CIOCARLIA

Ion Agarbiceanu

Lie, lie,
Ciocârlie.
Primăverii
Eşti solie,
Cerurilor, bucurie,
Plugarilor, veselie,
Lumii-ntregi,
Minunăţie!

Explicati expresiile

„a stat încordată lupta între iarnă şi primăvară”

„sabia primăverii a despicat plumbul de sus”

„norii cei încremeniţi parcă într-unul singur”

„ciripeşte ceva mărunt deasupra mea”

Ion ION AGÂRBICEANU
(1882-1962)

Prozator ardelean de talent. Nascut in Cenade-

Alba. Fiu de padurar, originar din satul Agârbici.
Studii secundare la Blaj. Facultatea de teologie a
Universitatii din Budapesta. Devine preot greco-
catolic in Muntii Apuseni, apoi la Orlat-Sibiu. In
perioada interbelica, traieste la Cluj, apoi la Sibiu si,
din 1945, pâna la finele vietii, din nou la Cluj.

Debuteaza cu volumul de povestiri "De la tara"

(1906). A publicat, an de an, câte una sau mai multe
carti in proza, populata de oameni care sufera
(tarani, mineri, preoti, invatatori s.a.).

Cele mai reusite sunt povestirile "Fefeleaga" (viata trista a unei vaduve,
careia-i mor toti copiii si, pentru a-l ingropa pe ultimul, e silita sa-si vânda
unicul cal) si "Luminita" (moartea unei batrâne taranci). Nuvele de mare
intindere: "Popa Man", "Jandarmul", "Faraonii". Cel mai bun e romanul
"Arhanghelii" (1914), inspirat din lumea minelor de aur ardelene.

Pentru copii a scris multe povestiri grupate in volumul "File din cartea
naturii". Scolarii citesc frumoasele sale schite: "Nepoata lui Mos Mitrut",
"Bunica", "Nepotul", "La sanius", "Ciocârlia" etc.

Text reprodus din albumul scolar "Galeria scriitorilor - 50 de portrete color"

de Boris Craciun, Ed. Portile Orientului Iasi