in afta
dialog6rii), ca qi analiza transpunerii lui in gcoala frcutl de Hans Aebli, Gilbert Leroy
sau Guy Palmade, invedercazd c[ folosirea acestei metode, privitl in mod tradi]ional
ca senln al unei preddri bune, trebuie revizuitd." (Poenaru,1,990, p.39).

Astdzi invlldmdntul tinde sb ajungd la un mod de predare care sX fie de fapt un

ci elevii, respectiv
dialog purtat mai mult de elevi cu profesorii qi nu invers, pentru
studenlii, sunt cei care au nevoie de informalii qi nu profesorii. Din picate
invdldmdntul de pretutindeni este dominat de profesorii care pun intrebdri in urma
clrora cei educati nu rdmdn cu prea multe informafii, sau chiar cu nimic pentru c5 "in
cazul metodei <<maeutice), elevii rdspund unor intrebdri distincte, iar profesorul
conduce procesul de ansamblu. Chiar dac5 rdspund unor intrebdri parfiale, nu
inseamn[ c[ elevii infeleg in mod necesar arhitectura total[ a ra{ionamentului. De
fapt, cu cOt intrebdrile sunt mai numeroase qi mai precise, cu atdt elevii sunt mai pu{in
activi." (Palmade, I975,p.39 qi p. 111).
Metoda eroteticd, datoritd noutdfii aparente, este foarte pulin cunoscuti gi mai
ales utilizat[. Aristotel oferl acestei discipline rangul de qtiinll?n cadrul logicii sale.
Dintre contribuliile de pionierat ale lui Aristotel voi aminti cdteva:
/ ARISTOTEL a ficut distincfie intre <<silogismul cu premise demonstrative>>

10
care face obiectul demonshaliei qi al qtiinlei in general qi <<silogismul cu premise
dialectice>> (?ntrebbrile) - carc face obiectul <<logicii problemelor>>.
/ ARISTOTEL ?qi permitea si atenueze deosebirea dinke <<judecat5>> qi
<dntrebare>>(care aparela el ca <<problem6>>), aceastd deosebire fiind redusd doar
la forma de exprimare:<<propozifia dialectic[>>(problema) - fiind o intrebare cu
alternativ[ contradictorie iar <<propozi[ia care exprimd o judecatd ca premisA>> -
fiind o pronunlare penku una dinke cele doul alternative contradictorii.
/ ARISTOTEL subliniazd in lucrlrile sale cd <<judecata in general>>, ca obiect
al logicii poate fi adevfuatd" sau falsd, pe cAnd ?ntrebarea nu este nici adev6rati qi nici
falsd c6ci, tn conceplia sa, adevdrul qi falsul vin din unirea sau din separarea in gdndire

a ceea ce este in realitate unit sau separat; ceea ce este posibil doar in cazul judeclfii gi
nicidecum incazfltntreb[rii, rugdminfii, ordinului, q.a." (Poenaru, 1998, p.3).
De la Aristotel qi pdnd in zilele noastre erotetica a parcurs un drum destul de
sinuos. La inceput a fost preluat5, ca preocupare teoreticb pi practicb, de scolastic6.
invlfalii scolasticii au dezvoltat un mod rigid de interogare, cum era, de altfel, intregul

lor stil de viafl. Pentru a se mai face un pas inainte a fost nevoie de "intervenlia in fo46"
a lui "Francis Bacon (1561 - 1626)inAnglia qi mai ales Rene Descartes (1596 - 1650)
in Franfa, care s-a opus hadifiei scolastice qi au abordat problematica logicii in leg[tur[
cu proiectele lor de a tntemeia o <<metodologie a qtiin!elor>>." (Poenaru, 1998, p.3).

Acum asist[m la o diferenliere a qtiintrelor empirice de cele practice, precum qi la


dezvoltarea unor moduri diferite de abordare a lor dar, in acelaqi timp, caracteristice
fiec5reia. "tn acest context au inceput qi s-au dezsroltatpreocup[rile de constituire a unei
<< logici interogative ) sau << logici erotetice >> in spiritul qi cu mijloacele logicii
matematice, avdnd ca stimulent at6t (1) succesele recente ale logicii insegi aflat6 in plin

proces de proliferare cAt qi (2) dewoltarea cunoagterii gtiinlifice qi (3) intensificarea


disculiilor filosofice privind caracterul problemelor filosofice precum qi privind
criteriile de diferenliere dintre problemele filosofice gi problemele qtiinlifice, dinhe
probleme qi pseudoprobleme (Poenaru, 1998, p.4). Aqa s-a ajuns ca in zilele noastre
erotetica s[ aib6 o serie de legi proprii, reguli specifice, o ordine bine definit[ in tot ceea

ce line de eficacitatea intrebdrilor qi promptitudinea rispunsurilor.

1l
Spre exemplu Petre Botezatu aratd cdpreocuparea eroteticii este:
/ " Cercetarea limbajului interogativ in hip16 perspectiv[;

a) a relafiilor dintre semne (sintaxa logic6);

b) a relaJiilor dintre sernne gi obiectele la care se referd (semantica logicd);


c) a relafiilor dintre semne qi subieclii care 1e utrlizeazd (pragmatica logic[).
/ Problemele de sintaxd logicd se refer[ la :

a. 1 . Skuctura qi clasificarea intrebdrilor;


a.2. Simbolizarea gi calculul logic.
/ Problemele de semanticd logicd se referd la:
b. 1. Presup ozi]Liile (supozitiile) intrebirilor;
b.2. R[spunsurile intreb[rilor'
/ Problemele de pragmaticd logicd se referdla:
c.1. Scopul qi utilizarea intrebdrilor;
c.2. Atitudinea interogatului qi interogantului fa!1 de intrebdri gi rdspuns-"
(Poenaru, 1998, p.5).
Astfel, s-a ajuns ca intrebarea s[ cunoasc[ o structur[ logicl, ce e catactefizatd
de cdteva elemente esen{iale:

"1. << Ceea ce este dat >>, adicd qtiut de c5tre cel care intreabl, numit cu
termenul latin << datum questionis >> folosit pentru prima dat[ de citre logicianul
polonez R. Ajdukienicz. Pentru Eugeniu Speran{ia termenul recomandat de el ar fi
<< terminus querens >> (termenul cunoscut);
2. << Necunoscuta tntrebdrii >>, care const[ dintr-un cuvdnt sau dintr-o
expresie de felul: cine, ce, care, cdt, unde, de cdnd, in ce fel, g.a., care evidentiazd
cererea de informafie confinut6 in intrebare. Eugeniu Speranlia l-a denumit <<
terminus quaeritus >> (termenul care desemneazdlacuna);
3. << Domeniul de varialie al necunoscutei tntrebdrii )2, care se referb nu la

numlrul rdspunsurilor, ci la calitatea acestora in sensul calificlrii 1or ca << termeni


>>ingenera1<<termenidescriptivi>>(fiegenera1i,fiesingu1ari),darqica<<
termeni nedescriptivi >> adic[ nume proprii;
4. << Generatorul de tntrebdrl >> (matricea intreb[rii) a fost introdus de M.
12
Bruge; el este funcJia propozilional[ care produce problema prin aplicarea
operatorului << ? >> o datd sau de mai multe ori. De exemplu, la intrebarea << Cine
este inculpaful ? >>, generatorul este << X este inculpatul >> cdci aceast[ propozilie
naqte intrebarea;

5. << Dezideratul intrebdrii )) - a fost inkodus de J. Hintikka; el are sens doar


intr-o logicd interogativd bazatd pe logica epistemicd qi desemneazd" acea stare de
lucruri (epistemic[) a cdrei realizarc o doreqte cel care intreab6 clci << insuqirile
logice ale unei intrebdri sunt determinate, in primul rdnd, de dezideratul sdu >>.

Hintikka atribuie termenului << deziderat >> semnificafia identicd cu

termenul <<situatria cognitiv[>> introdus de L. Aqvist, adicd situalia pe care vrea s5

o rcalizeze cel care pune ?ntrebarea." (Poenaru, 1998, p.7).


in viaJa de zi cu zi, omul nu foloseqte doar un anumit ttp d" ?ntrebbri, ci le
adapteazd situaliei prezente pentru a avea un maximum de eficacitate.

Pentru o mai sugestivb clasificare voi utlliza o clasificare a ?ntrebdrilor inso{itd


de exemple din lucrarea prof. Romeo Poenaru, Erotetica.

INTREBARI

decizionale completive (de completar e)


. permit mai multe r[spunsuri .cer interogatului sd formuleze o

din care interogatul este invitat propozilie umpldnd lacuna din,,s[ aIeagl
unul sau mai rnirlte. datum questionis".
de ex. ,,Ce pozilie ocup[ echipa . nu prezint[ alternative la rdspuns.

Sportul Studenfesc in . mullimea expresiilor prin care se


clasamentul Diviziei A de fotbal ?" poate inlocui necunoscuta unei
. ?n cazul in care din doud intrebdri, indiferent dacd pr op ozilia
alternative posibile aftmarea care rcnrlt[ este adevdratd" sau fals6,
uneia inseamn6, negarea celeilalte, definegte termenul de domeniul
intrebarea poate fi formulatd pentru intreblrii
un rdspuns de tipul DAAIU.
13