Sunteți pe pagina 1din 31

14. 2. Rococoul s-a manifestat mai intai in Franta.

- este un stil arhitectural, decorativ, artistic și


de design interior care a fost generat în Franța secolului al XVIII-lea, dar care s-a răspândit ulterior
în întreaga Europă și apoi în cele două Americi, mai ales în ceea ce se numește America latină,
adică în țările de limbă spaniolă și portugheză.

-Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai ales
de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor
barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei
occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a
apropiat sensibil de neoclasicism.

Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang
de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați
și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și
elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzi de diferite
dimensiuni, tapiserii în ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate și, evident, picturi în ulei de
diferite dimensiuni.

14. 3. In care secol și unde a aparut Cubismul, miscare artistica de avangarda?

-Cubismul este o mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX.La
crearea acestuia a luat parte celebrul Leonardo Da Vinci. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea
mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii.
Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă
vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor
plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a
fost teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Un prim semn îl constituie
tabloul "Domnișoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se
rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat
pe perspectivă.Aceasta miscare artistica a acaparat intreaga lume si a reprezentat o revolutie in
lumea artei fiind preferata si de celebrii pictori francezi Thomas Delacour si Antonio Du Vache.

15.1. Ctitor al Bisericii M-rii Sf Trei Ierarhi din Iasi a fost domnitorul Vasile Lupu
15.2. Tabloul „Noapte instelata”aflat in prezent la Muzeul de Arta Moderna din New York, a fost
pictat de Vincent Van Gogh

-Unul dintre cele mai ușor de recunoscut tablouri ale lui Van Gogh are la origine un peisaj văzut
de artist la Saint-Rémy-de-Provence[1]. Liniile învolburate și formele distorsionate creează o
atmosferă intens emoțională[1]. El este unul dintre cunoscutele peisaje nocturne ale lui Vincent. El
a pictat noaptea cu ajutorul unei lumânări pe care a pus-o într-o pălărie.

15.3. Arta postmoderna apare in secolul XX

-Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de
teorie critică, filosofie, arhitectură, artă, literatură și cultură. Diversele expresii ale
postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se
consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se
ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin
procesul de fragmentare, consumism și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent
drept o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul
atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și
pe cele multiple.

16. 1. Intersectia dintre nava centrala si cele doua brate laterale ale bazilicii romane se numeste
transept.

16.2. Pe fatada vestica a bisericii Manastirii Voronet este pictata compozitia Judecata de Apoi

-Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal


medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului.
Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura
Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-
1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un
record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte
dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare
măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat
adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este
vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o
deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat
construcției o mare strălucire.

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul
1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al
imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste
picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea
picioarelor (in altar), Ciclul patimilorși tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un
înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.
Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se
disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele
și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta
scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se
află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe
scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile.
Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta
Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți
de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise.
În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta
dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

16.3. La inceputul sec XX in Romania a fost construit in stilul art Nouveaux cazinoul din Constanta

-Cazinoul din Constanța este o clădire istorică din Constanța. Este unul dintre cele mai
reprezentative simboluri ale orașului, fiind ridicat în anul 1909 și inaugurat în luna august a
anului 1910.

-Cazinoul cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și
”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de
binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru
ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele
și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. Lânga acest prim salon de dans, se
preconizează construirea de către Henry Guarracino a unui pavilion în cumunicație cu primul,
situat mai jos de nivelul bulevardului.

17.1. In cadrul carei vechi arte au fost folosite culorile in pictura murala ca simboluri religioase?
In arta Egiptului Antic

-Simbolistica joacă un rol important. Faraonii erau reprezentați deținând însemnele puterii.
Culorile folosite sunt expresive: pielea roșie este specifică personajelor tinere, cea galbenă este
utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificația culorilor era în
primul rând religioasă:

1. Roșul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deșertului lipsit de
viață și de aceea zeul morții, al răului și totodată al dezordinii.
2. Verdele: culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții; era închinată
zeului Osiris, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo.
3. Negru: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale, asigura
"reînvierea" veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării.
4. Albastrul: era culoarea cerului și a zeului acestuia, Amon.
5. Galbenul: reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și de aceea avea
un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor și faraonilor.
6. Albul: simbol al purității și bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos

17.2. Nicolae Grigorescu a pictat Biserica Manastirii Zamfira.

17.3. Complexul sculptural de la Targu Jiu a fost conceput de Constantin Brancusi

-Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu, cunoscut și sub numele


de Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți
în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele patru
componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără
sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m
-Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează
să participe combatanții. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară.

-Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață.
Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre
interior (cod LMI GJ-III-m-A-09465.02).

Coloana fără sfârșit, sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf
al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi,
menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 16 module

18.1. Mitropolia veche din Iasi are o picture murala noua

-a fost zidita intre anii 1761-1769 avand drept ctitor pe mitropolitul Moldovei Gavriil Calimachi.
Timp de un secol biserica a servit drept catedrala mitropolitana, pana la ridicarea ctitoriei
mitropolitilor Veniamin Iosif Naniescu. Din acest considerent s-a pastrat denumirea de „catedrala
veche”. Biserica se incadreaza in stilul barocului Constantinopolitan, la interior catapeteasma este
o adevarata capodopera, faurita din lemn de tei stucat. Dupa anul 1999 biserica a intrat intr-un
amplu process de restaurare si refacere, la interior fiind pictata in stil neobizantin , iar in pridvor
fiind impodobita cu un mozaic ce aminteste de aducerea moastelor Sfantului Andrei la Iasi in anul
1996.

18.2. Printre pictorii considerati cubisti se afla juan Gris.

18.3. Un initiator roman al Dardaismului este Tristan Tzara

-poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu
în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele
plastice și literatură.

19. 1. Cele mai adanci radacini ale artei byzantine provin din Egiptul antic

 -corelația cu creștinismul: cultura și arta bizantină au constituit instrumentul de propagandă a


religiei creștine, dar și a puterii imperiale, a autorității bazileului. Arta avea rolul de a
impresiona, de a înălța sufletul către divinitate.
 dualism: exista o artă oficială închinata bazileului și elaborată la curtea de
la Constantinopole și mai exista o componentă populară, specifică mediilor formate din
călugări și oameni simpli, care era promovată de mănăstiri și de școli locale. Între cele două
direcții existau influențe reciproce.
 tradiționalism: păstrarea regulilor și canoanelor care determină stabilitatea artei și lipsa ei de
libertate creativă și fantezie. Cu rare excepții, artiștii bizantini sunt anonimi, conservatori,
păstrători ai regulilor odata stabilite. Orice inovație adoptată devine regulă, ceea ce explică
evoluția înceată și fără salturi a întregii arte.
 lipsa de omogenitate și unitate: dincolo de un numitor comun, cum ar fi iconografia și
mijloacele de exprimare în pictură, există în plan local trăsături de individualizare, specifice
diferitelor școli și centre existente pe teritoriul imperiului.
19.2. In Maramures exista picturi murale in biserici de lemn ? da.

19.3. Ciclul „Spaime” pictat de Corneliu Baba este de factura expresionista.

20.1. Teatrul din Efes apartine perioadei clasice.

20.2. Tabloul Tipatul este realizat in 1893 de precursorul expresionismului german, pictorul
norvegian Edvard Munch

- Țipătul (în norvegiană și original Skrik) este titlul a patru tablouri ale pictorului
norvegian Edvard Munch realizate între 1893 și 1910. Versiunea cea mai faimoasă se găsește la
Galeria Națională a Norvegiei și a fost terminată în 1893. Alte două versiuni se află la Muzeul
Munch din Oslo în timp ce una se află într-o colecție particulară. În 1895 Edvard Munch a realizat
și o litografie cu același titlu.

20.3. Cine a fost Jackson Pollock? Un pictor American, abstractionist.

- După îndelungate căutări, de la pictura naturalist-figurativă până la suprarealism, din


anul 1946 începe perioada sa de creație cu adevărat novatoare, cînd se rupe complet de suportul
figurativ, de poetica reprezentării. E și perioada inovațiilor tehnice, așternând culoarea prin
picurare, prin scurgere (drip paintings). Cu această tehnică de action painting sau "pictură
gestuală" creează structuri coloristice complexe, conglomerate una într-alta, ca
în "Cathedral" (1947). Lui Pollock i se datorează în cea mai mare parte demarajul unei picturi
americane eliberate de modelele europene, deși, firește, se pot găsi filiațiile sale într-o serie de
demersuri ale suprarealismului, dadaismului și abstracționismului liric. Pollock împinge însă până
la limită consecințele unor tentative de a desprinde emoția de orice aluzie metaforică și de a lăsa
impulsul creator să se declanșeze fără constrângere și fără nicio obligație explicativă. Într-adevăr,
important este momentul creației, moment exploziv ce epuizează nevoia de expresie și
comunicare. Pentru că, practic, pânzele lui Pollock se păstrează surprinzător de elocvent, ca opere
finite, în cadrele picturii autentice. Traiectele de culoare, care se întretaie într-o amețitoare mișcare
spațială, angajează relații armonice, iar suprafața se dovedește compusă cu multă rigoare.

Faptul că opera de artă, recuperată și expusă, e conservată, nu este decât un act reflex, expresia
unei atitudini tradiționale față de artă și, din acest punct de vedere, nu intră în contradicție cu sensul
creației

21.1. Cand au aparut in preistorie piesele de olarit ornamentate? La inceputul Neoliticului

21.2.. De la Radu zugravul ne-a ramas un caiet de modele pentru pictura bisericeasca.

21.3. Printre reprezentanti ai realismului in pictura intalnim pe Ion Andreescu

- Ion Andreescu s-a născut în anul 1850, într-o familie de condiție bună, fiind primul din cei sapte
copii. A fost fiul lui Andrei Dobrescu si al Anastasiei Pencovici. Nu se știe exact, dacă a fost născut
în București sau pe vreo proprietate a părinților situată la o oarecare distanță de oraș.[4] În condica
bisericii Olteni, biserică demolată în 1987, figurează doar actele ultimilor trei frați, Cleopatra,
Dumitru, Petre. Tatăl său, Andrei Dobrescu, era comerciant de bauturi și avea un han în Mahalaua
Staicului.

-În „Stejarul” una din capodoperele sale, regăsim întreaga emoție, patosul reținut, temperat de
melancolie al artistului. Compoziția, bazată pe contrapunctul dintre masele solide ale vegetației și
cerul adânc, este dominată de verticala impunătoare a copacului. Mișcarea pe care diferențele de
cald și rece ale tonurilor o imprimă materiei, demonstrează o rafinată știință a construcției plastice.
Fără ambiția de a nega ierarhii valorice și cronologice, putem afirma că este primul pictor român
cu adevărat modern, fiind în același timp unul dintre punctele de referință atunci când vorbim
despre tradiția artei noastre.

22.1. Care metal era cel mai des folosit in ceremoniile religioase incase? Aurul
Cel mai important cult apartinea lui Inti zeul soarelui care a creat pamantul si omul cu razele sale.
Cea mai importanta festivitate ii era dedicata lui Inti si era numita Intip Raimi. Aceasta ampla
ceremonie, cu costume spendide si ofrande si decoratii din aur si argint, era deschisa de imparatul
incas si familia sa. Dupa deschiderea festivitatii imparatul se inchina soarelui si bea “chicha”(o
bautura halucinogena) impreuna cu familia sa, apoi conducea ceremonia, urmat de toata lumea in
templul soarelui, unde familia imperiala dadea ca ofrande zeului vase pretioase. Dupa aceasta se
recitau rugaciuni si se sacrificau lame. Ceremonia se incheia cu un festin.

22.2. Templul Pantheonului din Roma a fost inchinat in antichitate zeitatilor roamne

- Panteonul, o clădire din Roma (Italia), comandat de Marcus Agrippa ca un templu pentru toți zeii
din Roma antică, și reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr.

Care a fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete
în statul religios al Romei Antice, din secolul al VII-lea fiind transformată într-o biserică creștină.

Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu
acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie
lui Apolodor din Damasc.

22.3. Gruparea de stijl si curentul Neo-plasticism sunt initiate de Piet Mondrian si Theo Van
Doesburg, impreuna cu alti pictori si arhitecti

De Stijl (pronunțat aproximativ dă-steil, insemnând stilul în neerlandeză) sau neoplasticism a


fost un stil, sau mișcare, de artă în anii 1920 originar în Țările de Jos.

Artiștii care făceau parte din mișcarea de Stijl au vrut să exprime un nou ideal utopian, al armoniei
și al ordinii spirituale. Ei suportau abstracția pură în artă, și universalitatea prin reducerea la
elementele esențiale a formei și a culorii — adică, simplificau compozițiile visuale la linii sau
forme doar în direcțiile verticale și orizontale, și foloseau doar cele trei culori
primare: roșu, albastru și galben, în afară de alb și negru.

Filosofia neoplatonică a matematicianului M. H. J. Schoenmaekers, care a inventat


termenul neoplasticism, a influențat semnificativ mișcarea de Stijl.

Piet Mondrian, artistul cel mai bine cunoscut a mișcării, a publicat Manifestul Neo-
Plasticist în 1920. Pictorul Theo van Doesburg a publicat un jurnal numit De
Stijl între 1917 și 1928, propagând teoriile mișcarii. Alți artiști de Stijl includ pictorul George
Vantongerloo și arhitecții J.J.P. Oud și Gerrit Rietveld.

Lucrările mișcării de Stijl au influențat stilul Bauhaus și Stilul Internațional în arhitectură, în afară
de diverse stiluri de modă și design interior

23.1. Metopele si frontoanele exterioare ale Partheonului au fost realizate de sculptorul grec

Fidias

Partenonul este un templu în stil doric, alcătuit dintr-o "cella", în care era păstrată statuia zeiței
Atena, din pronaos și "opistodom" (tezaur), întregul edificiu fiind înconjurat de coloane.

Construit din marmură de Pentelic[1], Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias
și de colaboratorii săi.

Statuia zeiței, opera lui Phidias, înaltă de 12 m., era realizată din aur și din fildeș; frontonul de
răsărit reprezenta nașterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon și Atena pentru
stăpânirea Aticii.

Metopele înfățișează lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiți și centauri și luptele atenienilor
cu amazoanele.

În interiorul "cellei", o lungă friză reprezintă procesiunea panateneelor.

Cele mai multe din sculpturile Partenonului se păstrează azi la British Museum.

23.2. Mitropolitul Anastasie Crimca a initiat o scoala de miniaturisti la manastirea Dragomirna

-Cele mai vechi manuscrise păstrate până acum au însemnările dedicatorii2 (ale mitropolitului
Anastasie Crimca pentru mănăstirea Dragomirna), din anul 1609.
Împlinirea a 400 de ani de la prima atestare documentară a scriptoriului și a 380 de ani de la
săvârșirea din viață a mitropolitului Anastasie Crimca, au oferit ocazia obștii de astăzi a mănăstirii,
cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, să organizeze,
în perioada 20-23 iulie 2009, un simpozion științific internațional, închinat ctitorilor. Data începerii
simpozionului (ziua sfântului prooroc Ilie, potrivit calendarului creștin ortodox) nu a fost
întâmplătoare, numele de mirean al mitropolitului Crimca a fost Ilie.
În continuare, ne propunem să reținem atenția asupra unor aspecte cu privire la evoluția
spectaculoasă a cercetării manuscriselor acestei școli, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și
până astăzi, aspecte abordate, desigur, și în cadrul simpozionului

23.3. Mai multe tablouri cu tema „Floarea Soarelui” au fost pictate de Vincent van Gogh

-Numele lui van Gogh a devenit pentru totdeauna asociat cu cel al florii soarelui; artistul ii scria
lui Theo: „floarea soarelui imi apartine, intr-un fel”.

Floarea avea o semnificatie deosebita pentru el: galbenul simboliza prietenia si speranta, in timp
ce floarea in sine exprima gratitudinea.

Acest tablou este probabil cel mai renumit din seria de tablouri reprezentand floarea soarelui create
de Vincent in august si septembrie 1888.

Initial, artistul le-a creat in ideea de a-si decora studioul din Casa Galbena din Arles. Mai tarziu
insa a decis ca rolul lor sa fie acela de a decora camera de musafiri pregatita pentru Paul Gauguin,
a carui sosire o anticipa cu atat de mult entuziasm. Vincent trebuia sa picteze rapid: „Lucrez la fel
in fiecare dimineata, de la rasarit pana tarziu”, scria artistul, „caci florile se ofilesc atat de
repede.”

24.1. In picturile murale egiptene predomina frizele orizontale

-Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de
pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în frize pe toată suprafața
peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogată, de la scene din viața cotidiană (petreceri,
dansuri, întreceri sportive) până la ritualuri de cult sau de înmormântare.

Personajele sunt statice sau surprinse în diferite mișcări în funcție de acțiunea desfășurată. Se
încearcă o încadrare în peisaj și chiar o așezare pe etaje a personajelor (perspectivă etajată) pentru
a sugera adâncimea. Linia neagră conturează accentuat formele, culorile sunt așezate în pete
uniforme, fără nuanțări care să dea impresia de volum.

În perioada Regatului de Mijloc se observă apariția unor elemente simbolice sau magice și
diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lângă culorile primare, complementarele,
contrastele de închis-deschis și griurile colorate. În perioada Regatului Nou, când fresca ocupă
locul dominant în decorarea templelor, mormintelor și palatelor, se observă o modificare a
culorilor care devin mai transparente, chiar nuanțate, ceea ce conferă o picturalitate nemaiîntâlnită
până acum

24.2. Raccourciul a fost utilizat in picture „Hristos mort” de catre Andrea Mantegna

24.3. Lucrarile pictorului Ilie Boca sunt influientate de expressionism

25.1. Statuia zeitei Athena Promachos a fost realizata pentru templul Parthenon

25.2. Cel mai expresiv portretist al Barocului este considerat a fii Rembrandt.

25.3. Fata de stilul Art Nouveau , stilul art Decco succeed.

Art Deco este o abreviere pentru expresia din franceză denumind Expoziția internațională
de Arte Decorative și industriale moderne, care a avut loc la Paris în 1925 (Exposition
Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes), respectiv desemnând o mișcare
artistică a începutului secolului 20 în artele decorative, care a crescut ulterior în amplitudine și
importanță, influențând ulterior semnificativ arhitectura, sculptura, moda, decorările
interioare și artele vizualepentru un sfert de secol. Deși mișcarea a primit un nume doar în 1925,
oscilând între mult mai cunoscutul atunci Style Moderne și acela de Art Deco, când era deja
puternică conturată și definită, originea sa se găsește în perioada apogeului și a declinului mișcării
artistice Art Nouveau, care a fost perioada așa-numită în Franța, La Belle Époque.
Considerând stilul mișcării, produsele, artefactele, clădirile și influențele sale, durata temporală
maximă a Art Deco a cuprins perioada dintre anii 1912 - 1940, cu diferite încercări ulterioare de
revitalizare în anii postbelici 1950 și 1960, care au fost în mare parte nereușite, cu excepția
recunoașterii valorii excepționale a mișcării artistice propriu-zise și a influenței sale asupra celei
de-a doua jumătăți a secolului 20.

26.1. In perioada arhaica a sculpturii grecesti „Korele” infatisau femei tinere cu siluete zvelte.

- Sculptura in epoca arhaica este mai conventionala in ce priveste reprezentarea figurilor masculine
si feminine, numite Kouros si respectiv Kore. Acestea erau sculptate intr-un bloc masiv de piatra,
figurile erau reprezentate in aceeasi pozitie frontala, cu piciorul stang adus inainte, parul bogat,
buzele pline, ochii migdalati si un suras intiparit pe chip, asa-numitul „suras arhaic”. Barbatii sunt
reprezentati nud iar femeile intr-o imbracaminte drapata bogat, tinand in mana o pasare, o floare
sau un obiect. O particularitate a sculpturii si a arhitecturii grecesti este policromia, pictarea
suprafetelor de piatra ale monumentelor si statuilor in culori vii, cu intentia de a crea o impresie
de realism.

26.2. Care simbol paleocrestin simboliza numele Mantuitorului „ICHTUS”? Pestele

- În ce privește sensul peștelui așezat în centrul mesei, știm cu toții că acesta reprezintă
simbolul lui Hristos și este evocat de literele cuvântului grecesc ichtus, ce condensează formula
Iesous Hristos Theou Uios Soter (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul)1.
Simbolul peștelui este utilizat de cele mai multe ori în perioada primară a creștinismului,
mai exact în etapa premergătoare fixării definitive a artei picturale în Sfânta Biserică. El este
întâlnit atât în Apus cât și în Răsărit. Motivul major pentru care creștinismul a folosit acest simbol
este sensul celor cinci litere grecești cuprinse în cuvântul ihtis = pește. Acest termen este alcătuit
din inițialele unei forme scurte de rugăciune pe care creștinii o rosteau frecvent în perioada
persecuțiilor2.
26.3. Tabloul „Autoportret cu ureche taiata” a fost pictat de Vincent Van Gogh

- În acest autoportret, van Gogh poartă o căciulă albastră cu blană neagră și o haină de culoare
verde, cu un bandaj ce îi acoperă urechea și care se extinde până sub bărbie. Se află într-o postură
tradițională de semiprofil iar privirea sa este ușor îndreptată spre dreapta. În spatele său se află o
fereastră deschisă, o pânză pe un șevalet cu câteva semne ce nu pot fi distinse, precum și un tablou
japonez pe panel de lemn. Acest tablou a fost indentificat ca fiind Gheișe într-un peisaj publicat
de Sato Tokyo. Aceasta denotă o influență importantă a japonismului în lucrarea lui van Gogh,
care apapre în fundalul altor portrete pe care el le-a realizat.[2] Pictura este realizată prin tehnica
impasto, în mare parte executată în plan vertical. Tonul pielii este realizat cu nuanțe de verde și
galben. Bandajul ce acoperă urechea lui van Gogh în acest tablou este o aluzie la cel mai celebru

1
Michel QUENOT, De la icoană la ospățul nupțial. Chipul lui Dumnezeu și Trupul lui Dumnezeu, trad. Lucian Dragoș,
Editura Sofia, București, p. 64.
2
Pr. Petre SEMEN, Pr. Nicolae CHIFĂR, Icoana teologie în imagini, Editura Corson, Iași, 1999,
p. 36.
conflict al său. Van Gogh a folosit o oglindă pentru a realiza autoportretele sale și de aceea mulți
cred în mod eronat că el și-a tăiat o parte din urechea dreaptă în loc de cea stângă.[3]

27.1. Pantheonul
a fost constituit in timpul impăratului Hadrian.

- Panteonul, o clădire din Roma (Italia), comandat de Marcus Agrippa ca un templu pentru toți zeii
din Roma antică, și reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr.

Care a fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete
în statul religios al Romei Antice, din secolul al VII-lea fiind transformată într-o biserică creștină.

Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu
acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie
lui Apolodor din Damasc.

Până în secolul al XX-lea, Panteonul a fost cea mai mare construcție din beton existentă în lume.
Cupola din beton este relativ ușoară, pentru că în compoziția betonului nu s-a folosit pietriș, ci
puzzolană. Puzzolanele naturale sunt minerale ușoare, rezistente la apa de mare, formate
prin sedimentarea cenușii vulcanice produse în timpul erupțiilor vulcanice bazaltice. Conțin
silice, aluminiu și oxid de fier (care îi conferă culoarea roșie), precum și var și oxid de
magneziu[1].

27.2. Arcele de triumf sunt decorate cu reliefuri istorice

- Un arc de triumf este un monument în formă de portic arcuit, cu una sau mai multe arcade,
decorat bogat cu basoreliefuri și inscripții, amplasat pe o arteră de circulație sau într-o piață, ridicat
pentru a sărbători o victorie militară (când pe sub el treceau cortegiile triumfale) sau în amintirea
unui alt fapt însemnat.

Primele arcuri de triumf au fost construite de romani în Antichitate, fiecare fiind dedicat unui
general victorios, iar modelul acestora a fost reluat în arhitectura modernă.

27.3. La inceputul sec XX a fost construita catedrala ortodoxa din Alba Iulia

28.1. In bazilicile romane aveau procese publice


- Bazilica (grec. bazilike - sală regală, lat. basilica domus) este o construcție de foarte mari
dimensiuni, de plan rectangular și în care au loc adunări publice, se desfășoară judecăți, procese,
piețe, sau târguri, ședințele Senatului. Prima bazilică a fost construită în anul 184 îHr.

În timpul creștinării, mai ales în perioada romană, termenul a început să fie utilizat în mod deosebit
de Biserica Romano-Catolică, pentru edificii religioase, biserici. Deobicei acest termen este
utilizat pentru a desemna bisericile romano-catolice foarte importante. Bazilicile sunt de două
categori: bazilici majore (basilica maior) și bazilici minore (basilica minor).

28.2. Care din urmatorii pictori poate fi considerat postimpressionist Paul Gauguin.

-28.3. Unul dintre fondatorii stilului renascentist al picturii venetiene este Jacomo Bellini

Jacopo Bellini (sau Iacopo Bellini) (c. 1400 - c. 1470) a fost pictor italian, unul dintre fondatorii
stilului renascentist al picturii venețiene, părintele unei adevărate dinastii de pictori, dintre care
menționăm pe fiii săi Giovanni Bellini și Gentile Bellini și ginerele său Andrea
Mantegna căsătorit cu fiica sa Nicolosia.

29.1. Un element specific stilului gotic este arcul trilobat.

În arhitectură, stilul gotic este caracterizat prin înălțarea zidurilor și a deschiderilor din acestea
pentru a da impresia de ridicare spre cer, impresie realizată și cu ajutorul unor coloane de sprijin
plasate în afara incintelor acoperite, precum și prin arcuri care se întretaie deasupra golurilor sub
un unghi ascuțit la partea lor superioară.

Goticul nu s-a manifestat doar în domeniul arhitecturii, ci și în cel al artelor plastice (pictură,
sculptură). Deschizătoare de drumuri a fost Statuia Sfântului Gheorghe, operă a meșterilor
clujeni Martin și Georg, prima statuie ecvestră turnată în bronz în evul mediu (comandată
la 1373 pentru palatul imperial din Praga).

29.2. Pictura murala din Catedrala Mitropolitana (noua) din Iasi a fost realizata de Gheorghe
Tatarascu

- Pictura interioară a fost realizată de Gheorghe Tattarescu.

Avându-se în vedere suprafețele mari ce trebuiau acoperite și calitatea artistica la care trebuia sa
se ajungă, experimentatul pictor bucureştean, Gheorghe Tattarescu, aflat la vârsta deplinei
maturităţi artistice, a ales ca soluție realizarea de panouri pictate şi tratarea unitară a fondului de
perete cu elemente decorative de influenţă renascentistă. Această variantă fusese aleasă, anterior,
și de Nicolae Grigorescu în pictarea bisericii catedrale de la Agapia. Formarea artistică a lui
Gheorghe Tattarascu și curentul artistic al vremii au fost hotărâtoare asupra lucrării”.

Interpretând canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arată deschis influenţelor picturii


occidentale, pe linia noutăţilor căutate de pictura bisericească românească în sec. al XIX-lea. Atât
în realizarea celor 4 scene biblice de pe bolţile navei centrale cât şi în zugrăvirea chipurilor de
sfinţi, precum şi în alcătuirea compoziţiilor decorative, peste 250 de panouri pictate si compoziții,
se resimte influența neoclasicismului de factură italiană, pe care artistul îl cunoscuse în anii de
studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizează, astfel, un echilibru între pictură şi stilul
arhitectonic, ambele tributare artei occidentale.

Pe peretele stâng, în zona superioară stranei, spre catapeteasmă, Tattarescu își schițează, cu linii
fine, monocrome, un autoportret disimulat în ornamentica peretelui. Astfel, el își semnează discret
opera precum zugravii de biserici din vechime.

29.3. Cine a fost initiatorul miscarii futuriste? Filippo Tomasso Marinetti

30.1. Mozaicul pavimentar a fost folosit de romani pentru a decora pietele publice

30.2. Primul pictor care s-a declarant realist a fost Gustave Courbet

30.3. Care dintre ordinele grecesti a devenit standard in cladirile publice romane doric

Spre deosebire de coloana ionică și cea corintică, coloana dorică stă direct pe stylobat, neexistând
între acestea nicio treaptă intermediară.

Coloana se subțiază în sens ascendent și este prevăzută, în secțiune transversală, cu niște adâncituri
concave semirotunde, numite caneluri. Coloanele se termină prin capitelele cu decorația
specifică, cea mai simplă dintre toate ordinele grecești

Ordinul doric este cel mai simplu dintre toate celelalte ordine grecești.

31.1. Elementul central al castelului medieval in perioada romanica era donjonul


Donjonul [dɔ̃ˈʒɔ]̃ (din franceză donjon) este turnul cel mai înalt al unei cetăți, care are rolul de a
servi ca punct de observație, de loc de tragere și de ultim refugiu dacă restul cetății a fost ocupat
de inamic.

El este turnul principal, bine întărit, al unei fortificații medievale, al cărui rost de ultim punct de
refugiu în cazul unui asediu îndelungat, era obligatoriu dublat de funcția sa locativă, servind în
general și ca reședință a stăpânului (seniorului) castelului.[1][2]

Turnul-donjon se prezenta ca o construcție unghiulară sau circulară, dezvoltată în special pe axa


verticală, de regulă cu forma parter și două-patru etaje. Pereții puteau atinge grosimi de 2,5 – 4 m,
așa cum este cazul donjoanelor rezidențiale normande, în masa de zidărie fiind prevăzute scări sau
culoare de acces.[3] Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite.[1]

Interiorul era divizat în mai multe nivele tăvănite sau boltite (pentru a se evita riscul incendierilor),
care se succedau deasupra unui parter orb, cu rol de pivniță. Intrarea se făcea cu o scară mobilă, la
unul dintre nivelele superioare, fie cu acces direct dinspre exterior, fie prin intermediul unui corp-
anexă. În acest fel, turnurile erau capabile să opună adversarilor un masiv de zidărie cu pereți
verticali și netezi, rezistent în fața artileriei epocii, precum și a tentativelor de incendiere,
îndeplinind o sarcină de apărare esențialmente pasivă.[1][3]

Donjonul a apărut de la sfârșitul secolului al XIII-lea, perioada sa clasică fiind aceea a secolului al
XIV-lea. Ultimele au apărut în secolul al XV-lea, chiar și în ambianța orașului. Folosite de către
nobili, fără vreo restricție, au sfârșit prin a fi asimilate și de către patriciatul orășenesc.[1]

31.2. Arta bizantina urmeaza artei romane

Istoria artei bizantine se desfășoară între secolele al VI-lea - al XV-lea, de la domnia lui
Iustinian până la cucerirea Constantinopolului. Reanimarea vieții urbane, progresele economice
datorate diverselor rute pe care s-a practicat comerțul, latura profund religioasă impregnată în
mentalul colectiv și tendința spre o viață luxoasă a antrenat societatea bizantină în crearea unui
stil propriu, caracterizat prin abstractizare și simbolizare.

Arta bizantină a avut rol didactic și de înălțare a sufletului datorită legăturii cu creștinismul.
Ilustrarea acestora în toate cele trei domenii - arhitectură, sculptură și pictură - s-a restrâns la
redarea figurilor umane și a acțiunilor strict necesare. Lipsește situarea lor în ambianță, dar
predomină sinteza și simbolismul.
Pictura bizantină s-a axat pe redarea figurilor umane. Sub influența fenomenului religios, s-au
format prototipurile ideale, imaginile fiind în mare parte asemănătoare. Meșterii bizantini au
deprins tehnicile folosite în pictura timpului, spiritul lor creator a fost subevaluat din start, motiv
pentru care aceștia au fost anonimi.

31.3. Biserica Manastirii Voronet este ctitorita de domnitorul Stefan cel Mare

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval
construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se
află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea
constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost
ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte
dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare
măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat
adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este
vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o
deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat
construcției o mare strălucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul
2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675 și fiind formată din 4 obiective:[2]

 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și având codul SV-II-m-A-
05675.01;
 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.02;
 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și
 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.04.
32.1. Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol a fost construita in timpul Imparatului Constantin
cel Mare

Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-
un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-leaîn 415, biserica a fost din nou arsă, în
timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I.
Era foarte importantă pentru ortodoxia timpurie și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu
de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, coloanele de marmură și acoperișul
sunt de o mare importanță artistică. Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede
că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” (Solomon, te-am depășit!).

Sfânta Sofia este de fapt o bazilică cu cupolă, planul bazei fiind tot cel bazilical.

Pe dinafară are aspectul unui dreptunghi (aproape pătrat) de 77 x 71,70 m. În față are un atrium,
un exonartex și un nartex de mici proporții față de restul clădirii. Interiorul e împărțit într-o navă
centrală, mai mare, și alte două laterale mai mici, peste care se ridică galeriile în două etaje. Atenția
e atrasă de marea cupolă centrală de deasupra navei centrale, încadrată de două semicupole și șase
cupole mai mici. Cupola centrală e o adevărată minune arhitectonică, atât prin mărimea ei
(diametrul de 31 m), cât și înălțimea la care e ridicată (54 m), datorită căreia pare suspendată în
văzduh, luminată de cele 40 ferestre de la baza ei.

Catedrala era o construcție remarcabil de mare, doar cu câțiva centimetri mai mică decât domul
Panthéonului din Paris, una dintre cele mai mari clădiri. Domul ei era cel mai mare de acest fel,
doar domul Bazilicii Sfântul Petru din Roma, construită în secolul al XVI-lea, a întrecut
imensitatea ei.

Se spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe
a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia
de Constantinopol.

Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei
Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia
către Biserica Ortodoxă.

Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată
în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge
a sultanului.

Este locașul cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în


general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar
prin dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și posterității
puterea Imperiului Roman de Răsărit și a împăratului său preacredincios. Biserica a devenit un
prim simbol al măreției creștinismului în acea parte de lume unde el s-a născut, un tezaur neprețuit
pentru strălucitorul Constantinopol.

32.2. Cand a aparut in arta curentul numit realism? In sec XIX

Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relația dintre artă și realitate.
Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și reflectarea ei
veridică, obiectivă în creație.

Realismul a avut un impact major în epocă, în special asupra romanului și în dramaturgie. Una
dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor
dintre om și mediu, dintre individ și societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în
diferite culturi și epoci istorice.

32.3. Trecerea de la arta medievala la cea renascentista este marcata in pictura de Giotto

33.1. Pictura egipteana murala este realizata in tehnica frescei

Pictura Egipteana
Pictura egipteana are rolul de a decora interiorul templelor , al palatelor si al mormintelor . Pictura
se confunda la inceputurile artei egiptene cu relieful . Treptat , pictura murala capata o amploare
speciala si ia locul reliefului . Se practica tehnica frescei , iar scenele sunt asezate in frize pe toata
suprafata peretelui de la sol la tavan .
La fel ca arhitectura si sculptura, si pictura egipteana era subordonata unei ideologii religioase sau
politice. Ca atare, trebuia sa respecte traditia si canoanele respective. Uneori pictorul si-a permis
unele derogari de la traditionalele canoane. Dar o perpetua evadare, artistul a cautat-o si a gasit-o
in perfectiunea executiei. Si aceasta este ceea ce constituie farmecul artei egiptene. Desi integrat
in categoria mestesugarilor, artistul se bucura totusi de o oarecare consideratie mai ales ca facea
parte din randurile scribilor. Adeseori pictorul era o persoana foarte culta; unii pictori au cultivat
cu succes si poezia. Dar cu toata preocuparea propriu-zis estetica in practica artei sale, pictorul nu
uita scopul utilitar religios al artei sale .
Ca in cazul reliefului , tematica este foarte bogata , cu scene variate din viata cotidiana ( banchete,
dansuri , intreceri sportive , diferite ocupatii etc.) . Functioneaza legea frontalismului si uneori
hieratismul . personajele sunt statice sau surprinse in diferite miscari in functie de actiunea
desfasurata . Se incearca o incadrare in perisaj si chiar o asezare pe etaje a personajelor pentru a
sugera adancimea . Desenul este precumpanitor , linia neagra contureaza accentuat formele ,
culorile sunt asezate in pata uniforma , fara nuantari care sa dea impresia de volum . ca si la relief
, se observa o diferenta intre simplitatea si schematismul reprezentarilor umane si corectitudinea
si multimea detaliilor in redarea animalelor .
In Regatul de Mijloc se observa aparitia unor elemente simbolice sau magice si diversificarea
paletei cromatice , folosindu-se , pe langa culorile primare , complemetarele ,
Contrastele de inchis-deschis si griurile colorate .
In Regatul Nou , cand fresca ocupa locul dominant in decorarea templelor , mormintelor si
palatelor , se observa o modificare a culorilor care devin mai transparente , chiar nuantate , ceea
ce confera o picturalitate nemaiintalnita pana acum .
33.2. In centrul planului urbanistic roman se afla forumul

Forumul Roman (în latină: Forum Romanum, deși romanii îl numeau de obicei Forum
Magnum sau doar Forum) a fost principala piață publică din Roma, ca atare centrul civilizației
romane. Situat între colinele Capitolină și Palatină, forumul găzduia un mare număr de
monumente și edificii publice, fiind centrul activităților politice, comerciale, religioase, festive,
juridice etc. Era de asemenea nodul rețelei de drumuri construite de romani, fiind străbătut de Via
Sacra și punct de origine pentru Via Appia. A fost fundalul multor evenimente
istorice. Cezar, August și Traian au construit piețe adiacente, cunoscute drept Forumurile
Imperiale.

33.3. O lucrare reprezentativa a lui Sandro Boticelli este nasterea venerei

34.1. Tehnica sfumato a fost introdusa in pictura renascentista de Leonardo da Vinci.

Sfumato este un termen, folosit pentru prima dată de Leonardo da Vinci, desemnând o tehnică
folosită în pictură care suprapune multiple straturi translucide de culoare ce sunt aplicate în tușă
extrem de subțire, asemănătoare tușei de culoare folosită în acuarelă, pentru a reda senzația de
formă, volum și adâncime.

Termenul de sfumato se mai poate referi, în particular, la o modalitate de amestecare, respectiv


de tranziție a culorilor, atât de fină încât nu se poate distinge vreo zonă de trecere de la o culoare
la alta.
În limba italiană cuvântul sfumato înseamnă amestecat, având conotații legate de
adjectivul fumegos, corespunzător substantivului fum. Leonardo da Vinci descria tehnica folosită
și etichetată de el sfumato ca fiind “fără linii sau delimitări, în maniera fumului sau a a unei
imagini nefocalizate.”

34.2. Coloanele templului Parthenon apartin stilului architectural doric

Partenonul este un templu în stil doric, alcătuit dintr-o "cella", în care era păstrată statuia zeiței
Atena, din pronaos și "opistodom" (tezaur), întregul edificiu fiind înconjurat de coloane.

Construit din marmură de Pentelic[1], Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias
și de colaboratorii săi.

Statuia zeiței, opera lui Phidias, înaltă de 12 m., era realizată din aur și din fildeș; frontonul de
răsărit reprezenta nașterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon și Atena pentru
stăpânirea Aticii.

Metopele înfățișează lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiți și centauri și luptele atenienilor
cu amazoanele.

În interiorul "cellei", o lungă friză reprezintă procesiunea panateneelor.

34.3. Titian a fost considerat in perioada renasterii pictorul official al Venetiei

Tiziano dezvoltă un stil personal al culorilor, care veneau aplicate în mod rapid, câteodată
imprecis, fără desene pregătitoare: rezultatul este o expresivitate directă, figurile sunt mai vii și
reale. Este unul din cei mai prestigioși portretiști și cu siguranță cel mai influent. Adesea introduce
accesorii, un câine sau un instrument muzical, iar atitudinea personajelor sale este foarte naturală.
Femeile reprezentate sunt frumoase și senzuale, cu păr lung care cade pe spinarea nudă, într-un
cadru simbolic sau alegoric. Pictura "Venus la oglindă" demonstrează ce efect coloristic reușește
Tiziano să obțină folosind o paletă de culori redusă. Cu acest tablou, Tiziano participă la o
dezbatere pe tema artei: muzica ar trebui să fie de același rang și de aceiași importanță pentru om
ca frumusețea vizuală, reprezentată de artele frumoase.

35.1. Canonul celor 7 capete a fost elaborat de sculptorul Policlet

A trăit în sec. V î.e.n. şi se impune ca un model în epoca sa. Spre deosebire de celebrii săi
contemporani Praxitele, Fidias sau Lisip, care-şi alegeau ca personaje figuri mitologice, Policlet a
manifestat o statornică preferinţă pentru om, atenţia sa îndreptându-se cu predilecţie spre
învingători ai jocurilor olimpice. A reuşit ca nimeni altul să surprindă trecerea de la adolescenţă la
maturitate.

Dintre sculpturile care i se atribuie cu certitudine (copii romane în marmură după originalele
turnate de Policlet, mai ales din bronz, şi pierdute în totalitate) se cuvin
citate: Heracle (c.440), Hermes (după 440), Amazoană rănită (430), Diadoumenos (Tânăr cu
cunună) şi Doryphoros (Purtătorul de lance); statuile sale se remarcă prin echilibrul proporţiilor,
liniştea interioară şi postura lor degajată.

Reprezentări ale statuii criselefantine (din aur şi fildeş) a Herei din Heraionul din Argos au ajuns
până la noi prin intermediul surselor numismatice care au confirmat descrierea făcută de Pausanias.
În Canon, una din primele scrieri de teorie a artei din lumea antică, Policlet dezvăluie secretul
proporţiilor statuilor sale, observarea atentă a naturii modelelor. Prin stilul profund original, prin
influenţa exercitată asupra statuaricului grec, Policlet îşi înscrie numele alături de marii sculptori
din Antichitate. O serie de creaţii ale sale sunt atribuite de istoricii de artă lui Policlet cel Tânăr,
sculptor care şi-a desfăşurat activitatea între 400 – 360 î.e.n.

35.2. Lucrarea „Extazul Sfintei Tereza” apartine sculptorului grec Bernini

Bernini este cel mai important sculpoti din perioada baroc. In aceasta lucrare realizeaza un
specatcol coplesitor de lumina, si miscare. Ingerul este pe cale sa o strapunga pe sfanta cu sageata
iubirii divine iar aceasta cade intr-un somn adanc.

35.3. Un reprezentant essential al primei expozitii considerate ca promotoare a curentului Fauvism


este Henri Matisse.
Fauvismul[1] (un franțuzism care se citește [ pron. fo-vism]) a fost un curent formalist
în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori
violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă.

În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori - Henri Matisse, André
Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet - expun tablouri care
șochează prin violența exploziei de culori. Criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul
dintre culorile pure ale acestor pânze și două busturi în stil clasic expuse în aceeași sală, exclamă:
"S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice" (în franceză: fauves = animale sălbatice).
Expresia a prins și, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă nașterea unui nou
current

36.1. Trasaturile arhitecturii gotice ecleziale sunt ziduri subtiri si inalte, ferestre mari- cu vitralii.

36.2. Parvu Mutu (zugravul) a fost pictor bisericesc roman

36.3. Lucrarea „Juramantul Horatiilor” a fost realizata Jacques Louis David

David sprijină compoziția tabloului pe anatomia rațiunii de stat și a rațiunii inimii: în planul stâng,
frații Horațiu sunt înălțați de patriotism și de dorința de a învinge, în dreapta sora lor înlăcrimată
la gândul că îi va pierde fie pe frații ei, fie pe iubit. Această opoziție se transpune grafic în
exprimarea valorilor lumii masculine printr-o linie dreaptă, iar printr-o linie rotunjită –blândețea
feminină și înclinația spre emoție.

Geometria compoziției este ceva cu desăvârșire nou: punctul central se găsește în locul în care se
intersectează mâinile intinse și sabia lui Horațiu, iar grupurile figurative sunt în mod distinct
împărțite.

Caracterul novator al Jurământului Horațiilor prezentată la Salonul din anul 1785 a trezit
surprinderea și entuziasmul publicului. Maiestria idealului antic interpretat de David a introdus
pictura secolului al XVIII-lea într-o nouă epocă.

37.1. Cine a publicat primul sau manifest al Suprarealismului? Andre Breton

37.2. Pictorul Ion Andreescu s-a intalnit la Barbizon cu Nicolae Grigorescu

Școala de la Barbizon a reunit un grup de pictori francezi la mijlocul secolului al XIX-lea.


Numele vine de la mica localitate Barbizon situată la sud de Paris, în apropierea pădurii
din Fontainebleau (departamentul Seine-et-Marne), care devine locul preferat de întâlnire și de
creație al artiștilor, devenind astfel leagănul unei școli de pictură. Membrii fondatori ai acestei
școli au fost Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet și Charles-
François Daubigny, la care se alătură încă un mare număr de alți artiști, printre care și Nicolae
Grigorescu. Ca rezultat al operelor lor, peisajul francez se înnobilează. La influența
peisagiștilor olandezi și englezi, artiștii barbizonieni situează în prim-plan pictura de atmosferă,
renunțând în mare parte la stlul clasicist.

37.3. Sala gotica din Iasi se afla in Sf trei Ierarhi.

In anul 1634, dupa un lung sir de domnii nefericite si de evenimente dramatice, pe tronul Moldovei
a ajuns marele vornic Vasile Lupu, boier intelept si luminat, iubitor de frumos si mai ales iubitor
de credinta. Anii domniei sale (1634 - 1653) vor insemna prima mare epoca de cultura a Moldovei.
In spiritul traditiei marilor voievozi musatini de odinioara, Vasile Lupu si-a inaugurat domnia prin
zidirea unei biserici, care avea sa fie fara pereche: "Sfintii Trei Ierarhi" sau "Trisfetitele" de la
Iasi.

Deasupra usii la intrarea din partea sudica a bisercii se afla pisania ctitorului Vasile Lupu: "Cu
voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Suh, iata eu, robul stapanului
Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si inchinator al Treimei, Io,
Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei, si cu Doamna noastra
Tudosca si cu daruitii de Dumnezeu copii Ioan Voievod si Maria si Rucsandra, am zididt
aceasta sfanta ruga in numele Sfintilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan
Gura de Aur. Si s-a sfintit cu mana Arhiepiscopului Varlaam la 7147, mai 6."

Jefuita si arsa de navalitori din est (1650) si din nord (1686), zguduita de cutremure (1711, 1781,
1795, 1802), biserica va astepta ridicarea din umilinta pana dupa Razboiul de Independenta (1877).
Lucrarile de restaurare se vor efectua in anii 1882 - 1887 (arhitectura) si pana spre 1898 (pictura
si reamenajarea interiorului), resfintirea locasului facandu-se in 1904, sub domnia regelui Carol I.
Cladirea in care se afla Sala Gotica a fost inaltata de Vasile Lupu, fiind restaurata de mai multe
ori, ultima data in 1960. Sarbatoare a artelor, biserica Trisfetitelor se inscrie in istorie ca o autentica
vatra de cultura si spiritualitate. Dupa ce in 1641 Iasul primea cu evlavie moastele Sf. Cuv.
Paraschiva, in 1642 aici se desfasura Sinodul care a adoptat celebra Marturisire de credinta
ortodoxa a mitropolitului Petru Movila, iar in 1645 in biserica Sf. Trei Ierarhi era uns patriarhul
Ierusalimului.

Majoritatea elementelor ambiantei interioare, lucrate intre 1889-1890 la Viena si Paris, au fost
donate de regele Carol I si regina Elisabeta. Scaunele domnesti si arhieresti, pupitrele etc. din bronz
aurit cu insertii de email si fildes inlocuiesc piesele de altadata sculptate in esente de lemn exotic
la Istanbul. Tot din bronz aurit sunt si candelabrele actuale, infrumusetate cu oua de strut si care
inlocuiesc pe cele precedente, din argint, disparute inainte de restaurare.

Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domnesti si tiparnita instalata aici, in
care se imprima la 1643 "Cartea romaneasca de invatatura", sunt dimensiuni care adauga Trei
Ierarhilor pe langa numele de "Manastire a Patriarhilor" si pe acela de "Manastire a dascalilor",
denumire confirmata si de istoria invatamantului romanesc din veacul al XVIII-lea. Implinind
vocatia universala a Bisericii dreptmaritoare, acest focar de spiritualitate romaneasca va fi si
punctul de plecare a luptei de eliberare a Greciei, in 1821.

Din curtea Manastirii Trei Ierarhi s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru
Ipsilanti care a prezentat o Proclamatie (28 februarie 1821) in care afirma obiectivele Eteriei, in
lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.

Din luna iulie 1994, biserica s-a redeschis ca manastire avand viata de obste si slujbe zilnice.

38.1. Cel mai valoros gen al sculpturii romane este portretul.

38.2. Palatul culturii din Iasi a fost construit in sec XX.

Stilul palatului este neogotic, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior. Aripile cu
ieșindurile semicirculare au fost retrase și împodobite la fronton cu statui de arcași ce stau de strajă,
iar pe laterale s-au construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face
printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute.
Elemente de interes turistic sunt: „Sala gotică”, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un
„bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sala Voievozilor” se află la etaj și conține,
în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află
„Sala Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din turnul
cladirii. Avand diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentand cele 12
zodii. Cate doi plaiesi, in costume nationale, zugraviti pe zidul turnului, stau de straja, incadrand
ceasornicul, dupa modelul ostenilor pictati la castelul Peles. Atat vitraliile, cat si crenelurile, in
forma de cruce ale turnului, erau luminate electric in cursul noptii. Carillonul ceasului este un
sistem de clopote acordate, o replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental.
Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii"[4], amintind acum
nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si "Unirea cea mare" din 1918. Melodia este inregistrata
pe un tambur cu 69 stifturi.

Legenda spune că în proiectul inițial erau prevăzute 365 de camere, dar construcția are 298 încăperi
cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. La fațadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36 în
ogivă și două rânduri de baghete.[5][6]

La etajul I, la fațada centrală, se află „Sala Voievozilor”, cu picturi în stilul frescelor medievale
din ctitoriile Moldovei, așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan
Dimitrescu și de elevii săi. Tot la etajul I se află sala „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost
executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași ca elev al Liceului
Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor Români” din cartierul Galata
și rețeta unui ciment special, care imită perfect culoarea și sunetul lemnului de stejar.

Iași, Palatul Culturii

Până în 1955, aici a fost sediul Tribunalului Județean, dotat cu mobilier confecționat la „Casa
Maple” din Londra. Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea
război mondial drept cazarmă a trupelor germane și ulterior, sovietice. Începând din anul 1975,
planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oțel, lucrare
parțial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de boltă, noul
planșeu a susținut monumentul, fiind afectate în schimb, planșeele de la etajul I, zidăria,
ornamentele și stucaturile

38.3. Autoportretul Un zugrav a fost pictat de Stefan Luchian

Un zugrav se remarcă prin dramatismul expresiei măcinate de boală precum și prin determinarea
ce transpare din privire și atitudine, de continuare și desăvârșire a operei artistice pentru care era
convins că s-a născut.[64] Lucrarea oglindește nu numai propria-i suferință, ci și condiția grea a
artistului în societatea burgheză, tabloul reușind să exprime un tragism necunoscut până atunci în
portretistica românească. Autoportretul realizat în anul 1908, care astăzi se află la Muzeul de Artă
din Cluj sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din viața
sa zbuciumată, încercări pe care le-a depășit prin încrederea pe care a avut-o în artă.[64]

39.1. La Manastirea Dealu se afla capul domnitorului Mihai Viteazul, primul intregitor de tara.

39.2. Folosirea evidenta a clar-obscurului in picture este specifica in perioada barocului.

Barocul
Imprejurarile care favorizeaza aparitia barocului apartin la trei categorii diferite. Unele de
oridin istoric, altele de ordin psihologic si cele de al treilea de ordin estetic.

In prima jumatate a secolului al XVI-lea are loc Reforma, care are consecinte imense in toate
domeniile spirituale. Una din cauzele care au provocat-o a fost paganizarea oamenilor, insotita de
o relaxare a moravurilor si o slabire a credintei adevarate. Dusmanii catolicismului promovau
desfraul si senzualitatea.
Existenta bisericii romane se gasea in mare primejdie. Papii, cardinalii, marii demnitari se vad siliti
sa reactioneze, determinand convocarea consiliului de la Trento (1545-1563), menit sa fixeze
normele sanatoase si morale ale catolicismului. Rezultatele sunt vizible in miscarea numita
Contrareforma.

Se interzicea artistilor si clientilor lor apartinand lumii religioase introducerea unei idolatrii
pagane, inadmisibile, in lacasul lui Dumnezeu, a unui desfrau de imaginative. Consiliul decreteaza
deci alungarea din tablourile si compozitiile destinate clerului a tot ce putea destepta ganduri
profane si rascoli patimi in privitor.
In operele de arta intalnim adesea nevoia adanca si chinuitoare de a se imagina aievea tot ce
constituie viata martirilor, o predilectie pentru formele de autochinuire ascetica,
pentru renuntare la placerile lumesti. Regulile ordinului iezuit, iesit ca o alta consecinta a
consiliului, influienteaza in acelasi sens arta vremii. “Stilul iezuit” va fi astfel una din formele
curente ale artei barocului.
Cauza de ordin esteti se refera la faptul ca dupa formele armonioase ale Renasterii, sa asistam la
transformarea lor in elemente exagerate de care se va servi adesea barocul.

Barocul se naste in Italia si se raspandeste in restul Europei. Arhitectura devine din nou arta
dominant. Monumentele de forme grandioase apar ca un simbol al fortei dominatoare a papilor
sau a suveranilor cu o putere absoluta.

Numele de baroc i s-a dat abia in secolul al XVIII-lea, cand se merge ape stilul clasic si e de
origine spaniola, iberica sau portugheza. Cuvantul desemneaza o perla imperfecta, asimetrica, la
fel fiind si liniile stilului baroc. La inceput denumirea avea un sens peiorativ, asa cum s-a intamplat
si cu cea de gotic.

Sculptura si pictura ajung arte ajutatoare arhitecturii, coboarte la rolul de arte decorative. Tendinta
de a crea iluzii, de a mistifica pe privitor, devine o norma generala.

Subiectele tratate de artisti sunt cele in care sentimentul de patos, de credinta suprema domina.
Gesticulare exagerata, poze si atitudini violent-excentrice, ori teatral-dramatice, langoare,
contrasteaza cu linistea nobila din operele Renasterii.

Irealismul se opune in baroc traditionalismului si naturalismului Renasterii.

In pictura, curentele care domina sfarsitul sec. al XVI-lea si inceputul sec. al XVII-lea
sunt manierismul, adica exagerarea pana la absurd a anumitor trasaturi si eclectismul, adica
contopirea calitatilor, uneori greu de impreunat, de la operele fruntasilor artei. Temele vor fi
varitate, mergandu-se pe mitologie, alegorie, apoteoze de sfinti sau subiecte in care intrau mari
multimi de personaje.
Acum apar Academiile, una dintre ele fiind cea fundata de familia Carracci la Bologna.

39.3 Minimalismul este un current artistic aparut sec XX

O pictură minimalistă, de exemplu, va folosi în general un număr limitat de culori și va folosi


forme geometrice simple. În sculptura minimalistă, accentul se pune pe materialele folosite
(vezi David Smith și Donald Judd). Deși mulți cred că minimalismul implică doar reprezentări
abstracte-geometrice, acestă mișcare se extinde în afara acestor limitări.

În mișcarea minimalistă, au existat trei faze importante:

Prima fază a implicat reducerea la esențial a formelor artistice. Cele mai importante contribuții la
acestă fază a minimalismului au fost aduse de constructiviștii ruși și sculptorul român Constantin
Brâncuși. Constructiviștii ruși au proclamat că simplificarea formelor a fost realizată ca să lanseze
crearea unei limbi universale a artei care să fie înțeleasă de mase. Lucrările lui Brâncuși au avut
mai degrabă țelul de a găsi puritatea formei, și au pregătit drumul artistic pentru alte abstracții ale
formei, similare minimalismului.

A doua fază a mișcării a început o dată cu lansarea unor artiști așa cum ar fi: Sol LeWitt, Frank
Stella, Donald Judd și Robert Smithson.

A treia fază, numită în general "post-minimalism", a apărut datorită creațiilor unor artiști
precum Martin Puryear[1], Tyrone Mirchell, Melvin Edwards și Joel Shapiro. Această fază include
referințe distincte la obiecte fără a avea o reprezentare directă.

40.1. In complexul de la Giseh cea mai impunatoare piramida este piramida lui Keops.
Anul constructiei:
Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C.

Locatie:
Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo.

Istorie:
“Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in
secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Una dintre primele mentionari asupra
existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de
istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida
a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator
astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem
siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii
extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat
unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.

Descriere:
Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au
supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege
din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre
“Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de
blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9
metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51
de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte
cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost
descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla
chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge
pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost
imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost
construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui
Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

40.2. Manastirea in care se afla necropola domnitorului Stefan cel Mare este Putna. este prima
ctitorie a domnitorului Stefan cel mare, ridicata in anul 1466, nu mai pastreaza planul original

Ceea ce vedem noi astazi este ctitoria lui Iacob Putneanul, are plan treflat, cu turla pe naos, alcatuita
din altar, naaos, gropnita si pronaos si rpidvor inchis. Prezinta la exterior contrafort, ocnite, ferestre
mici, cu chenar sculptat din piatra.

40.3. Albrecht Durer a fost un gravor si pictor german.