Sunteți pe pagina 1din 12

Referat la chimie

Cauciucul și utilizarea lui în


industria aerospațială

Profesor:

Nume: Olenici Eugen

Facultatea de Inginerie Aerospațială

Grupa: 914 B

1
 Cuprins
1. Introducere…………………………………………pagina 3
2. Clasificarea…………………………………………pagina 4
3. Scurtă istorie a cauciucului......................................pagina 4
4. Istoria anvelopelor…………………………………pagina 5
5. Utilizare……………………………………………..pagina 6
6. Cauciucurile în industria aerospațială……………pagina 7
7. Avantajul azotului în pneuri……………………….pagina 9
8. Concluzie……………………………………………pagina 10
9. Bibliografie………………………………………….pagina 12

2
 Introducere

Pentru mulţi dintre noi cauciucul a devenit un material banal, iar alţii poate nu-şi pot
imagina viaţa fără acesta, fiindu-le extrem de util în diverse activităţi zilnice. De la un simplu
elastic de prins borcane până la arhicunoscutele anvelope, fără de care deplasarea vehiculelor
noastre nu ar fi posibilă, cauciucul s-a afirmat pe piaţa mondială contribuind consistent la
dezvoltarea întregii omeniri.

Astăzi, din cauciuc se produc garnituri profilate, garnituri canelate, burdufuri,


manşoane, garnituri electroizolante şi multe alte tipuri de elemente şi articole din cauciuc care
se fabrică prin procesul de profilare (extrudare) sau de vulcanizare în matriţă.

Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de
origine naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură
omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea
principală a cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al
cauciucului natural care se obține din latexul de rășină produs de arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis).

Cauciucul este utilizat încă din cele mai vechi timpuri. Bineînţeles, la început a
fost cauciucul natural, care a început să fie utilizat în diferite domenii de activitate ca urmare a
proprietăţilor sale de elasticitate şi în acelaşi timp de rezistenţă. Cauciucul natural se obţine
prin extragerea unei substanţe lichide şi albicioase, numite latex, din arborii tropicali de genul
Heva Brasiliensis (arborele de cauciuc), Ficus Elastica sau din sucul unor plante care cresc în
zona temperată, cum sunt: tau–sacâzul, coc–sacâzul şi cram–sacâzul, în care latexul este depus în
rădăcini.

3
Principalele proprietăți fizice ale cauciucului natural sunt: este stabil la apă (absorbția în
24h la 20°C este 1%; la 70°C – 3,5%),nu se dizolvă in alcool, acetona, puțin solubil in esteri,
cetone superioare, se dizolva in toluen, xilen, benzina, tetraclorura de carbon, cloroform, sulfura
de carbon. Cauciucul natural este amorf la temperaturi peste 10°C; cristalizează prin păstarea
îndelungata la temperaturi sub 10°C sau la intindere (la temperatura camerei) cu peste 70%;
viteza maximă de cristalizare este la -25°C. Cauciucul natural vulcanizat cristalizează la
temperatura camerei la întinderi peste 200%. Datorită nesăturării mari, cauciucul natural
reactionează cu oxigenul, ozonul, halogenii, acizii halogenați, anhidrida maleică, tioacizii,
mercaptanii etc.

 Casificarea. Se face după domeniile de utilizare:


 Cauciucrile de utilizare generală (izopropenic, butadienic,butadien-stirenic si
butadien-alfametilstirenic) care se folosesc la fabricarea produselor în care se se realizează
principalele proprietați fizice ale elastomerilor (pneuri, benzi transportoare, inacaltamine etc.);
 Cauciucuri cu utilizari speciale (etilen-propilenic, etilen-propilen-dienic, butilic,
cloroprenic, butadien-nitrilic, polisulfurat, silicorganic, fluorurat, uretanic, poliizobutilena ,
polietilena clorurata, polietilena clorosulfonata) intrebuintat la fabricarea produselor care trebuie
sa posede rezistenta la diferiti agenti chimici, temperaturi ridicate, temperatura scazută s.a.

 Scurtă istorie a cauciucului

 Ca prim moment menţionat, al utilizării cauciucului, se cunoaşte anul 1500 când aborigenii au
observat ca pot face mingi săritoare din sucul coagulat extras din anumiţi arbori şi plante. Ei
numeau acest material "cauciuc", ceea ce în limba lor înseamnă "copacul care plânge" (cau -

4
copac şi uciu - curge, plange). În aceeaşi perioadă, Cristofor Columb, în călătoria lui spre
America, a văzut minunatele mingi de cauciuc şi le-a adus în Europa.
 Mai târziu, în 1770, un chimist englez pe nume Joseph Priestley, îi dă cauciucului una din
primele sale întrebuinţări: guma de şters. El a observat că putea şterge urmele de creion cu acest
material. Cine ar fi crezut că, dintr-o întâmplare, vom ajunge ca astăzi să ne putem folosi de acest
obiect atât de util, când facem greşeli de scriere sau când dorim să rectificăm ceva în scris!
 Un moment important în istoria evoluţiei cauciucului a fost în jurul anilor 1835, când un tânăr pe
nume Charles Goodyear a acordat un interes deosebit cauciucului, iar rezultatele nu au întârziat
să apară. El a descoperit procedeul de vulcanizare, ce constă în tratarea cauciucului cu sulf. Prin
vulcanizare se îmbunătăţesc proprietăţile cauciucului: i se măreşte elasticitatea, devine mai
rezistent la agenţii mecanici, la frecare, la agenţii chimici şi la apă, nu lasă gazele să treacă prin
el şi dobândeşte calităţi de bun izolator electric.
 Începutul secolului XX aduce noutăţi şi schimbări deoarece în anul 1909 i se acordă lui Fritz
Hofmann patentul pentru obţinerea cauciucului sintetic. Acest cauciuc este un compus cu
proprietăţi asemănătoare celor ale cauciucului natural, însă se obţin cauciucuri superioare, cu
utilizări speciale în anumite domenii industriale şi civile.
Industria fabricării cauciucurilor auto se bazează, pe resursele petroliere, principalul material
folosit pentru fabricarea cauciucurilor, izoprenul, fiind produs în mod tradiţional din petrol. De
reţinut că pentru fabricarea unei singure anvelope sunt necesari circa 26 litri de petrol.
 În anul 1928 S. Lebedev propune metoda de producere a cauciucului sintetic butadienic din
alcool, având calităţi bune de izolator, rezistenţă bună la apă şi o remarcabilă comportare la
abraziune.
 Cauciucul butadien-acrilonitrilic se obţine prin copolimerizarea în emulsie a butadienei cu
acrilonitrilul. Deoarece se caracterizează printr-o foarte mare rezistenţă la uleiuri, grăsimi,
produse petroliere şi solvenţi organici alifatici, se utilizează la fabricarea garniturilor din
cauciuc (garnituri de etanşare, furtunuri, tuburi, membrane, etc.) rezistente la aceste medii.
 În 1942 în SUA se reuşeşte producerea cauciucului siliconic, iar în 1948 a cauciucului
fluorurat. Cauciucul siliconic se foloseşte la fabricarea garniturilor din cauciuc precum:
manşoane, garnituri profilate, garnituri electroizolante, etc. cu utilizări în protecţia cablurilor
şi a izolatorilor electrici, în industria alimentară şi farmaceutică, în industia constructoare de
maşini, auto, etc.
Vulcanizarea cauciucului sintetic se face şi ea identic cu cea a cauciucului natural, ceea ce îl
face un produs la fel de utilizat şi căutat precum este cauciucul natural.

 Istoria anvelopelor

La sfârşitul sec. XIX s-a redescoperit cauciucul – şi cu el arborele de cauciuc – care a


devenit cel mai cultivat arbore în perioada următoare.
În 1819 Thomas Hancock a observat că cauciucul prelucrat cu diferiţi aditivi dă o
substanţă deasă şi plastică. (Toate acestea au avut un rol hotărâtor în viitorul prelucrării
cauciucului) Acesta a avut un dezavantaj major: la cald devinea lipicios iar la rece fragil şi tare.
Acest incovenient a fost rezolvat de către Charles Goodyear în 1839, când a inventat
vulcanizarea cauciucului: prin adăugarea de sulf la cauciuc, în timpul vulcanizării devine o
substanţă elastică.

5
Datorită proprietăţilor (deformabil, elastic, rezistenţă fizică substanţială, aderenţă bună la
toate suprafeţele) cauciucul este materia primă de neînlocuit deja de peste 100 de ani în industria
construcţiei de anvelope, care consumă 70% din producţia de cauciuc.
Aproximativ prin anul 1835 Charles Dietz şi-a îmbrăcat mai întâi cu plută iar mai târziu
cu cauciuc roţile tractorului cu aburi, aşa născându-se anvelopele pline. Datorită simplităţii şi a
caracteristicilor oferite de vulcanizare, această metodă a fost mult timp oportună. Odată cu
creşterea nevoilor de comfort şi de viteză, această metodă (datorită maselor mari şi a elasticităţii
scăzute) a început să piardă teren.

Anvelopa pneumatică a fost inventată de către inginerul Robert W. Thomson, care a


împerecheat elasticitatea cauciucului ca şi un material de îmbrăcăminte exterior şi elasticitatea
aerului închis în camere de cauciuc în interior. Cu această invenţie el şi-a devansat cu mult
vremurile de atunci, de aceea nici nu a avut succes.

În anul 1888 medicul veterinar John Boyd Dunlop a construit o roată din cauciuc, piele
şi aer. De şi această roată nu a fost perfectă şi reparaţia lor dura mult timp, a avut un succes
impunător fiind utilizat pe velocicluri (înaitaşul bicicletelor).

În 1891 fraţii Michelin – Andre şi Eduard – au conceput anvelopa demontabilă. Această


invenţie nouă este cea pe care o cunoaştem şi azi – adică aproape aceea. De atunci, această
concepţie a fost perfectată incontinuu, dar deja prototipul era mult mai bun decât orice anvelopă
dinaintea sa, putea fi demontată şi remontată in15 minute. Primele anvelope erau montate pe
biciclete iar mai târziu au fost montate pe birje. În 1895 fraţii Michelin au pornit în cursa Paris-
Bordeaux-Paris cu maşina de construcţie proprie Eclair (au denumit-o Fulger-pentru că datorită
unor defecte de construcţie maşina mergea în zig-zag) pe care erau montate anvelope de
construcţie proprie. În profida nenumăratelor greutăţi întimpinate pe parcurs, ei au ajuns la
capătul cursei, demonstrând, că anvelopele lor au absobit din neregularităţile drumului, maşina şi
pasagerii fiind feriţi mai bine de şocurile cauzate de drum, astfel atingându-se viteze relative mai
mari, depăşindu-se 30 km pe oră.
În 1898 Jamais Contente (în traducere - mereu nemulţumit) cu maşina lui electrică cu
anvelope Michelin de mici dimensiuni, deci cu centru de greutate joasă, a reuşit să atingă 100 km
pe oră.
De atunci dezvoltarea anvelopelor din punct de vedere al performanţelor şi al securităţii a
fost în pas sau în faţă cu un pas fală de industria auto.

 Utilizare

Între 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru
producerea anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub formă
de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este se poate descompune
dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă
este de folosire ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină, la
mănușile din latex. Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la
acțiunea intemperiilor se folosește EPDM (ethylene propylene diene monomer).
Rnag Stat Producție(în Rang Stat Producție(în
mii de tone) mii de tone)

6
1 Tailanda 3030 10 Brazilia 96
2 Indonezia 1792 11 Sri Lanka 92
3 Malaysia 1000 12 Filipine 88
4 India 694 13 Guatemala 50
5 China 550 14 Cambodgia 46
6 Vietnam 391 15 Camerun 46
7 Coasta de F. 123 16 Myanmar 36
8 Nigeria 112 17 Mexic 23
9 Liberia 108
Opt state produc peste 88 % din producţia mondială.

 Cauciucurile în industria aerospațială

Gândiți-vă la dimensiunile unui avion de pasageri, la greutatea uriașă pe care acesta o are,
la șocul si forta de frecare ce exista atunci cand un avion aterizeaza precum si la aderența pe care
o astfel de anvelopă trebuie să o aibă, pentru a oferi capacitatea de tracțiune necesară avionului,
când acesta decolează.
Cel mai cunoscut producator de cauciuri pentru avioane este Michelin. Această companie
a fost cea care a conceput și fabricat cauciucuri și pentriu avionul de pasageri, supersonic,
Concorde. Ca și o caracteristică speciala fata de anvelopele pentru autorisme care se dilată sau
contractă în functie de parametrii externi, cu un procent de 10% față de volumul propriu,
cauciucurile avioanelor ating un procent de doar maximum 2 procente.
Cum există avioane care sunt din ce în ce mai mari, destinate unui transport mai mare de
marfă sau a unui numar mai crescut de pasageri, trebuie să existe si anvelope destinate echipării

7
lor și care să corespundă cerintelor respective. Au fost astfel concepute roțile care functionează
perfect, la parametri normali, chiar dacă, să spunem, s-a tras cu glonț asupra lor.
Acest tip de anvelope sunt deja cautate și au o cerere bine conturată, mai ales in domeniul
militar. Conceperea, proiectarea, verificarea, testarea si fabricarea cauciucurilor de avioane sunt
supuse uner reguli, legi si restricții foarte clare si severe, venite din partea autorităților si a
instituțiilor naționale si internaționale din domeniul aeronauticii.

Cauciucurile avionului sunt pneumatice şi trebuie operate la aproximativ presiunea


corectă pentru ca ele să funcţioneze aşa cum este proiectat. Vibrarea în timpul rulării pe pistă,
cauciucuri purtate inegal şi explodate pot rezulta dintr-o presiune prea ridicată. Dăunarea
structurii cauciucurilor şi o tendinţa ca un cauciuc să crape în ceea ce priveşte janta va avea loc
dacă presiunea este prea scăzută. Umflarea corectă este importantă în dobândirea unei prestaţii
mai bune de la cauciuc.

Crăparea va avea loc în operaţiuni normale din cauza cantităţilor din timpul aterizării,
când un cauciuc staţionar este forţat să se rotească la atingerea solului şi trebuie să “tragă” şi
frâna după el, şi când avionul frânează sau întoarce. Dacă acest cauciuc se crapă prea departe,
tubul interior poate fi afectat şi supapa poate deveni de nefolosit sau chiar se poate rupe.
Pentru a monitoriza crăpătura, există de obicei semne cu vopsea pe flanşa roţii şi pe
cauciuc care ar trebui să rămână aliniat. Dacă oricare parte din cele două rupturi este încă în
contact, acea cantitate de ruptură este acceptabilă; dar dacă sunt separate tubul interior poate fi
afectat şi cauciucul ar trebui inspectat şi reparat. Aceasta poate necesita înlăturare şi reasamblare
sau înlocuire.

8
Puterea unui cauciuc vine din carcasa sa, care este construită din material casant şi apoi
acoperit cu cauciuc. Evaluarea pliului este o măsură a presupusei sale rezistenţe. Nici pereţii de
cauciuc nici lungimea chilei nu pot demonstra forţa cauciucului; pereţii laterali protejează laturile
carcasei cauciucului , şi chila de cauciuc oferă o suprafaţă de frecare la punctele de contact între
cauciuc şi pistă.
Tăieturile superficiale sau zgârieturile în pereţii laterali sau pe chilă, sau pietre mici în
chilă nu vor fi în detrimentul puterii cauciucului. Totuşi, orice tăieturi mari (îndeosebi dacă
expun materialul casant) sau umflături (care pot fi indicii exeterne ale unei deteriorări casante
interne) ar trebui să vă facă să respingeţi cauciucul înaintea zborului.
Condiţia caucicurilor ar trebui notată în timpul inspecţiei externe de dinaintea zborului,
îndeosebi în ceea ce priveşte:
 umflarea;
 dilatarea;
 uzura, îndeosebi pete plate cauzate de derapare;
 tăieturi, umflături (îndoesebi tăieturi adânci care expun materialul casant);
 avarierea structurii peretelui lateral.

 Avantajul azotului în pneuri


Anvelopele avianelor și ale unor mașini de curse nu sunt umplute cu aer ci cu azot.
Fiindcă acest gaz este mai puţin influienţat de variaţiile de temperatură, spre deosebire de
anvelopele umflate cu aer care îşi modifică mai mult presiunea între stările de frig şi de cald.

La cursele de Formula 1, unde anvelopele se încălzesc foarte tare pe timpul rulajului,


prezenţa azotului a devenit foarte preţioasă deoarece se cunoaşte faptul că o diferenţă de presiune
de câteva zecimi de bar poate produce întârzierea cu aproape o secundă la un tur de pistă.

Un alt avantaj este faptul că anvelopa din cauciuc este mai puţin permeabilă la azot decât
la oxigenul din aer, azotul prezentând o moleculă mult mai mare, deci pierderile de presiune în
anvelopele cu azot sunt mult mai mici decât cele din anvelopele umflate cu aer, deci şi mai
sigure.

Considerentele de mai sus au determinat unele firme să stabilească umflarea pe viitor a


anvelopelor automobilelor numai cu azot, şi asta nu pentru a participa la concursuri de Formula 1
unde contează orice secundă câştigată la un tur, ci pentru a mări gradul de siguanţă în circulaţie
prin asigurarea unei presiuni constante un timp mai îndelungat, ceea ce micşorează riscul de a se
dezumfla şi a face pene în rulaj şi astfel menţine şi un consum de combustibil mai bun.

Folosind azotul creşte durata de utilizare a anvelopelor ceea ce reduce şi cheltuielile de


întreţinere ale maşinilor. Deocamdată, ştiind că umflarea cu aer a anvelopelor este gratuită la

9
staţiile de alimetare cu combustibil mulţi clienţi ezită să folosească azotul deoarece umplerea cu
acest gaz costă ceva bani.

La noi, umplerea cu azot a celor cinci anvelope se face foarte rar şi costă în jur de 40-50
lei, dar nu toate atelierele de vulcanizare folosesc azot. În Franţa, umflarea cu azot a celor cinci
anvelope costă circa 12-13 euro. Deci preţurile sunt asemănătoare, diferă doar mentalităţile
noastre.

 Concluzie
Obţinerea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitată de a se mări capacităţile
de producţie şi a dus la obţinerea unor sortimente de cauciucuri superioare celor naturale, cu
utilizări speciale în anumite domenii.

10
Putem afirma că industria cauciucului este şi va fi în curs de dezvoltare continuă. De
pildă, noile tendinţe de obţinere a cauciucului sunt cele de utilizare a plantelor, mai exact, printr-
un proces de fermentare a unor zaharuri extrase din plante, care se face cu ajutorul unor tulpini
de bacterii modificate genetic, capabile să transforme carbohidraţii complecşi într-un produs
numit BioIsoprene™. Aşadar, o parte a angajaţilor unei fabrici de cauciuc ar putea fi "echipele"
de bacterii modificate genetic. Nu ştim însă cum le va fi reglementată munca, dacă vom aplica
acelaşi cod al muncii ca şi în cazul oamenilor, ştim însă că aceste bacterii reprezintă viitorul
industriei de cauciuc.
Noul produs din cauciuc, obţinut pe cale naturală, va avea numeroase aplicaţii în diferite ramuri
ale industriei, putând înlocui cu succes cauciucul sintetic obţinut din petrol.

Cine ştie, poate cât de curând, în viitorul apropiat, vom auzi de produse precum garnituri
canelate, garnituri profilate, burdufuri, manşoane, anvelope etc., care să fie realizate din acest
material ecologic, benefic mediului în care trăim.

11
 Bibliografie
 http://www.garnituri-cauciuc.ro/istoria-cauciucului.php
 http://www.anvelonet.ro/news/istoria_anvelopelor
 http://pilotmagazin.ro/2011/04/trenul-de-aterizare/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Cauciuc
 http://studentaincluj.wordpress.com/2013/05/01/referat-chimie-polimeri/
 http://www.autoexpert.ro/Stiri/Azotul-%C3%AEn-anvelope/793/1/
 https://draganceadaniela.wordpress.com/2012/11/16/importanta-cauciucului/
 http://www.despretimpliber.com/stiati-ca-cum-sunt-fabricate-anvelopele-pentru-avioane/
 http://www.google.ro

12

S-ar putea să vă placă și