~fsf. D.

of
~
-:p ;rv ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
lnstftutul
"i~ 1
de studU
sud-est europeoe

ADRIAN
FOCH I Coordonate
sud-est europene
ale
baladei populare
romane~ti

ibliot,ca
-DQ•, ',J_

Bucure~tl 1975 EDITURA

ACADEMIEI
REPUBLICII
SOCIALISTE
ROMANIA
 ll8 ANALIZA OOMPARATIVA A SW3IECTE'IJOR POETllCE IC OMUNEl

20. ME~TERUL MANOLE (210) in versuri , i

le explica , ·
Subiectul acesta a pasionat in modul eel mai activ lumea cerceta- pretare psih
torilor, in a~a fel incit are in momentul de fata o literatura impresionanta, forma in a
fara precedent. Din pacate insa, cercetarile de pina acum nu au dat rezul- ambiguitate.
tatele scontate ~i, probabil inca multa vreme, lucrurile vor continua sa cului. Ace t•
ramina in situatia de provizorat. Sint de notat totu~i unele d~tiguri ~tiin­ ne~ti, gruziJ
tifice ferme pe baza carora se poate face un sensibil pas inainte fata de ceea balte, finla
ce s-a ~tiut pina acum. Viciul principal al cercetarilo.r a ~onstat in tentativa ~i engleze),
de a determina un unic centru genetic al textului, fapt pe care ~i 1-a reven- cere nu are
dicat aproape fiecare din popoarele care au valorificat subiectul. Cel de-al JeUn prizo
doilea viciu, tot atit de important, a fost incercarea de a judeca textu1 din ad-hoc), dee
puncte de vedere exterioare artisticului, cu toate ca ne aflam in fata unei constructiei.
opere de arta, cu finalitate ~i functie artistica. Astfel, textul a fost totdeauna enumerate
a.e_reciat in paralel cu baza sa etnografica, respectiv complexul de credinte .g_ici, la pope;
~i practici legate de ,,jert:@ zidirii". Este adevarat ca textul poetic se spri- constructo
jina pe acest complex etnografic ~i nu-~i afla dimensiunile reale decit cunos- zona, s-a f-
cind aceasta baza, insa a confunda intelesul operei de arta cu sensul etno- do indit au
grafic este o eroare. Am aratat in alta lucrare a noastra ca numai acolo eel mai aut
unae faptul artistic se autonomizeaza fata de aceasta baza etnografica e la ince
sintem in prezenta unor veritabile opere de arta. Sensul piesei nu este de Aceas
a exJ>lica sau justifica jertfa, ci de a exprima reactia con~ nn, e1 omene~ti albaneza,
fata de o asemenea jertfa 1 • sa aiba 0
Cercetarile au aratat ca complexul de credinte ~i practici legate de indt este c
,,jertfa zidirii" are o raspindire aproape generala ~i atestari care coboara versiuni tr
in timp pina ext.r em de departe. Ceea ce nu s-a observat insa pina acum caracterize
este faptul, totu~i esential, ca un asemenea complex nu poate sa se fi nascut jertfei ma x '
decit la popoare sedentare, singurele capabile sa angajeze un dialog dra- ' j ertfa loc i
matic cu pamintul ~i sa creeze o mistica a pamintului. Totul se leaga, a~a­
ii este dra -
dar, de civilizatii stravechi ~i statornice. Daca ar fi sa ne referim la sud-
estul european, trebuie sa cadem de acord ca asemenea civilizatii stravechi aceasta, p
sint reprezentate in acest spatiu de greci, traci ~i iliri, deci urma~ii acestor trebuie -a.
popoare pot revendica pe drept cuvint o contributie la geneza ~i la elabo- apropie, da
rarea subiectului. Celelalte popoare din sud-estul european s-au instalat ~i datorie.
mai tirziu peste acest fond stravechi ~i ~i 1-au asimilat. Trebuie sa aducem eterna pro
aici in discutie unele atestari ale practicilor mai vechi decit instalarea aces- nu orice fe
tor popoare in zona, spre a se vedea ca - eel putin in ceea ce prive~te ge- mele sale c
neza textelor - ele nu au nici un aport vrednic de luat in considerare. numa1 cu
rn ;erimul 8 este vorba de a aritia un.ei legfnde pe aceasta tema in textul i~i
'Mineiul lunn septembrie in legatura cu viata s m u m I an Bog lovul,
legenda elaboratii in primele secole ale erei noastre 2 ; in 1 do1le rind, Dar t oa e
este vorba de obiceiul crestin de a une in altarul biseric1 or moaste de In
~. ceea ce reprezmta o preluare e u coratii, in cadrul cre~tinismu m, dobindit
a vechii practici.
Yn strinsa legatura cu baza etnografica de care vorbeam, pe o arie impresio
mai putin intinsa se intilnesc o suma de legende - unele . in versuri, altele din regi
1 Adrian Fochi, Versiuni extrabalcanice ale legendei despre ,,jertfa zidirii", in ,,Limba ~i
literatura", 12 (1966) , p . 384.
2 Ibidem, p. 380-381, nota 1.
 ~TERUX. MANOLE

119
ln versuri ii prozii, In fine allele numai ln prozii - care detaliaza practicile,
le expJici( ii le descriu. UneJe din ele cuprind ii citeva elemente de inter-
pretare psihologicii a Jucrurilor, deci triideazii un efort vizibi! de a se trans-
forma In artii ; totuii, In cadruJ acestor legende, ceea ce predomina este
ambiguitatea etnograficl -artisticii, cu o certa predominare a etnografi-
cului. Acesta este cazul versiunilor caucaziene ale Jegendei (versiuni arme-
neiu, gruzine, oseUne, abhaze), celor mordvine, nord-europene (ruseiti,
balte, finlandeze, suedeze), celor vest-europene (germane, daneze, franceze
ji engleze), ca ji celor japoneze '· ln toate aceste Jegende, iertfa care se

ufacirtor~
cere nu are nici o le iitura cu construe oru st cu es mu m es e vorba
de un prizonier de ri1' bot, un ra uh 1fi1mu Sau unC opiJ cumpiira t
ad-hoc), deci este vorba de o }"tfii. minima pentru a riispunde necesitiitilor
..Jntr-a~ar,
construc\iei. ln acest punct al desfaiuriirii naratiunii se deosebesc versiuniJe
enumerate mai sus de ceea ce se af!a In sud-estuJ european .
l~S(fil~ ln~ta
aici, la po oare!e din sud-est, ersoana sacrificatii stii In. relatie <lirectii cu,
Zont "'1 1Ji""'-'l<-la.e~a,
cons rue oru " a ec eaza esttnu sao aecrei!Or.
s-a fiic,!''t_ pa,itl aid so tee u 1Rt •

~Imai
<to'blndit aotonomia sa functionaJa ii ii-a implinit destinu! arbstic la !"Odo!
subiect. de a fi d=it
autentic,1nl!!_sensu!
e la 1nceput oate virtualitiitile epice incl use

AceaSia lriisiitorii face ca versionile 'il!!i-e~t ~ne (neogreacii

t~nutii a~te,
albaneza, macedoromana, buJgarii, 'Srrbo-croatii, romil.nii ii maghiarii)
sa aibii o artisticii de o originalitate atlt de pregnantii,
liiclt este Clar penfru Oi'lceinva\at fiirii idei preconcepute cii toate aceste
~ce
~le
versiuni lrebuie sii se Ii niiscut lntr-o reciproca interdependenia.
c;<:rif,cterizeazii ace"!e versiuni, unindu-le lntr-un tot indivizibi!, id"-ea
j"t" maxime, adicii a necesitatii ca lnsuii constructoruJ sii pliiteascii
' jertfa locuiU;: el trebuie sii puna ln temelii!e constructiei o persoanii care
!i este dragii ; de fapt, el trebuie sii sacrifice ce are mai scump pe lomea
aceasta, propria sa so\ie. lntre pasiunea creatiei ii dragoste, meiterul

dep~ieite
trebuie sii a!eaga creatia, sacrificlndu-ii dragostea. Cazuistica pieselor se
apropie, dar ii In profunzime conflictul cornelian dintre dragoste
ji datorie. ln felu] acesta, versiunile sud-est europene dau un raspuns la
eterna prob!emii a creatiei. Creatia cere jertfii din partea creatoruJui ii
nu orice feJ de jertfii, un surogat oarecare. Ideea aceasta este dusa la ulti-
mele sale consecin\e de versiunea rmil.neasca, unde creatoruJ pliiteite nu
munai cu dragostea sa, ci si cu propria sa viata, In asa fe! lnclt la romilni
textuJ Iii traieste efectiv 'eel mai de !in sens' al destinului
ar toa1e acestea vor deve . i departe.
' ____
-.;;.::.::_..,,....
siiu artistiC:-

n anu tn urma, merite lnsemnate ln studierea acestui subiect si-a

doblndit Ion Tatoi, care a cercetat atlt baza etnografica a subiectuiui,
cit ii legendele legate de aceasta baza etnograficii, odatii cu un numar
impresiouant de variante romilneiti, ln cea mai mare parte culese de el
din regiuni ale !iirii unde subiectuJ nu fusese atestat anterior'. lntocmind

'~"' =tori•lo •u fo•t •tud;,to do noi ln '"'"'" oit•ta mai '"'

~"°''"'"
' To•to
de Ion • Talo? in 1973
E"nfi<LI> : Me?terut Manote,
pontru rum'""'""'""'" monografi, publi,.ta
Bue., 470 p.
=tori"1ulnJ
 120
AN.ALIZA COlMJpARATIVA A 1SUIBIECTEILO.R POETlCE COMUNE,

o tipologie a ace. stui material (165 variante),l f1n T.,a.lQJdisting.e nu mai

putin de 12 tipuri, ceea ce arata extraordinara ermenta}ie creatoar:e..ce a
prezidat la intocmirea versi~$fi. ~uma1 acest simplu fapt arata
Ca SU Iectul este la romam la el acasa, a pus probleme, S-a gindit asupra
lui, s-au incercat tot felul de solutii pentru a extrage din subiect tot ceea
ce putea da din punct de vedere artistic. Dar, oridte deosebiri tipologice
au putut fi determinate intre diferitele grupe de variante, materialul roma-
nesc se imparte in doua mari grupe, dupa cum iau in discutie numai soarta
sotiei me?terului ?i a me?terului insu?i. in acest fel, materialele transil-
vanene ?i banatene merg numai pe formula zidirii nevestei me?terului
(care poarta nume deosebite), in timp ce materia1e1e oltene, mun-
tene ?i moldovene adauga in final un motiv nou, al mortii me?terului
(numit totdeauna Manole), ca urmare a invidiei domnitorului sau a invi-
diei celorlalti me?teri. Moartea dramatica aJui..Mauole readuce in actuali-
t te mitul stravechi al zbor lui lui Icar. Ar exista deci dQ!!! straturi cro-
nolo ice in evo a vers1unii romanesh : un strat vechi, in care m t ereseiimi
exclus1v soarta nevestei me?terului, '.?i un strat mai nou, in care alaturi
de solutia anterioara apare ?i rezolvarea me?terului. Spunem ca primul
e un strat mai vechi, deoarece mai sta cu fata intoarsa spre etiologia etno-
grafica, in timp ce al doilea e mai nou, pentru ca a depa?it acest moment
?i a devenit autonom fata de etnografic. in afara de aceasta, .s.tratul J.Dtii
~ronuntat
!~el
ca acter rural, .in timp ce stratu a oilea un caracter
mai bine a caracterizat aceasta situatie D. Caracostea, care n-a
cunoscut insa materialele transilvanene; de aceea anscnem a1c1 pasajul
esential al demonstratiei sale, care ramine un bun d?tig pentru ?tiinta :
,,Faptul ca, potrivit tipului nostru romanesc, ea pune pe primul plan fra-
mintarea, vina ?i caderea tragica a me?teruJui nu aduce nici 0 scadere
figurii atit de duioase ?i de umane a sotiei. Soarta amindurora este nedes-
partita. Iar faptul ca totul este privit din perspectiva sfi?ierii launtrice a
me?terului da baladei orizont ?i inteles adinc" 5 • Necunosdnd materialele
transilvanene, invatatul a postulat migratiunea subiectului dinspre Bal-
cani la romani, ceea ce este infirmat de lucrarea citata mai sus a lui I on
Talo$. In ceea ce prive?te insa deosebirea esentiala dintre versiunile sud-est
europene ?i tipul mai nou al versiunii romane?ti, D. Caracostea are intreaga
dreptatea, iar interpretarea data de el este singura justa.
1ntr-adevar, toate celelalte versiuni sud-est euro ene se. o.gresc la
e iso · · · · otiel: me?terulu1 s_tlu1 mare; nicaieri nu a pare ?i moar ea
mesterului. Deci in centrul de interes af l5a'Rtdei balcamce s1 a ce e1 mag iare
s1'!1'1iguni femeii, nu a meiterului; de aceea, la bulgari de'pildii, balada se ii
nume?te caracteristic ,,nevasta zidita". Este, cum am aratat, ?i aici vorba
de sacrificiul maxim, dar intr-o interpretare $Ovaitoare inca, in sensul de
a nu fi epuizat intreaga tensiune interna a subiectului.
1n lucrarea sa, Ion Tato$ a analizat comparativ 38 de variante
maghiare, 87 bulgare, 37 sirbo-croate, 19 albaneze, S macedoromane, 4 tiga-
ne?ti ?i 192 neogrece?ti. De?i efortul de documentare depus de autor este
cu adevarat impresionant, Ion Tato$ nu a putut cuprinde absolut toate
materialele cunoscute pina acum ?i cu atit mai putin cele inedite incii,
5

D. Caracostea,
Poezia tradi/ionala Material
romana, sud-est
Bue., 1969,european
p. 220. fi forma romaneasca. Mefterul Manole, ·-
 ME'i;!TERUL MA.NOLE 121

aflate in diferitele arhive din tarile respective. Cu toate acestea, faptul de

a fi cunoscut un material mult mai bogat decit au avut la dispozitie cerce-
tatorii inainta~i face ca lucrarea sa fie mult mai nuantata ~i mai supla
decit altele, cu multe ~anse de a ramine pentru multa vreme inca o lucrare
de referinta. Analizele sale arata, fara posibilitate de replica, ca D. Cdra-
costea a avut dreptate atunci cind a caracterizat versiunile balcanice ca
fiind lipsite de episodul mortii me~terului ~i ca in aprecierea comparativa
a subiectului pe plan sud-est european trebuie sa revenim la ceea ce arata
D. Caracostea inca acum 30 ~i mai bine de ani. Aceasta este o trasatura
definitorie pentru ce aflam la unii ~i la altii. E, totu~i, de facut aici o
-completare : tipul romanesc din Transilvania se apropie eel mai mult de
versiunea neogreaca, a~ezindu-se la acela~i nivel structural ~i, probabil,
cronologic. Odata cu aceasta observatie nu se mai poate sustine, cum s-a
fa.cut pina acum, prioritatea versiunii neogrece~ti. intr-adevar, mai toti
invatatii au afirmat cu tarie prioritatea acestei versiuni, pornind de la con-
.siderente de ordin formal (extrema condensare a epicului) ~i de ordin ideo-
logic (extremul arhaism al conceptiei). Variantele transilvanene se intilnesc
la acela~i nivel de arhaism cu cele .grce_§_ti, deci tfebme sa presupunem sau
·c a imprumutul a avut loc de la unn a altl1 mtr-o penoada foartevecne, sau
a textele s-au nascut independent dfotr'=o oaza etnografica comuh~--p-re­
.exisfenta. Ton Talo~ mai consfata- o asemanare intre textele trans11vanene
~i cele grece~ti la nivelul aceluia~i arhaism (in 'frans1lvama, textul ,,se
<:olinda, alaturi de alte texte cu continut tragic, ~i in Grecia e cintat la
~intari"), interpretind just o observatie a lui M~liade, dupa
·care materialul ar fi fost ,,un scenariu mitico-ritual" 6 •

'*
in ultima vreme au fost formulate douii noi ipoteze cu privire la
geneza ~i la riispindirea subie'Ctului in sud-estul Europei. Prima este lansatii
·de cercetiitorul maghiar L . Vargyas 7 • Ea a fost combatuta indatii dupa
aparitia sa de unanimi.tatea cercetatorilor pentru caracterul sau nerealist
~i chiar ridicol. N oi in~ine am aratat ca aceastii lucrare e ,,inutilii ~i nese-
rioasii"8. Nu mai reluam aici discutia. Cea de-a doua ipoteza a fost lansata,
la numai citiva ani distantii, de cercetiitorul albanez Zihni Sako 9 • Ipoteza
:sa tinde sa mute centrul genetic al subiectului in Albania, ,,a fixer le foyer
principal du sujet de la ballade en Illyrie, et de Ia en Albanie" 10. Singurii
care nu-~i atribuisera pinii acum geneza textului ~i ciirora de asemenea nu
li se atribuise geneza erau albanezii, care, in felul acesta, reu~iserii sa se
pastreze la nivelul obiectivitatii ~tiintifice. Cu aceastii lucrare, ei comit
aceea~i gre~ealii. intr-adeviir, argumentele utilizate de Z. Sako sint foarte

6 Mircea Eliade, Maitre Manole et le monastere d'Arge~, in De Zalmoxis a Gingis-Khan,

Paris, 1970, p-:-162- 185. -
7
L. Vargyas, Forschungen zur Geschichte der Volksballade im Mittelalter. D ie Herkunft
der ungarischen Ballade von der eingemauerten Frau , !.n ,,Acta ethnographica Academiae Scien-
tiarum Hun,garicae", 9 (1960) , fasc. 1-2, p. 1-88.
8 Adrian Fochi, op. cit., p. 375.
'9 Zihni Sako, Elements balkaniques communs dans le rite de la ballade de l'emmurement,
in Actes du premier Congres international des etudes balkaniques et sud-est europeennes, vol. VII,
Littir.ature, ethnographie, folklore, Sofia, 1971, p. 857-862.
i:o Ibidem, p. 862 .