Sunteți pe pagina 1din 2

SUFLETUL

1922. -Plantele si animalele au un duh de viata biologica necesar vietii lor firesti, care nu depasesc trebuintele

corpului lor fiind una cu el, caci la creatiune, Domnul numai a zis si s-au facut asa cum sunt ele si azi. Omul a fost

creat trupeste cu o pregatire speciala (Fac. 1, 26-30) si i s-a creat, un suflet special "un suflet viu" (Fac. 2, 7)

adica nemuritor, avand insusirile speciale "dupa chipul" lui Dumnezeu nu dupa infatisare ci dupa nemurire, ca cel

ce va avea sa se perfectioneze prin exercitiul vietii morale libere, conlucrand intru "asemanarea" cu Dumnezeu

prin respectarea legilor Domnului, intru stapanirea de sine si conducerea fapturii supuse lui ca un reprezentant al

lui Dumnezeu fata de cele pamantesti prin insusirile lui sufletesti si ca un delegat al lumii materiale fata de

Facatorul, prin viata sa pamanteasca si trupeasca in care se sintetizeaza cele materiale ale pamantului: Deci el

era si este un microcosmos, adica o lume mica a universului (Sf. Ioan Damaschin, Dog. II, 12).

1923. -Sunt trei teorii despre suflet: a), a preexistentialismului, condamnat de Biserica (V. Dogmele); b).

traducianismul animal, adica teoria prin care se arata ca sufletul se transmite de la parinti la copii ca si la animale,

dupa regula pusa odata de Creator, neaprobate de Biserica; c). invatatura creationismului pe care o invata

Biserica. Sufletul fiecarui om este creat de Dumnezeu. Alte explicatii de amanunt nu s-au dat. Se pare ca aceasta

invatatura, intr-o explicare mai pe larg, in care sa se cuprinda si aspectele vietii de ereditate trupeasca si

sufleteasca, ar putea fi expusa cam astfel: sufletul fiecarui om este creat de Dumnezeu, nu din nimicul absolut ca

a lui Adam, ci din realitatea parintilor nascatori asemenea cu Eva din Adam. Asa se explica mai bine paternitatea

dumnezeiasca a proprietatii creationale precum si a colaborarii parintilor pamantesti binecuvantati in viata si in

urmasii lor.

1924. -"Cand stapaneste in noi ratiunea (sufletul) acesta chinuieste in mod necesar trupul care slujeste (ca

instrument) in vederea virtutii". -Filoc. III, p. 309,20.

1925. -"Trupul e al sufletului, iar nu sufletul al trupului. Caci cel mai mic este al celui mai mare, nu cel mai mare al

celui mai mic. Deci, fiindca pentru greseala dintai a rasarit in trup legea pacatului care este placerea simturilor iar

pentru aceasta s-a hotarat moartea trupului prin osteneli si dureri, randuita spre desfiintarea legii pacatului, cel ce
stie ca moartea s-a ivit din pricina pacatului spre desfiintarea lui, se bucura pururea in sufletul sau cand vede

cand e desfiintata legea pacatului din trupul sau prin felurite osteneli si dureri ca sa primeasca fericita viata

viitoare in duh. Caci stie ca nu poate ajunge la aceea daca nu e golita mai inainte de trup ca dintr-un vas, inca in

aceasta viata, legea pacatului sustinuta prin afectiunea vointei fata de el". -Filoc. III p. 309,21.

1926. -"Ascetul trebuie sa stie cand si cu ce mancari trebuie sa-si hraneasca trupul ca dusman; cand sa-l

mangaie ca prieten si cand sa-l ingrijeasca ca bolnav, ca nu cumva prin nebagare de seama, cele ale dusmanului
sa le socoteasca ale prietenului, iar cele ale prietenului sa le puna pe seama dusmanului, iar ale acestuia iarasi

sa le socoteasca ale bolnavului. Caci la vremea ispitei il va razboi fiecare, dupa cum a dat sminteala fiecaruia". -
Filoc. IV, p. 289,57.
1927. -Biserica invata ca omul este alcatuit din trup si suflet (dihotomism) iar nu din trup, duh si spirit cum s-ar

parea in aparenta (I Tes. 5, 23; I Cor. 15, 15; Ev. 4, 12; Trihotomism). in constitutia sa trupeasca omul are ca si

animalul trup si duh de viata biologica, suflet senzitiv dar acestea nu sunt decat o entitate materiala identificata cu

trupul omenesc. In casa trupului omenesc locuieste sufletul care este o a doua entitate de sine statatoare (Matei

10, 28; Luca 12, 4-5; Marcu 14, 34). Armonia dintre suflet si Dumnezeu garanteaza armonia dintre trup si suflet si

pe temeiul acestei armonii se desfasoara armonia dintre om si animale, plante si intreaga natura. In conditiile de

azi ale pacatului, proportia de armonie fiind faramitata, ea se realizeaza partial pe intreaga scara a existentei de

la nesimtitoarea piatra si pana la varful scarii lui Iacob - Dumnezeu (Fac. 28,10-22; Rom. 3,20-24; 5,12-21).