Sunteți pe pagina 1din 29

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Master Educație Timpurie

Dezvoltarea competențelor sociale și de relaționare ale copiilor preșcolari

Coordonator științific: Prof. Dr. Ecaterina VRĂSMAȘ

Masterand: Rebeca Roxana NEDELEA

București,
2017
Introducere

Am ales să studiez și să cercetez această temă deoarece consider că este de o


importanță majoră ca micuții din grădiniță să dezvolte aceste competențe. Cred că acestea se
pot forma mult mai facil la o vârstă timpurie, urmând să se performeze în anii care vor urma.
Sunt sigură că socializarea și relaționarea dintre copii se realizează mult mai ușor în grădiniță
pentru că aici este un cadru mai relaxat, care cuprinde mai mult timp de joacă, mai multe
materiale. Un alt motiv pentru care e de preferat să se realizeze în grădiniță este acela că la
această vârstă caracterul copiilor este în formare, iar aceștia sunt mult mai receptivi la sugestiile
adulților care îi îndeamnă să aibă un comportament social adecvat. Fără aceste relații copiii nu
se pot dezvolta corespunzător. Nu îi putem lăsa să se joace doar singuri deoarece își vor îndrepta
atenția numai spre propriile trăiri interioare și vor ajunge astfel să nu mai comunice.

Copiii au nevoie de relații sociale pentru că sunt ființe care trebuie să vorbească, să se
joace, să își facă prieteni, iar aceste lucruri nu le pot face de unii singuri. La această vârstă,
copiii pot lega prietenii care să dureze toată viața, acest lucru fiind posibil pentru că ei sunt
sinceri și mult mai capabili să ierte o greșeală atunci când este nevoie decât sunt adulții, din
nefericire. Cred că ar fi mult mai ușor pentru copii să interacționeze cu cei de vârsta lor dacă ar
vedea un model de relaționare la adulții din jurul său. Știm cu toții că cei mici învață foarte bine
prin imitarea comportamentului; tocmai de aceea susțin că o atitudine prietenoasă a adulților îi
va încuraja și pe ei să socializeze cu ceilalți. În momentul în care vor observa ce plăcut e să ai
prieteni, vor continua să interacționeze frumos cu mai multe persoane.

Lucrarea de față își propune să scoată în evidență importanța relațiilor sociale prin
studierea comportamentului copiilor de vârstă preșcolară și căutarea metodelor care facilitează
dezvoltarea acestor competențe. În prima parte a lucrării vor fi prezentate noțiunile teoretice
ale unor psihologi și sociologi, iar în a doua parte cercetarea și rezultatele ei. Consider că dacă
s-ar ține cont de aceste informații am putea crește copii prietenoși, fericiți și încrezători. Este
nevoie să se pună accent pe dezvoltarea relațiilor sociale la copii pentru a forma viitori adulți
cu stimă de sine care să facă față cu succes provocărilor vieții.
CAPITOLUL I: BAZELE TEORETICE

1. Nevoia de relații sociale

În ,,Ghidul practic pentru educatori- Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale


la preșcolari” Catrinel A. Ștefan și Kallay Eva definesc competența socială drept ,,abilitatea de
a manifesta comportamente adecvate și acceptate din punct de vedere social, care au consecințe
pozitive asupra persoanelor implicate și permit atingerea unor scopuri. Dezvoltarea
competențelor sociale este extrem de importantă, ea contribuind semnificativ la dezvoltarea
altor abilități, care vor facilita adaptarea copilului la cerințele mediului. Competențele sociale
favorizează interacțiunile pozitive corespunzătoare normelor culturale, în așa fel încât să
permită atingerea propriilor scopuri și în același timp respectarea nevoilor celorlalți.”
Conform definiției de mai sus, orice comportament social este rezultatul unui proces
de învățare a ceea ce este valorizat de societate; de exemplu faptul că salutăm sau ne prezentăm
persoanelor necunoscute sunt considerate modalități politicoase de a iniția o interacțiune.
Deoarece astfel de comportamente sunt adecvate, manifestarea lor va fi încurajată și ca atare
repetată în contexte similare.
Relațiile sociale se formează pe baza interacțiunii dintre indivizi, pe baza unor scopuri
și interese individuale și sociale. Nu toate relațiile dintre indivizi sunt relații sociale. O primă
formă de relație între indivizi este contactul spațial. Aceștia intră în contact unii cu alții în
diferite împrejurări, însă nu orice contact spațial duce la apariția relațiilor sociale. Numai uneori
aceste prilejuri pot conduce la formarea unor relații durabile. O altă formă de relație este
contactul psihic. Indivizii își observă reciproc caracteristicile, trăsăturile de caracter, aspectul,
preocupările. În urma acestui contact, interesul pe care îl manifestă două persoane una față de
cealaltă crește.
Pe baza contactelor spațiale și psihice se formează contactele sociale. Contactul social
constă în legătura dintre două sau mai multe persoane care realizează anumite acțiuni referitoare
la o anumită valoare. Contactele sociale pot fi de mai multe tipuri: trecătoare, durabile, publice,
private, personale, directe, indirecte, materiale. În viziunea sociologilor contactele directe și
personale sunt cele mai importante, iar absența acestora poate duce la marginalizare. În situația
în care contactele sociale sunt durabile, indivizii încep să se influențeze reciproc. Un individ
urmărește să provoace la un alt individ sau la un grup o reacție care, la rândul ei, va provoca
noi acțiuni din partea primului individ.
Interacțiunile sociale sunt mai durabile decât contactele sociale și pe baza lor se
formează relațiile sociale. Relația socială este un sistem de interacțiuni sociale dintre doi
parteneri care au la bază anumite atitudini, interese, situații. Relația socială este orientată de un
sistem de îndatoriri și obligații pe care aceștia trebuie să le realizeze. Ca să existe o relație
socială între doi indivizi, ei trebuie să aparțină aceluiași ansamblu de grup.

În ,,Ghidul practic pentru educatori- Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la


preșcolari” Catrinel A. Ștefan și Kallay împart competențele sociale în două categorii:

 Interpersonale
 Relaționare socială
 Rezolvare de probleme sociale
 Intrapersonale
Tipuri de competențe sociale Exemple de competențe
I.Interpersonale A. Relaționare socială 1. Interacționează cu ceilalți copii
prin jocuri adecvate vârstei
2. Inițiază interacțiuni cu ceilalți
copii
3. Împarte obiecte/ jucării
4. Oferă și cere ajutor
5. Își așteaptă rândul
6. Utilizează formule de adresare
politicoase.
B. Rezolvare de probleme Rezolvă conflictele prin strategii
sociale specifice vârstei
II. Intrapersonale 1.Respectă regulile
2.Tolerează situațiile care provoacă
frustrare
I. Abilități interpersonale

A. Abilități de relaționare socială

În aceeași lucrare autoarele susțin că ,,pentru preșcolari contextul în care pot fi cel mai
bine observate abilitățile de relaționare socială sunt reprezentate de situațiile de joc de la grupă
sau de acasă în compania fraților sau a altor copii. Jocul are valoarea informativă cea mai
ridicată cu privire la aceste tipuri de abilități de către preșcolari pentru că le oferă copiilor
numeroase situații de învățare și exersare a comportamentelor sociale.

1. Interacționează cu ceilalți copii prin jocuri adecvate vârstei

Jocul este principala preocupare la această vârstă și cea mai importantă sursă de învățare. ,,Prin
joc copiii învață nu numai despre regulile sociale și modul de interacțiune cu ceilalți, dar și
despre manifestarea adecvată a emoțiilor” spun autoarele Ghidului practic pentru educatori. Ele
mai susțin că ,,jocurile băieților sunt mai puternic orientate către interacțiuni fizice, implică mai
multă mișcare și presupun stabilirea unei ierarhii în grup. În schimb, fetele preferă activitățile
structurate care se desfășoară sub supravegherea adulților. Pe măsură ce copiii cresc jocurile
devin din ce în ce mai complexe, iar capacitatea copiilor de a se adapta la grup crește odată cu
vârsta.”

2. Inițiază interacțiuni cu ceilalți copii

Implicarea copiilor în joc facilitează dezvoltarea capacității de a iniția interacțiuni. În timp,


strategiile de interacțiune ale copiilor devin mai rafinate, trecând de la strategiile non-verbale
la cele verbale. S-a constatat faptul că ,,acei copii care reușesc cu mai multă ușurință să inițieze
un joc sau să răspundă la propunerile celorlalți, sunt plăcuți și căutați de ceilalți copii pentru a
se juca împreună.”

3. Împarte obiecte/ jucării

,,Comportamentul de împărțire a jucăriilor sau a obiectelor se află la baza formării prieteniilor,


deoarece reciprocitatea reprezintă una din premisele formării și menținerii relațiilor cu ceilalți.
Astfel, împărțirea jucăriilor facilitează integrarea în grup și cooperarea, ceea ce influențează
popularitatea printre colegi.” La început are nevoie de ajutor prin reamintirea de către adult că
trebuie să împartă. Treptat, copiii încep să împartă fără să li se ceară acest lucru de către un
adult. El învaţă că menţinerea unei relaţii se bazează pe reciprocitate, iar împărțirea jucăriilor
este un comportament care favorizează formarea prieteniilor.
4. Cere și oferă ajutor

,, Cererea ajutorului se referă de fapt la capacitatea de a înțelege faptul că uneori abilitățile


proprii nu sunt suficiente pentru rezolvarea anumitor situații. Oferirea ajutorului este la rândul
ei o modalitate de a interacționa cu ceilalți copii, de a dezvolta relații de prietenie și se învață
prin observarea modelelor, prin ghidare și prin exersarea comportamentului în diferite situații.”

5. Își așteaptă rândul

,,Așteptarea rândului este o regulă care are un dublu beneficiu: dezvoltă capacitatea copiilor de
a-și regla emoțiile și de a rezolva în mod eficient problemele care pot să apară în joc.
Capacitatea copiilor de a-și aștepta rândul este rezultatul învățării și al modelării acestui
comportament și este esențial pentru inițierea și menținerea relațiilor cu ceilalți copii.

6. Utilizează formule de adresare politicoase

,,Adresarea politicoasă reprezintă o modalitate de a iniția o relație. Se poate observa că acei


copii care utilizează formule de genul ,, te rog” și ,,mulțumesc” sunt mai plăcuți de către colegii
lor decât cei care nu le utilizează. Aceste formule de adresare sunt achiziționate rapid dacă
adulții le utilizează ei înșiși în relațiile cu ceilalți.

B. Abilități interpersonale de rezolvare de probleme

,,Între abilitățile de relaționare socială și abilitățile de rezolvare de probleme există o relație de


interdependență. Copiii ale căror abilități de relaționare sunt suficient de bine dezvoltate, au î
general șanse mai mari de a reolva situațiile problematice. Aceștia recurg mult mai rar la reacții
agresive sau de evitare, fiind mai înclinați să găsească soluții la problemele cu care se confruntă.
Treptat, copiii învață să identifice situațiile problematice, să le analizeze și să găsească
modalități adecvate de rezolvare a acestora.

1. Rezolvă conflictele prin strategii specifice vârstei (recurgerea la ajutorul unui


adult, evitarea, negocierea și compromisul)

Copiii învață modalități constructive de rezolvare a conflictelor prin experiența pe care o


dobândesc în jocurile de cooperare și prin ajutorul pe care îl primesc din partea adulților în
identificarea strategiilor potrivite. Băieții tind să fie implicați mai des în forme de agresivitate
fizică, în timp ce fetele sunt mai des implicate în situații de agresivitate relațională. Cu toate
acestea agresivitatea fizică este cel mai adesea asociată și cu agresivitatea relațională.
II. Abilități sociale intrapersonale

Abilitățile sociale intrapersonale se dezvoltă și se dezvoltă și sunt modelate în context social.


Capacitatea de adaptare a copiilor este în mare măsură influențată de modul în care își pot
controla propriul comportament. Sursa autocontrolului comportamental este reprezentată de
dobândirea abilităților de reglare emoțională.

1. Respectă regulile

Respectarea regulilor reprezintă premisa oricărei forme de interacțiune socială. Copiii învață că
fiecare context social este asociat anumitor reguli și consecințe. Prin verbalizare și repetarea
constantă a regulilor, copiii înțeleg faptul că există o relație între situație și comportamentul
care trebuie adoptat, precum și faptul că acel comportament este urmat de consecințe. Pentru a
fi respectate regulile trebuie să fie stabilite împreună cu o autoritate și să fie explicate.

2. Tolerează situațiile care provoacă frustrare

Toleranța la frustrare este consecința dezvoltării abilităților de reglare emoțională și presupune


capacitatea de a inhiba anumite comportamente. Aceasta echivalează cu identificare unor soluții
adecvate la conflicte. Copiii care învață să se adapteze în aceste situații reușesc să găsească mai
multe soluții pozitive, nu recurg la agresivitate și manifestă mai puține reacții emoționale
negative cu ceilalți, ceea ce le permite să mențină relații de prietenie.

Educația socială constituie un ansamblu de acțiuni desfășurate pe baza unor principii coroborate
cu totalitatea influențelor exercitate de societate, care au ca scop realizarea integrării sociale a
copiilor, având ca finalități formarea competențelor de viață. Educația socială cuprinde
totalitatea activităților de învățare care conduc la dobândirea experienței individuale de
comportare socială. Abilitățile sociale sunt cele care permit individului să se integreze în grupul
de prieteni. Dezvoltarea socială presupune achiziționarea comportamentelor care îi fac să fie
eficienți în interacțiunile cu ceilalți astfel încât să se atingă scopul personal stabilit.

Pentru a favoriza o bună adaptare socială și menținerea unei bune sănătăți mentale, copiii
trebuie să învețe să recunoască ce simt pentru a vorbi despre emoția pe care o au, trebuie să
învețe cum să facă deosebire între sentimentele interne și exprimarea externă pentru a putea să
răspundă corespunzător. Dezvoltarea acestor abilități ale copiilor este importantă pentru că ajută
la formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți, ajută copiii să se adapteze la grădiniță și previne
apariția problemelor de comportament în copilăria timpurie.
2. Personalitatea copilului preșcolar

În cartea ,, Sociologia vârstelor” Sorin Rădulescu afirmă că ,,dezvoltarea copiilor se


realizează în mare măsură prin intermediul relațiilor sociale. Comportamentul celorlalte
persoane orientate spre copil și comportamentul copilului direcționat către acestea influențează
dezvoltarea personalității, proceselor cognitive (percepția, memoria, gândirea), limbajului,
afectivității și, desigur, dezvoltarea comportamentului social.” Cu alte cuvinte, fără interacțiuni
sociale dezvoltarea unui copil are mult de suferit. Cunosc mai mulți părinți care cumpără o
mulțime de jucării pentru copiii lor cu care aceștia să se joace în timp ce ei sunt ocupați cu
altceva. Copiii aceștia devin anxioși, iar părinții se întreabă de ce. Din punctul lor de vedere au
făcut tot ce a fost necesar pentru ca micuții lor să fie fericiți. Însă fericirea constă în petrecerea
timpului împreună și în dezvoltarea unor relații frumoase.
Tot în această carte se povestește despre o fetiță de 6 ani, pe nume Anna, care a fost
găsită într-o mansardă unde crescuse fără niciun contact social. Când a fost descoperită, Anna
nu putea vorbi și nu știa să se hrănească, fiind total apatică. Ea își pierduse total deprinderile
normale de interacțiune socială. Din acest motiv este bine ca aceste interacțiuni să înceapă cât
se poate de timpuriu. De multe ori, importanța acestei nevoi nu este cunoscută și nu se face ceea
ce este necesar, iar copiii au de suferit. Neavând cu cine să comunice, acești copii vor deveni
introvertiți și nu se vor putea adapta la cerințele vieții. Toți părinții ar trebui să fie informați și
să acționeze cu 11înțelepciune.
În capitolul ,, Socializarea timpurie” din aceeași carte se vorbește despre ,,raportarea
socială”. Copilul apreciază răspunsul emoțional al adulților din preajmă înainte de a decide cum
să reacționeze el însuși. Sorin Rădulescu susține că ,,această raportare socială timpurie este
considerată a fi începutul formării abilității copilului de a empatiza cu ceilalți.” De exemplu,
dacă mama se sperie și își ceartă copilul când acesta cade, micuțul va începe să plângă deoarece
își dă seama după expresia mamei că a făcut ceva rău. În schimb dacă mama îl încurajează să
se ridice cu răbdare, copilul va învăța să fie încrezător. Este bine ca cel mic să țină cont de
părerea adulților din preajma lui, dar este important ca acești adulți să fie responsabili și să
manifeste comprehensiune față de comportamentul copilului și înțelepciune pentru a-l conduce
spre o viață socială plină de satisfacții.
În cartea ,,Psihologia dezvoltării” Ann Birch afirmă că cel mic ,,învață gradual
consecințele sociale ale comportamentului său, datorită importanței sociale pe care o acordă
adulții. Copilul reține aceste efecte asupra adulților și le folosește deliberat pentru a face
impresie.”
Acesta este motivul pentru care adulții trebuie să fie foarte atenți la reacțiile pe care le au față
de comportamentul copiilor. Dacă aceștia au un răspuns exagerat pot să întărească un
comportament negativ fără să își dea seama. Este necesar ca adulții să încurajeze tentativele
copiilor de a se purta corespunzător. Aceștia din urmă vor dori să le facă pe plac adulților și vor
fi convinși să aibă un comportament pozitiv.
Dr. Pauline Morand de Jouffrey în cartea ,, Psihologia copilului” susține că relațiile
sociale la această vârstă ,,sunt împiedicate de egocentrism. Copilului îi place compania dar îi e
greu să împartă și să coopereze. El vrea să se țină cont doar de punctul lui de vedere și raportează
totul la modul său de a vedea lucrurile.” Cu trecerea anilor, însă, copilul începe să observe și
dorințele celorlalți. Îi este greu să țină cont de ele, dar prin negociere se poate ajunge la relații
frumoase.
Hillary Pereira în cartea ,,Prieteni buni” susține că ,,chiar și aceia care par să fie
încrezători în ei și sociabili găsesc că e foarte dificil să abordeze un copil străin și să stabilească
un contact cu el. Ei se tem de ceea ce vor simți în cazul în care vor fi respinși și ar prefera
probabil ca abordarea inițială să aparțină celuilalt. ” O modalitate prin care îi putem ajuta este
oferirea unui model de relaționare pentru a facilita dobândirea acestor competențe. De
asemenea, la intrarea în colectivitate este recomandat să se efectueze socializarea cu un grup
mai mic de persoane, urmând ca în anii următori de preșcolaritate să socializeze și cu alți copii
din grădiniță. . Copilul de vârstă preșcolară are nevoie de încredere în sine pentru a avea curaj
să inițieze o relație. De asemenea are nevoie de încredere în ceilalți pentru a putea continua
comunicarea cu ei. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă preșcolarii ajung să se respecte
unul pe altul, să țină cont de ceea ce e bine și plăcut să facă și să vorbească.
În cartea ,,Psihologia personalității” Eugen Avram susține că ,,interacțiunea cu copiii
oferă un mediu excelent pentru dezvoltarea capacităților copilului în contextual relațiilor cu
egalii, acesta se poate afirma mai liber decât în cazul relațiilor cu un adult în care acesta
direcționează și controlează acțiunea. Comportamentul de prietenie include altruismul,
simpatia, empatia, sentimente împărtășite și de cealaltă persoană. ”
Vârsta preșcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc schimbări
importante în viața copilului. De aceea este necesar ca aceste abilități de socializare și
relaționare să se formeze de pe acum pentru a-i facilita integrarea în sistemul școlar. Rolul
educatorilor în dezvoltarea competențelor sociale este extrem de important mai ales datorită
faptului că începând cu vârsta preșcolară timpul pe care copiii îl petrec la grădiniță este în multe
cazuri mai mare decât cel petrecut cu părinții.
Capitolul 3: Dezvoltarea relațiilor sociale

În cartea ,, Arta de a cultiva relații durabile în dragoste, prietenie și profesie” autorul


Gerard Apfeldorfer susține că ,,în zilele noastre copiii au mai multe contacte sociale decât aveau
cei care au aparținut oricărei alte generații precedente.” Încă de mici, copiii sunt integrați în mai
multe grupuri. ,,Toate acestea însemnă că acum, mai mult ca oricând, este vital să desprindem
copiii cu abilitățile sociale care le vor permite să-i accepte pe alții și să fie ei înșiși acceptați în
cadrul grupurilor formate din cei de-o vârstă cu ei.” Aceștia au mare nevoie de aceste
competențe pentru că îi vor ajuta să se dezvolte corespunzător vârstei. O stimulare timpurie îl
poate face până și pe cel mai timid copil să se simtă sigur pe sine și încrezător în mediile sociale.
Relațiile sociale trebuie să facă parte din viața fiecărui copil. Fără ele se pot dezvolta cognitiv,
dar nu și interrelațional. Au nevoie de relații pentru a-și stabili contactele de care au nevoie în
societatea actuală.
Ca adulți este foarte important să nu îi forțăm pe copii să comunice și să se joace cu
anumiți colegi. Întâi vom face prezentarea fiecărui copil pentru a afla ce îi place și ce îl
deranjează. În felul acesta preșcolarii se vor îndrepta spre cei care au preocupări asemănătoare
cu ei. Cu cât petrec mai mult timp împreună cu atât se vor cunoaște mai bine și vor dezvolta o
relație durabilă. Cu trecerea timpului însă este nevoie să se dezvolte comunicarea între toți
membrii unei grupe. Știm că nu e posibil ca toți să fie prieteni, dar o atitudine de colegialitate
trebuie să existe. Această atitudine presupune să comunice unul cu celălalt și să întreprindă
anumite acțiuni împreună. Prin exercițiu și perseverență toți copiii vor ajunge să dezvolte
competențele sociale. Putem să discutăm cu copiii despre tipurile de comportament care îi fac
pe alții să se înțeleagă bine: faptul că împart o jucărie, faptul că joacă un joc împreună, că știu
să își aștepte rândul, că își zâmbesc- toate acestea sunt aspecte care le vor permite să dezvolte
relații sociale.
Gerard Apfeldorfer în capitolul ,, A da și a primi: bazele relației sociale” din aceeași
carte subliniază importanța dărniciei în relațiile sociale. El spune că ,, a da îl îndatorează pe cel
care primește”. În momentul în care un copil se comportă foarte frumos și este generos în a
împărți jucăriile și a le face celorlalți pe plac, copiii vor începe să își pună întrebări: de ce face
x aceste lucruri pentru noi? Când își vor da seama că el doar vrea să fie prietenos și generos vor
dori și ei să facă ceva frumos pentru el. Astfel, se va forma un colectiv în care generozitatea și
bunătatea vor predomina.
În cartea ,, Prieteni buni” sunt prezentate câteva etape care îi vor ajuta pe copii să se
pregătească pentru o socializare frumoasă:
 Discuții despre sentimente - copiii trebuie să afle cât de plăcut este să ai prieteni. În
momentul în care vor observa exemplul dat de adulți, cei mici își vor dori și ei să aibă
prieteni de vârsta lor cu care să își împărtășească obiectivele și activitățile comune.
 Împărtășirea experiențelor personale - prezentarea propriilor experiențe din copilăria
timpurie. Acest lucru le poate crește încrederea în sine deoarece știu că și alții au trecut
prin ceea ce trec ei și s-au descurcat foarte bine în situația respectivă.
 Recunoașterea semnalelor nonverbale – copiii trebuie învățați să diferențieze gesturile
prietenoase care înseamnă că acel copil este de acord cu el de gesturile care transmit
mesajul ,,lasă-mă în pace” pentru a nu rata oportunitățile de a-și face prieteni
 Înțelegerea umorului – acel umor care să îi ajute să spargă gheața, nu cel sarcastic. Copiii
pot interpreta greșit acest tip de umor și pot sfârși prin a se simți ridiculizați și izolați,
ceea ce nu ne dorim.
 Învățarea să împartă cu alții și să aștepte să-i vină rândul - prin exersare și repetiție. La
o vârstă fragedă este nevoie ca adultul să îi amintească periodic aceste lucruri, dar treptat
copiii vor dezvolta aceste abilități și le vor putea manifesta și atunci când adultul nu îi
mai spune.
 Învățarea respectului – a ține cont de sentimentele celorlalți și a-i trata cum și-ar dori ei
să fie tratați; a asculta punctul lor de vedere și a se purta politicos și prietenos. Respectul
trebuie manifestat față de copii, dar și față de adulți.
 Să ofere și să ia – într-o relație fiecare trebuie să ofere și să primească, nu doar unul. În
această etapă nu este vorba doar de lucruri materiale. Se poate oferi un zâmbet, o
îmbrățișare, un cuvânt frumos. Iar celălalt nu trebuie să refuze, ci să primească bucuros
pentru că va veni și rândul său.
 Manifestarea aprecierii – învățând să spună lucruri frumoase despre ceilalți, copiii se
vor bucura de simpatia și prietenia lor. Aceste aprecieri trebuie să fie spuse cu sinceritate
pentru a putea fi crezute.
 Ascultarea și empatia – se poate realiza prin ascultarea unor povești moralizatoare sau
a unor desene. Copiii sunt foarte receptivi la acest tip de povești și pot dobândi aceste
competențe cu ajutorul poveștilor.
 Comportament inacceptabil – comportament antisocial din punct de vedere al politeții:
ridică bariere în fața celor ce vor să se împrietenească cu el. Ceilalți copii vor renunța
să mai interacționeze cu acel copil, dacă se lovesc mereu de aceste bariere.
În studiul ,, Strategii psihopedagogice în vederea dezvoltării competențelor socio-
emoționale ale copiilor preșcolari” Ancuța Cristina Fișcă și Elena- Adriana Tomulețiu afirmă
că acele competențe sociale de bază descrise în literatura de specialitate sunt inițierea/
menținerea unei relații și integrarea în grup. În continuare sunt prezentate câteva
comportamente esențiale pentru inițierea și dezvoltarea relațiilor:
 Inițiativa de a comunica cu ceilalți (ex: le spune colegilor pe nume, folosește formule
tipice pentru deschiderea unei conversații, atrage atenția unui copil asupra sa sau asupra
unui obiect )
 Încurajarea celorlalți copii să se joace împreună (ex: ,,vrei să ne jucăm, Andrei?)
 Stabilirea contactului vizual cu persoana care i se adresează sau căreia i se adresează
 Așteptarea rândului (ex: așteaptă să fie numit pentru a răspunde, așteaptă să îi vină
rândul pentru a se juca cu o jucărie)
 Împărțirea materialelor comune: jucării, creioane colorate (ex: oferă unui copil o jucărie
pentru a se juca cu el; oferă la schimb o jucărie pentru a obține jucăria altui copil)
 Formularea unei cereri atunci când solicită un obiect care nu îi aparține (exr: ,,îmi dai și
mie, te rog, mașinuța? ”)
 Manifestarea afecțiunii față de ceilalți ( îi îmbrățișează, îi mângâie, îi ține de mână).

Tot în acest studiu autoarele susțin că ,, grupul de prieteni este cel care ne validează
comportamentele și ne oferă suportul social în momentele dificile. Suportul social este
considerat unul dintre factorii cei mai eficienți în combaterea situațiilor stresante. Pentru a putea
fi acceptați într-un grup copiii trec prin anumite filtre construite de membrii grupului.
Acceptarea și integrarea într-un grup sunt foarte importante pentru că de acest lucru depinde
stima lui de sine. Caracteristica de bază a interacțiunilor sociale la vârsta preșcolarității este
faptul că predomină jocul și gruparea în funcție de gen: fetele se joacă și caută compania fetelor,
iar băieții se joacă și caută compania băieților. Băieții se joacă în grupuri mai mari și la o distanță
mai mare față de adulți decât fetele care preferă grupuri restrânse de 2-3 persoane.” Această
competență se referă la capacitatea copiilor de a:
 Înțelege și respecta regulile asociate unui context social; aceste reguli vor fi acceptate
dacă sunt explicate și înțelese. Treptat, ele vor fi interiorizate și nu va mai fi o problemă
respectarea lor.
 Coopera cu ceilalți în rezolvarea unor sarcini sau în desfășurarea unui joc
 Rezolva problemele sociale în mod adecvat folosind negocierea și compromisul în locul
strategiilor agresive sau a celor de evitare.
Aceleași autoare susțin că principalul context de învățare a comportamentelor sociale
de către copii îl reprezintă comportamentul părinților și a adulților din preajma lui. Ele prezintă
câteva strategii:
 Oferirea unui bun exemplu personal. Copiii învață prin observare și imitație. În acest
sens comportamentul adultului reprezintă în anumite situații sociale un model pentru
copii. Adulții trebuie să manifeste comportamente de grijă față de ceilalți și de
interacțiune eficientă. Sunt recomandate folosirea formulelor de adresare politicoasă
 Semnificarea corectă a comportamentelor nepotrivite ale copiilor care apar în contextul
interacțiunilor zilnice. Comportamentele nepotrivite ale copiilor preșcolari ascund lipsa
unor abilități sociale.
 Reacționarea la ceea ce fac copiii în funcție de un obiectiv de învățare supraordonat și
nu în acord cu propria emoție.

Ce spun copiii despre calitățile pe care trebuie să le aibă un prieten bun:


 Un prieten bun este unul căruia poți să îi spui secretele
 Cel mai bun prieten al meu este cel cu care îmi împart lucrurile preferate
 Ca să îți faci un prieten, trebuie să îți placă de el
 Un prieten bun este o persoană care te ajută atunci când ai probleme
 Îmi plac prietenii care sunt buni cu mine, mă ajută și mă fac să râd
 Prietenii sunt oamenii lângă care te simți cel mai fericit
 Oricând ai nevoie de ei, îți vin în ajutor.
 Un prieten te ascultă fără să te întrerupă și e întotdeauna lângă tine, orice s-ar întâmpla
 Un prieten adevărat este cel care te acceptă așa cum ești
CAPITOLUL II: METODOLOGIA CERCETĂRII
1. Eșantionare: Cercetarea a fost efectuată pe un grup de copii preșcolari, în cadrul
natural în care ei își desfășoară activitatea zilnică. Pentru cercetarea intreprinsă am
ales două grupe: grupa mică având 10 copii și grupa mare cu un efectiv de 17 copii.
2. Obiective:
 Descrierea dinamicii dezvoltării competențelor sociale și de relaționare la vârsta
preșcolarității
 Inventarierea factorilor educativi cu rol major în dezvoltarea abilităților sociale și
relaționare ale copiilor de vârstă preșcolară
 Investigarea impactului formativ al programului de dezvoltare a abilităților sociale și
de relaționare la copiii de vârstă preșcolară.
3. Variabilele dependente și independente ale cercetării
 Variabila independentă este reprezentată de aplicarea sistematică pe parcursul a 3 luni
( februarie-aprilie 2017) a unui program de intervenție bazat pe un modul de activități
pentru dezvoltarea și optimizarea competențelor sociale și de relaționare, ale cărui
conținuturi se regăsesc în anexele 1 și 2.
 Variabila dependentă:
Nivelul de dezvoltare a competenței sociale și de relaționare, cuantificat cu ajutorul
următorilor indicatori:
- complianța la reguli
- relaționarea socială
- comportamentul prosocial
4. Ipoteza:
Aplicarea programului de intervenție conduce la formarea și modelarea abilităților
sociale și de relaționare de bază ale copiilor preșcolari: complianța la reguli,
relaționarea socială și comportamentul prosocial.
5. Metode, tehnici și instrumente utilizate în selectarea datelor
a) Experimentul psihopedagogic- în prezenta cercetare am utilizat ca metodă o
formă particulară a experimentului, și anume experimentul psihopedagogic de
tip formativ . în cadrul acestuia, am realizat împreună cu preșcolarii activități
pentru dezvoltarea abilităților sociale și de relaționare în vederea schimbării
comportamentelor, schimbare constatată prin compararea situației inițiale cu
cea finală.
b) Observația – ca metodă de colectare de date în cercetările psiho-pedagogice,
metoda observației sistematice constă în urmărirea intenționată, metodică și
sistematică a unui eveniment sau a unui complex de evenimente educaționale,
în condiții obișnuite de existență și desfășurare. Mediul în care s-a desfășurat
observația a fost sala de grupa, copiii neștiind că sunt observați. Această
metodă prezintă avantajul de a înregistra toate comportamentele ce apar în
perioada intervenției, indiferent de frecvența apariției.
6. Descrierea informațiilor sau datelor analizate în lucrare
7. Metodele folosite în analiza sau interpretarea datelor/ informațiilor
a) Analiza cantitativă
b) Analiza calitativă
Activități pentru copii de 3-4 ani

Nr. Denumirea activității Competența dezvoltată


1. Ami ne învață despre reguli Respectarea regulilor
2. Bruno și Bruni au nevoie de ajutor Rezolvarea de probleme
3. Acum sau mai târziu Toleranța la frustrare
Rezolvare de probleme
4. Să învățăm cum să fim prieteni Cooperarea în joc
Comportamente prosociale
5. Prieteni adevărați Cooperarea în joc
Comportamente prosociale
6. Cursa cu obstacole Cooperarea în joc
Comportamente prosociale
7. Obiectul misterios Cooperarea în joc
8. Modele din plastilină Cooperarea în joc
Comportamente prosociale
9. Curcubeul Cooperarea în joc
Comportamente prosociale
10. Să ne jucăm de-a ascultatul Inițierea interacțiunilor cu
ceilalți copii
11. Cum să încep să mă joc cu altcineva Cooperarea în joc
Inițierea interacțiunilor cu
ceilalți copii
12. Alfi, Puși și Pușu ne învață să rezolvăm problemele Cooperarea în joc
dintre prieteni Toleranța la frustrare
Rezolvarea de probleme
Activitatea 1 - Ami ne învață despre reguli

Materiale: poster cu reguli, povestea (Anexa 1)

Obiective:

- să se familiarizeze cu regulile

- să cunoască comportamentele aferente regulilor

Procedura de lucru: Cerem copiilor să se așeze în cerc. Prezentăm copiilor posterul și le


explicăm regulile folosindu-ne de desene. Citim copiilor povestea pentru a-i familiariza cu
regulile. Discutăm împreună cu copiii conținutul poveștii. În final, cerem copiilor să explice
regulile cu ajutorul imaginilor.

De ce dezvoltăm această competență:

-ajută copiii să dezvolte complianță față de reguli și să înțeleagă ulterior faptul că orice
comportament are consecințe

-permite copiilor să dezvolte sentimentul de control și siguranță, deoarece regulile fac mediul
predictibil.

Activitatea 2 - Bruno și Bruni au nevoie de ajutor

Materiale: Povestea (Anexa 2)

Obiective:

- să înțeleagă că o situație problemă are mai multe soluții

- să privească o problemă din mai multe perspective

Procedura de lucru: Citim copiilor povestea. Identificăm împreună cu copiii problemele cu


care se confruntă personajele. Stabilim ce ar putea face personajele în situația respectivă.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să achiziționeze strategii adaptative de rezolvare de probleme

- facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie cu ceilalți


Activitatea 3 - Acum sau mai târziu

Materiale: sceneta, păpuși

Obiective:

- să înțeleagă faptul că uneori pentru a rezolva o problemă este necesar să identificăm


momentul potrivit

- să identifice posibile soluții la probleme

Procedura de lucru: Interpretăm sceneta cu ajutorul copiilor. Identificăm împreună


momentele potrivite sau nepotrivite pentru manifestarea unui comportament. Prezentăm
copiilor ilustrațiile și stabilim în ce măsură acela este sau nu un moment potrivit pentru a
rezolva problema. Identificăm împreună cu aceștia posibile soluții pentru problemă.

De ce dezvoltăm această competență:

-ajută copiii să dobândescă ulterior strategii de rezolvare de probleme adecvate vârstei

Activitatea 4 - Să învățăm cum să fim prieteni

Materiale: Povestea (Anexa 3)

Obiective:

- să recunoască la ceilalți comportamentele prietenoase

- să exerseze abilitățile de cooperare în joc

Procedura de lucru: Citim copiilor povestea. Identificăm pe parcurs comportamentele


prietenoase sau neprietenoase ale personajelor din poveste. Cerem copiilor să demonstreze
prin joc de rol anumite comportamente. Punem accentul pe: oferirea ajutorului, cererea
ajutorului, împărţirea jucăriilor, aşteptarea rândului, etc.

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să dezvolte abilităţi de interrelaţionare adecvate

-ajută copiii să achiziţioneze comportamentele necesare stabilirii şi menţinerii relaţiilor


interpersonale
Activitatea 5 - Prieteni adevărați

Materiale: jucării

Obiective:

- să recunoască comportamentele de cooperare în joc

- să exerseze abilitățile de cooperare în joc

Procedura de lucru: Punem la dispoziție cât mai multe jucării. Alcătuim grupe de câte doi
copii. Fiecare pereche trebuie să se joace împreună. Fiecare dintre cei doi propun cu ce să se
joace.

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale.

Activitatea 6 – Cursa cu obstacole

Materiale: diferite obiecte din sala grupei

Obiective:

- să dezvolte încredere în ceilalți

- să învețe să ofere ajutor

Procedura de lucru: Aranjăm obiectele de mobilier, astfel încât acestea să devină obstacole
pe care copii ar trebui să le evite. Un copil va fi legat la ochi, în timp ce altul îl va lua de mână
și îl va ghida printre obstacole până la punctul de sosire.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale.
Activitatea 7 – Obiectul misterios

Materiale: un obiect din sală

Obiective:

-să își dezvolte abilitățile de conversație

- să exerseze abilitățile de interrelaționare prin dialog

Procedura de lucru: Spunem copiilor că am ales un obiect din sala de grupă. Ei trebuie să
pună întrebări pentru a afla obiectul la care v-ați gândit. Îi avertizăm că nu putem să
răspundem decât prin ,,da” sau ,,nu”.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale.

Activitatea 8 – Modele din plastilină

Materiale: plastilină

Obiective:

- să interacționeze într-o intervenție într-o situație de joc

- să exerseze oferirea ajutorului și cooperarea în joc

Procedura de lucru: Facem echipe de câte doi. Cerem copiilor să modeleze împreună cât
mai multe obiecte din plastilină. Oferim copiilor sugestii și îi încurajăm să discute și să
coopereze pentru a realiza tema.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale
Activitatea 9 – Curcubeul

Materiale: coli de hârtie în culorile curcubeului, lipici, ilustrații cu activități pe care le fac
prietenii

Obiective:

- să își dezvolte abilitățile de cooperare

- să exerseze abilitățile de împărțire a jucăriilor, de așteptare a rândului, de cerere și oferire a


ajutorului

Procedura de lucru: Împărțim copiii în grupuri de 4-5. Împărțim fiecărui grup foi colorate,
ilustrații și lipici. Copiii vor trebui să lucreze împreună să lipească pe fiecare hârtie colorată o
imagine. Apoi ajutăm copiii să lipească hârtiile pe poster.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale

Activitatea 10 – Să ne jucăm ,,de-a ascultatul”

Materiale: nu sunt necesare

Obiective:

- să asculte ceea ce spun ceilalți

- să învețe să îi asculte pe ceilalți fără să îi întrerupă

Procedura de lucru: așezăm copiii în cerc. Rugăm copiii să povestească pe scurt despre o
activitate, o jucărie sau altă preferință. Cerem celorlalți copii să vorbească despre preferințele
colegilor pentru a fi siguri că au fost atenți la ceea ce aceștia au spus.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale
Activitatea 11 – Cum să încep să mă joc cu altcineva

Materiale: scenarii, 2 păpuși

Obiective:

- să achiziționeze strategii de implicare în joc

- să exerseze strategii de relaționare

Procedura de lucru: interpretăm scenariile cu ajutorul păpușilor. Cerem unuia dintre copii să
demonstreze prin joc de rol modul în care ar putea să inițieze un joc cu ceilalți. Ne asigurăm
că toți copiii au exersat aceste abilități pe baza unuia dintre scenariile propuse.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale

Activitatea 12 – Alfi, Pufi și Pușu ne învață să rezolvăm problemele dintre prieteni

Materiale: scenarii, 2 păpuși

Obiective:

- să învețe să rezolve problemele care pot să apară într-o relație de prietenie

- să reacționeze adecvat în situații conflictuale

Procedura de lucru: interpretăm scenariile cu ajutorul păpușilor. Cerem copiilor să ofere


soluții pentru situațile problemă ale personajelor din scenarii. Recurgem la cunoștințele lor
despre cooperarea în joc și despre rezolvarea de probleme. Cerem copiilor să exerseze prin joc
de rol soluțiile propuse.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

- ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale
Activități pentru copiii de 5-7 ani

Nr. Denumirea activității Competența dezvoltată


1. Ami ne învață să fim responsabili Respectarea regulilor
2. Orice problemă are mai multe soluții Rezolvarea de probleme
3. O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată Strategii de relaționare
Rezolvare de probleme

4. Să învățăm cum să fim prieteni Cooperarea în joc


Comportamente prosociale

5. Prieteni adevărați Cooperarea în joc


Comportamente prosociale

6. Modele din plastilină Cooperarea în joc


Comportamente prosociale

7. Turnul din cuburi Cooperarea în joc


8. Castelul lego Cooperarea în joc
Comportamente prosociale

9. Curcubeul Cooperarea în joc


Comportamente prosociale

10. Să ne jucăm de-a ascultatul Inițierea interacțiunilor cu


ceilalți copii

11. Cum să încep să mă joc cu altcineva Cooperarea în joc


Inițierea interacțiunilor cu
ceilalți copii
Toleranța la frustrare
12. Alfi, Puși și Pușu ne învață să rezolvăm problemele Cooperarea în joc
dintre prieteni Toleranța la frustrare
Rezolvarea de probleme
Activitatea 1 - Ami ne învață să fim responsabili

Materiale: poster cu reguli, poveste

Obiective:

-să cunoască consecințele respectării sau nerespectării regulilor

-să facă distincția între comportamente adecvate și inadecvate

Procedura de lucru: discutăm cu copiii conținutul poveștii ,, Ami îi vizitează pe copii la


grădiniță”. Identificăm împreună cu copiii consecințele nerespectării regulilor așa cum reies
din poveste.

De ce dezvoltăm această competență:

-ajută copiii să dezvolte complianță față de reguli

-dezvoltă autonomia și favorizează responsabilizarea copilului față de propriul comportament.

Activitatea 2 – Orice problemă are mai multe soluții

Materiale: lista cu situații

Obiective:

-să identifice cât mai multe soluții pentru o situație problemă

-să stabilească consecințele fiecăreia dintre soluțiile propuse

Procedura de lucru: cerem copiilor să identifice cât mai multe situații posibile pentru situația
respectivă. Evaluăm soluția împreună cu copiii. Discutăm toate soluțiile pentru a implica toți
copiii.

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să achiziționeze strategii adaptative de rezolvare de probleme

-ajută copiii să învețe să rezolve conflictele în mod adecvat

-facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie cu ceilalți copii.


Activitatea 3 – O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată

Materiale: scenarii

Obiective:

-să achiziționeze strategii pentru rezolvarea adecvată a unor situații problemă

-să exerseze modul în care pot rezolva problemele; să își ceară scuze atunci când au greșit

Procedura de lucru: interpretăm scenariile cu ajutorul păpușilor. După fiecare scenariu


identificăm soluția adecvată împreună cu copiii. Identificăm alte situații asemănătoare și
cerem copiilor să ofere soluții prin joc de rol.

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să achiziționeze strategii adaptative de rezolvare de probleme

-ajută copiii să învețe să rezolve conflictele în mod adecvat

-facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie cu ceilalți copii.

Activitatea 4 – Să învățăm cum să fim prieteni

Materiale: povestea

Obiective:

-să identifice modalități de a se juca împreună

-să exerseze abilitățile de cooperare în joc

Procedura de lucru: citim povestea copiilor. Identificăm pe parcurs comportamentele


prietenoase sau neprietenoase ale personajelor din poveste. Cerem copiilor să demonstreze
prin joc de rol anumite comportamente. Punem accent pe comportamente cum ar fi: așteptarea
rândului, oferirea ajutorului, cererea ajutorului, împărțirea jucăriilor

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale
Activitatea 5 – Prieteni adevărați

Materiale: jucării

Obiective:

-să recunoască comportamentele de cooperare în joc

-să exerseze abilitățile de cooperare în joc

Procedura de lucru: punem la dispoziția copiilor cât mai multe jucării. Alcătuim grupuri de
câte doi copii. Fiecare pereche va trebui să se joace împreună. Urmărim modul în care copiii
se joacă și acolo unde este nevoie intervenim cu sugestii privind comportamentele de
cooperare.

De ce dezvoltăm această competență:

-permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale

Activitatea 6 – Modele din plastilină

Materiale: plastilină

Obiective:

-să interacționeze într-o situație de joc

-să își dezvolte abilitățile de conversație

- să exerseze oferirea ajutorului și cooperarea în joc

Procedura de lucru: facem echipe de câte doi copii. Cerem copiilor să modeleze cât mai
multe obiecte împreună. Încurajăm copiii să discute și să coopereze pentru a realiza tema.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


intersonale
Activitatea 7 – Turnul din cuburi

Materiale: cuburi, imagine cu turnul

Obiective:

-să interacționeze într-o situație de joc

-să își dezvolte abilitățile de conversație

- să exerseze oferirea ajutorului și cooperarea în joc

Procedura de lucru: Alcătuim echipe de câte doi copii. Le oferim cuburi și o imagine cu un
model de turn. Cerem copiilor să colaboreze pentru a construi turnul împreună.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


intersonale

Activitatea 8 – Castelul lego

Materiale: cuburi lego

Obiective:

-să exerseze abilitățile de împărțire a jucăriilor, de cerere și oferire a ajutorului, de așteptare a


rândului

-să dobândească strategii de negociere pentru rezolvarea problemelor din grup

Procedura de lucru: Împărțim copiii în grupuri de 4-5. Așezăm pe fiecare măsuță un număr
destul de mare pentru a construi un castel, dar suficient de mic pentru a obliga copiii să
coopereze, să-și împartă materialele și să negocieze rolul fiecăruia.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


intersonale
Activitatea 9 – Curcubeul

Materiale: coli de hârtie în culorile curcubeului, lipici, creioane colorate, cartoane de poster

Obiective:

-să exerseze abilitățile de împărțire a jucăriilor, de cerere si oferire a ajutorului, de așteptare a


rândului

- să rezolve prin negociere problemele care pot să apară în grup.

Procedura de lucru: împărțim copiii în grupuri de 4-5. Împărțim fiecărui grup foi colorate,
creioane colorate și lipici. Spunem copiilor că vor trebui să lucreze împreună să deseneze ceva
despre prietenie pe fiecare coală de hârtie și să lipească desenele pe poster.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale

Activitatea 10 – Să ne jucăm ,, de-a ascultatul ”

Materiale: nu sunt necesare

Obiective:

-să asculte ceea ce spun ceilalți

-să învețe să îi asculte pe ceilalți fără să-i întrerupă

-să își aștepte rândul într-o conversație

Procedura de lucru: Așezăm copiii în cerc. Rugăm doi copii să vină în față. Fiecare copil va
trebui să povestească pe scurt despre o activitate, o jucărie sau o altă preferință. Apoi cerem
copilului care l-a ascultat să descrie ceea ce a spus celălalt. Schimbăm rolurile și ne asigurăm
că toți copiii au participat la această activitate.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale
Activitatea 11 – Cum să încep să ma joc cu altcineva

Materiale: scenarii

Obiective:

-să achiziționeze strategii de implicare în jocuri care se află deja în desfășurare

-să exerseze strategiile de relaționare

-să tolereze situațiile în care nu este acceptată implicarea lui în jocul celorlalți

Procedura de lucru: Interpretăm scenariile cu ajutorul păpușilor. Cerem unuia dintre copii să
demonstreze prin joc de rol modul în care ar putea să inițieze implicarea ,, din mers” în jocul
celorlalți. Pregătim copiii și pentru situația în care sunt refuzați. Exersăm prin joc de rol reacția
la astfel de situații.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale

Activitatea 12 - Alfi, Puși și Pușu ne învață să rezolvăm problemele dintre prieteni

Materiale: scenarii

Obiective:

-să exerseze strategi de rezolvare a problemelor

-să reacționeze adecvat în situații conflictuale

Procedura de lucru: Interpretăm scenariile cu ajutorul păpușilor. Cerem copiilor să ofere


soluții pentru situațiile problemă ale personajelor din scenarii. Cerem copiilor să exerseze prin
joc de rol soluțiile propuse.

De ce dezvoltăm această competență:

- permite copiilor să dezvolte abilități de interrelaționare adecvate

-ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor


interpersonale