Chenopodium album

CUPRINS

1. Descriere si incadrare sistematica

2. Scurt istoric

3.Raspandire

4. Pagubele produse de Chenopodium album in culturile agricole

5. Preventie si combatere
6. Utilizari si consum

7.Contraindicatii si reactii adverse

 Chenopodium album
1.Descriere si incadrare sistematica

Chenopodium album este o plantă anuală cu

creștere rapidă în genul Chenopodium.

Este foarte cultivata in unele regiuni, desi, de

cele mai multe ori este considerata o buruiana.

Este intalnita sub denumirea populara de

spanac salbatic sau loboda.

Buruiana anuala, monoica, cu inmultire prin

seminte, cu multe forme. Radacina este pivotanta si
puternica. Frunzele tinere (cotiledoanele) sunt
acoperite cu un praf albicios. Se intalneste pe orice
tip de sol, dar prefera solurile afanate, bogate in
azot, humifere, de obicei lutoase si nisipoase.

Epoca de germinare
Primavara tarziu -toamna.
Adancimea de germinare de obicei 0.5 - 3 cm.
Clasificare științifică
Cotiledoane
Regn: Plantae Lungi, subtiri, rotunjite in fata, pe partea
inferioara rosiatice, albicioase.
(neclasificat): Angiosperme
Frunzele adevarate
(neclasificat): Eudicots Ovale pana la triunghiulare, mai lungi decat
late, lung petiolate, subtiate spre petiol, albastru
(neclasificat): Core eudicots deschis spre verde, neregulat zimtate. Prima pereche
de frunze are marginile intregi ca si frunzele
Ordin: Caryophyllales superioare lanceolate.

Familie: Amaranthaceae Tulpina

Are muchii tesite, verticala, ramificata si poate atinge
Subfamilie: Chenopodioideae o inaltime de 150 cm.

Trib: Atripliceae Floarea

Putin vizibila, verzuie, cu glomerule dense pe
ramificatiile foliare.
Gen: Chenopodium
Perioada de inflorire
Specie
In plina vara – toamna
Chenopodium album
L. Seminte pe planta
3000 (200 - 20000)
2.Scurt istoric
In siturile Europei preistorice din Scandinavia au fost identificate semintele
acestei specii in cantitati apreciabile la: Tollund (H. Helbaek, 1950), Vallhagar (H.
Helbaek, 1955) si Grauballe (H. Helbaek, 1958 b).

Descoperiri de astfel de seminte au mai fost semnalata in Elvetia si

Germania, de exemplu la Lamersdorf (K. Bertsch, F. Bertsch, 1949).

Cantitati insemnate de cariopse de Chenopodium album au mai fost

descoperite si in Yutlanda la Norre Fjand, dar si la Gording Heath unde a fost gasit
un vas continand resturile unei supe. Aici, continutul de seminte de Chenopodium
album era de peste 20% (J.M. Renfrew, 1973). Au mai fost descoperite si in
Slovacia in cadrul culturii lianiar ceramice la Blatne si Sturovo, apoi in neoliticul
tarziu la Svodin si in epoca bronzului la Surany si Zemplinske Kopcany (E.
Hajnalova, 1989).

Descoperirea semintelor de Chenopodium album in cantitati apreciabile

nu poate insemna altceva, decat ca acestea erau culese intentionat, pentru
suplimentarea dietei. Probabil ca omul preistoric pretuia loboda datorita semintelor
bogate in proteine (peste 15%), grasimi (circa 8%) si compusi nitrogenici
(aproximativ 50%)(M. Carciumaru, 1996).

In Romania, seminte de Chemopodium album au fost

descoperite impreuna cu cele de Panicum miliaceum (mei). Astfel, in
cadrul culturii Gumelnita, in asezarea de la Morteni, semintele de
loboda insumau 10%, iar cele de mei 88% (M.Carciumaru, 1996). In
epoca bronzului, la Odaia Turcului, semintele de loboda erau
amestecate tot cu seminte de mei (M.Carciumaru, 1996), iar la Piscu
Crasani erau in amestec cu cariopse de secara, dar si de mei
(M.Carciumaru, 1986). Au mai fost descoperite sporadic si la Popesti
(M.Carciumaru, 1983 a), Capalna (M.Carciumaru, 1996) si
Gradistea Muncelului (J.G. Nandris, 1981).

3.Raspandire
In popor este cunoscut sub mai multe denumiri: loboda,
spanac salbatic, laba gastei, caprita, trepadatoare, verze.
Loboda este o planta cu tulpina erecta, ramificata si cu ramuri
laterale ascendente. Prezinta inflorescenta de forma piramidala si un
fruct de 1-2 mm latime, cu seminte lucioase, netede si negre.
 Este foarte raspandita in tara noastra, din regiunea de campie pana in zona
subalpina, dar frecvent se regaseste in culturile de cartofi, sfecla, porumb si chiar
pe marginea strazilor (I. Prodan, 1952).

4.Pagubele produse de Chenopodium album in culturile agricole

Chenopodium album, la fel ca majoritatea buruienilor, demonstrează o adaptare mai

bună la condițiile de climă și sol, comparativ cu plantele cultivate.

Rădăcinile acestora se dezvoltă într-un ritm mult mai rapid, pătrund mai adânc și au
o capacitate mare de absorbție a substanțelor nutritive - azot, fosfor, potasiu. Inclusiv apa
și elementele nutritive prezente în îngrășăminte sunt folosite în proporție mult mai mare.

Fiind una dintre cele mai bine adaptate și mai păgubitoare plante sălbatice odată
crescut, Chenopodium album sau loboda salbatica, împiedică dezvoltarea plantelor cultivate.

Modul în care loboda afectează culturile nu se rezumă însă la acțiunea ei directă, ci și

la atragerea altor efecte negative. Un exemplu îl reprezintă faptul că aceasta plante
facilitează transmiterea bolilor și dăunătorilor de la un lan la altul, sau de la un sezon la
altul, așa încât plante din aceeași familie botanică, dar provenind din plantații diferite, ajung
să prezinte aceleași boli.

Buruienile in general atrag cu ușurință insectele dăunătoare - de exemplu, în cazul

culturilor de porumb, unde se constată o intensificare a atacurilor și unde utilizarea
insecticidelor devine extrem de importantă.

Alte pagube pe care le aduce proliferarea lobodei

 deprecierea condițiilor de viață pentru plantele de cultură
 înrăutățirea regimului termic al solului
 reducerea efectelor îngrășămintelor
 creșterea pericolului de mucegăire a recoltei
 îngreunarea și întârzierea activităților agricole
 pierderi de producție semnificative

5.Preventie si combatere

Cum prevenim apariția lobodei în culturile de câmp?

Prima metodă de combatere lobodei este, de fapt, prevenția. În acest scop,
înființarea culturilor trebuie realizată întotdeauna în interiorul unui pat germinativ curat și
afânat, unde nu au răsărit buruienile.

Un alt criteriu de care este necesar să se țină cont este importanța eliminării lobodei în
fazele de creștere incipiente, fiind cunoscut faptul că, odată ajunsa într-o fază avansată,
combaterea ei devine un proces din ce în ce mai complex.

Similar, trebuie avută în vedere faza de dezvoltare a plantelor de cultură. Astfel, la

porumb, metodele folosite diferă de la etapa preemergentă (importantă în prevenția și
eliminarea buruienilor din faze incipiente de dezvoltare), la cea postemergentă timpurie și
cea postemergentă.

Un aspect demn de reținut este că aplicarea unui erbicid în faza de postemergență

asigură controlul unui spectru larg de buruieni - dicotiledonate și unele monocotiledonate.

5.1.Managementul rezistenței la erbicid

Rezistența buruienilor la erbicide poate fi combătută sau întârziată printr-

o serie de reguli și bune practici tehnologice, în special dacă se utilizează
Clearfield®:

Nu trebuie utilizate în mod exclusiv mai mult de două erbicide din grupa 2
(sulfonilureice), pe același teren, pe parcursul a patru ani.
Implementarea unui program de management integrat al buruienilor, care
include erbicide, practici culturale și rotația culturilor, pentru a controla populația de
buruieni, implicid cea de Chenopodium album.
În cazul culturilor de floarea-soarelui afectate, este necesară distrugerea
samulastrei (plantele răsărite de la sine, din semințele scuturate la strângerea
recoltei).

5.2.Combatere

Combatere chimica in cultura: Basis FG, Dicopur D, Esteron Extra 600 EC,
Mustang, Stomp Aqua.
Erbicidele care se recomanda pentru combaterea lobodei sunt
Adengo, Buctril Universal, Dicopur Top, Sencor, Surdone.
 6.Utilizari si consum
Are o acțiune antispasmodică și este folosită ca tonic cardiac, sedativ,
hipnotic, antispastic general, stomahic, indicat în afecțiuni cardiace, aritmii de
origine nervoasă. Se mai poate folosi datorită efectelor tonice pe care le are asupra
organismului ca remediu împotriva stărilor depresive.

Frunzele și lăstarii tineri se pot adăuga în plăcinte, dar uneori și în mâncăruri

gătite asemeni spanacului: omlete, salate, sandvișuri, la tigaie, la aburi, în supe sau
ciorbe, ca umplutură în tarte și quicheuri – imaginația este limita.
Fiecare plantă produce mii de semințe micuțe, negre, care se pot consuma
fiind bogate în vitamina A, calciu, fosfor și potasiu. Seamănă cu cele de mac, pot fi
adăugate la aluaturi sau preparate în rețete la fel ca quinoa, o plantă sud-
americană cu care căprița era înrudită în alte ere geologice (ambele fac parte din
genul Chenopodium). Prin nordul Indiei, aceste semințe sunt făcute terci, iar în alte
regiuni sunt folosite în băuturi slab fermentate.

Nu este o planta toxica!

Contine: fier, potasiu, calciu, magneziu, acid oxalic, fosfor, saponine, vitamina A,
vitamina C, zinc.

Are efect: laxativ, antiinflamator.

Aplicatii: flatulență, inflamație intestinală, pișcături de insecte, reumatism, arsuri

solare, răni, viermi, gingivită.

 Se găsește aproape oriunde în lume si este utilizata în principal ca hrană.

Puterile sale vindecătoare sunt foarte putin cercetate, insa planta este
aplicata în medicina populară în procesele inflamatorii din intestin și cavitatea
bucală. Din cauza prezenței acidului oxalic și a saponinelor, loboda nu trebuie
folosită în cantități excesive, iar apa de la gătit trebuie aruncată. Daca este
gatita se consuma in jur de 400 g /persoana. In stare cruda, cantitatea
digerabilă trebuie sa fie mai mică. Ar trebui să va ascultați mai ales corpul
atunci când mâncați, deoarece fiecare om și fiecare organism reacționează
diferit.

 Se consuma frunzele si lăstarii tineri proaspeti, încă moi, inainte de

inmugurire.
  Inflorescențele pot servi ca un substitut pentru broccoli: se aburesc într-o
mică cantitate de apă și apoi se prepara în continuare după cum se
dorește. De asemenea, puteti consuma mugurii cruzi in salate sau in stare
pura.

 Fiecare plantă produce mii de semințe micuțe, negre, care se pot consuma
fiind bogate în vitamina A, calciu, fosfor și potasiu. Seamănă cu cele de mac,
pot fi adăugate la aluaturi sau preparate în rețete la fel ca quinoa. Prin
nordul Indiei, aceste semințe sunt făcute terci, iar în alte regiuni sunt folosite
în băuturi slab fermentate. Pentru prepare, se lasa peste noapte in apa
pentru a elimina saponinele. Se pot si germina.

Ceaiul ajuta impotriva viermilor, precum și a flatulenței și a inflamației intestinale.

Are un efect antiinflamator și ușor laxativ. Conține substanțe asemănătoare
estrogenului care pot avea un efect pozitiv asupra simptomelor menopauzei. Pentru
ceai, adăugați o lingură de planta uscata în 250 ml apă clocotită și lăsați timp de
zece minute.

Ceaiul, utilizat ca apă de gură, poate ajuta la toate procesele inflamatorii din
gură și dinții cariati.

7.Contraindicatii si reactii adverse

Loboba contine in cantitati mari acid oxalic si, din acest motiv, consumul de
loboda este supravegheat de medic in cazul litiazei renale, biliare, guta.