Sunteți pe pagina 1din 30

Mecanisme – clasificări - evoluții

 Atenția este funcția psihică de orientare selectivă, de concentrare a


energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri sau procese,
menite să conducă la sporirea eficienței activității psihice, cu
deosebire a proceselor cognitive.
 Astfel, atenția orientează şi concentrează selectiv activitatea psihică
pe anumite obiecte (număr limitat) => claritate + delimitarea de
câmpul perceptiv;
 Realizează autoreglarea activităţii psihice pe microintervale sau
intermitent;
 Gândirea – nu poate exista fără atenţie; are rol de dirijare anticipativă
şi focalizare;
 Excitanţii percepuţi, cu ajutorul atenţiei, se clarifică şi se fixează în
memorie;
 Atenţia intervine atât în orientarea nespecifică, cât şi în cea activ-
dirijată, în răspunsul nediferenţiat şi în menţinerea voluntară într-o
activitate de cunoaştere;
Atenţie involuntară: pentru stimuli
bruşti, implică nepregătire, nou
(Titchener);

Voluntară: presupune un efort


volitiv;

Postvoluntară (habituală): aşteptare


pentru o recepţie mai corectă
(Dobrînin);
Evoluție în primele luni de viață

Primele indicii - în luna a 2-a; În luna a 4-a: curiozitatea;

Înainte de 1 an: activitate concret senzorială;

La peste 1 an - relaţiile (mimică, În prima copilărie: involuntară şi


pantomimă, conversaţie); puţin persistentă;

În a 2-a copilărie: voluntară, dependentă de interese;

În a 3-a copilărie: voluntară -> Copiii cu tulburări de comportament


apreciere clinică şi psihometrică; – instabili, distraţi;
Copiii cu tulburări de comportament în
stările discordante – pasivi, absenţi,
introvertiţi;

în oligofrenii – scad concentrarea şi


mobilitatea;

în stările maniacale – creşte componenta


spontană şi scade cea voluntară;
◦ în stări maniacale – se reflectă în tot comportamentul;
◦ în stări de excitaţie şi uşoară intoxicaţie;
◦ în majoritatea cazurilor se manifestă selectiv – într-un
anumit sector al vieţii psihice sau sub un anumit
conţinut ideativ;

◦ Exemple:
 la melancolici: hiperprosexie pe ideile depresive de
culpabilitate, de ruină;
 la cenestopaţi, hipocondriaci: pe starea de sănătate;
 la deliranţi, paranoizi: pe tema delirantă;
 la fobici, obsesionali: pe fobii, obsesii;
◦ În stări confuzionale -> aprosexie;

◦ Hipoprosexiile apar în:


 surmenaj;
 irascibilitate;
 anxietate;
 oligofrenii;
 deteriorări cognitive;
 schizofrenie – caracter particular prin
comutările motivaţionale incomprehensibile;
 stări confuzionale – legate de starea de trezire
(arousal) corticală şi mezencefalică;
Formaţiunea reticulată • în trunchiul cerebral (bulb + punte + mezencefal) => SRAA
(FR) • în diencefal => SRDP (sistemul reticulat difuz de proiecţie);

Stimularea FR din •efect tonic, de lungă durată


trunchiul cerebral (SRAA) •remanent => menţine atenţia

Stimularea FR din
•efect scurt, limitat topografic
diencefal (SRDP)
•efect egal cu stimularea => comută atenţia;

FR poate fi stimulată: •prin orice modalitate senzorială (acustică, optică,


tactilă);

Dacă FR este distrusă: •=> cortexul nu mai e activat

•nespecifică – prin FR -> responsabilă de reactia de


Impulsurile nervoase
trezire a cortexului;
(două căi): •specifică – pe căile proprii fiecărui analizator;
•trezeşte scoarţa cerebrală -> rol activator;

Formaţiunea •realizează convergenţa impulsurilor senzoriale;


•unele impulsuri sunt selecţionate => „permis de
reticulată (FR) liberă trecere”
•rol protector pentru cortex (de ocluzie)

Cu cât FR este •cu atât sunt inhibate mai multe mesaje senzoriale

mai excitată •starea de vigilitate, de veghe – datorată FR

•există şi alte puncte corticale a căror stimulare


Alte puncte determină reacţia de trezire

corticale •există circuite cortico – reticulo – corticale pentru


atenţia voluntară (Fuster)
◦ Metoda grafică – pentru componenta somatică:
 tonus muscular,
 respiraţie,
 puls;
◦ Tahistoscopul (concentrare, volum, intensitate):
 un număr de figuri, în timp limitat, rapid
 subiectul trebuie să reproducă câte figuri poate;
◦ Metoda Kraepelin:
 să numere înapoi de la 100 (din 3 în 3, din 7 în 7, din 13
în 13) – presupune concentrare şi stabilitate
 sau să numească invers lunile anului, zilele săptămânii;
◦ Metoda Bourdon: proba barajului – să taie anumite
litere dintr-un text.
•fixarea , păstrarea şi reactualizarea informaţiilor
Are rol în

•gândire, imaginaţie
E legată de

•viaţa psihică fără memorie ar fi ca un ghem de impresii


senzoriale, fără trecut şi fără viitor;
Lange:

•imagini senzoriale (senzorială),


conţinuturi ideative (abstractă)
se reactualizează •stări afective („trăiri”) – în isterie (au
forţă şi vivacitate), în emoţii negative
(scade capacitatea de evocare)
în primul an de viață: caracter involuntar; manifestarea unor
gusturi, preferinţe

la sfârşitul primului an: reproduce cuvinte, gesturi, posturi;

la antepreşcolari – reţinerea informației pentru câteva


săptămâni (la 1 an) sau luni (la 3 ani)

la preşcolari: activitatea ludică îi impune caracterul voluntar


(recunoaştere şi reproducere)

la şcolarul mic: memoria are caracter concret-senzorial, este


puţin selectivă, fragmentară
Memorarea:

• implică şi aspecte inconştiente şi automatizate

Învăţarea:

• este voluntară, conştientă, implică acumulare, reţinere, sistematizare,


ordonare

În psihopatologie, spre deosebire de psihologia generală, se disting

• memoria imediată: <10 secunde


• memoria recentă: > 10 secunde
• memoria evenimentelor îndepărtate: de la începutul vieţii până în prezent
 Primele amintiri – de la 6 luni,
◦ dar, deşi se fixează impresiile, nu există posibilitatea de a le
evoca ordonat cronologic
◦ sub 3 ani nu există amintiri, ci doar reminiscenţe de imagini;
◦ evenimentele din perioada sub -3 –ani se pot manifesta în situaţii
patologice datorită memoriei acustice;
 Memorarea voluntară – sinteză psihică
◦ presupune participare activă
◦ prezentul psihologic (Auerbach) = prezentul aparent (James)
◦ prezentul aparent = 0-12 secunde – perioada de timp în care se
fixează ceva
◦ realizarea prezentului nu poate fi separată de constituirea
evocării;
 Participarea subiectului
◦ -> transformă imaginea trăită în judecata asupra imaginii =>
memoria aparţine proceselor cognitive;
 Recunoaşterea = diferenţierea imaginilor prezente de
cele trăite;
Hipomnezia Amneziile
Kurt Schneider: nu există
în surmenaj, nevroze –
anularea totală a oricăror
prin scăderea
urme de memorie;
prosexiei;

Clasificare principală:
în oligofrenii; amnezii anterograde,
amnezii retrograde.

în involuţii;
a. Sunt uitate evenimentele de după debutul lor.
b. Nu pot fi redate evenimentele recente;
c. Amintirile fixate sunt bine conservate.
d. Contează atenția.

Fixarea unei impresii este diferită de memorarea ei;

Veritabila amnezie de fixare reprezintă mai mult


decât insuficienta mobilizare a atenţiei, ea este o
amnezie de memorare.

Apare în: stări confuzionale, sdr. Korsakov (etiologie


toxică - alcool, infecţioasă sau traumatică),
presbiofrenie, psihoza maniaco - depresivă, stări
reactive, nevroze.
Se numesc retrograde sau de evocare;

Tulburarea memoriei se întinde progresiv spre


trecut, de la debutul bolii până în copilărie;

Destructurarea funcţiilor psihice nu este atât de


mare încât să împiedice fixarea şi memorarea;

Deseori se adaugă caracterul anterograd.


Cu cât evenimentele trecutului
Nu pot fi explicate prin sunt mai îndepărtate, cu atât
deficitul prosexic Amintirile mai
sunt mai puţin angajate în
îndepărtate sunt mai
•slăbeşte întâi memoria prezent
bine ordonate
evenimentelor recente, în •explicaţia: amintirile recente
timp ce cele din trecut sunt •sunt mai bine separate, sunt complexe şi încărcate
bine conservate atât de prezentul în care afectiv
•există o reţea de relaţii pe individul se descurcă tot •amintirile îndepărtate îşi pot
care timpul scurt nu le-a mai greu păstra încărcătura afectivă, dar
sistematizat •cât şi de consecinţele referitor la temă, şi este vorba
prezentului, care sunt doar de cele impresionante
•este tipică celor care au smuls
anxiogene; •restul amintirilor trecute nu
ultima pagină a jurnalului şi
mai au caracter emoţional
continuă să le rupă spre
început
◦ este o demenţă a limbajului;
◦ presupune mai mult decât uitarea cuvintelor
auzite sau citite, ci şi uitarea vocabularului şi a
cunoştinţelor;
 caracterul este tot progresiv (nu există o ierarhie
anatomică, ci una psihologică)
 – legea disoluţiei memoriei (Delay),
 - legea regresiei memoriei (Ribot) (în ordine inversă
apariţiei)
 Uitarea survine:
◦ de la complex -> simplu,
◦ de la cognitiv -> afectiv -> senzorial -> motor
◦ de la achiziţiile cognitive -> bogăţia vieţii afective ->
expresivitatea mimico-pantomimică
◦ este tipică celor cu un jurnal aparent corect, dar cu pagini
albe (nu se poate citi nimic, căci nu s-a scris nimic – un
hiatus mnezic temporar);
◦ Apare în:
 modificarea stării de conştienţă,
 stări confuzionale,
 traumatisme cranio-cerebrale,
 echivalenţe de epilepsie,
 stări crepusculare,
 beţia patologică;
◦ Poate fi:
 totală (nu-şi aminteşte nimic)
 sau parţială (îşi aminteşte vag => e o hipomnezie);
◦ Nu se pierde înregistrarea, ci reproducerea şi descifrarea;
◦ Comparaţia lui Delay caracterizează mai degrabă starea de
apsihie din comele profunde (când subiectul nu înregistrează
şi nu reacţionează la niciun stimul), accesele convulsive,
narcoza profundă;
- este legată de o tulburare a conştienţei;

- lacuna mnezică asupra perioadei


confuzionale nu se instalează imediat

- apare în epilepsie, în stări confuzionale;

- a fost pusă la îndoială de Schneider;


- este proprie celor care au şters din jurnal pasajele referitoare la
anumite evenimente sau persoane (pe alocuri nelizibil;

- poate fi psihogenă, afectogenă

- amintirile au fost bine fixate, dar devine imposibilă


rememorarea voluntară;

- amintirile nu sunt distruse, ci acoperite cu un voal;

- pot fi conştientizate prin evocare involuntară / pot dispărea


dacă se schimbă împrejurările;

- se mai numește tematică deoarece se referă la un aspect


singular (nume, formule chimice etc.);
 exagerarea evocărilor -> multiple, tumultuoase, involuntare,
îndepărtează subiectul de preocupările sale;
 Schneider: hipermneziile există şi la persoanele normale și sunt legate de
memoria cu conţinut afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (mari bucurii);
◦ Ex.: adult de 45 de ani care povesteşte cu multe detalii şi reproduce eidetic un
traumatism de la 4 ani;
 Se şterge limita trecut – prezent
 Nu există o selecţie în evocarea evenimentelor (nu există uitare) => toate
evenimentele au aceeaşi amplitudine
 Mentismul:
◦ pacientul devine spectator la desfăşurarea incoercibilă şi tumultoasă a ideilor şi
amintirilor sale,
◦ nu poate rememora, deoarece nu există atenţie
◦ pe ecranul conştienţei se desfăşoară imagini caleidoscopic;
◦ apare în oboseală, surmenaj
 Viziunea retrospectivă (panoramică):
 forma supremă de hipermnezie,
 apare în stări confuzionale psihogene, paroxisme anxioase, stări
halucinatorii, epilepsie de lob temporal,
 pericol existenţial iminent – indivizii au impresia că revăd şi retrăiesc în
câteva momente toată viaţa;
 Se mai numesc și iluzii de memorie = evocări eronate, trăite în
realitate dar neîncadrate în timpul şi spaţiul real sau
nerecunoscute ca trăite/netrăite
 Criptomnezia:
 scade capacitatea de discriminare între evenimentele
personale şi evenimentele străine;
 apare în schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe;

 ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor în


funcţie de starea timică dominantă
 Falsa recunoaştere
 variantă a criptomneziei = „dubla conştiinţă”
 Iluzia de nerecunoaştere
 este mai rară; în stări mai avansate – ”jamais vu”
 Paramneziile de reduplicare Pick
 dedublare perpetuă a obiectelor şi situaţiilor
 falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor
evenimente reale din trecut, dar pe care pacientul le situează în
mod fals în prezent:

 Pseudoreminiscenţele:
 reproduce evenimente reale din trecut, pe care le trăieşte ca prezente,
amestecă frânturi din trecut cu ce trăieşte în prezent;
 este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a
produs acţiunea respectivă;

 Confabulaţiile (Pick):
 halucinaţii de memorie – percepţie fără obiect;
 sunt reproduse evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit;
 pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă;
 fabulaţia (amestecă inconştient adevărul şi eroarea) = sora inconştientă a
minciunii (face distincţia conştientă a erorii);
 sunt frecvente în sdr. Korsakov
Confabulaţiile (Pick) - continuare
 Tipuri:
◦ confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar
netrăite;
◦ confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”;
◦ confabulaţii onirice (Dupré)

 demenţa senilă în fazele incipiente poate avea confabulaţii


prolifice, deşi tulburările de memorie nu sunt grave –
deteriorarea intelectului şi regresia personalităţii (regresia
memoriei o precede pe cea a gândirii, intelectului şi
personalităţii);
 nu există confabulaţii la oligofreni (fiindcă memoria nu a fost
suficient dezvoltată);
E diferită de confabulaţie
(unde nu deosebeşte
Ecmnezia: tulburare
realul de imaginar) şi de
globală a memoriei, pseudoreminiscenţe (unde
pacientul confundă doar un anumit eveniment
trecutul cu prezentul real din trecut este plasat
în prezent);

Anecforia: tulburare mai


Întreaga personalitate se uşoară, apare în surmenaj
întoarce în trecut; sau predemenţe,
pacienţii retrăiesc activ pacientul reproduce
scenele; senilele se amintiri pe care le credea
consideră tinere uitate, dacă i se
sugerează unele elemente
Procesul mnezic nu
Regiunile
este localizat
implicate:
Lorente de Nó: există circuite neuronale
Korsakov: hipocampul, lobul reverberante => lanţuri relativ inchise
temporal;
Papez şi Delay: circuite hipocampo-mamilo-
Penfield, Milner: lobul temporal –
talamo-cingulare (au activitate variabilă)
memoria de fixare;

în scoarţa cerebrală - corpusculi sferici, la


atrofia corpilor mamilari -> amnezii; distanţe egale, cu numar constant de fibre
nervoase => unităţi funcţionale

leziunile bilaterale de lobi frontali =>


ADN, ARN – rol indiscutabil:
amnezie de fixare – disprosexie,
hipobulie;
Cameron – creşterea ARN => o creştere a
volumului memoriei
leziuni în cortexul parietal => afazie,
agnozie, aprosexie + amnezii
Hyden – scăderea ARN => o scădere a
categoriale
volumului memoriei;
Se desfășoară cu condiţia unei corecte desfăşurări a funcţiei prosexice

Orice amnezie izolată, fără alte simptome = o posibilă simulare

Important: urmărirea relatărilor despre istoria sa de viaţă

testele de memorie au corelaţii cu testele de inteligenţă şi cunoştinţele


achiziţionate fără implicare cognitivă sau a cunoştinţelor

Metoda Vieregge: pacientul repetă cifrele pronunţate, trebuie să le repete


după un minut de linişte şi după încă un minut de conversaţie

Metoda Bernstein: predominant vizuală

Wechsler Memory Scale (WMS): cel mai complet, cuprinde informaţii


generale, de orientare, de control mental