Sunteți pe pagina 1din 37

INSTALAȚII DE RIDICAT SI DE TRANSPORTAT

15.1. GENERALITĂȚI

In procesele de asamblare, montare, întreținere si exploatare a diferitelor mașini si utilaje


tehnologice este necesară deplasarea unor obiecte si materiale.
In mod obișnuit, obiectele si materialele supuse deplasării poarta denumirea de sarcini.
Dacă deplasarea sarcinii se face între doua puncte in spațiu, pe verticala sau combinat pe
orizontala si pe verticala, cu ajutorul unei instalații prevăzute cu un mecanism special de ridicare,
atunci instalația folosită in acest scop se numește instalatie de ridicat.
In căzut in care sarcina se deplasează pe orizontala, pe verticala sau combinat, cu ajutorul unei
instalații ce nu a fost prevăzută cu un mecanism special de ridicare, atunci instalația respectiva se
numește instalatie se transportat.
In mod obișnuit, funcționarea unei instalații de ridicat are caracter intermitent, in timp ce
funcționarea unei instalații de transportat are caracter continuu.
Sarcinile deplasate de către instalațiile de ridicat si de cele de transportat pot fi, după cum s-a
arătat mai înainte, diferite obiecte ca, de exemplu: mașini, utilaje, subansambluri, piese componente,
colete cu aparatura etc. Sau diferite materiale vărsate ca: nisip, amestec de formare, cărbune, zgură,
materiale de construcție etc.
In general, instalațiile de ridicat si cele de transportat pot fi instalații staționare sau instalații
deplasabile, in acest caz din urma, existând posibilitatea deplasării instalației pe o cale de rulare sau
prin montarea ei pe un vehicul oarecare.
Instalațiile de ridicat si de transportat sunt foarte numeroase si variate.
Clasificarea lor sumara poate fi făcută astfel:

Instalații de ridicat si de transportat

Mecanismele de ridicat sunt mecanisme cu cabluri, lanțuri, roti dințate etc. Folosite pentru
ridicarea sau deplasarea pe orizontala a sarcinilor ; ele au construcție simpla si pot fi acționate
manual sau mecanizat (v. pct. 15.4).
Macaralele sunt instalații obținute prin montarea unuia sau mai multor mecanisme de ridicat pe
un schelet metalic. Datorită dispozitivelor si mecanismelor auxiliare cu care sunt prevăzute,
macaralele reprezintă instalații de ridicat cu un grad mare de complexitate.
Acționarea macaralelor se poate face mecanizat, sau mai rar, manual.
Ascensoarele sunt instalații de ridicat complexe, care servesc la ridicarea sarcinilor pe verticala sau
pe o direcție înclinată in plan vertical. Acționarea lor se face in exclusivitate mecanizat.
Instalațiile pentru transport continuu, denumite pe scurt transportoare, sunt instalații de ridicat cu
acțiune continua, prevăzute, de obicei, cu un organ de tracțiune flexibil, fără sfârșit (banda, lanț etc)
si cu o serie de dispozitive auxiliare pentru transbordarea, încărcarea, depozitarea si descărcarea
sarcinilor. Tot in aceasta categorie intra si transportoarele pneumatice si hidraulice.
Instalațiile pentru transport in transe asigura transportarea sarcinilor grupate in cantități bibe
determinate. Din aceasta categorie fac parte : cărucioarele, funicularele etc.
Orice instalație de ridicat sau de transportat poate fi caracterizata printr-o serie de mărimi
specifice instalației respective.
Principala caracteristica a unei instalații de ridicat o constituie capacitatea de ridicare, prin care se
intelege masa sarcinii maxime, admisă a fi ridicată in timpul exploatării normale a instalației. Ea se
exprima in tone (t) si este inscripționată la lic vizibil pe instalația de ridicat. In țara noastră instalațiile
de ridicat se construiesc pentru una din sarcinile cuprinse in următorul șir de mărimi (in tone): 0,125;
0,25; 0,5; 1; 1; 3,2; 5; 8; 12,5; 16; 20; 32; 50; 100; 125; 160; 200.
Pentru instalațiile de transportat principala caracteristica o constituie productivitatea,
reprezentand cantitatea de material (eventual obiecte) transportată in unitate de timp. Ea se
exprima in tone pe ora (t/h) sau in număr de obiecte transportate pe ora.
Observatie: In cadrul acestui capitol vor fi descrise acele instalații de ridicat si de transportat care
au o răspândire mai mare in industria construcțiilor de mașini.
15.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAȚIILOR DE
RIDICAT SI DE TRANSPORTAT

In componenta instalațiilor de ridicat si de transportat intra o serie de


organe de mașini specifice, cum sunt: organe flexibile, organe de
actionare si ghidare, organe pentru deplasare, organe de prindere a
sarcinilor etc.

15.2.1. ORGANE FLEXIBILE

Organele flexibile servesc la transmiterea forțelor in mecanismele de


ridicat si la legarea si suspendarea sarcinilor. Principalele organe flexibile
folosite in acest scop sunt: frânghiile, cablurile si lanțurile.

15.2.1.1. FRANGHII

Frânghiile sunt utilizate la mecanismele de ridicat cu actionare


manuala si pentru legarea si suspendarea sarcinilor mici. Utilizarea lor la
mecanismele de ridicat cu acționarea mecanizată este interzisă.
Frânghiile sunt confecționate din materiale textile naturale (cânepa)
sau artificiale (fibre sintetice).
Frânghiile se compun din 3 ... 4 toroane răsucite. Toronul este un
ansamblu de mai multe fire răsucite într-un anumit sens (dreapta spre
stanga).

15.2.1.2. CABLURI DIN OȚEL

Cablurile din oțel constituie cele mai răspândite organe flexibile. Ele
sunt superioare celorlalte organe flexibile deoarece au greutate proprie
redusă, rezistență mare, lucrează fără zgomot si suporta bine șocurile.
Siguranța mare in funcționare a cablurilor se datorează faptului ca ele nu
se rup brusc ci prin distrugerea treptata a firelor de la exterior, ca urmare
a uzurii lor.
Dezavantajele cablurilor din oțel constau in faptul ca se uzează repede
si nu pot fi înfășurate pe organe de înfășurare si ghidare cu diametru mic.
Cablurile din oțel se obțin prin înfășurarea mai multor toroane in jurul
unei inimi. Toroanele pot avea secțiune rotundă sau profilata
(triunghiulara, ovala sau plata) . Inima cablurilor pot fi:
- Vegetală, din fibre naturale (manila, bumbac, cânepa);
- Sintetica , din fibre sintetice ( nailon, capron, poliamida etc);
- Minerală , din fibre de azbest;
- Metalică , din același material ca si sârmele.
Inima vegetală sau cea sintetica prezintă avantajul ca, prin
impregnarea ei cu unsoare la construcția cablului, asigura o rezerva de
unsoare din care lubrifiantul este stors atunci când cablul se înfășoară
pe organele de ghidare sau actionare.
Toroanele cablului sunt manuchiuri de sârme subțiri grupare, prin
înfășurare, in jurul unei sârme centrale sau al unei inimi, într-un singur
strat sau in mai multe straturi concentrice.
Cablurile din oțel rotunde – cele mai folosite in practica – pot fi de
construcție simpla sau compusă. Cablurile compuse sunt cele mai
folosite, sunt standardizate si se notează prescurtat printr-un produs
între mai multe cifre care arată numărul sarmelor dintr-un toron si
numărul de toroane (v. FIG. 15.1).
Sensul de înfășurare a sarmelor in toroane sau a toroanele in cablu
(fig. 15.2) poate fi pe dreapta (Z) sau pe stanga (S).
Sarcina la care rezista cablul se determina pe baza indicațiilor din
standarde (STAS 1513, 1353, 2693, 1689, 2690, 1553, 1559).
Ținând seama de rolul deosebit de important pe care îl au cablurile
din oțel intr-o instalație de ridicat, exploatarea lor se face după reguli
stricte, astfel:
- Cablurile se înlocuiesc după consumarea unui anumit număr de ore
de funcționare, prevazut in cartea tehnica a instalației respective;
- Desfășurarea, înfășurarea si deplasarea cablurilor se executa in așa
fel încât sa se evite formarea ochiurilor, care provoacă deformații
permanente ale unor zone ale cablurilor;
- In timpul funcționarii, cablul nu trebuie sa se frece de alte cabluri,
de pereții clădirilor sau de alte obiecte;
- Cablurile trebuie unse in permanenta fie prin trecerea unei ramuri a
cablului printr-o baie de ungere, fie prin depunerea unsorii pe cablu,
la intervale de 1,5 ... 2 luni.

15.2.1.3. LANȚURI

In construcția instalațiilor de ridicat si de transportat se folosesc doua


feluri de lanțuri: sudate si articulate.
Lanțurile sudate sunt formate din zale de forma ovala, construite din
oțel rotund si îmbinate prin sudare cap la cap (fig. 15.3 a).
In funcție de raportul dintre pasul p si diametrul sârmei d se deosebesc
doua tipuri de lanțuri sudate:
- Lanturi cu zale lungi, la care p>3d, folosite la instalațiile pentru
transport continuu;
- Lanțuri cu zale scurte, la care p>3d, folosite la mecanismele de
ridicat.
Lanturile articulate sunt alcătuite din mai multe plăcute, denumite
eclise, montate decalat unele fata de celelalte, pe bolturi din oțel fixate
prin nituire sau prin introducerea unor cuie spintecate (fig. 15.3, b). Ele
sunt mai puțin flexibile decât lanțurile sudate, însă au o mai mare
siguranța in exploatare.
Lanțurile articulate sunt folosite la palane manuale, trolii, palane
mecanice si la unele transportoare, pentru sarcini mari si viteze de
ridicare reduse.
In general, lanțurile prezintă avantajele unei flexibilități mai mari si a
unei rezistente mai bune la coroziune decât cablurile. In schimb, ele sunt
mai zgomotoase (in special cele sudate), iar ruperea lor se face brusc.
Aceste dezavantaje le fac mai puțin răspândite decât cablurile.

15.2.1.4. FIXAREA ORGANELOR FLEXIBILE

Capetele organelor flexibile se fixează la elementele de prindere a


sarcinilor in diferite moduri, in funcție de tipul organului flexibil. Astfel,
frânghiile se înnoada in așa fel încât partea frânghiei care vine in contact
cu organul de prindere sa aibă lungime cât mai mare (fig. 15.4.).
Pentru fixarea cablurilor la un organ oarecare al unui mecanism de
ridicat este necesar ca la capătul cablului sa se formeze un ochi. Acesta se
poate obține in mai multe feluri, cel mai răspândit fiind cel cu ajutorul
ochetiilor.
Ochetul (fig. 15.5. a) este o piesa din tabla profilata ale cărei
dimensiuni depinde de mărimea cablului, deci de mărimea sarcinii de
lucru. Montarea ochetului pe capătul unui cablu se face prin așezare
cablului in canalul ochetului si solidarizarea capătului liber al cablului cu
ramura sa activa prin împletire (matisare) sau cu ajutorul clemelor.
Solidarizarea prin cleme (v. Fig. 10.23, b) se obține prin fixarea
capătului cablului la ramura sa activa, cu ajutorul mai multor cleme (3 ...
6), fixate cu șuruburi la distante egale.
Lanțurile se fixează de obicei prin intermediul unei zale de construcție
specială prinsă la capătul lanțului.

15.2.2. ORGANE DE ACTIONARE SI DE GHIDARE

Principalele organe de actionare si de ghidare sunt tamburele si rolele.


Tamburele, denumite si tobe, servesc la înfășurarea organelor flexibile
— cabluri sau lanțuri – in vederea acționarii lor. Ele sunt confecționate
prin cabluri din fontă sau oțel , sau prin sudare, din tabla de oțel.
Tamburele pot fi simple sau duble (fig 15.6), având un canal, respectiv
doua canale elicoidale, pe care se aseară organul flexibil. Capătul
organului flexibil se fixează pe marginea tamburului (v. Fig. 10.26).
Rolele sunt organe de ghidare si conducere a organelor flexibile. In
funcție de tipul organului flexibil folosit, rolele se construiesc fie pentru
cabluri din oțel, fie pentru lanturi.
Rolele pentru cablu, denumite si roti de cablu, sunt executate din fonta
sau otel turnat si au un șant, astfel dimensionat încât sa cuprindă usor
cablul (fig 15.7, a). Ele sunt montate liber pe un ax sau fixate pe acesta cu
pană.
Rolele pentru lanturi sudate pot fi netede (fig 15.7, b) utilizate la
mecanismele de ridicat cu actionare manuala, sau cu locașuri (fig 15.7, b),
folosite la acționarea mecanizată.
Rolele pentru lanturi articulate cu eclise sunt roti dințate având profilul
dinților astfel sa permită Așezarea lanțului (ele sunt asemănătoare celor
folosite la biciclete). Numărul minim de dinți al acestor roti este de 12.
15.2.3. ORGANE PENTRU DEPLASARE

Instalațiile de ridicat si de transportat au multe elemente mobile, care


se deplasează unele fata de altele. Adeseori, întreaga instalație se
deplasează fata de utilajele sau clădirile aflate in apropiere. Pentru
asigurarea acestor deplasări, in construcția instalațiilor de ridicat si de
transportat sunt incluse organe ca : roti de rulare, cai de rulare etc.
Rotile de rulare se folosesc la deplasarea pe șine si au o banda profilata
astfel încât sa prevină deraierea instalației (fig. 15.8). Rotile de rulare pot
fi roti libere pe arbore sau fixate cu pana pe un arbore rotativ.
Din punct de vedere funcțional rotile de rulare pot fi conducătoare,
imprimand mișcarea unei parti sau întregii instalații, sau conduse
(purtătoare), puse in mișcare prin deplasarea instalației.
Sinele servesc drept cale de rulare roților. Ele pot fi pătrate,
dreptunghiulare sau asemănătoare celor de cale ferată.
Inîntreprinderile constructoare de mașini se folosesc frecvent cai de
rulare suspendate, alcătuite din profile I, L sau T. Mecanismul de ridicat
sau e lementele unui transport sunt prinse de un cârlig sau de o bara,
articulate la un cărucior prevazut cu doua sau patru roti de rulare conice
(fig. 15.9).

15.2.4. ORGANE SI DISPOZITIVE PENTRU SUSENDAREA SI


PRINDETEA SARCINILOR

In funcție de felul sarcinilor care trebuie ridicate sau transportate,


elementele folosite pentru suspendarea si prinderea sarcinilorse împart in
doua categorii:
- pentru sarcini individuale : cârlige, organe flexibile, dispozitive de
prindere etc;
- pentru sarcini vărsate: bene, graifăre etc.
In industria constructoare de mașini se folosesc frecvent elementele
destinate manevrării sarcinilor individuale.
Cârligele au o configurație aparte (fig 15.10) si pot fi simple sau duble.
Organele flexibile de prindere pot fi: lanturi, frânghii, benzi din fibre
poliester etc. (Fig 15.11). Pentru evitarea accidentelor, in exploatarea
acestor organe flexibile se vor respecta o serie de recomandări ca:
- Fiecare organ flexibil de prindere trebuie sa poarte o inscripție cu
sarcina maxima admisă;
- Depozitarea lor sa se facă pe stelaje speciale, feritende acțiunea
agenților atmosferici;
- In cazul ridicării unor obiecte cu muchii ascutite, organul flexibil
trebuie protejat prin amplasarea unor colțare in locurile de contact
ale organului flexibil cu muchiile ascuțite ale obiectului.
Dispozitivele de prindere se folosesc in cazul manipulării aceluiași
tip de sarcini in decursul timpului. Ele pot fi traverse, clești,
electromagneți s.a.
Traversele (fig 15.12 a) sunt grinzi metalice atârnate direct sau
prin intermediul unui organ de prindere, la carligul unui mecanism
de ridicare.
Sarcina este suspendată de grinda fie cu ajutorul altor organe
flexibile, fie de cârlige de diferite forme, introduse in găurile grinzii.
Traversele sunt folosite la ridicarea sarcinilor voluminoase si, in
special, a celor cu lungime mare (de exemplu, camioane, tractoare,
motoare, legături de țevi, bare etc).
Cleștii sunt dispozitive pentru prindere alcătuiți din brate articulate
îndoite după forma sarcinilor care se ridica (fig 15.12, b). Avantajul
lor consta in aceea ca timpul necesar prinderii si desprinderii sarcinii
este redus la minimum.
Electromagnetii (fig 15.12, c) servesc la manipularea foilor groase
din tabla de oțel. Prin simpla închidere sau deschidere a circuitului
electric de alimentare se realizează prinderea, respectiv
desprinderea sarcinii.
15.3. ACȚIONAREA INSTALAȚIILOR DE RIDICAT SI DE
TRANSPORTAT

Modul de actionare a instalațiilor de ridicat si de transportat depinde


de felul acestora si de mărimea sarcinii care trebuie manevrată.
De obicei, acționarea acestor instalații este mecanizată . Acționarea
manuala este folosită numai pentru unele mecanisme de ridicat si, uneori,
a macaralelor simple, pentru sarcini relativ mici.
Acționarea mecanizată poate fi: electromagnetica, hidraulică si mai rar,
pneumatica. Adeseori, acționarea este mixtă (electromagnetica +
hidraulică)
Acționarea electromagnetica constituie cel mai răspândit mod de
actionare. Ea consta, in principiu, din folosirea unuia sau mai multor
motoare electrice, care transforma energia electrică in energie mecanica,
si asigura transmiterea miscarii la organele de lucru prin intermediul unor
mecanisme cu roti dințate, cremaliere, șuruburi conducătoare, piulițe etc.
Cea mai răspândită schema de actionare electromagnetica a
instalațiilor de ridicat este reprezentata in figura 15.13. Ea este întâlnită la
trolii mecanice, macarale, poduri rulante etc. Mișcarea de rotație se
obține de la un motor electric si, prin intermediul unui reductor de
turatie, ajunge la un tambur pe care se înfășoară un cablu al unui
mecanism de ridicare cu scripeți.
In afara elementelor destinate acționarii propriu-zise se mai folosește o
serie întreaga de elemente auxiliare necesare bunei funcționarii a
instalației.
In aceasta categorie intra:
- Frâne pentru oprirea sau limitarea vitezei de deplasare a sarcinii;
- Cuplaje pentru întreruperea transmiterii miscarii;
- Elemente mecanice sau electrice pentru inversarea sensului
miscarii;
- Elemente de comanda si de semnalizare;
- Elemente de siguranța ca: limitarea de sarcina, care nu permit
acționarea instalației dacă sarcina care trebuie ridicată depășește
sarcina admisă si limitatoare de cursa, care opresc instalația sau o
parte a ei când, in deplasarea lor, acestea ajung, la capătul cursei de
lucru.
Alimentarea cu curent electric a părților mobile ale instalațiilor de
ridicat constituie o problema dificila, datorită posibilității distrugerii
conductoarelor prevenirii accidentelor prin electrocutarea muncitorilor.
Ea se poate realiza in diverse moduri astfel:
- Prin intermediul unor conductoare întinse in lungul caii de rulare pe
care se deplasează subansamblul instalației care trebuie alimentat,
curentul fiind cules cu ajutorul unui troleu cu role;
- Prin intermediul unor cabluri izolate, strânse sub forma de bucle sau
rulate pe tobe.
Acționarea hidraulică este mai puțin răspândită decât cea
electromecanica, ea fiind utilizată in special la unele instalații de ridicat
(vinciuri hidraulice, macarale)
Mișcarea, in acest caz, se obține de la un motor hidraulic care poate fi
cu mișcare liniara (cilindru-piston) sau cu mișcare rotativă.
Schema de baza a acționarii hidraulice este reprezentata in figura
15.14. Uleiul sub presiune este obținut de la o pompa, de obicei, cu roti
dințate, care-l trimite la un distribuitor; acesta îl trimite la motorul
hidraulic care produce mișcarea dorita. Dacă aceasta este un cilindru cu
piston, atunci pentru deplasarea pistonului spre dreapta, distribuitorul
asigura legături între conductele 1 si 2 si între conductele 3 si 4. La
sfârșitul cursei de lucru, pentru înapoierea pistonului in poziția inițială, se
vor efectua legăturile: 1 cu 3 si 2 cu 4.
In afara elementelor principale ale acționarii hidraulice, in schemă se
mai gasesc elemente auxiliare, ca:
- Dispozitive de siguranța (supape);
- Dispozitive de menținere constantă a presiunii lichidului
(acumulatoare hidraulice)
- Manometre etc.
De obicei, in construcția unei instalații de ridicat cu actionare hidraulică
se gasesc mai multe motoare hidraulice, fiecare având o anumită
destinație. De exemplu, o macara acționată hidraulic, montata pe un
autocamion are un motor hidraulic rotativ pentru acționarea cârligului si
patru cilindrii de lucru si anume: unul pentru rotirea macaralei, unul
pentru înclinarea brațului, si doi pentru blocarea caroseriei
autocamionului in timpul funcționarii macaralei. Comanda fiecărui cilindru
se obține printr-un distribuitor separat.
Acționarea pneumatică este întrudită cu acționarea hidraulică dar,
presiunile de lucru fiind mai mici, este mai puțin răspândită ca aceasta.
Frecvent, ea este întâlnită la unele macarale de mica putere ( cu coloana
sau de perete) montate la locurile de munca unde se manevrează piese
sau subansambluri grele.
15.4. MECANISME DE RIDICAT

15.4.1. GENERALITATI

Mecanismele de ridicat sunt utilaje simple care servesc la ridicarea si,


uneori, la transportarea sarcinilor. Ele pot fi folosite ca utilaje
independente sau pot fi parte componenta a unei instalații de ridicat.
Mecanismele de ridicat sunt caracterizate prin faptul ca au dimensiuni
reduse, fapt pentru care sunt usor deplasabile.
Acționarea mecanismelor de ridicat poate fi manuala sau mecanizată.
Cele mai răspândite mecanisme de ridicat au actionare manuala; in
aceasta categorie intra: vinciurile, scripeții, palanele si troliile manuala.
Mecanismele de ridicat cu actionare mecanizată sunt: electropalanele,
troliile mecanice ș.a.

15.4.2. VINCIURI

Vinciurile sunt mecanisme de ridicat destinate deplasării sarcinilor pe


verticala, la o înălțime relativ mica, prin împingerea lor de jos in sus. Ele se
amplasează direct pe sol si vin in contact cu sarcina care trebuie ridicată.
In componenta vinciurilor nu intra organe flexibile si nici organe pentru
suspendarea si prinderea sarcinilor.
Vinciurile, cunoscute si sub denumirea de cricuri, prezintă mai multe
variante constructive, putând fi: cu cremaliera, cu șurub, hidraulice.
Vinciurile cu cremaliera au ca element principal un mecanism roata
dințată – cremaliera (fig 15.15). Prin rotirea manivele, mișcarea de rotație
este demultiplicata printr-un grup de roti dințate si transformată apoi de
cremaliera intr-o mișcare rectilinie. Pentru un brat al manivelei l = 350
mm se pot ridica sarcini de 15,5 tone. Mecanismul cu clichel amplasat
lângă manivela împiedica coborârea cremalierei sub acțiunea sarcinii.
Sarcina poate fi amplasată fie pe crapodina prinsă in capătul de sus al
cremalierei, fie pe gheara prinsă in partea de jos a cremalierei.
Vinciurile cu cremaliera se construiesc pentru sarcini cuprinse între 3,2
si 15,5 t.
Vinciul cu șurub are ca element principal un mecanism șurub-piuliță.
Deși randamentul unui cric cu șurub este mai mic decât cel al vinciului cu
cremaliera, el este mai răspândit in practica datorită unei construcții mai
simple. El se compune dintr-o carcasa metalică in a cărei parte superioară
este fixată o piuliță de bronz in care se înșurubează un șurub din oțel cu
filet dreptunghiular sau trapezoidal (fig 15.16). Șurubul este acționat
manual cu un braț. Sarcina se amplasează pe o crapodină prinsă in capătul
șurubului.
Vinciurile cu șurub se construiesc pentru sarcini cuprinse între 0,5 si 40
t, înălțimea de ridicare fiind cuprinsă între 100 si 300mm.
Vinciul hidraulic este destinat ridicării sarcinilor foarte madi, ajungând
pana la 750 t. Acestui avantaj i se Adaugă si acela al unei greutăți proprii
reduse, raportata la sarcina pe care o poate ridica
Vinciul hidraulic se compune dintr-un cilindru in care lucrează un
piston. Presiunea lichidului din cilindru, necesară împingerii pistonului, se
creează cu ajutorul unei pompe manuale (fig 15.17). La mișcarea
pistonului 1 al Pompei spre dreapta, cu ajutorul manetei 2, in cilindrul 3 se
creează o drepesiunevsi lichidul (apa, ulei) este aspirat din rezervorul 4,
prin supapa de admisie 5, in cilindrul pompei. La mișcarea pistonului spre
stanga, lichidul ce se afla in cilindrul pompei este apăsat si, învingând
rezistența arcului supapei de sens 6, intra in cilindrul 7 al vinciului, sub
pistonul 8, ridicându-l.
Pentru coborârea sarcinii, lichidul de sub pistonul 8 este lasat sa curgă
in rezervor, printr-un circuit nefigurat in desen.
Înălțimea de lucru a vinciurilor hidraulice variază între 150 si 200 mm.

15.4.3. SCRIPEȚI

Scripetii sunt role de cablu sau de lanț prinse într-un suport si servesc
la ridicarea sarcinilor sau la alcătuirea unor mecanisme de ridicat mai
complicate.
După felul in care rolă este prinsă de celelalte elemente ale scripetului,
acesta poate fi:
- Scripete fix (fig 15.18, a), având posibilitatea de rotire in jurul unei
axe fixe;
- Scripete mobil (fig 15.18, b) având posibilitatea de rotire in jurul
unei axe deplasabile (in cazul din figură, când sarcina se ridica, axul
scripetului se deplasează in sus)
Teoretic, forta P necesară ridicării sarcinii Q este:
P = Q pentru scripetele fix;
P = Q supra 2 pentru scripetele mobil.

In realitate, forta necesară este mai mare, din cauza frecărilor care apar
între cablu si role si între firele cablului.
Constructiv scripetii se prezintă ca in figura 15.18, c, sub forma unor
ansambluri in care, între doua placi metalice este fixată pe un ax pe care
se rotește rola. Ansamblul mai este prevăzut cu un cârlig care poate servi
fie pentru suspendarea sarcinii când scripetele este mobil, fie pentru
suspendarea scripetului, atunci când el lucrează ca scripete fix. In cazul in
care este necesară fixarea cablului de corpul scripetului se prevăd organe
speciale ca :

15.4.4 PALANE

Palanele sunt mecanisme de ridicat in componenta cărora intra organe


flexibile (frânghii , cabluri, lanturi). Ele au construcție simpla si gabarit
redus si sunt destinate ridicării sarcinilor sau deplasării lor pe orizontala
Spre deosebire de vinciuri, palanele sunt amplasate deasupra sarcinii
ceea ce obliga ca in construcția lor sa între organe auxiliare pentru
suspendarea si prinderea sarcinilor.
Acționarea palatelor poate fi manuala sau mecanizată.
In funcție de construcția lor palanele pot fi:
- Cu scripeți;
- Cu angrenaj cu roti dințate ;
- Cu angrenaj cu melc.
Palanele cu scripeți sunt alcătuite din doi sau mai multi scripeți care pot
fi ficși sau mobili.
După modul in care sunt grupați scripetii, palanele pot fi:
- Palane cu scripeți simpli (Fig 15.19, a), la care pe fiecare ax se afla
un singur scripete;
- Palane cu blocuri de scripete (fig 15.19, b), la care pe același ax sunt
montati mai multi scripeți care, împreuna cu celelalte elemente din
ansamblu, alcătuiesc o muflă.
Capătul organului flexibil, opus celui de tragere, se poate fixa pe corpul
muflei (fig 15.20, a) sau in afara acestuia, pe un element al scheletului
instalației de ridicat, pe o grinda, pe un perete etc. (Fig 15.20, b).
Sarcina care poate fi ridicată cu un palan cu scripeți este cu atât mai
mare cu cât numărul rolelor din mufle este mai mare. De exemplu, cu un
palan cu scripeți simpli (1 + 1 role), cu o forta de tragere P = 7000 N, se
poate ridica o sarcina de 1,3 t, in timp ce cu aceeași forta de tragere , dar
folosind un palan cu blocuri de câte trei scripeți (3+3 role), se poate ridica
o sarcina de 3,3 t.
Când forta de tragere este mica (sub 600 N), capătul liber al organului
flexibil se acționează direct, manual, iar când forta depășește aceasta
valoare, el se trage prin înfășurarea lui un tambur, acționat manual sau
mecanizat (v. fig. 15.13).
Palanele cu angrenaje de roti dințate respectiv cu melc folosesc ca
organ flexibil un lanț care este trecut prin doi scripeți cu role de lanț: unul
fix, celălalt, la care este prinsă sarcina, fiind mobil. Acționarea lanțului se
face
Nu prin tragere, ca palanele cu scripeți, ci prin învârtirea roții scripetului
fix, cu ajutorul unui angrenaj cu roti dințate sau cu melc (fig -5.21).
Dintre cele doua tipuri de palane, cel cu angrenaj cu melc este mai puțin
folosit datorită randamentului foarte mic.
15.4.5. ELECTROPALANE

Elextropalanele sunt mecanisme de ridicat cu actionare mecanizată,


folosite la ridicarea sarcinilor si, uneori, si la deplasarea lor pe orizontala.
Ele sunt caracterizate de greutate proprie redusă, deservire si întreținere
simple si de siguranța in funcționare. Datorită faptului ca electropalanele
funcționează in poziție suspendată, ele nu pot ocupa spațiu pe sol.
Un electropalan se compune dintr-o carcasa in care se gasesc
amplasate celelalte elemente componente (fig 15.22): un motor electric,
un mecanism de actionare cu roti dințate, un tambur pe care se înfășoară
organul flexibil (cablu sau lanț) si un dispozitiv de frânare.
Electropalanele se pot utiliza in trei moduri:
- Suspendate fix, prin montarea lor pe o grinda cu ajutorul unor
șuruburi introduse in găurile de fixare (fig 15.23, a);
- Suspendate de un cărucior mobil care deplasează in lungul unei cai
de rulare suspendată (fig 15.23, b). Deplasarea căruciorul , deci si a
sarcinii, se poate face manual, prin împingerea sarcinii sau, mai
frecvent, cu ajutorul unui mecanism de actionare cu motor electric;
- Montate in cadrul unei instalații de ridicat putându-se deplasa in
lungul unei cai de rulare aparținând acestei instalații (fig 15.23, c).
Principalele caracteristici ale unui palan sunt capacitatea de ridicare si
înălțimea de ridicare a sarcinii.
15.4.6. TROLII

Troliile sunt mecanisme de ridicat cu caracter universal care servesc la


ridicarea sau deplasarea pe orizontala a sarcinilor. Datorită multiplelor
posibilități de utilizare, troliile sunt constituite unele dintre cele mai
folosite utilaje in procesele de montaj.
După modul de actionare troliile pot fi manuale sau mecanice.
Caracteristic oricărui troliu este faptul ca el are un tambur pe care se
înfășoară un cablu al cărui capăt este prins direct la o sarcina sau
acționează un alt mecanism de ridicat ( de exemplu, un palan).
Troliu manual se compune din doua scuturi metalice, solidarizate între
ele prin tiranti. In scuturi se fixează lagăre in care se sprijină arborii unei
transmisii cu roti dințate (fig 15.24), ce acționează tamburul pe care se
înfășoară cablul de tracțiune. Siguranța in funcționare este realizată de
către un mecanism cu clichet si o frâna cu banda (nefigurate in desen).
Troliu mecanic, destinat deplasării unor sarcini mai mari, are tamburul
acționat de un grup motor, alcătuit dintr-un motor electric si un reductor
de turatie (fig 15.25). Ca si troliul manual este prevazut cu organe si
mecanisme de siguranța, necesare împiedicarii rotirii tamburului sub
acțiunea greutății sarcinii si derulării cu o anumită viteza.
Orice troliu are doua caracteristici de baza:
- Sarcina maxima pe care o poate ridica direct, in tone;
- Lungimea cablului înfășurat pe tambur , in m.
Troliile pot fi utilizate atât pentru ridicarea sarcinilor cât si pentru
deplasarea lor pe orizontala (fig 15.26). Indiferent de modul de utilizare,
întotdeauna este necesar ca troliul sa se ancoreze prin legarea lui de un
stâlp sau de un raezem fixat in sol. Cablul troliului este dirijat cu ajutorul
unei role de conducere, amplasată in fata troliului, la distanță relativ
mare.
15.5. MACARALE

Macaralele sunt instalații de ridicat cu acțiune intermitenta, destinate


ridicării sarcinilor si deplasării lor pe orizontala, pe distanță scruta. Aceste
instalații de ridicat sunt foarte răspândite in construcții, construcții-
montaj, in transporturi, in construcția de mașini si in alte domenii de
activitate.
In general, o macara se compune dintr-un șasiu sau un schelet metalic
care susține unu sau mai multe mecanisme de ridicat, organele si
mecanismele de actionare, precum si instalațiile auxiliare necesare.
Macaralele utilizate in diversele domenii de activitate sunt foarte
diferite constructiv si funcțional. Clasificarea lor se poate face ținând
seama de modul de actionare (manual sau mecanizat) si de Mișcările
executate.

Acționarea manuala este foarte rar întâlnită si numai in cazul


instalațiilor de mica importantă.
In funcție de Mișcările executate, Macaralele pot di staționare si
deplasabile.
Macaralele staționare se pot împărțiți astfel;

Macarale staționare

Caracteristic acestor macarale este faptul ca șasiul sau scheletul de


care este fixat mecanismul de ridicare este fix, in sensul ca nu se poate
deplasa in totalitatea sa in plan orizontal. La aceste macarale (fig 15.27)
deplasarea sarcinii in plan orizontal este posibila fie prin rotirea sau
înclinarea unui braț, fie prin deplasarea unui cărucior in lungul brațului.
Macaralele deplasabile au ca principală caracteristică faptul ca șasiul se
poate deplasa in întregime in plan orizontal fie in lungul unei căi de rulare
cu șine, fie direct pe sol sau chiar pe apă. Unele dintre aceste macarale
sunt prevăzute si cu posibilitatea de rotire in jurul unui ax (macarale
deplasabile rotitoare)
Ținând seama de aceste caracteristici, aceste macarale se pot grupa
astfel (fig 15.28 si 15.29) :
Majoritatea macaralelor au braț înclinabil. Caracteristic acestor
macarale este faptul ca înălțimea de ridicare a sarcinii si capacitatea de
ridicare variază in funcție de raza de acțiune, adică de înclinarea brațului
macaralei. Pentru a se stabili cu ușurintă posibilitățile de utilizare ale unei
macarale, pentru fiecare macara in parte s-a întocmit o diagramă,
denumită diagramă de ridicare. Astfel, pe diagrama de ridicare a unei
macarale pe pneuri, prezentată in figura 15.30, se stabilește de exemplu,
că la raza de 4m, capacitatea de ridicare este de 2,8 t, iar înălțimea de
ridicare de 8,4 m. Dacă însă raza de acțiune este de 7 m, cele doua mărimi
scad la 1,3 t; respectiv la 6,1 m.
15.6 PODURI RULANTE

În sectiile prelucrătoare si de asamblare ale întreprinderilor


constructoare de mașini, ca si in alte întreprinderi se gasesc frecvent
montate poduri rulante.
Acestea sunt instalații de ridicat deplasabile in lungul unei căi de rulare
amplasată la înălțime, pe stâlpii clădirilor care le adăpostesc sau pe stâlpii
unei construcții metalice speciale.
In componența unui pod rulant (fig 15.31) , intra unul sau mai multe
mecanisme de ridicat care pot fi electropalane sau trolii mecanice
montate pe un cărucior deplasabile

Prin deplasarea podului in lungul căii sale de rulare si a căruciorul in


lungul podului, această instalație de ridicat acoperă o mare suprafața de
lucru. In cazul in care necesitățile de ridicare sunt deosebit de mari, in
aceeași încăpere pot fi montate doua sau mai multe poduri rulante
identice sau diferite, rulând pe aceeași cale sau pe căi suprapuse.
Mișcările podului rulant se comanda de către un operator (macaragiu)
aflat intr-o cabina montata pe pod sau, pentru podurile rulante de
capacitate mai mica, de la sol.
15.7. TRANSPORTOARE

După principiul de funcționare transportoarele se împart in doua


categorii:
- Transportoare cu organ flexibil de tracțiune;
- Transportoare fără organ flexibil de tracțiune.

15.7.1. TRANSPORTOARE CU ORGAN FLEXIBIL DE TRACȚIUNE

Organul flexibil de tracțiune utilizat la transportoare poate fi o banda


sau un lanț. Ținând seama de acest lucru si de particularitățile
constructive si funcționale ale transportoarelor acestea se pot împărți in
mai multe grupe conform tabelului 15.1.

Denumirea Organul de tractiune Direcția de transport


Transport cu banda Banda de cauciuc, Orizontal sau înclinat
oțel, textile sau din
împletitură de sarma
Transport cu placi Lanț Idem
Transport cu raclete Lanț Idem
Transport cu Cupe Lanț Orizontal si vertical
Elevator Banda de cauciuc, Vertical sau aproape
textile sau lanț vertical
Transport suspendat Lanț cu cablu Orice direcție

Dintre acestea, in construcția de mașini o răspândire mai mare o au


transportoarele cu banda, cu placi si cele suspendate.
15.7.1.1. Transportoare cu bandă. Cele mai răspândite transportoare
de acest tip folosesc o banda fără sfarsit, confecționată din cauciuc cu
inserție
textila. Banda este sprijinita pe role si antrenata de un tambur pus in
mișcare de un grup motor electric – reductor de turatie (fig 15.32). Pentru
a sta încontinuu întinsa, banda este trasa prin intermediul tamburului
liber, cu ajutorul unui dispozitiv de întindere cu șurub, cu cablu sau cu
contragreutăți. Posturile de lucru sunt amplasate de o parte si de alta a
benzii, produsele rezultate fiind depuse pe banda direct sau, in cazul unor
produse mici, in cutii speciale.
La capătul benzii produsele sunt scoase de pe bandă in vederea
strângerii lor in cutii colectoare sau in vederea trecerii lor pe o alta banda.
Acest lucru se poate realiza fie prin amplasarea deasupra benzii a unei
placi înclinate (fig 15.33, a), fie prin împingerea laterala a produselor de
către tija unui piston acționat pneumatic sau de către un electromagnet
(fig 15.33, b). In acest al doilea caz, comanda acționarii pistonului sau
electromagnetului poate fi data de către celulă fotoelectrică sau de un
limitator electric atins de o proeminență a pistonului transportat.
15.7.1.2. Transportoare cu plăci. Aceste transportoare folosesc ca
organ flexibil de tracțiune un lanț articulat, simplu sau dublu, fără sfârșit.
Suprafața de lucru a transportorului este alcătuită din placi (platforme)
metalice fixate cu șuruburi sau cu nituri pe colțare prinse de zalele
lanțului.
Lanțul este întins peste roti de lanț, antrenarea lui fiind făcută de către
una din roti, care primește mișcare de la un motor electric cuplat cu un
reductor de turatie (fig 15.34).
Produsele transportoare pot fi așezate direct pe placi sau in dispozitive
fixate pe acestea (cazul din fig. 15.34).
Frecvent se folosesc transportoare cu placi care au ramurile
transportorului in plan orizontal (fig 15.35). In acest caz, plăcile sunt astfel
articulate si au un asemenea profil încât sa fie posibila obținerea unui
traseu curb.
Fata de transportoarele cu banda, transportoarele cu placi reprezintă
avantajele unei durabilități mai mari a suprafatelor de lucru si al
posibilității funcționarii la temperaturi ridicate. Asemenea transportoare
se gasesc frecvent montate la turnătorii si in sectiile de asamblare a unor
produse grele.
15.7.1.3. Transportoare suspendate. Aceste transportoare servesc la
transportul pieselor, subansamblurilor si ansamblurilor cu gabarit mic,
mijlociu sau mare, fără ca masa lor sa atingă valori prea mari. Spre
deosebire de transportoarele precedente, amplasate pe sol,
transportoarele suspendate asigura o mai buna utilizare a suprafetelor
productive si sunt de neînlocuit in Secțiile de asamblare sau in alte secții
in care se executa operații tehnologice ca: spălare, sablare, vopsire,
uscare, acoperiri metalice etc.
Transportorul suspendat este alcătuit dintr-o monoșină pe traseu închis
pe care se deplasează cărucioare trase de un lanț sfârșit (v. fig 15.9. Si
15.36). Calea de rulare poate avea orice direcție, atât in plan orizontal cât
si in plan vertical.
Transportorul suspendat poate fi dotat cu dispozitive de așezare sau
prindere a pieselor cu caracter universal sau special (fig 15.37). Se pot
transporta in acest mod piese diferite, individual sau in lăzi si containere,
subansambluri sau produse finite.
In afara transportoarelor suspendate descrise mai înainte, la care
cărucioarele sunt actionate prin tragere de către lanț, se folosesc si
transportoare cu împingere, la care cărucioarele de sarcina se deplasează
pe o cale de rulare separată, dispusă sub monoșina care ghidează
cărucioarele fixate pe lanțul conducator (fig 15.38). Cărucioarele de
sarcina se pot decupla automat, rămânând la locul de munca pentru
descărcarea, încărcarea sau amplasarea produsului, sau pot fi deviate pe o
linie moarta, laterala, amplasată la locul de munca si prevăzută cu un
macaz comandat automat sau de la distanță.
Un transpotor cu lanț de acest tip poate fi folosit pentru transportul
selectiv al diferitelor produse, la diferite locuri de munca. In acest scop,
fiecărei grupe de locuri de munca, care executa montarea anumitor
repere, i se repartizează anumite cărucioare de sarcina, dispuse pe
transportor intercalat, cu cele atribuite altor grupe.
O b s e r v a ț i e : Celelalte transportoare enumerate in tabelul 15.1
sunt destinate transportului de materiale vărsate. Ele sunt puțin
răspândite in industria constructoare de mașini, dar foarte răspândite in
alte ramuri industriale (industria chimica, alimentare, materialelor de
construcții etc).
15.7.2. TRANSPORTOARE FĂRĂ ORGAN FLEXIBIL DE TRACȚIUNE

Aceste transportoare, caracterizate de lipsa organului flexibil de tracțiune,


sunt destinate transportării materialelor vărsate si sunt puțin folosite in
construcția de mașini ( tabelul 15.2).

Denumirea Principiul de Direcția de


funcționare transport
Transport Materialul Orizontal sau
elicoidal este impins înclinat
de un melc
care se
rotește
Transport Materialul Orizontal sau
inerțial înaintează aproape
(oscilant) din cauza orizontal
oscilațiilor
jgheabului
Transport Materialul Înclinat cu
gravitațional aluneca in pantă
jos prin coboratoare
greutatea sa
proprie
Transport Materialul Orice direcție
pneumatic este purtat
de un curent
de aer
printr-o
conducta
Transportor cu Obiectul Orizontal sau
tije transportat usor înclinat
este împins
intermitent
de tije
executând o
mișcare de
du-te-vino
Excepție face transportorul cu tije, utilizat frecvent la liniile de
prelucrare sau asamblare automatizate. Un astfel de transportor (fig
15.39) consta in tijele 3, legate rigid cu sistemul de actionare 1, cu cilindri
pneumatici sau hidraulici. In lungul tijelor, la distante bine determinate, se
montează pe axele 6 clichetii 4, care sunt împinși de arcurile 7 spre
stifturile 5. La fiecare cursa a pistonului cilindrului de actionare, tijele, prin
intermediul clichetilor, deplasează piesa cu un pas egal cu cursa
pistonului. La cursa inversa, clichetii se lovesc de piesele dispuse in spate,
coboară si trec liber pe sub acestea după ciclul se reia.
15.8. TRANSPORTUL UZINAL

In cadrul unei întreprinderi constructoare de mașini, bunul mers al


procesului de producție depinde de modul in care este asigurat
transportul uzinal.
Acest transport include totalitatea operațiilor de transportare a
materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite, materialelor
auxiliare, deșeurilor, pe teritoriul întreprinderii si, uneori, in imediata sa
vecinătate.
In general, transportul uzinal se efectuează :
- Între depozite si sectiile productive;
- Între sectiile productive;
- Între sectiile productive si depozitul sau rampa de expediere a
produselor finite;
- Între sectiile productive si rampele de depozitare a deșeurilor;
- Între întreprinderi vecine între care exista relații de cooperare in
procesul de producție;
Mijloacele de transport uzinal se aleg in funcție de felul si mărimea
sarcinilor transportoare. Astfel, se folosesc:
- Autocamioane obișnuite, sau, mai frecvent speciale, prevăzute cu
platforme, bene, încărcătoare hidraulice etc.;
- Electrocarebsi motocare;
- Electro sau motostivuitoare;
- Vagoane de cale ferată normala sau îngusta, rulând pe cai ferate
uzinele (pe teritoriul întreprinderii sau chiar si in exterior, făcând
legătura cu o cale ferată obișnuita);
- Transportoare.
Electrocarele si motocarele sunt cărucioare autopropulsate, actionate
electric – primele – sau cu motor cu ardere interna – celelalte. O
răspândire mai mare o au electrocarele deoarece sunt silențioase si
nepoluante. Sarcina se aseară pe platforma caruciorului (fig 15.40) direct
sau in containere. Prin dimensiunile lor reduse si capacitatea mare de
manevrare, electrocarele se strecoară cu ușurintă printre utilajele din
secție, ajungând la locurile de munca.
Electro sau motostivuitoarele sunt asemănătoare electro sau
motocarelor, asigurând in plus si ridicarea sarcinilor. Ele sunt folosite, in
special, acolo unde este necesar sa se depoziteze obiectele transportate
prin dispunerea lor in stiva. In figura 15.41, este arătată desfășurarea
etapelor de ridicare a unei sarcini in vederea transportului ; pentru
depunerea sarcinii se executa miscarile inverse.
In întreprinderile in care producția este organizata in flux, o parte din
sarcinile transportului uzinal poate fi preluată de către transportoare care
asigura frecvent legătura dintre sectiile productive sau dintre acestea si
depozitele de materii prime sau de produse finite. In acest mod se
realizează o mare economie de timp si de energie.
Oricât de multe si bine ar fi mijloacele de transport uzinal eficiența
acestei activități nu. Poate fi asigurata dacă nu se adopta măsuri
organizatorice ca de exemplu :
- Menținerea ordinii si curățeniei in sectiile productive, depozite si
exteriorul acestora;
- Asigurarea cailor de acces in sectiile productive si depozite, prin
marcarea distincta a culoarelor de trecere, cu benzi albe trasate cu
var sau vopsea. Depozitarea pieselor, semifabricatelor sau altor
obiecte pe aceste culoare este interzisă;
- Evitarea curselor in gol. Mijloacele de transport trebuie sa circule
încărcate atât la dus cât si la întors ;
- Respectarea recomandărilor privind sarcinile maxime de încărcare si
vitezele de circulație ;
- Transportul uzinal va fi efectuat numai de către personal special
instruit (autorizat).
15.9. NORME DE TEHNICĂ A SECURITĂȚII MUNCII LA
EXPLOATAREA INSTALAȚIILOR DE RIDICAT SI DE TRANSPORTAT

Instalațiile de ridicat si de transportat constituie una dintre cele mai


frecvente surse de accidente. Din aceasta cauza, funcționarea acestor
instalații este supusa unor reguli stricte, iar personalul care le deservește
este selecționat si instruit in mod special.