surse: comentarii din cadrul orelor de limbă și literature română și a suportului informațional oferit de prof.

Gînga
Tamara, manual de Limba și literatura română pentru examenul de bacalaureat și admitere în facultăți, de Bărboi,
Lișman, Popescu., manualul cl.a XII-a de Literatură Universală

Cuprins:

Stari sufletești
Tema: Relația părinți-copii / Familie
Despre copilărie, adolescență, tinerețe
Tema: Patria / limba română / tradiție
Despre război și pace
Tema: creator/ creație / arta poetică / depășire
Tema: comuniunea om-natură / universul / Condiția umană
Despre literară/lectură/carți
Despre aventură și călătorie
Tema: Prietenia
Tema: Dragostea
Despre timp
..........
Balada „Miorița”
Balada „Monastirea Argeșului”
Nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Despre imaginea femeii prin exemple:
Romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu
Romanul realist „Enigma Otiliei”, de George Călinescu
Romanul autobiografic „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
Romanul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga
Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Romanul „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu
Romanul „Moromeții”, de Marin Preda
Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Ispirescu
Drama istorică „Apus de Soare”, de Barbu Ștefănescu-Delavrancea
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
.........
Poezia „În limba ta”, de Grigore Vieru
Poezia „Mamei”, de Grigore Vieru
Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
...
Despre figuri de stil
Despre motiv
 Stări sufletești

Asceză
Viață austeră și retrasă
Ataraxie
Stare de liniște, de seninătate sufletească obținută prin detașarea de frământările lumii
Apolinic
Luminos, senin, echilibrat
extaz
revoltă admirație
Spleen, dezgust
Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice.
Aspirație către ideal meditație
Incertitudine, nedumerire, îngrijorare Tensiune metafizică

Comentare:

1. Eul poetic trăiește o stare de ..., evocată prin (figura de stil) și dezvăluie...
2. Relaționând starea de spirit cu (o altă figură de stil), se contopește...
3. Rolul stării de spirit este de a ...

Exemplu:

1. Eul poetic trăiește o stare de tensiune metafizică, evocată prin metafora:„timpul meu
preschimbă scrisul” și dezvăluie raportul dintre timp și evoluția artei.
2. Relaționând starea de spirit cu metafora:„Stau singurși în gânduri...”, se contopește neliniștea
vocii lirice în fața timpului și creației.
3. Rolul stării de spirit este de a valorifica menirea poetului și misiunea artei sale de a domina
peste legile universale.

Tema: Relația părinți-copii / Familie

 Evoluția societății
 Urmașii continua dezvoltarea societății
 Ambianța depinde de cooperarea ambelor părți
 Grijă, ajutor, sprijin reciproc
 Moștenire valorilor și a tradițiilor
 Receptivitate generației tinere la nevoile trecutului
 Formarea rellațiilor interumane
  Episode crucial în viața fiecăruia
 Familia – nucleu al societății

Balada „Miorița” (Motivul măicuței bătrâne care-și caută fiul)

Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga

Despre copilărie, adolescență, tinerețe

 Preocuparea scriitorilor ptu tânăra generație atestă un interes permanent ptu natura omului în
general, ptu problema interacțiunii individului cu societatea și inițierea sa în anumite
norme,valori și cunoștințe ale culturii și civilizației.
 Perspectiva copilului/ adolescentului se împletește cu cea a naratorului matur
 Dezvoltarea personalității, caracterului, creșterii și maturizării
 Copilăria se consider un fundament alvieții mature,o perioadă ft iportantă în care se
descoperăprincipalelecalități aleindividului
 Copii sunt buni până în momentul cândsunt afectați de ideile și acțiunile maturilor (idei Rousseau)
 Copii au valoare pentru ceea ce sunt, și nu ptu că reprezintă un matur în devenire (idei Rousseau)
 Copiii sunt mai apropiați de natură și mai receptivitainelor exisnței datorită purității și
sensibilității lor (romantismul)
 Maturizându-se, copilul își pierde starea de inocență (motivul paradisului pierdut) (romantismul)
 Copilul/adolescentul lipsit de experiență se ciocnește de diverse probleme materiale sau
spiritual și se convinge că viața nu este atât de fericită precum părea la început
 Copilul – simbol al armoniei interioare, se opune haosului realității
 Copilul – simbol al începuturilor, al lucrului nou, al vieții totale, al eternității (idei Eliade)

Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga

Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță

Tema: Patria / limba română / tradiție

Citate:

1. „ A fi pesimist în ceea ce privește viitorul neamului tău, însemnează a fi trădător de neam.” –

Lucian Blaga
2. „Limba este cartea de noblețe al unui neam… altar împrejurul căruia toți se adună cu inima
iubitoare și cu simțirea de devotement unii către alții.” – Vasile Alecsandri
 3. „Limba este întâiul mare poem al unui popor”

Datina
 Nucleu din care apare conștiința națională
 Lege veche păstrată din moși strămoși
 Nerespectarea ei – moartea spirituală
 Model de viață arhaic, de specific national formată prin mituri, credințe și obiceiuri
 Conceptul de armonie si echilibru, specific poporului roman
 tradiție / obiceiuri / norme / credință / superstiții
 interes ptu folclor și tradiția locală, națională, care devine o sursă inepuizabilă
 interes ptu istoria națională și ptu eroii ei
 Puterea limbii de unificare ne face să devenim creatorii ei și ai noștri
 Limba ete tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesccopii de lapărinți, depozitul cel mai sacru
lăsat de generațiile trecute și care merită de a fi păstrat cu sfințenie de generațiile care-l
primesc.
 Limba - dătătoare de certitudine a identității unui popor.

Balada „Miorița” (mitul fundamental al poporului român)

Balada „Monastirea Argeșului” (mitul fundamental al poporului roman, construirea monastirii,
lacașulsfant, reprezentativ aledinteipoporului)
Nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi (episod dinistoria Moldovei)
Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu

Despre război și pace

 Războiul a fost glorificat, darși respins, interpretat cu un amestec de bine și rău, de glorie și de
onoare, de eroism și lașitate
 Ares – zeul războiului înmitologia greacă
 Agresiunea amoralăeste desființată tot atât de hotărâtor, pe cât este înălțat eroismul patriotic
 Apărarea patriei de dușmanii din afară
 Lauda păcii, posibilă prin toleranță, unire, solidaritate și înțelepciune
 Războiul estevrednic de dispreț
 Revalorificarea trecutului eroic national sau universal
 Conștiința națională istorică
 Barbaria militară a timpului

Citate:
1. „Războiul e un opus la tot ce există, războiul e cauzatuturor relelor și nevoilor, un ocean imens
care înghite totul fără diferență.” – Erasm

Tema: creator/ creație / arta poetică / depășire

1. „O singură rugăciune am : Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit cu mine însumi!” –

Lucian Blaga
2. „După ce descoperim că viața n-are nici un înțeles, nu ne rămâne altceva de făcut decât…să-i
dăm un înțeles.” – Lucian Blaga
3. „Dulceața dragostei de carte” – un atribut al demnității umane
4. „A vorbi înseamnă a rupe puțin din tine însuți” – proverb
5. „Numai gândirea constituie omul.” – Pascal
6. „Trăiesc cu adevărat doar ce ce luptă.” – Hugo
7. „A fi om, înseamnă a fi un luptător.” - Goethe
 Evoluție constantă
 Omul devine creator și creație
 Capacitatea de a învinge sfera comună / proprie
 Cunoaștere paradisiacă -cunoaștere logică, rațională,care, revărsându-se asupra obiectuui
cunoașterii, nu-l depășește, vrea sa-l lumineze, reducându-l
Cunoașterea luciferică- are scopu de potențare a misterului si sporirea lui.(idei filozofice L.Blaga)
 libertatea absolută a spiritului (expresionism)
 transformarea unei lumi a existenței în una a culorilor și a cuvintelor (expresionism)
 arta- expresie profundă a sufletului uman (expresionism)
 explozie a sentimentului, stare dionysiacă (expresionism)
 năzuința spre absolut, idea escaladării / cuceririi cerului (expresionism)
 neliniște existențială (expresionism)
 afirmarea unui supraom care stăpânește lumea (expresionism)
 parte componentă a Marelui Tot (idei filozofice L.Blaga)
 purtător de lumină, nedestrugător de taine (idei filozofice L.Blaga)
 începutul emancipării, dobândirii valorii ca individ, gândirea fără limite (umanismul)
 dornic de autocunoaștere, să se afirme,crezând în posibilități nemărginite, aproape demiurgice,
multilateral dezvoltat, gânditor, erudit (umanismul)
 menirea poetului și misiunea artei sale
 primatul sentimentului și al fantezieicreatoare
 Geniul – inteligență, obiectivitate, capacitate de a-sși depăși sfera, aspirație spre cunoaștere,
putere de a se sacrifice ptu împlinirea idealurilor sale, ultrasensibil
- dezinteresfață de tot ce este lumesc
- singura forță aptă de a se opune voinței de a trăi, spiritul poate scăpa și prin atara
- spirit inadaptabil, superior prin gândirea atotcuprinzătoare, fiindcă areconștiința lucidă a
deșertăciunii
 - ptu omul de geniu soarta nu poate fi decât nemiloasă, plină de deziluzii și suferință,
superioritatea sa față de ceilalți oameni constă tocmai în capacitatea lui de a se ridica deasupra
a tot ceea ce este omenesc și pământesc, capacitate transpusă mai ales în opera sa genială
- nuvrea să se supună sprții și societății în care trăiește, de aici și derivând mareasa dramă
Arta este creația geniului, acea personalitate care cu prețul eforturilor împinse la limita
umanului, trece de orizontul cotidianului efemer, pătrunzând în interioritatea lucrurilor, în
lumea ideilor platonice

Balada „Monastirea Argeșului” (sacrificiu ptu creație)

Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă (drumul spre cunoaștere)
Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Ispirescu
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga

Tema: comuniunea om-natură / universul / Condiția umană

Citate:

1. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea și
sufletul lui” – Mirandola
2. „Cunoaște-te pe tine însuți” – Socrate
3. „Romanismul nu este altceva decât lumea interioară a spiritului uman, viața intimă a inimii
sale…” - Belinski

 Desparțirea sufletului de trup, a contopirii cu natura, cu cosmosul

 Tinde spre o armonie între el și natura,studiază atent marele model al naturii (umanismul)
 Destinul – forță impersonală și oarbă
 Lupta inutilă împotriva fatalității și a sorții, care îl domină pe om
 Condiția umana- schimbătoare, furuna labilis, la fel cum este fericirea și cât de ușor se transformă
în suferință
 Interesul ptu frumusețea naturii
  Omul – valoare absolute, măsură a tuturor lucrurilor, singurul creator al propriului destin
(umanismul)
 Omul este ceva ce trebuie depășit, apariția supraomului, stadiusuperior de evoluție biologică și
culturală (idei Nietzsche)
 Se concentrează asupra universului lăuntric al omului
 Comportamentul uman este un produs al nevoilor instinctuale ale subconștientului (psihanaliza lui
Freud)
 Universal - labirint indescifrabil
 Descoperirea infinitului sau manifestarea cunoașterii totale
 Omul comun – instinctualitate, subiectivitate, incapacitate, mediocritate, neputință de a-și depăși
limitele
 Omul – microcosm, natura – macrocosm(romantism)
 Descoperirea infinitul spatial și temporal(romantism)

Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga

Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga

Despre literară/lectură/carți/poezie

Citate:

1. „Cartea nu este conștientă de ea însăși până nu apare cititorul” – L.Borges

2. „Asemenea scrisului, cititul este un protest împotriva neajunsurilor vieții” – Llosa
3. „Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.” – Voltaire
4. „Întotdeauna mi-am imaginat că paradisul ar fi un soi de biblotecă.” - Borges
 Aspect real sau imaginar reprezentat într-o maniră artistică de către scriitor
 Literature- arte expresiei intelectuale, practică socială, care face posibilă comunicarea dintre
oameni
 Schimb de bunuri artistice, literatura cuprinde tot ceea ce le ajută popoarelor lumii să se
cunoască, le apropie și le leagă
 Spiritul critic – motor al progresului
 Lectura – o formă de fericire, de bucurie
 Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu

Despre aventură și călătorie

Citate:

1. „Visam la călătorii prin univers – Nu este oare universul în noi?” – Novalis

∞ Călătoria se asociază cu viața, destinul, cunoașterea, depășirea propriei condiții

∞ Omului îi este predestinat să parcurgă nenumărate drumuri și să săvârșească o mulțime de
acțiuni ptu a-și atinge scopul
∞ Călătoria – mijloc în realizarea țelului suprem
∞ Problema alegerilor, se deschide o lume necunoscută, iar contactul cu ea preschimbă percepția
cu universal
∞ Calități excepționale ale eroului – întreprinzător, curajos, inventativ, înzestrat cu o minte
practică
∞ Explorare. Oferă independență în acțiune, posibilitate de demonstrație a calităților individuale
sau de regăsirea propriei identități
∞ Drumul spre desăvârșirea morală
∞ Cunoașterea este posibilă doar prin experiență, dacă mediul nu mai poate oferi nimic nou, este
necesar de altelocuri și experiențe (iluminism)
∞ Lărgirea orizontului de cunoștințe / diversificarea impresiilor. (iluminism)
∞ Drumul se percepe ca o cautare a sinelui, a devenirii spiritual, a descoperirii potențialului
personal (romantismul)
∞ Schimbare înviață, o evadare din cotidian (romantismul)
∞ Explorarea spațiului mintal, se realizează călătorii virtuale prin universal interior (romantismul)
∞ Călătoria se prezintă ca o posibilitate de a scăpa din încleștările cotidianului și de a devein liber
∞ Viața – labirint complex

Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Ispirescu
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Toate romanele de formare
 Tema: Prietenia

Citate:

1. „Lectura îți înalță sufletul și un prieten adevărat îl mângâie” – Voltaire

 Sufletul trebuie să-și găsească un suflet asemănător

Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță

Tema: Dragostea

Amor

 Valoare divină
 Cale prin care are loc mântuirea ființei umane
 Cale fundamentală de pătrundere în misterele lumii (idei filozofice L.Blaga)
 Sentiment personal ft puternic, ce produce nu numai bucurie, dar și suferință
 Năzuință spre nemurire și integritate, ca un impuls prin care omul tinde spre înțelepciunea
supremă și perfecțiune. (idei Platon)
 Sentiment care-l înalță pe om
 Dante declară „iubirea” drept un principiu cosmic și universal „care mișcă sori și stele.”
 Sentiment firesc al naturii umane, liber de orice prejudecăți religioase și sociale (idee Boccaccio)
 Aventură senzuală
 Pasiune majoră, motivație pentru existența ideală, armonioasă și creative, dragostea fatală
(romantismul)
 Iubirea devine o lozincă a pacifismului contemporan: „Ocupă-te de dragoste, nu de război.”
 Agape – dragostea supremă, altruistă, capabilă de sacrificiu pentru cel apropiat
eros – pasiune, dorința și atracția (idee grecii antici)

Citate:

1. „Fără acest zid de ființe iubite care ne înconjoară (indifferent că ele sunt sau nu în viață), noi nu
am fi buni de nimic…”- Gabriel Liiceanu
 2. „… a iubi e primăvară.” – Lucian Blaga
3. „Ce-I amorul? Un lung prilej pentru durere.” – Mihai Eminescu
4. „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc
pentru că te iubesc.” – Rebreanu
5. „A iubi este o artă, după cum a trăi este o artă…” – Fromm

Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga

Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu

Despre timp

 Temporalitatea – se desemnează experiența interioară a duratei

 Timpul existential, timpul trait, raportul dintre timp cu persoana umană
 Timpul – doar un aspect al conștiinței umane
 Procesul de percepție a propriei individualități în transformare continua, în evoluție
 Autocunoașterea, nevoia de a da urmașilor anumite exemple sau lecții de viață, explicarea /
justificarea propriului rol într-un process sau eveniment istoric
 Trecerea incurabilă a timpului le transformă petoate, condamnând oameniiiși lucrurile la
dispariție

Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu

Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu

mituri care stau la baza culturii române:

Balada „Miorița”
(genul epic în versuri)

1. „Cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru.” – Mihail Sadoveanu

 Simbolizează existența păstorală

 Capodoperă a literaturii populare
  Comuniunea om – natură
 Dragoste față de îndeletnicirea aleasă (atașament reciproc, care face posibilă comunicare dintre
cioban si animal)
 Exprimă o filozofie a morții
 Ciobanul trăiește senzația eternizării, legătura cu natura, cu cosmosul se desăvârșește prin
moarte.

Valorifică 6 motive folclorice:

1.Motivul transhumanței:„Se cobor la vale, / Trei turme de miei”

2.Motivul conflictului dintre ciobani
3.Motivul oiței năzdrăvane/animalului credincios
4.Motivul testamentului
5.Motivul măicuței bătrâne care-și caută fiul: „Măicuţă bătrână, / Cu brâul de lână”
6.Alegoria moarte – nuntă

 „Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai” : spațiul mioritic, frumusețea aparte a spațiului,
peisaj feeric, o deschidere către Dumnezeu, către viața veșnică.
 „Mioriță laie, / Laie, bucălaie, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace!”: animalul năzdrăvan
știe ce se va întâmpla, are puterea dea preveni viitorul, prin comportamentul ei îi atrage atenția
stăpânului.
 „Pe l-apus de soare” : participare a întregii nature la drama ciobaului moldovean. Moarteasa
este însoțită de moartea soarelui, apusul. Corespondență dintre trăiri și natură.
 „Cu-o mândră crăiasă / A lumii mireasă”: nunta pe care o imaginează ciobanul are dimensiuni
cosmice. Impresia de ascensiune. Sugerează moartea, stăpâna universului, aceea cu caretoți se
vor însoți când le va sosi ceasul.

Balada „Monastirea Argeșului”

(genul epic în versuri)

 Dăruirea meșterului ptu o cauză nobilă.

 Impulsul lăuntric și individual spre frumos.
 Conflictul interioral meșterului, remarcat ca o salvare ptu omenire
 Spațiul sacru, credința, identitatea prin valori morale: „Mănăstire naltă / Cum n-a mai fost altă.”

Manole -ales al divinității, conexiunea dintre acesta și universal îldetermină să desăvârșească lucrul
început.
Ana – devotată, fidelă dragostei ptu soțul ei, naivă

1. Motiv jertfei: „Pe ea s-o jertfim” „Meștere Manole! / Zidul rău mă strânge,/ Viața mi se stinge!”
- jertfa este adusă ptu creație, sicrificarea unei părți din sine ptu desavârșirii operei de artă.

2.Motivul surpării zidurilor: „Dar orice lucra / Noaptea se surpa.”- forțele supranaturale car nu permit
posibilitatea crearii unui lăcaș sfânt și curat.

Nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi

(genul epic)

 Episode din istoria Moldovei, a doua domnie a lui A.L.

 Evocă trecutul istoric și culoarea epocii (mentalități, comportamente, relațiii sociale, obiceiuri,
limbaj)
 Tema: lupta ptu putere
 Prezentarea unei pagini sângeroase din istoria națională

 Alexandru Lăpușneanu
- personalitatea centrală a operei, erou cu o psihologie complexă care înțege cum să guverneze țara.
- excepțional care acționează în situații excepționale (ex: scena uciderii celor 47 de boieri, a
pedepsirii lui Moțoc: „Capullui Moțoc vrem”)
- întruchipează tipul domnitorului crud, sângeros, tiran, abil politic, puternic individualizat și
memorabil
- acționează pentru întărirea autorității domnești și slăbirea puterii boierilor, prin campania de
exterminare a boierilor trădători
-„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” este răspunsul dat de A.L. boierilor care îi ceruseră să se
întoarcă de undea venit.
 Doamna Ruxanda
- soția, femeie blândă, supusă,temătoare.
- o sperie vărsările de sânge și cruzimea, în final, nu ezită, să-i întindă paharul cu otravă soțului ei.
 Moțoc:
-tipul boierului feudal, intrigant, lingoșitor,lacom, trădător și laș.

Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu

∞ Cultivă sensibilitate și fantezie creatoare

∞ Evadare în trecut/ vis/ mit
∞ Personaje excepționale în situații excepționale
 ∞ Contemplarea naturii
∞ Valoarea eternă a frumuseții poate fi descoperită prin superioritatea interioară, pe când corpul
devine o formă trecătoare
∞ Iubirea este singura cale de mântuire a ființei umane, dorința de a ieși din oridnea timpului
profan și a se reântregi în ordinea sacrului este idea central a acțiunilor celor două personaje.
Pentru a putea iubi Ieronim își transformă iubirea în „icoană”.

Cuplul Ieronim – Cezara

Cuplul oferă imaginea iubirii ce trece de la plăcerea simțurilor la trăirea iubirei în absolutul ei,
regăsirea paradisul pierdut se conturează în momentul ajungeruu pe Insula lui Euthanasius
(centru în jurul căruia s-a format lumea întreagă, țărm transcendent, realitatea absolută,
paradisiacă, simbol al ieșirii din oridinea timpului profan și a reîntregirii în ordinea sacrului,
refugiu, lumea viselor și a dorințelor, izolare de lume, eliberare de sub timp, insula ajută doar
ființele care și-au depășit condiția umană, simbol al eternității, evocă paradisul și spațiul fără
ieșire)
 eroii romantici se află la hotarul dintre real și ideal
 conflictul cu lumea comună și pătrunderea în divinitate
 relația adevărată a cuplului oferăposibilitatea de construcție a lumii interioare și pătrunderea în
ireal, cunoașterea existenței veșnice ajungând în centrul lumii.
Astfel, Ieronim nu are nevoie de prezența Cezarei, ci de meditație asupra ființei, de contemplare
care-I apropie sufletul de al ei: „Fii steaua cea din cer – rece și luminoasă! Ș-atunci ochii mei s-or
uita etern la tine”

Cezara

 reprezintă omul comun ce prin speranță și ideal ajunge la desăvârșire, găsește armonia, trecerea
ei prin mare, identificăm renașterea într-un spațiuinfinit, simbolizând drumul spre iubire
 prin intermediul primei scrisori, identificăm trăsăturile de caracer ale Cezarei. Caracteristica
principal este reflectată prin dinamismul sufletului și intensitatea emoțiiolor simțite: „Ah! Cum
aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea – iubite!”
 impresionează prin tăria de character și puterea prin care dorește să stabilească conexiunea cu
ființa dragă: „N-aș vorbi un cuvânt, dacă m-ai iubi și tu pe mine.”

Ieronim

 prin intermediul raspunsului lui ieronim, din cea de a doua scrisoare, este create imaginea
personajului sceptic care nu acceptă dragostea ce îi este oferită: „Amorul este o nenorocire și
fericirea ce mi-o oferi, venin.”
 Este gânditor, meditative, idealist,geniu neînțeles și singur

Despre imaginea femeii

 Imaginea femeii – ilustrarea sensibilă și puternică a universului.
 Femeiaemană echilibru, dragoste și sinceritate
 Prezența ei devine muză pentru poeți, începutul existenței, capabilă să ofere viață, reprezintă
protecție, grijă, iubirea maternă
 Creație divină și sacră prin caracterul spiritual

Romanul „Baltagul”, de Mihail Romanul realist „Enigma

Sadoveanu Otiliei”, de George Călinescu

 O imagine reprezentativă a femeiise  Otilia Mărculescu un personaj complex cu

conturează prin Vitoria Lipan, ce
oglindește tipul femeii autoritare și
întreprinzătoare, puternice cu un bun
spirit de observație.
 Întrunește calități specific ale
reprezentantul omului simplu de la țară,
în care se înscrie cultul ptu adevăr și
dreptate, respectarea legilor strămoșești
și a datinilor: Ptu vitoria Lipan
nerespectarea tradițiilor înseamnă
moartea spirituală. O ceartă pe
Minodorafiindcă vrea „valț” în loc de
horă și „bluză” în loc de catrință.:„Nici eu,
nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am
știutdeasta și-n legea noastră trebuie să
trăiești și tu.”
 Ea este, așadar, un personaj miticși un
personaj-simbol ptu țăranul roman.
 Vitoria pornește în căutarea lui Nichifor
Lipan ptuîmplinirea duhovnicească,
deoarece: „era dragostea ei de douăzeci
și mai bine de ani”., deduce ipostaza
soției iubitoare
 Devine exemplu ptu copiii e i. Gheorghiță
o vede ca pe o îndrumătoare:„mama
astatrebuie să fie fermecătoare, cunoaște
gândul omului.”
 Prezintă un personaj complex, trăiește un
zbucium interior devasator: „ Gheorghiță,
de ce m-ai lăsat? A strigat, încât prin toți
cei de față atrecut un cutremur.”, dar
care luptă până în final ptu echilibrul
emotional și armonia intemperiilor pe
care le va înfrunta singură.
un comportament derutant, fiind
capabilă de emoții puternice, trece rapid
de la o stare la alta, visătoare, dar și
lucidă.
 Este copilăroasă și matură în același timp:
„Eu am un temperament nefericit, mă
plictisesc repede, sufăr când sunt
contrariată.”
 În relație cu ceilalți, dă dovadă de
înțelegere.
 Deși trăiește într-un mediu corrupt, își
menține candoarea și puritatea, este ca
un nufăr, care crește alb pe bolta plină de
mocirlă a societății burgheze
bucureștene.
 Ea îl iubește pe Felix, dar alegerea lui
Pascalopol denotă motivul sacrificiului
ptu viitorul lui Felix, pe care l-ar fi ruinat.
 Otilia elogiază feminitatea, plină de
mister cuceritor și fascinează prin
sensibilitate și maturitate.
  Trece prin 3 etape esențiale: botezul,
nunta și cumătria – care reprezintă
etapele vieții.

Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă

(genul epic)

1. Scriitorul moldovean reprezintă „poporul roman însuși, surprins înr-un moment de genială
expansiune”. -G. Călinescu
 Primul roman al copilăriei din literature noastră, ca punct de pornire are elemente din biografia
autorului
 Vârsta inocenței, dar și procesul complex al formării umane
 Proiectată într-un sat moldovenesc – Humulești , mitic, atemporal, utopic. Era un sat mare cu
gospodari vestiți: „Când mă gândesc la locul nașterii mele… parcă îmi saltă și acum inima de
bucurie!”, centru al lumii
 Este evocat universul țărănesc de la munte
 Evoluția tânărului de la primii ani de școală până la despărțirea lui de satul natal, penru a se
duce la scoala din Fălticeni
 Laitmotivul dorului de sat
 Familia- nucleu al societății
 Simbolizează destinul oricărui copil de a face bucurii și supărări părinților și de a o lua treptat în
urma acestora, acestia fiindu-I exemple de viață

Nică – copilul universal

-întâmplările din viață sunt evenimente de cunoaștere, fiindcă simboliează încheierea unei etape,
copilăria, și începutul alteia, drumul spre maturizare
-obligat să părăsească locurile natale, este străbătut de un puternic fior nostalgic:„Cum nu se dă scos
ursul din bârlog...așa nu mă dam eu dus din Humulești.”
-episodul de la scăldat a trezit emoția sinceră a copilului fără griji: „Însă eu, în starea în care mă aflam,
fiind cuprins de fericire, uitasem că trăiesc pe lume.”
-își începe drumul spre cunoaștere în sânul familiei, școala din Humulești(Calul Bălan și sfântul Nicolai
„făcătorul de vânătăi”), urmează școala din Broșteni (imaginea caprelor ale Irinucăi) și ce din Fălticeni
(„fabrica de popi”) : „Nu prea mă osteneam învățând, că doar nu-mi plâng copii acasă.”

Ștefan a Petrei, tata – om harnic, gospodar, disprețuiește învățătura de carte

Smaranda, mama - își arată dragostea ptu copii nu prin sentimentalisme, ci prin devotament desăvârșit,
superioară când vrea să-l convingă pe Ștefan a Petrei că Nică trebuie să-și continue școala: „Sărmane,
omule. Dacă nu știi boabă de carte, cum ai să mă înțelegi?”
 Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga

 Satul devine punctul de început în inițierea spirituală și morală a tânărului Blaga.

Lancrăm este spațiul–matrice în care Blaga face primii pași ai existenței:„o margine a lumii, dicolo de
care nu mai era decât poveste.”
Spațiul copilăriei este păstrat în memorie ca pe un paradis pierdut, ce va include: povestirile mitice
ale mamei, integritatea și credința tatălui care-i va lăsa o bibliotecă impresionante, primele prietenii
și interacțiunea cu lumea exterioară, prin care se formează sufletul viitorului scriitor.
 Călătoia în munții din Bistrița – una dintre călătoriile cele mai fascinante împreună cu familia. Fluturii
pe care îi prinde reprezintă dorința de a cuceri libertatea și de a se contopi cu universul
 Finalul primei etape din evoluția tânărului: obținerea Bacaulareatului, se bucura fără să știe că în
acele clipe pierde paradisul.
 Etapa de formare o constituie descoperirea pasiunii pentru scris, acesta va încerca să se
realcătuiască și se va închina scrisului: „Îmi puneam în funcție metoda „evadării fără pași”, cum o
numeam, care de atâtea ori de aici înainte avea să mă scoată din impasuri.”

Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță

 Școala are un rol deosebit în formarea spirituală a tânărului Druță, este locul unde
personalitatea scriitorului va prinde contur, va evolua și va cunoaște o ascensiune continuă.
 Sunt oglindite momente remarcante din cadrul vieții de elev a lui Ion Druță. Prima întâlnire a
autorului cu imaginea școlii se produce la vârsta de 5 ani și a însemnat un moment de așteptare
și neliniște. Dorul de prieteni săi îî va trezi lui Druță dorința de a pătrunde mai repede în eapa
cunoștințelor: „Stăteam trădat și uitat de lume, tovarășii mi s-au dus să învețe alfabetul, pe când
eu abia împlinisem cinci ani.”
 Despre învățătură și experiența inedită printe cărți,caiete și obiecte de studiu: „mi-ar plăcea
grozav să vă zic că am fost unul dintre cei mai buni elevi, dar adevărul, sfântul adevăr, stă
alături,...și zice: nu cumva să spui una ca asta.”
 Moartea patriarhului de la București aavut un impact răsunător pentru viața spirituală a
acestuia, va scrie primele versuri carese vor răspândi rapid prin sat:„Tu, Miron, cât ai trăit,/
Multe lucruri ai gândit...”
 Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
(genul epic)

Caracterizarea lui Toma Nour:

Satan dumnezeiesc, demon romantic, erou nenăscut în timpul său, revoltat, trăiește drama
inadaptatului, trăiește drama pustiirii sufletești, activ la revoluție: se va înrola în gruparea lui Avram
Iancu

 Este un tânăr de o frumusețe demonică cu trăsături ce divulgă lupta interioară și războiul gândirii pe
care îl duce
 Devine imaginea unui cunoscător de viață, dar care neagă credința în ea
 Oglindește personajul ce tinde spre perfecțiune, ce a descoperit idealul în adevăr și care luptă
pentru visurile spirituale: „Sufletul omului e ca un val, sufletul unei națiuni – ca un ocean”
 Omul de geniu se deosebește de semenii săi prin inteligența și forța de sacrificiu ptu împlinirea
idealurilor: patriotismul, valori naționale și originalitatea națiunii românești:„ Răscoliți geniul
național...„românesc” să fie mai mare decât „uman, genial, frumos”, fiți români și iar români.”
 Datorită lecturiii, identificăm aspirațiile spre cunoaștere: „...citind romanțe fioroase și fantasticece-
mi iritau creierii.”
 Inspirat de iluminare. Găsește calea de eliberare prin evoluție constantă și demonstrează
capacitatea de a depăși sfera umană: „O dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezi în
mine.”
 Tema prieteniei. Datorită lui Ioan, observăm transformarea atitudinii de asceză într-una plină de
energie, prietenia îi oferă o sursă de inspirație și îl tulbură: „A fost un amic, poate singurul adevărat
ce l-am avut, care m-a iubit cu dezinteresare,care a murit ptu mine.”
 Personajul încearcă sentimente de izolare și lipsă de activitate, singurătate apăsătoare, mâhnire și
nepăsare: „Nu-ți poți imagina cât e de pustiu, cât e de deșert în el.”
 Întruchipează personajul romantic atat prin existența în singurătate, cât și prin refuzul sentimentelor
de dragoste: „Stele-n cer, amoruri pe pământ, numai în noaptea mea nici o stea, numai în sufletul
meu nici un amor.”
 Devine irezistibil în fața sentimentului desăvârșit. Trăiește sentimentul de dragoste ptu sora Sofiei –
Poesis: „Am visat, am cântat, am scris toate despre ea...fința mea era plină de un singur vis”

Romanul realist „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

Tema: problema intelectualului și realitatea social-istorică românească

Ideea: incompatibilitatea dintre viața socială și viața interioară a intelectualului. Așa cum Procust își
lungește sau scurtează călătorii după măsura patului, tot astfel societatea burgheză impune
limiteinumane, legi, reguli, care schilodesc sau distrug personalitatea umană,omul în sine, valoarea lui
spirituală
Drama poetului George Demetru Ladima

 Caută un drum de ieșire din labirintul social, caută sa iasă din egoism, păcat și întuneric, devine
disperat.
 Poet și gazetar intransigent,devenind incomod prin corectitudine și onestitate, avid de adevăr și
dreptate, nerealizat social, orgolios și lucid, fără simțul realității, Ladima trăiește, autoiluzionându-se
în lumea ideilor pure, fiind un inadaptat
 Trăiește într-o societate care-i amputează și-i mutilează spiritul.
 Ocupă un loc în galeria eroilor intelectuali, director la ziarul „Veacul”, care are posibilitatea să scrie,
să critice societatea burgheză, este angajat în lupta socială: „Dacă nu scrii ceea ce gândești, de ce să
mai scrii?”
 Vocea Ladima se exprimă prin scrisori, prin poezii, prin articole. Este vibrația unui om sincer, viu,
dornic de a iubi.
 Este lovit social prin grosolănia lui Nae Gheorghidiu, care-l silește prin comportamentul lui josnic la
compromisuri și umilințe. Nae îl folosește pe Ladima apoi îl abandonează
 Este lovit și de Emilia pe plan afectiv.
 Cuplul Ladima – Emilia se sprijină pe cultivarea iluziei. iluzia erotică generează tragicul.
 Ladima și Emilia transcriu antiteza dintre grandoare și lucruri nesemnificative,dintre noblețe și
josnicie
 Când va realiza sentimentul incompatibilității, e foarte târziu. Atunci va fi pustiit sufletește. Va
plânge văduvia inimii.
 Sentimentul iubirii poate fi un spațiu al neporivirii și mutilării.
 Ceea ce iubește , de fapt, poetul de geniu și omul superior care este Ladima nu este câtuși de puțin
acea femeie vulgară..., de o stupiditate desăvârșită, adică Emilia reală... Ladima iubește propria sa
ficțiune

Romanul realist „Moromeții”, de Marin Preda

Ilie Moromete:

o Personajul este cel care-și conduce familia, este autoritar și domină pe toți, ideea identificată în
scena cinei: „Moromete stătea parcă deasupra tuturor.” Prin ființa sa, familia hibridă poate să se
reunească și să devină un întreg.
o Face parte din categoria țăranilor filozofi, deoarece se impllică în discuțiile din poiana lui Iocan, care
este considerat un loc măreț cu vorbe valoroase ale celor mai raționali și cu mintea lucidă săteni.
o Este plin de experiență din viață, facesacrifiicii ptu a păstra pământul întreg să le rămână copiilor,
reprezentant al țăranului dependent de pământ, cunoscând valoarea , eforturile lui nu sunt înțelese:
„Am muncit și am trudit... ca să trăiți voi mai bine.”
 Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
(genul epic)

 Tema: triumful binelui asupra răului

Harap-Alb:
-drumul parcurs de acesta este cel al maturizării, depășirea limitelor, al cunoașterii forțelor benefice și
malefice.
-Tatăl personajului este inițiatorul acestuia, prin sfatul:„Fiecare pentru sine, croitor de pâine”,
demonstrează curaj prin confruntarea tatalui deghizat în urs.
-Eroul cunoaște ce înseamnă prietenia prin cei 5 năzdrăvani care îl ajută să treacă obstacolele: Păsărilă,
Setilă,Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, mai mult de atât rolul prieteniei și devotamentului, a grijei, este
demonstrat de ajutorul oferit de albine și furnici
-mezinul înfruntă cu vitejie încercările Spânului: aducerea sălăților, a capului de cerb, a fetei de împărat
Roș.
-numai după toate încecările ajunge pe tron, iar drumul se sfârșește prin iubire care va învinge moartea,
și se va realiza desăvârțirea drumului.

Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Ispirescu
(genul epic)

 Îmbină profunde concepții filozofice cu supranaturalul

 Titlu: dubla negație „fără” conturează dorința fermă a omului de a atinge idealuri superioare
 Tema: este atipică ptu basm, lupta nu se mai dă între forțele binelui și a raului, ci relevă dreptul
omului la fericire și refuzul de a accepta o viață banală, mărginită între limitele umanului
 Se încadrează în ansamblul de creație despre lume și viață al poporului român
 Mesajul: motivul marea trecere, omul dominat de timp. Se desprinde ideea că omul este născut ptu
a fi fericit, dar fericirea trebuie cucerită. Omul prin cutezanță și voință poate atinge idealurile oricât
de înalte.
 Motive: promisiunea neobișnuită dată detată pentru a se opri copilul din plâns : „Taci, fătul meu, că
ți-oi da tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.”
dorința imposibilă, simbol al idealului, al aspirației spre ceva deosebit. Momentul în care Făt-Frumos
hotărăște să plece în lume,să-și caute destinul.
motivul probelor depățite: ajutat de calulsău va învinge 3 lupte, care îî vor demonstra capacitățile
sale extraordinare
motivul dorului de părinți si a reîntoarcerii/ întoarcerea la origini: ajuns în Valea Plângerii hotărăște
să-și viziteze părinții, cutoate că zânele l-au anunțat că numai are la cine pleaca, el nu crezuse că
 timpul se scurse atât de repede.Întors în locurile natale,nu maicunoaște nimic și pe nimeni. Pe ruine
unde fusese palatul, gasește moartea uscată de când îl aștepta.

Drama istorică „Apus de Soare”, de Barbu Ștefănescu-Delavrancea

(genul dramatic)

 Ideea dragostei de patrie, lupta ptu apărarea țării se duce cu sacrificii și creează eroi
 Tema: lupta ptu apărarea ființei naționale, ptu afirmarea conștiinței naționale
 Subiectul: md în perioada de maximă ascensiune sub domnia lui Ș, pe care autorul îl aseamană cu
un soare.metaforaeste regasită în cuvintele doamnei Maria:„Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele
apune trist și-n urma lui o baltă de sânge.”
 Conflictul: boierii complotiști care nu sunt de acord cu încoronarea lui Bogdan, sperând să devină
adevărații conducători ai Moldovei prin intermediul nepotului Ștefăniță. Ștefan își expune
testamentul politic și își impune voința, înscăunându-l el însuși pe Bogdan

Ștefan cel Mare

 Calități/ trăsaturi de caracter: Vechea rană de la piciorul voievodului este arsă cu fierul roșu,
accentuându-se extraordinara trăire morală și chinurile cutremurătoare la care este supus. Deși
muribund, îndeplinește totuși legea, pedepsindu-i pe complotiști
 Domnul este în centru universului social,în jurul lui este familia, curtea, cetatea, Moldova
 Rostește un discurs patriotic în fața Sfatului Țării, în care ideea principală este păstrarea țării ptu
generațiile viitoare: „md -a fost a mea ți nu e a voastră ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul
vecilor.” Ș a fost un diplomat,bun strateg, a căutat să asigure independența șiunitateațării după
moartea sa.
 mesajul: glorificarea marelui voievod
– simbol al idealurilor de libertate și independență națională ale poporului., voevodul „leul
Moldovei” este înconjurat de o curte iubitoare și devotată care-l divinizează
 Deznodământul îl constituie moartea lui Ștefan, care se prăbșește rostind numele Moldovei.
 Se conturează două ipostaze: Ștefan omul și domnul:
1. Ca domn, Ș. atinse culmea gloriei, a superiorității și a autorității sale recunoscute.
Indentificându-se cu interesele Mold., Ș. a dus o politică înțeleaptă, sprinjinindu-se pe mica
boierime, cinstindu-i pentru credința fața de domn și țară, făcând ordine și legi drepte,
centralizând puterea și autoritatea deplină în scopul apărării țării
2. Ș este copleșitor prin personalitatea sa, el își domină adversarii, care-i recunosc meritele.
 Sabia domnitorului devine simbol, semn al puterii, al tronului.
 Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
(genul dramatic)

 Resstaurația omului și a universului prin sacrificiu/ omul in raport cuuniversul creator

 Restaurează universul dar se construiește și pe sine
 Un drum în cunoaștere, omul ce caută desăvârșirea, ptu a realiza acest tamplu sacru în eul său,
trebuie să jertfească, un drum spre interior
 Legea armoniei și echilibrului, ca lege fundamentală a creației, înseamnă cât sacrifici atât creezi
 Are la bază unul dintre miturile fundamentale ale culturii române: balada „Monastirea Argeșului”
 Un monument al omului în plină înălțare prin suferință, al sufletului creator din om

Cuplu Manole – Mira

1. M.m. își sacrifică ce-i mai drag, soția Mira – care sugerează lumea și pacea. Ea sugerează sacrificarea
dragostei lumești a lui Manole ptu a obține iubirea eternă, sacră.

Mira

1. Metamorfoza Mirei este o sacralizare, intrând în teritoriul sacrului, al eternului, o unire veșnică a lui
Manole cu Mira prin actul zidirii, sugerează unireaspiritului cu lumea, cu natura
2. Mira este nevasta Mm, simbolizează dragostea și grija, devine echilibrul necesar al meșterului
3. Mira devine întruchiparea universului, este nemărginirea lumii spirituale. Ea devine însăși creația,
lumea care s-a realizat printr-un sacrificiu: „Tu început și sfârșit, tu totul”
4. Personalitatea Mirei devine o sursă de inspirație, sinceritate și adevăr: „Mira, tu ești lumina omului.”

Meșterul Manole:

1. Atunci când soarta hotărăște să fie aleasă Mira, Monole contopește cele două iubiri: dragostea de
soție și dorul de biserică. Jerfa Mirei a împlinit creatorul
2. Obstacolele întâlnite în drumul spre realizare, surparea de 77 ori a zidului

Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga

 Este o meditație pe tema poetului și a poeziei, o ars poetica

 Poetul este o conștiință a universului, iar poezia o emanație a acestei conștiințe

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
  Prin simbolurile flori, ochi, buze, morminte este sugerat spațiul infinit al cunoașterii, se
oglindește tema frumosului, a logicii, valorificarea cuvântului și destinul

Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
…
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
…
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
 Conceptul de cunoaștere este esențial ptu înțelegerea omului, lumii
 Scopul este de a întreține și amplifica sentimentul absolutului plin de mistere și nu de a
descoperi adevărurile lumii.
 Lumina altora este cea a minții, lumina care ucide taine și sugramă vraja
 Se accentuează forța Marelui Anonim a Nepătrunsului

Poezia „În limba ta”, de Poezia „Mamei”, de Grigore

Grigore Vieru Vieru

In limba ta As veni la tine intii si intii

Ti-e dor de mama, As veni la cuibul parintesc
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Poezia gnomică „Glossă”, de Mihai Eminescu

(genul liric)

Vreme trece, vreme vine, : trecerea ireversibilă a timpului

Toate-s vechi și nouă toate; : repetabilitatea evenimentelor ce compun viața umană
Ce e rău și ce e bine : descernământul în cântărirea valorilor morale ale propriei vieți
Tu te-ntreabă și socoate; îndemnla meditațiaasupra vieții
Nu spera și nu ai teamă, sufletul uman este alcătuit de speranțe și temeri
Ce e val ca valul trece; timpul efemer ptu om,totul în viața sa e trecător
De te-ndeamnă, de te cheamă, tentațiile lumii sunt multiple, ele sunt amăgitoare
Tu rămâi la toate rece. Omul trebuie să domine cu detașare superioară și rațiune

 Conține adevăruri universal-valabile

condiția omului în raport cu timpul
Scurgerea implacabilă a timpului și ajungerea la rațiunea care trebuie sa-l conducă pe om în
viață
gnomică – conține maxime,cod etic al omului superior

Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,

 timpul este valoros ptu om numai în privința autocunoașterii șinu trebuie risipit pe lucruri
neimportante
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i
 îndeamnă la detașare, la neamestecul în viața obișnuită,care produce doar suferință

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate .
 Omul trebuie să mediteze asupra efemerității sale în lume, asupra faptului că ptu el timpul
este trecător și ireversibil, iar trecutul și viitorul devin zadarnice dăcă n-ai discernământ și-
țiirosești viața cu nimicuri
Alte măști, aceeași piesă,
 Viața e o scenă, lumea e un teatru, iar oamenii sunt actorii. Nu trebuie să-ți faci iluzii căpoți
înfăptui idealuri, dar nici nu trebuie să te temi ptu a aspira la ele
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
 Meschina lume, ipocrizia oamenilor, nu te lăsa atras de tentațiile vieții, de aspectele ei
trecătoare, amăgitoare, evitarea cu inteligentă a mizeriilor societății
 Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
 Retragerea în sine, în interior, separarea
 Semn al genialității / singrătății
 Marele absolut -steaua

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
 Dureros de dulce – metafora dragostei sau a vieții care înseamnă cununoaștere
 Pradă desfătării, ispită
 Viață schimbătoare
 Motivul morții

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai reînviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
 Relația dintre eu și moartea, dintre existența umană și condiția sa limitată
 Tragismul unei existențe
 Speranța de a mai reveni este o iluzie, ptu că tinerețea apusă nu poate fi redobândită,
întrucât timpul este ireversibil
 Eliberare de condiția umană

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
 Înălțare peste suferință, peste timp
 Liniștea supremă
 Cunoașterea de sine, eternitatea eului de geniu

Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu

Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.

 O poveste fantastică de iubire între două ființe aparținând unor lumi diferite
 Comunicarea se realizează prin vis

Căci o urma adânc în vis

De suflet să se prindă.

 Visul fetei-dorința de realizare prin dragoste

 Dragostea ptu Luceafăr -aspirația spre absolut, dorința omului comun de a-și depăși condiția,
limitată de muritor.

- Din sfera mea venii cu greu

Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea
…
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape

 Luceafărul – ființă superioară, geniul

 Dragostea ptu fata de împărat – o altă formă a materiei universal

- O, eşti frumos, cum numa-n vis

Un înger se arată,
…(- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,)…
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

 Metamorfozele Luceafărului (înger - demon) – capaciatea geniului de a-și da alt chip

 Omul comun caracterizat prin neputința de a-și depăși limitele, voința oarbă de atrăi și a fi
fericit, se conturează aspectul obișnuit al omului care-și dorește multe, dar se marginalizează
înainte de a obține

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea

În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naşte din păcat,

Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.

Şi se tot duce... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile

 Hotărârea de a se sacrifice – dorințința de a cunoaște, obiectul cunoașterii – fata de împărat –

devine și obiect al pasiunii omului de geniu, pentru care el vrea să renunțe la nemurire.

Şi căi de mii de ani treceau

În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele –

 Pastelul cosmis, tema timpului

Reia-mi al nemuririi nimb

Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...

Din chaos, Doamne,-am apărut

Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos

 Dorința lui Hyperion de a fi dezlegat de nemurire ptu „o oră de iubire…”, dorința de a primi o
altă structură, compatibilă cu ideea de dragoste
 Ideea genezei

Dar piară oamenii cu toţi,

S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt

Deşerte idealuri

 Efemeritate, omul comun

 Condița efemeră a omului în relația cu timpul și în antiteză cu eternitatea universului

Noi nu avem nici timp, nici loc

Şi nu cunoaştem moarte

 Geniu, eternitate

- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
  Revelața Luceafărului asupra diferențelor dintre cele două lumi
 Dialogul nu mai este posibil
 Răspunsul final a Luceafărului, reproș – constatare rece, obiectivă, a diferențelor fundamentale
între două lumi: una trăind starea pură a contemplației, cealaltă – starea instinctualității oarbe
în cercul strâmt al norocului, al șansei de a se împlini.
 Condiția nefericită a omului de geniu într-o lume meschină, incapabilă să înțeleagă idealuri

Despre Luceafărul – Hyperion:

 Bivalența eroului:
Luceafărul – capacitate nemăsurată de iubire, fața îndreptată spre viața și dragostea care îl
cheamă irezistibil
hyperion – capacitatea de cunoaștere filozofică specifică divinităților
 Cel mai însemnatsimbol ceresc
 (Despre geniu)

Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,

Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
…
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un figure de miere
…
Iară noi? noi, epigonii?...Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urate,
Măști râzânde, puse bine pe-un character inimic,
Dumnezeul nostrum: umbra, patria noastră: o frază,
În noi totul e spoială, totu-I lustru fără bază,
Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
…
Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă,
Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă,
…
Toate-s praf…Lumea-I cum este… și ca dânsa suntem noi.

 reprezintă manifestul literar al poetului, în care Eminescu exprimă crezul său artistic.
Acesta crede că prezentul poate și trebuie să fie modelat, astfel că să atingă măcar o
mică parte din ceea ce reușeau, la vremea lor, înaintașii. Autorul e convins că ideile
mișcă lumea, iar printre făuritorii ei ar fi și poeții - care dau glas năzuințelor unui neam.
 Evadarea în trecut, istorie, tradiție, vis, nesatisfăcut de realitate, încearcă să o depășească, să
evadeze din ea, căutarea idealului
 Despre figure de stil

 Metafora
Comentarea:

1. Metafora „...” creează o imagine sinestezică și sugerează, prin transfer de sens,...

2. Raportând metafora la ... (o altă figură de stil), se elogiază...
3. Rolul metaforei este de a oglindi...

Exemplu:

1. Metafora „ o frază sânt păsările-n zbor” creează o imagine sinestezică și sugerează,prin transfer
de sens, libertatea și capacitatea cuvintelorde adepăși sfera limitată de bariere
imaginare,precum sunt „păsările-n zbor.”
2. Raportând metafora la epitetul „istorii vaste”, se elogiază imensitatea și puterea cuvintelor,
acestea, la rândul lor, având un impact deosebit pentru societate.
3. Rolul metaforei este de a oglindi creația autorului ca pe un produs al eforturilor împinse la limita
umanului

Despre Motiv

Comentare:

1. Motivul ... este identificat prin (figura de stil) și ilustrează...

2. Motivul preia conotația...
3. Același motiv îl conferă și versul/rile:..., din poezia/poemul „(titlul)”, de (autor), care/și
generează...
4. Rolul motivului este de a...

Exemplu

1. Motivul singurătății este identificat prin invocația retorică „stau singur și în gânduri,Doamne,” și
ilustrează tensiunea eului poetic ce devine un supus al cunoașterii.
2. Motivul preia conotația de meditare și reflectare a creatorului asupra întrebărilor și
confruntărilor spirituale.
3. Același motiv îl conferă și versurile:„Ochii mei nălțau visători la steaua/Singurătății”, din poezia
„Odă(în metru antic)” de Mihai Eminescu, și generează retragerea în sine, în interior, separarea
geniului de ispita lumească.
4. Rolul motivului este de a contura ipostaza singurătății ca pe un semn al genealității.