Templul grec a representat, in primul rand, o materializare a victoriei.

Acesta a introchipat cucerirea

Egeei si inlocuirea credintei in vechile zeitati ale naturii cu slujirea zeilor olimpieni. Astfel, templele ai
intreodus soliditatea sculturala a reprezentarii divinitatilor in detrimental vechilor imitatii ale foarmelor
natural, infatisarea lor aducand un dialog nou, fundamental dramatic, cu pamantul si ilustrand rolul
important pe care religia il detinea in conceptiile antice grecesti.

Din punctual general de vedere al asezarii unui emplu, sungura restrictive care putea fi intampinata era
aceea derteminata de pozitia altarului ,, directiile spre care trebuie sa priveasca locasurile sacre ale
zeilor nemuritori vor fi stabilite in asa fel, ca, daca nimic nu se impotriveste, iar constructorul dispune de
o libertate deplina, edificiul si statuia aseata in cela sa priveasca spre partea de pus a cerului”, insa, in
cazuri special si aceasta poate fi ignorata..” daca natura locului se impotriveste, directia orientarii
templelor va putea fi deviate in asa fel, incat de pe terasa sacra sa se paote vedea o cat mai mare parte
in cetate”, fapte mentionate de vitruviu